Timpul, iunie 1890 (nr. 161-176)

1890-06-01 / nr. 161

VINERI 1 IUlNIU ABONAM ENTELE: n toata țara, pe an . . . 40 lei ,, „ pe 6 luni . . 20 „ ,, pe 3 luni . . 10 ,, Pentru o streinătate pe an. . 60 ,, Abonamentele se priimesc la Administrație DE EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE ARD EDITIA A DOUA ANUL­UI No. 161 ANUNCIURI SI INSERTIM Linia 30 litere petit pag. IV . 1.40 Reclame pag. III.....................1.50 „ „II.....................2.50 ANUNCIURILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administra­ția ziarului, Calea Victoriei, No. 45. IN PARIS Ia Agenția Havas, 8 Place de la Boursec SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC LIBERALII NOȘTRI Dacă am fi de zece ori mai în­verșunați adversari ai liberalilor, totuși am recunoaște in mod sincer, cinstit, că ei au avut o epocă glorioasă, atunci când, lup­tând pentru un ideal, erau gata la ori­ce jertfe pentru el. Spiri­tul de partid nu ne impinge pe noi până la a le tăgădui chiar rațiunea lor de a fi existat o­­dată ca partid. Dar, acest ideal o­dată reali­sat, era tot atât de logic, ca par­tidul liberal sau să se ia după curentul general, sau să’și înce­teze lupta. Ei bine, acest faimos partid, n’a făcut așa cum era normal să facă. Ci a continuat să creadă că fără a se pune in curent cu progresele sumei de aiurea, îi e dat să cârmuiască vecinie. O­dată această credință stabi­lită, partidul liberal­­ și-a perdut sărita. Ori-ce progres realizat fără ștampila lui, a fost socotit dacă nu un regres, cel puțin o zădăr­nicie. Trăind cu mintea in cer­cul strâmt al ideilor cari cir­culau cu cinci­zeci de ani in urmă, liberalii­­ și-au­ închipuit că nu există nici un fel de evo­luție , că aceea ce cugetau oa­menii de la 48 e orizontul de­­săvirșit al gândirei omenești. Numai așa se explică, cum astă­zi ori­ce schimbare li se pare lor, copii ai stradei, o îngrozi­toare revoluție; numai așa își are explicația faptul că cei mai staționari sunt dânșii, tocmai dânșii cari erau pentru vecinica mișcare înainte. Dar, dacă ar fi o simplă ches­tiune de convingere ! Insă nu, in neputința lor de a merge ina­­inte, ei nu numai că ’și au fal­­sificat judecata, dar au recurs la niște expedinețe nenorocite, la o păcătoasă școală de lingușiri la adresa Poporului, suveranul mo­dern cel mai despotic din toți su­veranii ce au domnit vre-o­dată-Au coborît nivelul moral atât de jos in politică și sau pogo­rât ei înșiși atât de jos, in­cât, dacă le asculți discursurile, dacă le cetești gazetele, te sperii ! A­ ceea ce Raoul Frary descrie un Manuel du démagogue, e palid față cu ceea­ ce e liberalul din țara­ Românească. Tot ce trebue isgonit din mintea masselor, ei caută să le infiltreze; pasiunile cele mai meschine ei le nutresc; ideile cele mai false tot ei le incurajază ! Pas de le vorbește de cinste, de opunere la un curent bolnav ! Ei îți răspund pe dată, fără drum de sfială: «ești un ciocoiu, vrei să puni poporul sub tutelă, ești un strigoiu !» îndată ce nu faci ca ei, îndată ce nu te coborî la nivelul cel mai cobo­rât, in joc să­­ nalți pe cei cres­cuți jos, până la tine am mai înarmat in luptă pentru traiu, in­telectual­icește ești un mizerabil, un sugător de sudoarea popo­rului, un căpcăun politic. De­sigur, Max Nordau trebue să fie mai afurisit de­cât noi. Când cugetătorul german spune: «Reformatorii și martirii se co­boară câte o­ dată in mulțime,dar numai pentru a o converti,pentru a-i arăta păcatele,pentru a o des­­băra de năravurile ei, nici o dată spre a o linguși, spre a o înrădă­cina mai tare in greșale prin vorbe dulci, care-i plac atât de mult», are o dreptate perfectă. Dar... asta nu face nici doue parale pentru un colectivism care se respectă.»Ei au recurs la expediente plscătoase, ei s’au degradat intr’atâta, in­cât astă­zî le e cu neputință se pă­răsească această cale. Aceasta e situația morală a partidului liberal de la noi. De aceea, noi strigoii, noi reac­ționarii avem o singură mân­gâiere: aceea că grăbim—iarăși o citațiune—să facem, cum zice Bluntschk­, ca politica teoretică să crească nn însemnătate, ne­­lăsând totul pe seama politicei pract­ice. Aceasta e hotărîrea noa­stră. Și in fața lipsei de cinste și de seriozitate a partidei liberale, noi vom opune vecinie un sis­tem clar de guvernământ, me­nit a face mai mult bine de­cât un milion de judecăți de ale i­­deologilor sau nemăsuraților am­bițioși. TELEGRAME Serviciul Agenției Române AUSTRO-UNGARIA din Viena, 11 Iunie. — Marele Duce Pe­Nikolaievitch și marea Ducesă au trecut prin Viena mergând la Fran­­zensbad spre a face o vizită Princesei de Montenegro. — De acolo vor merge in Rusia. 11 Iunie.—«Politische Correspondenz» constată că in România guvernul câș­tigă din zi in zi, și in forță și iu par­tizani. Conservatorii-disidenți mai toți s’au apropiat de el, atrași de respectul pe care cabinetul il are pentru tradițiu­­nile conservatoare și de forța cu care țara se pronunță in favoarea regimului actual, dovadă întrunirile politice ți­nute la Craiova, unde declarațiunile conservatoare ale d-lui Carp au fost vin­ aplaudate.­­ Iar ceea ce privește pe liberali, ziarul spune că unirea lor i- a fost vătămătoare, iar pe de altă parte se slăbesc pe fie­care zi; ei au suferit înfrângeri foarte simțitoare, in­tre altele in alegerile pentru Camerile de Comerț. Budapesta, 11 Iuniti. — «Comisiunea delegațiunei Ungare».—Contele Kalno­­ky, vorbind despre Bulgaria, a combă­tut ideia că un mare resbel este ine­vitabil, dar a spus că nu o chestiune la care toate puterile sunt streine, cu cât pericolul este mai mare cu atâta mai mult trebue să se ia precauțiune. Cât despre atitudinea dușmană a u­­nui ziar din Berlin față cu Ungaria, ministrul spune că ea a fost desapro­­bată de toată lumea și de guvernul german. Ungurii pot merge la Berlin, ei vor fi primiți cu simpatie. Comisiunea a dat un vot de încre­dere in favoarea Contelui Kalnoky. Comisiunea de marină a delegațiunei ungare, amiralul Sterneck a declarat că, in urma invitațiunei făcute de împăra­tul Wilhelm, escadra austriacă va merge in apele germane.­Praful de pușcă fără fum va fi introdus in marină pentru pușcile cu repetiție, dar­ că nu se poate incă întrebuința pentru artilerie. Amiralul Sterneck a arătat in fine in ce măsură și la ce epocă se va mări flotila pe Dunăre. GERMANIA Hamburg, 11 Iunie. — Ziarul «Ham­burger Nachrichten» consideră ca falsă știrea despre o circulară pe care gu­vernul german ar fi trimes-o agenților săi pentru a constata caracterul privat al declarațiunelor Principelui de Bis­marck cu ocasiunea diferitelor w­evărî; e imposibil ca guvernul inter­­unui mare imperiu să fi crezut necesar de a înștiința pe representanții sei care este situațiunea d-lui de Bismark care este in adevăr o perioad­ă privată. ITALIA Roma, 11 Iunie.—«11 Capitan Fra­­cassa» face să reiasă din­ discursul con­telui Kalnoky, că el nu pretinde Ser­biei să aibă o atitudine ostilă față cu Rusia, din contra el dorește ca rela­­țiunele intre cele două țări să fie cât se poate de bine, dar el cere, cu drept cuvânt, ca această atitudine să fie a­­micală și față cu Austro-Ungaria. SERBIA Belgrad, 11 Iunie. — Guvernul Sârb a adresat o notă d-lui Simkca, minis­trul său la Viena, cu ordin de a o co­munica contelui Kalnoky. Guvernul din Belgrad exprimă o mare supă­rare de declarațiunile ministrului și declară că ultimele măsuri economice luate de Serbia au avut de țintă ame­liorarea finanțelor regatului, și că nu trebuesc luate ca o manifestație de os­tilitate față cu Austro-Ungaria. Nota blamează foarte aspru atitudinea presei sârbe, și declară că guvernul din Belgrad va păstra cu credință o amiciție francă pentru Monarhiile Austro-ungară, cu toate declarațiunele Contelui Kalnoky și măsurile de res­­bunare ce a luat, precum acea relativă la porci. Nota adaugă : «Nu putem re­cunoaște că am fi făcut ceva, cu știință sau fără știință, care să fie de natură a compromite reciprocitatea de ami­ciție». Finile bunului simț. Când atâta nu-i de ajuns, atunci se face și câte o chestiune personală, se strigă, se chinuește fără milă nenorocitul pu­pitru, după sistemul Pallade sau Pupitrul sângerând. Firește că acesta este un curent de ordine al colectiviștilor, să nu lase să se facă nimica, pentru ca apoi să se poată bîrfi cu succes in­po­triva «neactivitățeî majorităței.» Ori chiar, pe când se discuta le­gea magistraturei, a apărut la Se­nat d. Palade, leaderul de cașcaval al colectiviștilor. De ce vre­o trei târcoale, greoaie târcoale, printre senatori, și apoi apropiindu-se de d. Fleva ’i zise cu un aer de obser­vație, (sermanul Fleva, ce vremuri ai ajuns!): — Dar bine, d­v. nu faceți ni­mica aici? Cum se poate să lăsați să treacă trei articole dintr’o lege, fără să luați cuvântul și să propu­neți amendamente. Asta­ a curat scandal! (Jupan ar fi adăugat și imoral). Uimilit, d. Fleva răspunse : — Lasă, acum n’am fost prepa­rați, dar de aci incolo o să ne pre­gătim amendamentele de acasă, și a­­tuncî n ’o să mai meargă așa strună!.. Dialogul e autentic. El zugrăvește de minune pe oameni și intențiile cinstite ce au serioși și solidî băr­bați ! Serioasă politică, intr’o vreme in care procedeurile școalei vechi sunt condamnate de toată lumea. Dar, asta’i privește. Noi îi putem asigura numai de un lucru: este că de­geaba le va fi truda, căci majoritatea, dispusă să lucreze, nu­­­ a putea fi oprită in loc de aceste șicane meschine, rezultate ale unei păcătoșenii sufletești fără de margini. Fără a călca libertatea cuvântu­lui și fără a se transforma in ma­­meluci colectiviști, cei dornici de muncă vor ști să treacă peste a­­ceste piedici copilărești, nedemne și ridicule. Le putem da și zapis la mână despre asta, cină, iscându-se gelosie intre dânșii, pentru astă fericită plăpumărie, se știe ca s'au sfâșiat și înjurat in public, intre dânșii nn tocmai ca țiganii la șatră, iar cei mititei erau pe rând espuși la orele și persecuțiile lor. «Această stare de lucruri a durat până ce au picat, in cele din urmă, tumba cu toții la braț, făcându-se apoi loc conservator­ilor. O­dată picați, in loc să se corige, făcând ast­fel să se spele urmele rușinoase ale unui trecut de­testabil, din potrivă, aceeași școală. «Și dacă azi nu ’și disput plapuma, ’și disput gloria de preponderență, așa că au devenit niște adevărați bufoni de bâlci. Se adun la un loc, spre a de­cide ce trebue de făcut, pentru a men­ține cel puțin numele unui partid de la care au beneficiat 12 ani morali­cește ca si materialicește, și in loc de decisiuni serioase, ies cu toții incăe­­rați de perl fată ce fac și cum lu­crează liberalii la Brăila ! .Se înțelege ! Le vine greu, acestor domnișori să cheltuiască aceea ce au­ agonisit prin politică, le vine greu să facă sacrificii, căci sunt grași acum, și o dată îngrășați fără muncă, li se pare că de ar face a 11—fel, vor muri de dambla 1 «Toți cari aujazi averi,— escepție de Giani, Cavadia și incă 2—3, bine­în­țeles șefi, s’au­ pricopsit prin tole­­rența partidului liberal și azi, in loc să fie recunoscători, făcând la rândul lor sacrificii pentru partid, din potrivă, nu numai trândăvesc, speculând aceea ce au gheșeftuit, dar chiar unii au și aerul de a acuza pe fostul guvern, că unuia i î a dat mai mult de­cât altuia, judecând apoi pe cei mici, cari au fost in toată plenitudinea cuvântului onești, că de ce nu luptă cu mai mult zel. Ce mișei !­­le ignobili ! Apoi bine d-lor Campiniu, Ber­­ceanu, Ionescu, Bassarabianu, Zam­­firescu, etc. nu 'mi puteți spune cam de ce posițiune materială ne bucurați d-voastră ăștia mai înainte de veni­rea lui Ion Brătianu la putere ? Am dori să știm ce zice Voința de această măgulitoare descriere pe care un ziar național-liberal o face despre naționalii-liberali! Ni atragem cu deosebire atențiunea asupra rîn­­durilor ce am subliniat. TRUDA ZADARNICA Pe semne că colectiviștii de la Cameră au cam obosit, și de aceea a venit rîndul celor de la Senat ca să se agite cu furie, in scop de a zădărnici ori­ce lucrare. De aceea asistăm de vre-o câte-va­ zile la tot soiul de scandaluri, ce se petrec in Maturul Corp sub con­ducerea d-lui Petru Grădiștea­nu și a inevitabilului d. Fleva sau Omul­­scandal. Sistemul e tot cel de la Cameră: la cea mai mică chestiune se cere cuvîntul de o sută de ori; se caută a se face toate digresiunile cu putin­ță; se ridică o mie și una de inci­dente, de chestiuni prealabile, de regulament, asupra punerei votului, in sfîrșit se abuzează de elasticul regulament până dincolo de mar­ Colectiviștii i­aria­l_____ Drapelul Național, organ național liberal din Brăila, pe care Voința îl numea până aci «valorosul nos­tru confrate», și din care reproducea știri, descrie pe fruntașii colectiviști din acel oraș cu niște culori foarte reale. Ne facem o deosebită plăcere de a reproduce, in hatârul Voinței, un pasaj din articolul de fond al ulti­mului număr din Drapelul Națio­nal. Cel puțin, nu ni se va zice că-i zugrăvim noi. Drapelul Național trebue să știe ce­va. Iată : «Că acei cari și-au dat titlul de șefi ai partidului liberal din localitate, sunt cu totul lipsiți de bun simț și corecti­tudine, este de notorietate publică. «Cât timp ilustrul Ion Brătianu deți­nea puterea, zilnic era asaltat de către cei din Brăila, pentru a-i solicita fa­voruri, nici cum in interesul orașului, ci pentru a i se plânge că unul trage plapuma spre sine mai mult de­cât altul; iar bietul bătrân, ne­știind cum să—î­­mpace mai bine, ’î chiăma la bu­get pe rând ca la moară, din care pri­ Armata Au­stro-Ungară Sporire neînsemnată. — Armata Austro Ungară in comparație cu armatele celor­l’alte mari pu­teri.—Lacunele armatei Au­­stro-Ungare. — Ce-ar fi in timp de résboiu­. Din Pesta vine știrea că ministrul de Résboiu a confirmat in comisia delegației maghiare sgomotele despre o proectată sporire a puterei armate pe timp de pace in Austro-Ungaria. Insă, după cum spun ziarele pes­­tane, această sporire de­o­cam­dată e destul de neînsemnată. In special «Pester Lloyd» se arată cam ne­­mulțămit cu ceea ce se proectează a se face in această direcție in Austro-Ungaria, când compară mai ales cu jertfele ce se fac de către cele­l­alte mari puteri pentru ar­matele lor. Nicăeri, zice numitul ziar nu există o mai mare disproporție intre ar-

Next