Timpul, mai 1876 (nr. 23-39)
1876-05-01 / nr. 23
‘ TIMPUL casă. Andrassy, din causa acestei indisposițiuni, va pleca la Berlin numai mâine, la amen.JÎ. Roma, 8 Martz. — Două nave de resbel au plecat pentru Salonic. Berlin, 8 Martt. — „Monitorul” povestind evenimentele petrecute la Salonic. Vice Marele Vizir a declarat ambasadorilor Franției și Germaniei că este gata de a da orice satisfacțiune cerută. Sultanul a exprimat ambasadorilor, prin adjutantul seti, vii regrete, promițând pedepsirea severă a culpabililor. Garnisona din Salonic sa întărit. Liniștea la Salonic era n'a mai fost tulburată. Berlin, 10 Martz.— Contele Andrassy a sosit aci la orele 82 dimineța și a fost primit la gară de către Karolyi și personalul ambasadei austriace; de aci a mers în trăsura imperială la oțelul ambasadei austriace și după prânz J a avut o conferință cu Bismark. Ambasadorul Rusiei la Viena Nowhkoff este așteptat astă ji. Versailles, 10 Martz—Camera a hotărât discuțiunea în privința amnistiei pentru Luni. Buda Pesta. 10 Martz. — Partidul liberal, într-o conferință ce a avut astă ji, a aprobat cu 181 voturi contra 69, punctele de vedere ce, în urma declarațiunei lui Tisza, guvernul a luat privitóre la transacțiunea cu Austria. Constantinopol, 7 Marti sera. — Guvernatorul general de la Salonic a comunicat Porței amănuntele următore asupra evenimentelor tragice din 6 Marti : O jună țărancă creștină care îmbrăcișase islamismul, ajungând cu drumul de fer de la Salonic, era să fie condusă la residența guvernatorului general, când vr‘o sută de individe pe cari ’î adunase consulul Statelor Unite, au răpit-o cu forța și au dus-o in casa unui creștin, ceea ce a îndârjit pe musulmani; îndată mulțimea înfuriată s’a dus la residența guvernatorului cerând să se readucă fata. In acel moment guvernatorul, informat că consulii Germaniei și Franciei au străbătut în moscheea ocupată de mulțime, s’a dus îndată pentru a scote pe consuli și a liniști spiritele , dar tote sforțele lui au fost inutile ; fata nevenind, populația ’șî-a procurat arme și s’a aruncat asupra consulilor, cu tote că guvernatorul a încercat, prin sforite desperate, să ’î acopere cu persona sa; consulii art căzut sub loviturile îndârjiților Trupele alergând, au răsipit mulțimea. O altă telegramă confirmă potolirea tulburărea și anunciă, ca măsură de precauție, că s’au pus gendarmi dinaintea consulatelor și altor locuințe, că s’a restabilit ordinea și că urmăririle au început pentru arestarea miserabililor autori ai acestor tulburări cari vor fi pedepsiți cu totă asprimea. întâmpinarea A. S. Principesa de Wied Alteța Sa Principesa de Wied, augusta mamă a Prea înălțatei nostre Domne, însoțită de domnișora de Lavater și de D. baron de Roggenbach a sosit în Severin Marți, 27 ale curentei, pe vaporul Orient. Alteța Sa a fost primită la debarcader de către D-na Olga Mavrogeni, D-na de onore a M. S. Domnei, de D. general Lupu, comandantul diviziei I militare, D. prefect de Mehedinți, D. Gr. Lahovari, și de tóte autoritățile civile și militare. De la debarcaderul frumos împodobit cu stoguri și verduță, Alteța Sa, escortată de un detașament de călărași, a fost condusă cu tote onorurile la locuința D-lui Constantin Scafeș, deputat, unde se pregătise apartamentele Alteței Sale, și unde a fost întâmpinată cu buchete de flori de D-na Scafeș și de mai multe demne și domnișore. O gardă din batalionul de dorobanți făcea serviciul militar. La 7 ore sara, A. S. Principesa de Wied a binevoit a întruni la prund, afară din personele suitei sale, pe D. general Lupu, pe D. prefect al districtului cu domna, D-nii, primar al urbei Severin, primpreședinte al tribunalului cu primul procuror, președintele comitetului permanent, comandantul garnizanei, directorul prefecturei și alte notabilități. Alteța Sa, mulțumind pentru frumosa primire ce-i a făcut orașul Turnu-Severin a ridicat un test pentru fericirea și prosperitatea României. Sera, orașul a fost iluminat și mai multe persone au venit să prezinte omagiile lor. Alteța Sa, după ce a convorbit în modul cel mai grațios cu fiecare din ele, S’a retras în apartamentele sale la orele 10. A doua 4. Alteța Sa, recondusă cu ceremonialul care presidase la venire, însoțită de D. general Lupinde D. prefect Gr. Lahovari și D-na Lahovari, a pornit cu trenul de la 7 ore și 40 minute dimineța spre București. Un vagon domnesc sta la disposiția Alteței Sale. Sala de așteptare era plină de un numeros public și de personele care fusese presentate Alteței Sale. Ajungând la Craiova, la orele xx și 40 minute, augusta călătore a fost întâmpinată de D. prefect de Dolj, de autoritățile civile și militare și de o mulțime numerosă care a aclamat-o cu strigări entusiaste. Un dejun era pregătit la gară pentru Alteța Sa și personele cari aveau onore a o însoți. La Slatina, autoritățile locale și un numeros public adăsta sosirea trenului princiar și au presentat urările lor Al** teței Sale. Sosind la Pitești, la orele 4 și 15 mi nute, d. director al prefecturei, în lipsa d-lui prefect de Argeș, împreună cu tote autoritățile a salutat sosirea Alteței Sale, care, pogorându-se din tren, a bine-voit a convorbi cu demnele ce se aflau în sala de așteptare. Batalionul de vânători cu stog și musică era înșirat pe cheul gării și a dat onorurile militare. La 4 ore și 30 minute, trenul a pornit spre Bucuresci. Nici o primire oficială nu fusese ordonată pentru sosirea in capitală a augustei Marie a I. L. Domneí, în apartamentele domnești de la gara Târgu- Vestei, se aflau însă adunați I. P. S. S. Mitropolitul Primat, d-ni miniștrii, d. președinte al înaltei curți de compturi, casa civilă și militară a înălțimei Sale» comandantul diviziei a 2-a teritorială, d. prefect al poliției Capitalei și alte notabilități, precum și domnele Cleopatra Cantacuzino, cu domnișorii Lucia Ghica, Elena Cantacuzino, Elena Cor nescu, Natalia Filipescu născută Principesa Ghica, Elena Lahovari, Alexandrina Grădiștanu, Alexandrina Zefcari, Ecaterina Manu, Maria Lahovari, Elena Filiti, Elena Polizu, Maria Văcărescu, Maria Crețulescu, Eliza Vlădoianu, Anica Grădiștanu, Elena Bălăcanu. La orele 7 ^40 a sosit I. L. Domnitorul și, la 7 și 40 minute, trenul în care se afla A. S. Principesa de Wied a intrat în gară. M. S. Domnitorul a înaintat până la ușa vagonului domnesc ș a primit pe augusta Sa sacră, cărei dând brațul a condus’o în salonul gă rei, unde ’i-a presentat pe I. P. S. S. Mitropolitul Primat, pe d-nii miniștri și personele presente. Domnele au oferit frumóse buchete de flori Alteței Sale, urându’î bună venire între noi. Principesa de Wied s’a urcat apoi împreună cu M. S. Domnitorul în vagonul princiar și au pornit spre gara de la Cotroceni, unde M. S. Domna cu domnișorele Sale de onore adăsta sosirea augustei Sale Mame. Joi, 29 Aprilie, la orele 11 V2 de dimineață, A. S. Principesa de Wied a primit pe d-nii miniștrii. Monitorul BULETIN OFICIAL La 28 ale curent, D. Președinte al consiliului de miniștri a dat cetire, la Senat și Cameră, următorului program ministerial: Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Ultimele alegeri senatoriale provocând o criză ministerială, Măria Sa Domnitorul a bine-voit a ne încredința frânele guvernului. Prin acest act de încredere al Măriei Sale, s’a consacrat principiul salutar, că în țările cu un regim constituțional representativ nu guvernele trebuesc să creeze majoritățile Corpurilor Legiuitore, ci voința liber exprimată a țerei să indice încrederea Măriei .Sule alegerea consilierilor săi. 1 Acest mare adevĕr constituțional resumă însuși programul ministerului actual. Vom păstra frânele guvernului în cât timp ne vom bucura de încrederea Domnitorului, de sprijinul țerei, legal și liber exprimat. Drepturile și libertățile constituționale fiind un bun al tuturor partitelor, al tuturor Românilor, misiunea nostră va fi ca atât cetățenii individual cât și fiecare partit, la umbra pactului nostru constituțional, să se folosescă de aceste drepturi, ca așa toți cetățenii, fără osebire de drapel, să potă a=și exercita legitimul control asupra afacerilor publice. * Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, Venim la guvern fără recriminațiuni, fără spirit de resaunare, venim cu viua dorință nu de a sfărâma partitele — căci ființa și chiar lupta pacinică a partitelor este o consecvență a regimului constituțional—ci de a potoli patimele și urele din țară, asigurând și amicilor și adversarilor, fără deosebire, deplina întrebuințare a libertăților constituționale. Astfel noi credem că—reintrând în deplinul exercițiu al controlului séu Y Xry — Este tânăr? — Nici bătrân, dar spre multe. — Ce face el ? — Nu lucru mare. Are bani închiși într’o mora pentru esploatarea aurului, călătoresce mult, scrie versuri...........ca acelea în cari se învelesc bonbenele. Mac Closky credea să atingă pe fică-sa, făcând aluzie la bonbenele ce ’î se ofereau forte des, dar ea nu respinse decât c’un zîmbet desprețuitor. Jenny avea pentru himerele imaginației desprețul care caracterisă pe animalele sănătose. — Te îndemn însă să nu’i vorbesci de poesiele lui. Sunt abia zece minute, crezând că’i fac plăcere, după ce am întors cutia cu musică și am pus ’nainte’’ un flacon cu licitor, ’i-am zis : „Acum, camarade, fă ca cum aî fi la tine acasă și spune’mi ceea ce cre<jî că am scris mai bine.“ Când î-am zis așa, s’a înfuriat ! — Prea bine, voiu veni, tată, —zise Jenny după ce se gândi. Figura lui MacClosby se lumină. — Am fost totdeauna o fică bună, — strigă el, voind s’o sărute pe frunte. Jenny ’1 apucă de brațe și ’i ținu un minut captiv sub cercetarea profundă a frumoșilor ei ochi cenușii, dar limpezi. — Tată, —]ise ea, — tote fetele cari erau astă seră la Robinson erau însoțite de cineva, o mamă, o soră mai mare, o mătușă, tate, afară de mine.......... Buza eî tremură puțin și înclinând capul «jise : — Bunul meu tată, ași fi voit ca mama să nu moră când eram atât de mică.......... Vocea ’î se stinse într’un suspin înecat. D. MacClosky însă era forte ocupat a face pe pat cu degetul desinuri fantastice. — Nu este nici o fată în lume care n’ar da tată și mamă pentru a fi în locul teri. Cât pentru mama ta, copilă, lasă-mă să -ți spun că pote escî mai bine fără ea. El se sculă îndată și plecă spre ușă. Ajungând, se întorse, surise și eși. Când d. Mac Closky reintră în salon, ospele lui nu mai era. Flaconul cu licitor sta neatins pe masă, două sau trei volume aruncate pe jos, un pachet de fotografii, representând frumusețele naturei americane răsipite pe divan. O ferestră mare deschisă arăta calea ce luase fugarul. D. Mac Closky aftă cu desperare. Privi mărețul covor care la Sacramento costase un preț fabulos, mobilele de mătase ca cireșa, tóte avuțiele fără semăn în analele Tulumneî cari inspirai respect la toțî visitatoriî. N’avură însă nici un efect acuma; atâta lux n’a putut reține pe omul neînfrânat care în acelaș moment fuma o țigară, pe drumul luminat de lună. Renuase acum să vădă dacă Jenny va putea să’l captiveze. — Pariez că va isbuti, —zise Mas Closky c’o încredere părintecă. Eși în pridvor pentru a căuta pe fugarul care ’șî urma preumblarea ; dar acela văsându’l îndată, trecu drumul și apropiându-se, începu să strige c’o afectare comică : — Cum! iată viî? Nu te-am culcat încă? Nu te-am rugat să me lași liniștit? In numele a tot ce este stupid, pentru ce te învârtesc pe lângă mine? Diligența nu va trece decât peste o oră și jumătate, și credi că te voit suferi până atunci ? Vrei să adaogi și somnambulismul peste slăbiciunile ce maî aî? O tuse nervosă termină acest ciudat discurs. Ospele lui Mac Closky se apropiase vorbind, reanimându-se de pridvor, în lumina lunei,i se vedea figura în care se combăteau risul și roua umbre. Era o figură plăcută, deja ostenită de viață; gura tremurând la cea mai mică emoție, se deprinsese a esprima desprețul, dar fruntea lui deschisă era scaunul imaginației și francheței în acelaș timp, pe când o voioșie răutăciosa se juca în ochii lui negrii și se înteitora. — Hai, Ridgeway, nu te supăra,—<jise Mac Closky cu o imperturbabilă dulcăță,—era să me culc când Jenny s’a întors de la o nuntă; cum ea nu voia să dormă, am crezut că este mai bine să trecem timpul împreună. — Mincinos nerușinat ce escî!—strigă Ridgeway.—este o oră de când persona de care vorbesc! s’a întors, probă este că, un fel de sălbatic care ’i servia de escortă, de atunci se învârtesce mereu împrejurul casei. Veî fi sculat’o din pat ca să me sugrumați mai facil. Dar cine este acesta fată? — Este fata Nancyeî. — Asocie- tele! — Pst!— murmură Mac Closky, apăsând cu o mână tremurândă bradul lui Ridgeway. — pst! A Jenny crede pe mamă sa mortă . . . mortă în Misuri. Amintesce’țî acesta. Ridgeway ’șî încrucișă bracele cu indignare; apoi <fise o’o voce înecată. r —Pentru Dumnezeu voiescî ore să’î ascunzi o istorie care, dintr’un moment într’altul, pate să ajungă până la ea? Dacă ’î-aî fi spus-o, ea era să ’șî ia o decisie, — pe când, prin tăcerea ta, aî făcut însu’țî arma cu care cel d’întâiu venit póte s’o lovescă pe neașteptate, acji, mâne, cine scie cum ? . . . Escî absurd! Ridgeway fu apucat iar de tușea care îî stinse vocea și ’l făcu să lăcrimeze. — Dar, —zise Mac Closky, — ea póte să înalțe fruntea ca oricare alta, și, de a<fî într’o lună, să se mărite cu cel mai avut june din tot comitatul, și chiar cu cel mai mândru, John Ashe n’ar fi suferit să seaacă un cuvânt măcar asupra societ sele sau asupra unuia dintr’ai si prin urmare . . . Tăcere însă! T aud p 4 * pe scară, este ea ! (Va urma) Bret Hart