Timpul, mai 1876 (nr. 23-39)

1876-05-01 / nr. 23

‘ TIMPUL casă. Andrassy, din causa acestei indisposițiuni, va pleca la Berlin numai mâine, la amen.JÎ. Roma, 8 Martz. — Două nave de resbel au plecat pentru Salonic. Berlin, 8 Martt. — „Monitorul” povestind eve­nimentele petrecute la Salonic. V­ice Marele­ Vizir a declarat ambasadorilor Franției și Ger­maniei că este gata de a da ori­ce satisfacțiune cerută. Sultanul a exprimat ambasadorilor, prin a­­djutantul seti, vii regrete, promițând pedepsirea severă a culpabililor. Garnisona din Salonic s­a întărit. Liniștea la Salonic era n'a mai fost tul­burată. Berlin, 10 Martz.— Contele Andrassy a sosit aci la orele 8­­2 dimineța și a fost primit la gară de către Karolyi și personalul ambasadei austriace; de aci a mers în trăsura imperială la oțelul ambasadei austriace și după prânz J a avut o conferință cu Bismark. Ambasadorul Rusiei la Viena Nowhkoff este așteptat astă­­ ji. Versailles, 10 Martz—Camera a hotărât dis­­cuțiunea în privința amnistiei pentru Luni. Buda­ Pesta. 10 Martz. — Partidul liberal, într-o conferință ce a avut astă­­ ji, a aprobat cu 181 voturi contra 69, punctele de vedere ce, în ur­ma declarațiunei lui Tisza, guvernul a luat pri­­vitóre la transacțiunea cu Austria. Constantinopol, 7 Marti sera. — Guvernatorul general de la Salonic a comunicat Porței amă­nuntele următore asupra evenimentelor tragice din 6 Marti : O jună țărancă creștină care îmbrăcișase is­lamismul, ajungând cu drumul de fer de la Sa­lonic, era să fie condusă la residența guverna­torului general, când vr‘o sută de individe pe cari ’î adunase consulul Statelor­ Unite, au­ ră­pit-o cu forța și au­ dus-o in casa unui creștin, ceea ce a îndârjit pe musulmani; îndată mulți­mea înfuriată s’a dus la residența guvernatoru­lui cerând să se readucă fata. In acel moment guvernatorul, informat că consulii Germaniei și Franciei au­ străbătut în moscheea ocupată de mulțime, s’a dus îndată pentru a scote pe consuli și a liniști spiritele , dar tote sforțele lui au­ fost inutile ; fata neve­­nind, populația ’șî-a procurat arme și s’a arun­cat asupra consulilor, cu tote că guvernatorul a încercat, prin sforite desperate, să ’î acopere cu persona sa; consulii art că­zut sub loviturile în­dârjiților Trupele alergând, au­ răsipit mulțimea. O altă telegramă confirmă potolirea tulbură­­rea și anunciă, ca măsură de precauție, că s’au­ pus gendarmi dinaintea consulatelor și al­tor locuințe, că s’a restabilit ordinea și că ur­măririle au­ început pentru arestarea miserabi­­lilor autori ai acestor tulburări cari vor fi pe­depsiți cu totă asprimea. întâmpinarea A. S. Principesa de Wied Alteța Sa Principesa de Wied, au­gusta mamă a Prea înălțatei nostre Domne, însoțită de domnișora de La­­vater și de D. baron de Roggenbach a sosit în Severin Marți, 27 ale cu­rentei, pe vaporul Orient. Alteța Sa a fost primită la debarcader de către D-na Olga Mavrogeni, D-na de onore a M. S. Domnei, de D. general Lupu, comandantul diviziei I militare, D. pre­fect de Mehedinți, D. Gr. Lahovari, și de tóte autoritățile civile și militare. De la debarcaderul frumos împo­dobit cu stoguri și verduță, Alteța Sa, escortată de un detașament de călă­rași, a fost condusă cu tote onorurile la locuința D-lui Constantin Scafeș, deputat, unde se pregătise apartamen­tele Alteței Sale, și unde a fost întâm­pinată cu buchete de flori de D-na Scafeș și de mai multe demne și dom­­nișore. O gardă din batalionul de do­robanți făcea serviciul militar. La 7 ore sara, A. S. Principesa de Wied a bine­voit a întruni la prund­, afară din per­­sonele suitei sale, pe D. general Lupu, pe D. prefect al districtului cu domna, D-nii, primar al urbei Severin, prim­­președinte al tribunalului cu primul procuror, președintele comitetului per­manent, comandantul garnizanei, direc­torul prefecturei și alte notabilități. Al­teța Sa, mulțumind pentru frumosa pri­mire ce-i a făcut orașul Turnu-Severin a ridicat un test pentru fericirea și pros­peritatea României. Sera, orașul a fost iluminat și mai multe persone au venit să prezinte o­­magiile lor. Alteța Sa, după ce a con­vorbit în modul cel mai grațios cu fie­care din ele, S’a retras în apartamen­tele sale la orele 10. A doua 4. Alteța Sa, recondusă cu ceremonialul care presidase la venire, însoțită de D. general Lupinde D. pre­­fect Gr. Lahovari și D-na L­ahovari, a pornit cu trenul de la 7 ore și 40 mi­nute dimineța spre București. Un va­gon domnesc sta la disposiția Alteței Sale. Sala de așteptare era plină de un numeros public și de personele care fu­sese presentate Alteței Sale. Ajungând la Craiova, la orele xx și 40 minute, augusta călătore a fost în­tâmpinată de D. prefect de Dolj, de autoritățile civile și militare și de o mulțime numerosă care a aclamat-o cu strigări entusiaste. Un dejun era pre­gătit la gară pentru Alteța Sa și per­sonele cari aveau onore a o însoți. La Slatina, autoritățile locale și un numeros public adăsta sosirea trenului princiar și au presentat urările lor Al** teței Sale. Sosind la Pitești, la orele 4 și 15 mi­ nute, d. director al prefecturei, în lipsa d-lui prefect de Argeș, împreună cu tote autoritățile a salutat sosirea Alte­ței Sale, care, pogorându-se din tren, a bine-voit a convorbi cu demnele ce se aflau­ în sala de așteptare. Batalio­nul de vânători cu stog și musică era înșirat pe cheul gării și a dat onorurile militare. La 4 ore și 30 minute, trenul a por­nit spre Bucuresci. Nici o primire oficială nu fusese or­donată pentru sosirea in capitală a au­gustei Marie a I. L. Domneí, în apar­tamentele domnești de la gara Târgu- Vestei, se aflau însă adunați I. P. S. S. Mitropolitul Primat, d-ni­ miniștrii, d. președinte al înaltei curți de compturi, casa civilă și militară a înălțimei Sale» comandantul diviziei a 2-a teritorială, d. prefect al poliției Capitalei și alte notabilități, precum și domnele Cleo­patra Cantac­uzino, cu domnișorii Lucia Ghica, Elena Cantacuzino, Elena Cor­­ nescu, Natalia Filipescu născută Prin­cipesa Ghica, Elena Lahovari, Alexan­drina Grădiștanu, Alexandrina Zefcari, Ecaterina Manu, Maria Lahovari, Elena Filiti, Elena Polizu, Maria Văcărescu, Maria Crețulescu, Eliza Vlădoianu, A­­nica Grădiștanu, Elena­ Bălăcanu. La orele 7 ^40 a sosit I. L. Domni­torul și, la 7 și 40 minute, trenul în care se afla A. S. Principesa de Wied a in­trat în gară. M. S. Domnitorul a îna­intat până la ușa vagonului domnesc ș a primit pe augusta Sa sacră, cărei dând brațul a condus’o în salonul gă­­ rei, unde ’i-a presentat pe I. P. S. S. Mitropolitul Primat, pe d-nii miniștri și personele presente. Domnele au oferit frumóse buchete de flori Alteței Sale, urându’î bună venire între noi. Principesa de Wied s’a urcat apoi împreună cu M. S. Domnitorul în vago­nul princiar și au pornit spre gara de la Cotroceni, unde M. S. Domna cu domnișorele Sale de onore adăsta sosirea augustei Sale Mame. Joi, 29 Aprilie, la orele 11 V2 de di­­mineață, A. S. Principesa de Wied a primit pe d-nii miniștrii.­ ­Monitorul­ BULETIN OFICIAL La 28 ale curent, D. Președinte al consiliului de miniștri a dat cetire, la Senat și Cameră, ur­mătorului program ministerial: Domnilor Senatori,­­ Domnilor Deputați. Ultimele alegeri senatoriale provo­când o criză ministerială, Măria Sa Domnitorul a bine-voit a ne încredința frânele guvernului. Prin acest act de încredere al Măriei Sale, s’a consacrat principiul salutar, că în țările cu un regim constituțional re­­presentativ nu guvernele trebuesc să creeze majoritățile Corpurilor Legiui­­tore, ci voința liber exprimată a țerei să indice încrederea Măriei .Sule alege­­­rea consilierilor săi. 1 Acest mare adevĕr constituțional re­­sumă însuși programul ministerului ac­tual. Vom păstra frânele guvernului în cât timp ne vom bucura de încrederea Domnitorului, de sprijinul țerei, legal și liber exprimat. Drepturile și libertățile constituțio­nale fiind un bun al tuturor partitelor, al tuturor Românilor, misiunea nostră va fi ca atât cetățenii individual cât și fie­care partit, la umbra pactului nostru constituțional, să se folosescă de aceste drepturi, ca așa toți cetățenii, fără ose­bire de drapel, să potă a=și exercita le­gitimul control asupra afacerilor pu­blice. * Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Venim la guvern fără recriminațiuni, fără spirit de resaunare, venim cu viua dorință nu de a sfărâma partitele — căci ființa și chiar lupta pacinică a par­titelor este o consecvență a regimului constituțional—ci de a potoli patimele și urele din țară, asigurând și amicilor și adversarilor, fără deosebire, deplina întrebuințare a libertăților constituțio­nale. Ast­fel noi credem că—reintrând în deplinul exercițiu al controlului séu Y X­r­y — Este tânăr? — Nici bătrân, dar spre multe. — Ce face el ? — Nu lucru mare. Are bani închiși într’o mora pentru esploatarea aurului, călătoresce mult, scrie versuri...........ca acelea în cari se învelesc bonbenele. Mac­ Closky credea să atingă pe fică-sa, fă­când aluzie la bonbenele ce ’î se ofereau­ forte des, dar ea nu respinse de­cât c’un zîmbet des­­prețuitor. Jenny avea pentru himerele imagina­ției desprețul care caracterisă pe animalele să­­nătose. — Te îndemn însă să nu’i vorbesci de poe­­siele lui. Sunt abia­­ zece minute, crezând că’i fac plăcere, după ce am întors cutia cu musică și am pus ’nainte’’ un flacon cu licitor, ’i-am­­ zis : „Acum, camarade, fă ca cum aî fi la tine a­casă și spune’mi ceea ce cre<jî că am scris mai bine.“ Când î-am­­ zis așa, s’a înfuriat ! — Prea bine, voiu­ veni, tată, —­­zise Jenny după ce se gândi. Figura lui Mac­Closby se lumină. — Am fost tot­dea­una o fică bună, — strigă el, voind s’o sărute pe frunte. Jenny ’1 apucă de brațe și ’i ținu un minut captiv sub cercetarea profundă a frumoșilor ei ochi cenușii, dar limpezi. — Tată, —­­]ise ea, — tote fetele cari erau­ astă seră la Robinson erau­ însoțite de cine­va, o mamă, o soră mai mare, o mătușă, tate, afară de mine.......... Buza eî tremură puțin și înclinând capul «jise : — Bunul meu­ tată, ași fi voit ca mama să nu moră când eram atât de mică.......... Vocea ’î se stinse într’un suspin înecat. D. Mac­Closky însă era forte ocupat a face pe pat cu degetul desinuri fantastice. — Nu este nici o fată în lume care n’ar da tată și mamă pentru a fi în locul teri. Cât pen­tru mama ta, copilă, lasă-mă să -ți spun că pote escî mai bine fără ea. El se sculă îndată și plecă spre ușă. Ajun­gând, se întorse, surise și eși. Când d. Mac­ Closky reintră în salon, ospele lui nu mai era. Flaconul cu licitor sta neatins pe masă, două sau­ trei volume aruncate pe jos, un pach­et de fotografii, representând frumuse­­țele naturei americane răsipite pe divan. O fe­restră mare deschisă arăta calea ce luase fugarul. D. Mac­ Closky aftă cu desperare. Privi mărețul covor care la Sacramento costase un preț fa­bulos, mobilele de mătase ca cireșa, tóte avuție­­le fără semăn în analele Tulumneî cari inspi­rai­ respect la toțî visitatoriî. N’avură însă nici un efect acuma; atâta lux n’a putut reține pe omul neînfrânat care în acelaș moment fuma o țigară, pe drumul luminat de lună. Renuase a­­cum să văd­ă dacă Jenny va putea să’l captiveze. — Pariez că va isbuti, —­­zise Mas­ Closky c’o încredere părintecă. Eși în pridvor pentru a căuta pe fugarul care ’șî urma preumblarea ; dar acela vă­sându’l îndată, trecu drumul și apropiându-se, începu să strige c’o afectare comică : — Cum! iată viî? Nu te-am culcat încă? Nu te-am rugat să me lași liniștit? In numele a tot ce este stupid, pentru ce te învârtesc­ pe lângă mine? Diligența nu va trece de­cât peste o oră și jumătate, și cred­i că te voit­ suferi până atunci ? Vrei să adaogi și somnambulismul peste slăbiciunile ce maî aî? O tuse nervosă termină acest ciudat discurs. Ospele lui Mac­ Closky se apropiase vorbind, reanimându-se de pridvor, în lumina lunei,­­i se­­ vedea figura în care se combăteau­ risul și roua umbre. Era o figură plăcută, deja ostenită de viață; gura tremurând la cea mai mică emoție, se deprinsese a esprima desprețul, dar fruntea lui deschisă era scaunul imaginației și fran­cheței în acelaș timp, pe când o voioșie răută­­ciosa se juca în ochii lui negrii și se înteitora. — Hai, Ridgeway, nu te supăra,—<jise Mac­ Closky cu o imperturbabilă dulcăță,—era să me culc când Jenny s’a întors de la o nuntă; cum ea nu voia să dorm­ă, am crezut că este mai bi­ne să trecem timpul împreună. — Mincinos nerușinat ce escî!—strigă Rid­geway.—este o oră de când persona de care vorbesc! s’a întors, probă este că, un fel de săl­­batic care ’i servia de escortă, de atunci se în­­vârtesce mereu­ împrejurul casei. Veî fi sculat’o din pat ca să me sugrumați mai facil. Dar ci­ne este acesta fată? — Este fata Nancyeî. — A­socie- tele! — Pst!— murmură Mac­ Closky, apăsând cu o mână tremurândă brad­ul lui Ridgeway. — pst! A Jenny crede pe mamă sa mortă . . . mortă în Misuri. Amintesce’țî acesta. Ridgeway ’șî încrucișă bracele cu indignare; apoi <fise o’o voce înecată. r —Pentru Dumnezeu­­ voiescî ore să’î ascunzi o istorie care, dintr’un moment într’altul, pate să ajungă până la ea? Dacă ’î-aî fi spus-o, ea era să ’șî ia o decisie, — pe când, prin tăcerea ta, aî făcut însu’țî arma cu care cel d’întâiu venit póte s’o lovescă pe neașteptate, acji, mâne, cine scie cum ? . . . Escî absurd! Ridgeway fu apucat iar de tușea care îî stinse vocea și ’l făcu să lăcrimeze. — Dar, —­­zise Mac­ Closky, — ea póte să înalțe fruntea ca ori­care alta, și, de a<fî într’o­ lună, să se mărite cu cel mai avut june din tot comitatul, și chiar cu cel mai mândru, John Ashe n’ar fi suferit să se­aacă un cuvânt măcar asupra societ sele sau­ asupra unuia dintr’ai s­i prin urmare . . . Tăcere însă! T aud p 4 * pe scară, este ea ! (Va urma) Bret Hart

Next