Timpul, iulie 1876 (nr. 65-83)
1876-07-01 / nr. 65
t V tr A Â *r > 4 <r * 1 A J0Ü1 1 IULIE ABONAMENTELE In România pe an ................................. 1. n. 40 Fe 6 luni..................................................... > 20 Pe 3 luni................................................ » » 10 I străinătate plus portul pe an.......... . » 20 An. exemplar............................................... bani 10 Abonamentele încep de la 1 și 15 ale fiecărei luni Anuncurile se priimesc și la tipografia Dorothea Mănescu, strada Lipscani, No. 3. No. 65 ANUL 1—1876. BIURGUL REDACȚIEI ȘI ADMINISTRAȚIEI în Pasagiul Român No. 5 INSERȚIUNI: Linia de 30 litere petit pag. IV......... 20 bani Linia de 30 litere petit pag. III........ 50 » AJUTOR RĂNIȚILOR CREȘTINI! Rugăm pe tote sufletele generose atât din capitală cât și din districte, cari voiesc a se asocia cu noi pentru alinarea suferințelor ce aduce un resbel ca cel care s’a încins peste Dunăre, d’a ne cere liste de sub-scriere. Asemenea liste sunt la disposiția publicului, în tote filele la biuroul acestuia Jiar de la 12 până la 4 ore din $i. Tot de o dată ne credem datori a declara ca apelul ce am publicat în numărul trecut în favorea răniților turci și creștini, n’are nici o legătură cu inițiativa ce a luat Ziarul Timpul Am publicat acel apel numai din puntul de vedere al umanității, fără să obligăm pe subscriitorii noștri la nici o solidaritate. Comitetul nostru, a cărui formare o vom comunica neîntârziat, nu are nici un amestec cu cel de la Eforia spitalurilor din Bucureșci care admite la distribuirea sumelor subscrise atât pe creștini cât și pe turci. Declarăm acesta pentru a nu mai da ocasie la protestan ca cel următor al cărui simțiment îl împărtășim : Domnule Redactor, Ve<Jend apelul publicat «alcinet a Timpului din 29 Iunie, semnat de d-nii Dimitrie Ghica, George Cantacuzino, Davila, etc., am onorea va declara că nu doresc ca suma ce am subscris în urma primului apel făcut de Ziarul ce diriginți, să fie întrebuințată în modul arătat atunci, adică în favorea numai a răniților Șerbi și Muntenegreni, am crezut necesar a se face acestă declarațiune spre a evita confusiunea ce a produs, în spiritele primilor subscriitori, acest al dcilea apel, care nu corespunde cu intențiunile și simpatiile lor. Primiți încredințarea prea osebitei mele considerațiuni. I. N. Lahovary. BUCURESCI, 30 IUNIE 1876 Cele urmărite în ședința de apoi a adunărei de Mitropolie, arată cât de nedemne și neîntemeiate au fost acuzările actualei partide guvernamentale contra guvernului conservator. Guvernul a cerut adunaților sol autorisarea d’a trata cu orice putere străină pentru încheiarea convențiilor comerciale, pe basele celei încheiate cu Austro-Ungaria. Acestă autorisare ’i s’a dat, prin obicinuita votare: „Sus, băeți! Jos, băeți!“ — deși contra regulamentului. Desbateri n’au mai fost, pentru că d. C. A. Rosetti sufla în drepta și în stânga : „La voi, băeți!“ Acum o umilită întrebare : Cine erau acei cari tunați și fulgerați contra guvernului care a încheiat convenția Austro-Română, cari acuzaț cabinetul Lascar Catargi c’a arun cat la piciórele comitelui Andrassy corpul sângerând al României,—cine alții decă nu serzis guvernului actual cu d. Rosetti în frunte ? Apoi cum se împacă acele vecificări cu fapta de aflî Deca convenția Austro-Română este vătămătore țarei, cum se face că autoritatea cerută de guvern se obține numai prin simpla rădicare de maniferă discuție, fără cea mai mică obiecție? Decă umilita nostră întrebare la care oficiosul organ va face bine sa respundă, — nu noă, — ci bietului public care dă din umeri și se crucesce de atâta rea credință! Tot în numărul de astă seră al oficiosului organ, vedem că se face mare larmă pentru umilitórea sarcină ce s’a impus de către Porță guvernului vitejilor de la Alegétorul și Românul, d’a căra in fiecare zi coșnița cu mâncarea și béutura beșlegilor turci de la Ada-Kale, — și acesta ca recunoscință din partea Porței pentru neutralitatea nostră! Nu ar fi fost însă mai demn pentru noi, dacă Turcia a stăruit prea mult asupra guvernului nostru pentru a-i hrăni pe beșlegii săi de la Adac-Ale, să-i fi strămutat la vre-una din monastirile învecinate, precum Strahaia sau Motrul, iar în locul lor să așeze parte din grănicerii de la Vârciorova? Bar fu aciss éo mörfuri,* pent*a-# scăpa demnitatea națională, n’are timp să se gândescă binecuvântatul guvern de azi! In numărul trecut al Ziarului nostru am înserat un articol in care se făcea o legitimă protestare în contra ideei de a se încredința importanta lucrare a cadastrului țarei unei companii străine. Se arăta în acel articol cât ar fi de desastrofă o asemenea întreprindere prin străini atât din punctul de vedere economic cât și strategic. Complectăm ideea, aducând aminte celor ce se vede că au uitat, că sunt vr’o doui ani de când s’a început marea triangulație a Moldovei de distinși și forte competing ofițeri de stat-major din depositul nostru de resboiu; că lucrarea lor, daca nu se va părăsi de actualul guvern și daca i se va da cuvenita desvoltare, va servi de casa cea mai sigură pentru importanta lucrare cadastrală. Asemenea e cunoscut că, în urma cerere! fostului ministru de resboiu, general Florescu, și a încheerei consiliului de miniștri de atunci, depositul nostru de resboiu a fost autorizat a trata cu direcțiunea domeniilor Statului pentru a lua asupră’și însărcinarea de a face delimitarea pomentului locuitorilor din Basarabia. Noi ne mărginim de a face deocamdată următorele întrebări : Ce s’a făcut cu acele salutarii disposițiuni ? Mai este pre permis să se vorbescă de monopolisarea unor asemenea lucrări în mâini străine, când se pot efectua de ofițerii noștri și când prin acest mijloc s’ar putea rădica depositul de răsboiu la înălțimea unei adevărate și mult folositare instituțiuni ? Ne mărginim azi cu aceste simple observațiuni, reservându-ne a reveni cu documentele ce avem la îndemână. Sfruntarea Ziarelor demagogice a ajuns la culme! Românul de la 29 Iunie reproducând după timpul, oribilul fapt petrecut în nenorocitul district Dâmbovița (unde sau petrecut multe fapte oribile și adiose de către puternicii Zilei)? și anume în orașul Găești,—de către patriotul Nicu Rusu, sub-prefect și jude de pace al plasei Cobia,—după ce recunoște că faptul s’a comis,—se întreba : —Dar cine l’a comis ? — Nu un sub-prefect al d-lui Vernescu, — grație d-lor Rosetti- Brătianu, — ci un sub-prefect moștenit de la regimul trecut și grație d-lui Catargiu etc. — Dar au uitat patrioții demagogi, că Nicu Rusu este primul jurat care în anul 1870, sub auspiciile coconului Manolache Costache a achitat pe republicanii Ploeșteni, — cu care ocasiune Românul și codițele lui, — l’au apotensat și l’au declarat de Catone al democrației ? — Au uitat d-lor că fără puternicul concurs (ilegal) al patriotului Nicu Rusu, nu s’ar fi numit deputat al Dîmbovița*, chiar Guliei Jajfendi, venit din Londra călare pe bazni, nici cei l’alți deputați și senatori, model de representanți ? — Nu știu d-lor că dibaciul prefect de Dâmboviță, — aflând despre distituirea lui Nicu Rusu, — ar fi venit la d. Vernescu, și l-ar fi amenințat cu dimisiunea sa, dacă nu ar reintegra pe faimosul și vestitul Nicu Rusu, înainte de alegerile consiliului județen (sic)?— Nu suntem dar în drept a Zice ipocriților demagogi, că sfruntarea lor a trecut orice margine a lor. Muntenegrenii au perdut 400 morți și 400 răniți, arme și munițiuni. Perderile Turcilor au fost de 11 morți și 25 răniți. Athena 8 Iuliu.Regele Greciei, care tocmai a ajuns în Paris, a fost îndată rugat prin telegraf de către ministerul grecesc se grăbescă reîntorcerea sa în țară. Pușcile Chassepols cumpărate de guvern le aduce în Grecia vasul cuirasat „Olga”. Șase tunuri destinate pentru Muntenegru au fost confiscate în Corfu, Roma, 8 iulia. — Prin cercurile diplomatice lumea nu este nicide cum sigură, că se va reuși să se localiseze resbelul. Se privesce cu oarecare bănuială marele concentrări de trupe ruseșc și se teme de o recelă în relațiunile Austriei cu Rusia. Se afirmă chiar că s-au și ivit órecari neînțelegeri și că Germania se nevoiesce să se împace. Se atribue Englitezei intențiunea de a ocupa Egyptul milităresce. Triest, 8 Iulie. — Representantul sârbesc în lagărul muntenegreanu, colonelul Belimarcovici a plecat astăzi cu vaporul în Dalmația. S’au îmbarcat încă două lă$i cu aur pentru colonelul rusesc din Ragusa. Pesta, 8 Iulie.—Guvernul sârbesc a rugat pe societatea vaporelor de pe Dunăre se rădice în locul steagului unguresc pe cel austriac. Belgrad, 8 Iulie. — generalul Alimpici anunță că creștinii bosniaci trec cu miile în partea armatei sârbeșci. Constantinopoli, 8 Iulie. Kerim-pașa plecă îndată de la Nici la Vidin, ca să dea comanda superioră de acolo. BULETIN TELEGRAFIC Viena, 10 Iulie. — Asupra întrevederii împăraților Austriei și Rusiei aflăm următorele : Austria și Rusia sunt pe deplin înțelese în privința principiului neintervenirii reservându-și ca îndată ce evenimentele resbelului vor ajunge la ceva decisiv tote puterile cele mari creștine să aibă o înțelegere confidențială despre acestă cestiune. Impresiunea generală e că orice pericol de a vedea resbelul trecând peste fruntariele lui actuale este privit ca înlăturat. Belgrad, 11 Iulia (oficială).• Mali Zwornik, o cetățuie turcescă de pe pământul Serbiei, situată față în față cu marele Zwornik din Bosnia, a fost luată după o luptă în care Turcii au avut 2000 morți. In ținutul Vidinului, poporațiunile se ridică în masă și formeză avant-garda armatei sârbe, poporațiunea turcă din Vidin s-a retras în citadelă; creștinii singuri au rămas în oraș. Belgrad, 11 Iuliu (sorginte sârbă). Turcii părăsind râpa dreptă a Drinei, armata de la Timok a făcut recunoscere până la Vidin. Pe frontariă, la Knișevatz a fost, în ziua de 6 Iuliu, o luptă înverșunată de 7 ore, în contra unor puteri superiore ale Turcilor cari se aflau pe înălțimi. Serbii au luat drapele, arme și satul. Ragusa, 11 Iuliu (sorginte turcă). Lângă Podgorița a fost o luptă între două batalioni de Turci întărite și cu voluntari și între 5000 Muntenegreni cari au fost respinși în întăriturele DIN AFARĂ Credem interesant pentru cititori a reproduce un episod parlamentar din ședința de la 3 Iulie, st. n. a Camerei Comunelor de la Londra . D. Disraeli se însarcineză, răspunzând la o interpelare a d-L’ui marchis de Hartington, să comunice Camerei corespondința relativă la chestia Orientului. Insă acea corespondință este voluminosa și va fi necesar să se cerá autorizarea guvernelor străine pentru publicarea actelor confidențiale. Ministrul arată speranța că atunci când Camera își va da opinia asupra politicei urmată de guvern, ea o va da după documentele autentice cari se vor da și nu după comunicările Z^relor. D. Bright regretă că guvernul nu comunică verbal, de acum, Camerei, informațiile ce ea cere și cari intereseză atât de mult țera. Oratorul ar voi să scie între altele, pentru ce nota din Berlin nu s’a admis, după ce guvernul aderase la nota Andrassy ? Țeza a fost târâtă fără voie în resbelul Crimeei, prin urmare a fi ea are dreptul să ceră explicații guvernului ’nainte d’a fi silită să susțină pâte o politică pe când n’ar aproba-o. Dacă politica cabinetului, Zb e oratorul, este a menține integritatea imperiului otoman cu aurul și sângele Engliterei, cred că pot să o spun, cu experiența ce am câștigat acum douăzeci de ani, că nu se va afla în țară o fracțiune considerabilă care să ajute pe guvern într’o asemenea politică Și mai mult, dacă politica guvernului ar fi să dea sprijinul, chiar sprijinul moral. Turcilor în lupta ce aceștia susțin contra unora din supușii lor cari caută să scape de dominarea lor, poporul englez nici astfel nu va aproba pe guvern. Cât timp guvernul va