Timpul, septembrie 1891 (nr. 192-215)

1891-09-01 / nr. 192

A ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 192.E­DIȚIA A DOUA. ABONAMENTELE D­in țară pe un an..................................40 lei „ pe 6 luni..................................20 lei „ pe 3 luni............................ . 10 lei Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43, - Calea Victoriei,­­ 43 Un exemplar 15 Bani TIMPUL DOUE PARTIDE Cu ocazia unor zgomote de cu­rând răspândite cu privire la o pre­tinsă remaniere ministerială, con­frații noștri de la l'Indépendance Roumaine au făcut în numărul lor de alaltă­ieri un apel la amicii noș­tri solicitând concursul lor efectiv în favoarea partidului conservator. Acest apel ori­cât de măgulitor ar fi, ne pare nouă zadarnic. Nu avem nevoe de a intra într’un par­tid din care n’am eșit și putem fi în partid chiar fără a fi în guvern. In adevăr, dacă desaprobăm unele acte ale guvernului actual, aceas­tă linie de purtare poate să aibe caracterul unei disidențe, fără a ne înfățișa ca o grupare deosebită de partidul conservator. Totul se re­duce car la o distincțiune între ceea­ ce se chiamă o disidență și ceea­ ce constitue o grupare nouă. Ca disidenți putem combate, chiar cu înverșunare, un guvern care pretinde a reprezintă însăși principiile noastre, însă remânem credincioși partidului conservator, continuăm a profesa aceleași prin­cipii conservatoare și ne interzicem ori­ce compromis cu alte partide dușmane principiilor noastre. Așa a făcut și d. Dumitru Bră­­tianu care a combătut cu o nes­pusă înverșunare guvernul Ioan Brătianu, dar care pentru onoarea lui a rămas fidel partidului liberal. Și ar fi de dorit ca și nuanțele conservatoare care nu fac parte din guvern să arate aceeași tărie de convingere și, ori­câtă dușmă­nie ar hrăni în contra guvernului actual, să remie în­lăuntrul parti­dului din care până acum au făcut parte. Cât pentru noi, putem constitui o disidență, însă nu vom intra în compromisuri reprobabile cu par­tide adverse și nu vom cădea în iluziunile grupărilor noui. Noi remânem partizanii celor două partide care, după credința noastră, constitue încă cel mai bun mecanism politic, în starea de lu­cruri în care ne aflăm și experien­țele tăcute cu grupările noui, nu pot de­cât să întărească credința ce avem în foloasele celor două partide și în neputința grupărilor intermediare. De vr’o treizeci de ani câte ex­periențe nu s’au făcut cu grupări care pretinzând a fi mai mult de­cât disidențe, au vroit să se con­stitue ca partide distincte între cele două mari partide? Experiența centrului regretatului Vasile Boerescu n’a reușit, d’ase­­mene încercarea fracțiunei libere și independente din Moldova n’a dat rezultate mai trainice. Acestea sunt cele două exemple mai în­semnate de încercări neisbutite de a întemeia în țara noastră partide noul. Dar câte alte tentative mai modeste nu s’au făcut în acest sens, care toate au avortat? Intre altele s’au făcut la 1868, in vederea fondărei unui nou partid, o încercare despre care voim a vorbi aci, căci faptul, cam uitat as­tăzi, confirmă întru toate teoria noa­stră despre partide și ne dă feri­cita ocaziune de a ne întâlni în a­­celeași idei, cu d. P. P. Carp, cu care ne place în­tot­dea­una să fim de acord. Se agita pe la 1868 ideea de a se funda un fel de partid moderat, care și-ar fi recrutat deopotrivă partizanii în tabăra liberală și în partidul conservator. Cu această ocazie, d. Pantazi Ghica făcu un apel la împăciuirea partidelor și di­fer­ența de nuanțe în care zicea în­tre altele: „Un partid care s’ar ivi sub ori­ce nu­mire, fie chiar sub aceea de moderați, un partid care ar avea intențiunea de a fi o legătură de unire între mai multe nuanțe conservatoare, însă tot de o dată foarte liberale, care și-ar propune a grupa toate inteligențele câte vor vor să se grupeze sub un drapel ce s’ar numi drapelul îm­­păciuirei și al rațiunei, eu unul l’ași primi cu bucurie.“ „Trebuiște să mărturisim că națiunea e sătulă de luptele sterpe, de acuzațiunile ce’și arunc partidele, de personalitățile și animositățile cari o desbină și avem ferma convincțiune că un partid care s’ar pre­zintă în arena politică, fără intențiunea de a combate cele­l­alte partide și cu aceea de a adopta tot ce va găsi bun și practic la dânsele, ar avea succes și echoü în țară.“ Atunci se ridică în presă cu multă energie în contra pretențiu­­nei d-lui Pantazi Ghika, d. P. P. Carp care scrise sub iscălitura sa în ziarul Țara de la 4 Februarie 1868, un articol din care credem interesant a culege următoarele ex­tracte : „Am crezut de datoria noastră nu numai de a publica dar și de a însoți scrisoarea d lui P. Ghika cu niște mici reflecți­uni, și aceasta din puternicul cuvânt că scri­soarea d-sale nu e nici mai mult nici mai puțin de­cât un „Prospectus“ în care ni se anunță formarea unui nou partid, par­tidul moderat cu un nou organ ce va aduce în luptă o judecată calmă și nepărtinitoare și va înlesni în România dezlegarea prac­tică și folositoare a tuturor cestiunilor ce sunt la ordinea zilei.“ „Am fi întins unui asemenea partid și unui asemenea jurnal primitoare brațe și ne-am fi oprit aci daca d. Ghika nu ar fi împleticit printre rândurile anunciului său și oare­cari reflecțiuni a căror formă ne a părut nedreaptă pentru noi. Așa de ex., d-le Ghika, intențiunea de a monopoliza ideile Dreptei, a fost tot­deauna departe de noi; ne credem, nu organul, ci un or­gan al Dreptei. Nu, d-le Ghika, nu oprim pe nimenea de a’și exprima liber ideile, de a le da în judecata publicului și chiar de a triumfa convingând pe public de justeți­a prețuirilor sale, ceea ce am zis și ceea ce menținem este că noi ne am­ ales calea și că vom urma o fără răgaz și fără descu­rajare. Am zis și repetăm că nu înțelegem de­cât acele două partide bazate pe natura omenească, care sub diferite nume ca de ex.: Tory și Whig, doctrinari și li­berali, democrați și republicani au format dreapta și stânga în toți secolii și la toate popoarele.“ „Este adevărat că între acești două lup­tători au căutat să intervie așa numiții modelați, oameni de o rațiune puternică însă tot­de­a­una, d-le Ghica, de o inițiati­vă slabă și cu istoria în mână putem pro­ba că acești împăciuitori ai omenirii nu au făcut și nu puteau face nimica pentru că s’au mărginit tot­de­a­una a da sfaturi acolo unde trebuiau să pue mâna pe treabă. Ce a făcut Scipio Aemilianus când se in­­terpunea între Gradii și Senat, ce a făcut Halifax când se interpunea între papiști și reformați, ce a făcut Schwerin când se interpunea între Bismark și progresiștii, ni­mic de­cât a arunca aftăzi despre orbirea pasiunelor, nimic de­cât a face apeluri za­darnice la împăciure, nimic de­cât a pre­dica nepărtiniri acolo unde îi se cerea a­­jutor. Nu au făcut și nu puteau face ni­mic d-le­ Ghica, pentru că în politică nu ra­țiunea ci pasiunea este puterea motrice, nu acea pasiune care pornește din ambiți­unea personală, dar acea pasiune sănătoasă care isvorăște din convicțiuni adânci și care e cu atât mai arzătoare, cu atât mai exclusivă, cu cât crede în adevărul princi­piilor sale.“ P. P. Carp Evenimentele au demonstrat că d. Carp a avut dreptate în contra d-lui Pantazi Ghica. E firesc dar ca noi să vreim a beneficia de experiența d-lui Carp și să pășim înainte cu ideile noastre cu atât mai multă încrede­­dere cu cât avem asigurarea că teoriile noastre sunt bazate „pe însăși natura omenească“, și au în favoarea lor experiența „tuturor secolelor și a tuturor popoarelor“. Nu avem dar cea mai mică do­rință de a reîncepe niște experiențe de atâtea ori condamnate și să ne rătăcim în fanteziile grupărilor noi. Rămânem credincioși ideilor parti­dului conservator, rămânem dacă „nu organul, în tot cazul un or­gan al dreptei.“ Și credem că V In­dépendance Roumaine nu va putea susține că ne-am abătut vr’o dată din această cale pe care, cum zi­cea d. Carp, ne-am ales’o și o vom urma fără răgaz și fără descurajare. Acelaș devotament, noi, îl păs­trăm partidului conservator chiar dacă nu profesăm o egală simpatie pentru guvernul actual. Această da­torie către partidul nostru este în drept V Indépendance să ne-o amin­tească și s’o pretindă ori­când de la noi. Mai mult însă nu ne poate cere. TELEGRAME Atena. 11 Septembre Vaporul italian Taormina, venind din Constantinopole, s’a ciocnit cu vaporul gre­cesc Tessalia, lângă capul Lincon la 2 ore de dimineață. Taormisia s’a scufundat în­dată cu cea mai mare*’ parte a călătorilor cari dormeau; printre călători erau mai mulți studenți. Vr’o 40 de persoane au fost scăpate de vaporul Tesalia ; poșta s’a pierdut. Taormina avea pe bord 47 de oameni din echipagiu și 66 de călători. Corabia grecească a pierdut și ea­două mateloți și 10 călători. Căpitanul secundar al vaporu­lui Taormina pretinde că Tessalia ar fi putut scăpa toată lumea și atribue ciocni­rea unei greșeli în semne. Paris. 11 Septembre Consiliul de miniștri a decis ca înmor­mântarea d-lui Grévy se va face cu chel­tuiala Statului. Guvernul va fi reprezentat la înmormân­tare prin d-nii Freycinet, Fallie­es și Rou­­vier, cari au fost președinți de consiliu sub d-nii Grévy. Santiago, li Septembre D. Augustin Edwardes a fost numit mi­nistru al lucrărilor publice și d. Manuel Alalia, ministru al afacerilor străine. Se crede că d. Ramon Baroskucos va fi can­didat la presidenție. S-a găsit în tesaur­itate asupra Londrei de 3,000,000 dolari la ordinul fostului pre­ședinte Balmaceda; aceste trate au fost anulate. Lyon, li Septembre Greva lucrătorilor sticlari, care ținea de mai mult timp, s-a terminat în urma con­cesiilor reciproce. Constantinopol, 11 Septembre. D. White a fost primit azi în audiență de către Sultan. Se zice că Rustem Pașa, ambasador la Londra și Hisai­ Pașa, am­basador la Petersburg, au fost chemați la Constantantinopol. Detențiunea lui Kiamil-Pașa continuă. Pare că nu s-a descoperit nici un indice compromițător în contra lui, căci începe a se vorbi de numirea lui ca guvernator ge­neral al Smirnei. Strasburg, 11 Septembre. Strasburger Post desminte știrea de o­­rigină perisiani în privința numeroaselor dezertări ale soldaților germani în Franța. Intr’adevăr este vorba de niște nesupuși cari temându-se de vr’o arestare, fug din Alsacia în Franța și în mod reciproc. Madrid, 11 Septembre. Este cu desăvîrșire inexact că ar fi fost tulburări în oare­cari părți ale Spaniei. Guvernul a primit din Manilla o depeșe oficială, care anunță că operațiunile mili­tare contra răsvrătitorilor s’au terminat din fericire. S­oria. II Septembre. După niște știri, cari au nevoe de con­ DUMINICA 1 SEPTEMBRE 1891 ANUNCIU­RI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . Reclame...................„ III . . Paris anunciurile se primesc la Agenția Place de la Bourse. Redacția și Administrația t. — Calea Victoriei, — 43 .U*n esemplar 15 Bani îigiirtșSsr 0.40 1.50 2.50 filmare, se vor face mai multe schimbări în personalul palatului. Washington, 11 Septembre. Un raport oficial prețuește producțiunea porumbului la 91,1 la sută, cu un spor de 21 la sută asupra producțiunii din 1890, grâul la 96,8 la sută, secară la 95 la sută, ovăzul la 90,7 la sută, orzul la 94,3 la sută. REGENERARE Henri Taine în opera sa asupra revoluțiunei franceze făcând psicolo­­gia demagogului, a probat printr’o analiză minuțioasă a stărilor lui su­fletești că ceia­ ce formează fondul stabil al caracterului aceluia, este pe lângă setea de putere o invidie nea­gră în contra tot ce e talent, dis­tincțiune, superioritate de ori­ ce fel în societatea noastră. — Pentru dîn­­sul nimic sfânt, nimic respectabil, nici chiar cele mai mari, cele mai glorioase achisițiuni morale ale civi­­lizațiunei noastre moderne: conști­ința și onoarea omului. Partidul conservator, partid nu al numarului ci al talentului, partid nu al poftelor nesățioase de putere ci al realei aplicări a legei și dreptului fie­căruia, a avut în­tot­deauna ca punct de plecare în politică conser­varea luptei pe tărâmul senin al ide­ilor, rădicarea nivelului discuțiunilor evitând personalitățile violente în care onoarea și conștiința adversarului ar putea fi atinse. In sânul chiar al partidului con­servator s’au produs de curând niște disidențe pe cari nimeni mai mult de­cât noi le-a regretat. Dar trebue să recunoaștem că în aceste certuri de familie in­tot­deauna s’a păstrat un oare­care decorum. S’au urmat dis­­cuțiuni asupra direcțiunei celei mai potrivite de dat partidului, asupra reformelor celor mai utile; admit chiar că s’au ivit discuțiuni născute numai din cestiuni de ambițiune și de preseanță. Insă nici o dată un ne­am suspectat unii altora onoarea și onestitatea. Intru aceasta ne deosibim de li­berali cari azi se injurau și mâine se sarutau, cari se tratau reciproc de hoți și pungași. Șeful unei frac­țiuni liberale trata regimul liberal de „regim al corupțiunei“ și șeful gu­vernului caracteriza cu epitetul de „butoiu fară fund“ pe inițiatorul u­­nei disidențe ce se produsese în par­tidul său. Asemenea apucături liberale erau isgonite, până acum, din presa con­servatoare și de aceia am fost în drept să ne mirăm când le-am văzut apărând în articolele publicate în ziarul România asupra grupului ju­nimist. Ești revoltat vezând trivialitățile ignobile pe cari nu se silește a le debita acel ziar la adresa unor oameni pe cari îi a susținut acum trei ani. Ești indignat cetind intr’un ziar care pretinde a reprezintă pe d-nii Lascar Catargi, General Fiorescu etc. că, de pildă, d. Maiorescu transformase în 1874 ministerul instrucțiunei publice intr’un lupanar. Daca patronii ziarului România pri­mesc aceste aprecieri, în ceea­ ce ne privește pe noi, le respingem cu in­­dignație. Nici o­dată, afle domnii de la România, un minister n’a fost sub conservatori transformat în lupanar. Conservatorilor li se pot aduce multe învinuiri, însă nici o d­ată nu li s’au putut imputa fapte desonorante. Pri­ma manifestațiune având caracterul scandalului ce s’a produs în acest partid este actuala campanie de ca­lomnii a ziarului România, care nu cruță nici onoarea, nici viața privată a unor oameni, cari, nu putem să uităm că ne-au fost tovarăși po­litici. Acum câtă­va vreme, ziarul Ro­mânia a vorbit de regenerarea par­tidului conservator. Daca regenerarea anunțată de organul liberal-conser­vator constă în introducerea siste­mului de discuțiune inaugurat de România, atunci sperăm că o ener­gică rezistență se va opune noui di­recțiuni ce domnii de la România ar vrea să o inaugureze în sinul par­tidului conservator. DIN VENEȚIA Monitorul oficial de astă­zi descrie ast­fel sosirea M S. Regelui la Veneția : îndată după oprirea trenului, Ducele de Genova se sui în vagonul regal unde sa­lută cu cea mai desăvârșită cordialitate pe Augustus Cálétor, care coborându-se din vagon, după ce Alteța Sa Regală­­ pre­zintă deosebitele persoane ce venise întru a ’L întîmpina, ’L invită în gondola re­gală și merse împreună, urmați de suite, până la otelul Danieli, unde Ducele de Genova întovărăși pe Suveran în aparta­mentele Sale; apoi despărțindu-Se. Maies­tatea Sa intră în camera unde M. S. Re­gina, iubita Sa Soție, împovărată de grea durere, zăcea culcată de mai multe zile pe patul Său de suferință. Seara persoanele din suită luară parte la prânzul Regal. După aceea Maiestatea Sa făcu o preumblare în piața San Marco, încongiurat de cea mai vine simpatie a po­pulației. A doua zi, Regele vizită pe A. S. R. Ducele de Genova, care întoarse îndată vizita sa Suveranului, unde șezu mai mult timp, arătându-i, cu acest prilej, simți­­­mentele cele mai călduroase ale regelui I­­taliei în privința călătoriei ce făcea­­ Suve­ranul nostru în regatul său. Tot în acea zi, d. general Fio­rescu, preșe­dintele consiliului, prin intermediul prefec­tului, Veneției, primi felicitări din partea d-lui marchiz di Rodini, președintele cabinetului din Roma, care, în numele guvernului,­­ rugă să primească înalta sa asigurare pentru dragostea și respectul către Suveranii Ro­mâniei, și considerația sa pentru guvernul român. La 5 ore, M. S. Regele a eșit cu un vaporaș din marina regală spre a se duce la Lido, unde a vizitat monastirea arme­nească. Acolo a fost întâmpinat de arhie­piscopul și de soborul monastirei. Majesta­­tea Sa cercetă cu mult interes biserica, bi­blioteca și toate instalațiile acestui insti­tut, cum și imprimeria, unde s’a oferit Re­gelui o carte cuprinzând o rugăciune tipă­rită în 38 de limbi, Intre cari este și cea română. După aceia Suveranul, mulțumind de primire, Se întoarse, la orele 7 și jum., la locuința Sa. * * * Asupra plecărei din Veneția a d-șoarei Văcărescu, Constituționalii n­­i se scrie ur­mătoarele : Asupra despărțire­ de d-șoara Văcărescu nu am mai putut afla nimic, de­oare­ce Majestatea Sa înaintea plecărei a stat sin­gură cu fosta ei d șoară de onoare în timp de 2 ore. Vrând a vedea pe d-șoara Văcărescu în momentul de a eși de la otelul Danielii pentru a merge la gară, m’am postat în fața porței. Domnișoara Văcărescu purta o rochie neagră și o pălărie mică, asemenea neagră garnisită cu panglici roze. Figura I era palidă, iar ochii roșii, ceia­­ce proba că plânsese. D șoara Văcărescu purta în mână un mic buchet de reseda și de trandafiri ce îi fusese dat de Majestatea Sa Regina. D. general Theodori a însoțit pe d-na și d-șoara Văcărescu până la gară. In momentul de a pleca trenul, d-șoara Văcărescu a dat d-lui Theodori un pachet mic înfășurat în hârtie roșie zicându­l: „Remettez-le ă Sa Majesté, et di'es lui que ma pensie sera ton jours vers eile.“ * * *

Next