Timpul, decembrie 1889 (nr. 16-38)
1889-12-08 / nr. 21
2 TIMPUL —8 Decembre probarea majorităței, acel minister este legitim și constituțional. Opoziția nu este un fel de procuror general,guvernul nu este un acuzat, și corpurile legiuitoare niște înalte curți, înaintea cărora se desbate un fel de proces politic, pe care acestea le judecă în fiecare zi, achitând sau condamnând. Aceasta e o teorie falsă, anarhică și rătăcită. Nu ! Majoritatea corpurilor legiuitoarereprezintă voința firei, minoritatea niște opiniuni sau niște pasiuni, care pentru moment sunt isolate, și neaprobate de țară. Cât pentru minister el este, pur și simplu, representantul legitim și oratorul cel mai autorisat al majorităței (aplause). El vorbește în numele majorităței ; și cât vom avea onoarea să fim pe aceste bănci, primiți de dv., —primiți firește sub beneficiu de inventar,—căci in lumea politică nu sunt legături eterne, primiți pe cât vom fi demni de încrederea dv.; până atunci d-lor, suntem, față cu oposițiunea, representanții autorizați și oratorii firești ai acestei majorități (aplause). Prin urmare, ori de căte ori unul dintre dv. va bine-voi a ne lua apărarea și să ne acoperem contra atacurilor atât de elocinte ale oposițiunei, căci avem o oposițiune foarte elocintă, — și toate oposițiunile sunt elocinte — vom fi foarte recunoscători. Dar să nu crdeți că aceasta este o datorie absolută pentru dv., nici o micșorare a acestui senat, cănd veți lăsa pe acei cari au datoria să repundă,căci ei au și puterea și răspunderea, că reprezintă guvernul și țara in numele dv., să ia cuvântul și să aducă lucrurile la adevărata lor valoare, să combată acusurile și să arate netemeinicia tuturor tânguirilor nedrepte pe care de două zile oposiția le desvoltă de la tribună. Voi respunde dar, d-lor, la atacurile, la îngrijirile acestei oposițiuni, pentru nefericita țară încăpută de 18 luni in măinele partidului conservator, și lipsită de fericirile care dlor le-a revărsat asupră-i, și le țin gata să le mai reverse. Două oposițiuni au vorbit de la această tribună: una prin d. Grădișteanu, alta prin d. Giani. Dumnealor vorbesc necontenit de divisiunii in partidul nostru , și chiar onor. d. Grădișteanu, care ori se apropia de tribună cu credință și dragoste, incât am crezut la inceput, că este un propoveduitor de pace, un preot cuvios care merge la altar, iar nu un tribun iritat.... D. P. Grădișteanu. N’am fost iritat de fel. D. Ministru de externe (continuă), a vorbi mult de slăbiciunea guvernului, de apariția majorităței și de divisiuni în partidul conservator, onor. D. Grădișteanu, stimabilul meu confrate din oposițiunea de altă dată, care plânge acum ca un nou Eremia pe ruinele Ierusalimului conservator, s’a grăbit în durerea sa și ’l-au prididit lacrimile mai înainte de timp (aplause). Căci această majoritate, cât de divisată o credeți,— și cred că această diviziune nu este decât o neînțelegere foarte trecătoare, și că după reali explicațiuni, vom veni iarăși unii mână În mână, să luptăm în contra Dv. în contra trecutului Dv. și în contra viitorului pe care ’l pregetați (troi aplause); această majoritate este încă atât de tare încât să retăpânească pe toți; atât de neînsemnat este locul pe care credința țării vi l’a dat pe aceaste bandă (aplause). De aceea repet și cu cuvintele bisericești ale piosului senator D-nu Grădișteanu și zic, cu credință și dragoste mă adresez la majoritate, și cred că me va asculta cu multă bună-voință. Am zis că două oporțiuni au vorbit dupe acele bănci. Nu știu daca astăzi sunt alipite, până ele erau in vrăjmășie—dar doresc, cum a zis cu mult cuvânt onor. Din General Iborescu, doresc să nu mai fiu divisate, precum doresc asemenea a ne întruni și noi, este o cestiune de viitor pentru țară, aceleași idei și aceleași vederi nu trebue să fie destinate prin ceștii de persoane! (aplause). Zie dar, doresc cu dragoste să văd pe același tărăm politic pe cei doi frați Brătieni, pe care natura i-a unit și politica i-a despărțit, precum voiu să văd și pe D-nu Grădișteanu la brațe cu D. Giani. Și aci voiu zice iarăși, că prea bine ne a spus onor. D-nu General Florescu, că țara nu poate avea decăt două partide 1: partidul conservator și partidul liberal, precum în natură sunt forțe de resistență și forțe de impasiune și amândoue sunt utile unei țări, cănd sunt cumpătate, înțelepte și oneste ! (aplause prelungite). Voiu vorbi mai întăiu cu onor. D-na Grădișteanu. Pentru D-nia sa am mai multă atragere și mai multă simpatiei, deși în idei suntem foarte separați, dar nu pot să nu’mi aduc aminte că am fost tovarăși de luptă, că am fost împreună înaintea acelor... acelor primejdii, (voiam să găsesc un termen mai îndulcit ca să nu ne lăudăm prea mult), am fost împreună, inaintea gurei poștelor, atunci cănd onor. D-na Giani era îndărătul patului lor; această solidaritate de primejdii, crează oarecare legături intre oamenii cari resistă disentimentelor politice (aplause). Cât pentru onor D-na Giani care s’a bucurat cu atâta nesocotință de divisiunea partidelor nostru, vomu zice că ne-a făcut un adevărat bine. De la prieteni nu culegem decăt lingușiri și mângâieri, dar precioși sunt inamici! Mai bune lecțiuni, mai înțelepte avertismente nu putem găsi decăt de la ei! De ce partidul pe care îl represintă D-îul, și care amuțise de doi ani, acum a prins limbă și ne provoacă ? Dumnealor, toate acestea le fac fiindcă ne văd divisați și ne cred slabi. Acum au găsit momentul să iasă iar în lume, să se creadă că sunt albi ca zăpada, mai ’nainte ca istoria, rari ’nainte ca chiar justiția să fi zis cuvântul sĕu asupra D-or 1 (aplause). D-nu D. Giani. Nimeni nu ne-a înegrit. D. Ministru de Externe. Nimenea mai mult decăt faptele Dv. (aplause prelungite). Acum au găsit momentul să ne ofereze iarăși marfa D-lor bănuită, să vie cu acele promisiuni cari au fost adeseori înșelate ! Ar trebui să lăsați aceasta țară care a fost atât frământată, (cum zicem noi), să mai uite puțin. Nu mai trece acel glas de Sirenă încântătoare, care a amețit’o, dată pe care astăzi il cunoaște prea bine! (aplause). Onor. D-nu Grădișteanu a fost în oposițiune și cănd era D-nu I. Brătianu la guvern, —cestiune de temperament poate pentru ani de a fi vecinie în oposițiune . —dar onor. D-nu Giani represintă un guvern de 12 ani. D-na sa vine și apără aci tot ce s’a făcut pa atunci, și ne promite o nouă serie de fericirile pe care le-am cunoscut (ilaritate). Dm D. Giani. Mai mult de căt cea de acum. D-nu ministru de Externe. Mĕ voiu apăra dar în contra celor zise d D-nu Giani. Me voiu apăra și în contra celor zise de onor. D-na Grădișteanu, ánse cu ceva mai multă liniște, pentru că D-nia sa nu represintă decăt politica liberală independentă, în vreme ce onor. D-na Giani represintă, după cum am mai zis, partidul care a dominat 12 ani, și care ne mai oferă niște fericiri de cari suntem sătui. Pe D-nia sa dar il voiu combate nu cu aceeași liniște. La început ne zice: cum ați indrăsnit să puneți în gura Regelui...... o tinerie constituțională, asupra căreia sunt silit să mă fac dascălul D-lui Giani... D-nu Giani. Cari sunt acele cuvinte ? D-nu ministru de Externe. Ați pronunțat cuvinte foarte grave. Nu le ridic, căci voiu să mă pun pe terenul cuviintelor. Nu este în mijlacele oricăruia de a da o formă cuviincioasă incriminărilor celor mai grele. Ați avut cuvinte aspre, la care nu voiu răspunde. Ați zis că punem cuvinte neadeverate î gura Majestăței Sale .D-lor, chiar daca neadevăruri sunt, le reclamăm pentru noi. Nu trebue să amestecați nci persoana Regelui, pentru care arătați un devotament și un respect cam exagerate ca să fie cu totul sincere. Nu amestecați persoana Regelui! Trebue să știți d-voastră, dascăl de Constituțiune, o teorie elementară, că mesagiul poartă pe lângă semnătura Regelui, semanăurile celor șapte miniștri, și că pe răspunderea lor este tot ce se zice printr’unsul. Daca afirmă neadevăruri, noi suntem aci, și in stare de a lupta cu d-v. Lăsați dar în o parte persona Majestăței sale Regelui, căci orica laudă i s’ar face pentru ca să fie auzită unde se cuvine», cel mai mare respect ea s’ar putea arăta de un corp legiuitor Majestăței Sale, este de a nu vorbi de Majestatea Sa, da a nu aduce numele Seu in discuțiunile noastre (apause). V’au surprins și v’au supărat cuvintele „opera de progres începută de un an.“ Vom explica mai departe ce am înțeles, și veți vedea că nu suntem atăt de fanatici și atât de mărginiți, ca să negăm guvernelor care ne-au precedat, și chiar guvernului d-voastră, orice merit, și să zicem că nu a făcut nimic pentru această țară. Nu voim să contestăm, nici chiar d-lui I. Brătianu, faptele bune ce a făcut, dar D-v. nu ați așteptat explicațiunele noastre. D-nu Ministru de externe. Dar car progres să fi fost in timpul guvernului d-ui Ion Brătianu, ei bine, aspirațiunile unei națiuni sunt indefinite, și noi am venit să facem progres asupra progreselor. Iată dorința și credința noastră. Și cănd veți veni d-voastră după noi, — ceea ce doresc să se întâmple căt mai târziu,— (aplause), veți face și d voastre progrese asupra progreselor făcute de noi, și astfel țara va merge necurmat înainte, (aplause). Nu era clar nimic supărător in aceste cuvinte, și susceptibilitățile d-v. au fost prea iute deșteptate. Veți zice că n’am fost modești ? Se poate; dar rolul unui guvern este să nu fie modest, fiindcă nu are rațiune de a fi, dacă nu zice că va face mai bine decăt ceea ce au făcut ce? de’nainte Lucrul pe care ’1 zicem noi, sa ’1 ziceți și d-voastre, dar mai cu seamă să ’1 realisațî! (aplause). Prin urmare, nu era Iuru de supărare d-le Geani. Supărarea d-lui Geani ’l-a făcut să spună cuvinte, pe cari nu mă așteptam să le aud de la un om de pace și de ordina ca d sa. D-sa a învinovățit guvernul d-lui Teodor Rosetti, cu cari suntem solidari noi cu toții, și miniștrii de pe aceste bănci, și cei cari nu mai sunt; a reproșat că a versat sângele nevinovat al țăranului, și a atins coarda cea mai periculoasă intr’o țară ca a noastră, adică resbelul civil și revoltele agrare. Patriotismul T ordona să tacă prudența cea mai elementară, T povâțuia să nu reinoiască niște amintiri unor negre zile și unor fioroase împrejurări! Mai bine zicea ca poetul latin : Exeatitia dies oero, nec secula mement futura. Astfel de zile sa fie șterse din cartea veacurilor, și să nu -și mai aducă aminte nimenea de ele. (Aplause). Asemenea intrănări sunt pentru un guvern datoria cea mai teribilă, cea mai grea, și trebue o înălțime de inimă și un sentiment imens al responsabilității către viitorul unei țări, pentru ca un ministru să se hotărască să restabilească liniștea prin forță. Ca să zică, se pare rău că s’au astâmpărat lucrurile, și că n’au mers acolo unde trebuia să meargă? Dar eu cred că vă faceți mai supărați decăt sunteți in fond, in contra d-lui Rosetti, care de altmintrelea n’a versat atăta sânge căt ziceți d-voastră. Dar să ’mi dai voe să crez, că in intimitatea conștiinței d-voastră, nu numai că T scuzați, dar ’i mulțumiți. Represiunea pentru care d-nu Rosetti primește răspunderea, d-le Geani, ’ți-a apărat persoana și casa, și moșia d-tale, afară de ființa politică a țărei, căci dacă s’ar fi lățit răsvrătirea in libertate, nu știm unde ajungeau lucrurile. O țară ca Franța s’ar sângera, s’ar sdruncina, insă fără a peri din asemenea răsvrătire; dar o țară mică ca a noastră, înconjurată de State mari, ar periși un asemenea fapt care in Franța s’a chemat o crimă, la noi ar fi o iicioiiă crimă și nu putem să o restijim in deajuns (apiause). Cănd dar țăranii exasperați, se vede, prin 12 ani de fericiri (apiause), fiindcă d-na Rosetti era de două zile la minister și n’apucase să facă nici bine nici răa, s’au sculat ca să omoare și să incendieze proprietățile, d-na Teodor Rosetti a fost silit să readucă liniștea, și ar fi fost un criminal și un mișel dacă nu ’și împlinea datoria tristă fără slăbiciune, și d-ta ar fi fost cel d’ânteiu să’i acuzi, și cu drept cuvânt de astă dată. Insă acum cănd liniștea s’a făcut, cănd sunteți instalați pe un fotoliu molatic desenator, fără nici o grijă, când luați chiria de la casă, și venitul de la moșie, acuzați pe aceia cari v’au permis să stați acolo cu moșia, cu casa și cu capul pe umeri. Aceasta este nedrept, aceasta poate să descurajeze pe orice ministru, care in țara aceasta ar voi să ’și facă datoria. Dar pricep cu care e durerea d-lui Geani. De ce adică n’am făcut așa și nui la 14 Martie, de ce n’am omorăt destulă lume ! (Aplause). De ce in loc da trei-patru, nu am omorăsc trei patru rute! Ați fi fost criminali la rând ! Anteiu d-nn Roserii n’a avut din fericire trebuința să verse sângele de care vorbiți! Al duoilea, represiunea făcută a fost pentru a potoli o răscoală, care punea in pericol toate interesele și toate drepturile, și poate chiar și ființa Statului român. Dar d-voa tră, pentru a mai sta câteva luni la putere ! pentru ca ministerul de a le da trei zile, domnule Geani, să se prelungească trei luni, pentru asta să omorâți lumea pe ulițele Bucureștiului ? (aplause). Și incă vă lăudați réii, văci ce ați putut, ați făcut, și o altă voință mai înaltă și mai cugetătoare decăt a d-voastră, v’a impedicat să faceți mai mult. Represiuni ca acelea cari ie-a făcut d-nu Rosetti, sunt dureroase, dar s’au văzut că resvrătitorii cari pun in pericol o societate, să fie reprimați chiar prin arme, dar ceea ce nu s’a văzut niciodată in nici-o țară, nu s’a văzut trregându-se in deputații minorităței care intră în Cameră (aplause). Dar d-v., ați inovat acolo, și dacă este vorba de un progres, iată progresul care ’i-ați făcut (aplause). D-nu Brătianu era săturat de 12 ani, și n’a voit poate să reinoiască de 2, 8 ori aceste scene sângeroase ; se vede că d nu Geani era mai flămând, căci nu avea decăt 3 zile de minister. Pricep aceasta, dar să nu o regretați.... D-nu D. Geani. Aveți aerul de a o regreta d-v. pentru mine. Cine va spune că eu regret? D-nu Ministru de externe. Să nu o regreți chiar cu prețul de a sta la minister. Nu făcea, chiar să mai fi adăugat vreo câteva luni sdruncinate pe lăngă cele 3 zi e de minister care ați avut. Acum, să lăsăm această ordine de idei... Vedeți că am a face cu 2 oratori iluștrii și cari au vorbit multă vreme, și prin urmare, să ’mi permiteți a lua și eu timpul Senatului. Amenduoi au făcut, o profesiune de dinasticism, din cele mai iuflăcărate, și cami pe mine dinastic din convingere și permanent dinastic, m’a bucurat intr’un mod nespus. Iată, am zis, după 25 ani, că mai suntem incă divisați și asupra cestiunilor politice și economice, și mai cu seamă asupra persoanelor, dar asupra unui lucru suntem uniți, de la d. Grădișteanu, până la mire, trecând prin doi ani, suntem toți uniți asupra respectului, a moarei ce se cuvine Regelui, și credinței in principiul dinastic. M’am bucurat, și in această bucurie generală... D. P. Grădișteanu. N’ați avut nici un cuvent să ve îndoiți. D. D. Giani. Noi zicem că n’am suspendat.. D. Ministru de externi. Așteptați, nu vă grăbiți. M’am bucurat d-lor, și in această bucurie generală precum creștinul.. de..., D. Grădișteanu m’a pus pe teremul bisericesc... precum creștinul se impacă cu toți la paște, comunicăndu-se intr’un singur Dumnezeu și o singură credință, ar fi trebuit să uitați și dv. necuviințele care le au comis poate unele organe conservatoare, precum am uitat noi de mult, necuviințele mult mai grave ale organelor autoritate ale dv., care merseseră mult mai departe, ca Românul, Ghimpile și Scrânciobul, dacă au fost vre-odată oamenii tineri și neesperimentați din partidul nostru. Prin urmare să le uităm pe toate și să facem din ele un autodafe general; fiindcă este adevărat, aceste necuviințe din orice parte au fost: —să nu mai cântărim dacă au fost mai grele de o parte sau alta ... D. D. Giani. N’au fost. D. Ministru de externe. D v. contestați, eu sunt mai larg , cu tote că ași stabili cu totul contrariu, și ca acte în mână, dar, în fine, nu avem vreme de perdut pentru asemenea cestiuni. Aceste lucruri au dovedit că toată această agitațiune ce se cheamă antidinastică, este fleur de peau, cum zice francesul, pe suprafața pelei, și că in inima poporului Romăn, stau înrădăcinate și adânc înfipte iubirea, respectul pentru Rege, și credința in viitorul dinastiei. Cănd n’am avea din aceste discuțiuni de căt acest frumos rezultat de a culege de pe toate băncile acestei Adunări și din pertea tuturor oratorilor, aceste mărturisiri, cari ne bucură, eu cred că acest resultat este destul de frumos ca să uităm cu totul atacurile și gguduirile cari ni s’au dat din partea opozițiunii, noi guvernului, cari suntem destinați pentru aceasta, gata a primi loviturile D-vcritră, și gata a răspunde la denseie, căt vom sta la guvern. Prin urmare, nimeni să nu mai crează, că ori căt de sus ar fi pus, ori căt de puternic și popular s’ar crede, pe e să fie puternic și popular, să ajungă să guverneze această țară, dar să nu mai atingă coarda uzată a antidinasticismului, pe care măinele viguroase ale organelor tuturor partidelor serioase au sfărămat’o in bucăți. Dar ați fost nedrepți cu noi; ca oameni zeloși ați voit să ne arătați pa noi cam slabi in dinasticism; ați voit să ne desemnați ca omeni cari nu avem aceiași credință, aceiași ardoare dinastică care ve insuflă pe Dv., și v’ați agățat de o frasă din Mesagiul Tronului, subscrisă de noi. „ Astfel s’a strâns cu o legătură nouă etc. (Pitesco). Iată o parte a Mesagiului care privește direct pe Rege, o parte pe care Regele ar fi putut s’o critice, daca cuprindea sensul dat de D-r. Dardeh, totd’auna lumea a cunoscut un fel de oameni numiți mai papiști decăt Papa, și mai regaliști decăt Regele. Nimeni nu a văzut, și nimeni de bună credință nu poate vedea aici sensul pa care ’l dați Dv. acestei fraze. O s’ové esplic in puține cuvinte. Este un proverb francez care zice : „dațe-mi doă linii din scrierea unui om, și pe acel „om îl voiu spânzura.“ Ei bine, aici nu sunt doă linii, e o linie și jumătate, și cu această linie D-nii Grădișteanu și Geani, vreau să ne spânzure la anti-dinastici, și nerespectuoși. D-lor ne întreabă : de căi d s’au strâns din nou legăturele intre dinastie și țară? Ca să zică erau slăbite acele legături, ereu reluate, — cum zice d. Grădișteanu. Că tu-și de puțin, nu e de loc acest înțeles,— dar in intervalul acestor două sesiuni, s’a petrecut un fapt care poate s’ați uita», și care explica aceste cuvinte, a care nu ați dat destulă atențiune. Aveam un Rege până acum , dar succesiunea la Tron și continuarea Dinastiei, nu fusese sfințită prin acte solemne și desevârșite, cum s’a făcut între aceste două sesiuni. Aceasta a voit să zică guvernul, a voit să zică că, prin recunoașterea și prin chemarea Principelui moștenitor in mijlocul Românilor, prin regularea cestiunei succesiunei la Tron, legăturele,—nu intre Rege și țară, dar intre Dinastie și țară, — căci e o deosebire intre Rege și Dinastie, s’au străns cu o putere noă. Aceasta am voit să zicem, și vedeți că mrasa noastră este cu totul ortodocsă... D. P. Grădișteanu. Condeiul logofătului nu a fost meșter. D. Ministru de externe, Al. Lahovary. Cred că sunteți nedrepți, dar aceasta nu importă logofătului. Destul ca înțelesul să fie clar și explicația categorică. Prin urmare, cănd un copaciu puternic, care a infipt rădăcina adânci in pământul acestei țeri, ca să împrumut și eu ceva din imaginele așa de colorate ale d-lui Grădișteanu, și sub umbra căruia bine-facătoare s’a adăpostit o generație întreagă, căci putem vorbi așa după 25 de ani de domnie fericită, cănd acel copaciu dă din tulpina sa un vlăstar verde, tânăr și plin de viață, putem să ne bucurăm, căci pe lăngâ mândria presantului, încolțește și speranța viitorului. Trunchiul betrăn va putea cădea, el va fi înlocuit de altul tot așa de trainic, sub care se vor adăposti copii noștri, cum am trăit noi sub umbra lui. (aplause). Să trecem la altă ceartă care ne o face D. Grădișteanu. D-lui este greu de mulțumit, și un spirit distins, pătrunzător și despicător ca al D-lui, poate foarte lesne găsi totd’auna un motiv de nemulțumire, de plângere, sau intr’un paragraf al Mesagiului, sau intr’un paragraf al Adresei, și mai cu seamă să caute să desbine această majoritate de guvern și să arate un fel de conflict, pe care nici noi, nici onor, membi ai comisiunei de Adresă nu l-am bănuit in vederile noastre politice. Ce zice D. Grădișteanu ? Ați vorbit de îmbunătățiri, da reforme, dar vi să dă o lecțiune de comisiunea Senatului. Comsiunea Senatului nu se mulțumește cu ameliorările D-voastră economice, vorbește și de reforme sociale. D-voastră, sunteți niște îndărătnici, și membri comisiunei Senatului mai îndrăzneți, mai progresiști, v’a dat o bună secțiune vorbind de reforme sociale, și de are o plenă D. Grădișteanu pentru a introduce in dezbatere cestiunea socială, sau mai exact, cestiunea socialismului, teoretic se înțelege, și a arăta un fel de divergință de opiniuni intre noi și majoritatea Senatului. Toate acestea sunt jocuri de cuvinte , mult ne jucăm cu cuvintele la noi, fiindcă nu voim să le dăm înțelesul lor științific, și le luăm așa cum se întrebuințează în conversațiunea curentă dintre persoanele speciale. Ce înțelege majoritatea Senatului și comisiunea prin reforme sociale ? Și ce înțelege D. Grădișteanu, dacă ne vom ține de cuvântul reforme sociale in general ?... D. P. Grădișteanu. Cer cuvântul ca să explic ce ințeleg. D. Ministru de Externe Al. Lahiovari. Oré am înțeles foarte bine și voiți face să ne înțeleagă și cei care ascultă. Reforme sociale sunt legi in general, sunt reformele financiare, vânzarea bunurilor Statului, inamovibilitatea magistraților , reformă socială este cestiunea agiului, reformă socială este reformă administrativă, toate acestea sunt reforma sociale, fiindcă reformează societatea și o pune pe o cale mai bună. Aceasta a înțeles comisiunea Senatului, și aceasta înțelegem și noi. Dar voiți să dați cuvântului social înțelesul său special, adică socialismul. Voiți să vorbiți de o doctrină care, are catochismul și adepții săi, de o sectă revoluționară cu teorii foarte înaintate, aceasta este ideea D-voastră. Atund e cu totul altceva. Ș mi se pare că aceasta este, după cum v- am înțeles. Ei bine, această idee nu este nici a guvernului, nici a Senatului și nici a Camerilor actuale, nici cred a celor de mâine. D. P. Grădișteanu. Vă înșelați. D. Ministru de Externe Al. Lahovari. Ori ați zis aceasta, ori n’ați zis absolut nimic. Mesagiul și Adresa nu se contrazic, fiind-că nu puteți să ziceți căuvernul este in contra reformelor sociale, astfel ințelese, adică inamovibilitatea magistratura, îmbunătățirea financelor, reformele generale; prin urmare, n’ați zis absolut nimic. Insă, dacă ați voit să ziceți ceva, atunci aceasta ați zis, căci cănd vorbește un om cu intergența d-voastră, vorbește ca să zică ceva. Ați