Timpul, septembrie 1891 (nr. 192-215)
1891-09-01 / nr. 192
A ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 192.EDIȚIA A DOUA. ABONAMENTELE Din țară pe un an..................................40 lei „ pe 6 luni..................................20 lei „ pe 3 luni............................ . 10 lei Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43, - Calea Victoriei, 43 Un exemplar 15 Bani TIMPUL DOUE PARTIDE Cu ocazia unor zgomote de curând răspândite cu privire la o pretinsă remaniere ministerială, confrații noștri de la l'Indépendance Roumaine au făcut în numărul lor de alaltăieri un apel la amicii noștri solicitând concursul lor efectiv în favoarea partidului conservator. Acest apel oricât de măgulitor ar fi, ne pare nouă zadarnic. Nu avem nevoe de a intra într’un partid din care n’am eșit și putem fi în partid chiar fără a fi în guvern. In adevăr, dacă desaprobăm unele acte ale guvernului actual, această linie de purtare poate să aibe caracterul unei disidențe, fără a ne înfățișa ca o grupare deosebită de partidul conservator. Totul se reduce car la o distincțiune între ceea ce se chiamă o disidență și ceea ce constitue o grupare nouă. Ca disidenți putem combate, chiar cu înverșunare, un guvern care pretinde a reprezintă însăși principiile noastre, însă remânem credincioși partidului conservator, continuăm a profesa aceleași principii conservatoare și ne interzicem orice compromis cu alte partide dușmane principiilor noastre. Așa a făcut și d. Dumitru Brătianu care a combătut cu o nespusă înverșunare guvernul Ioan Brătianu, dar care pentru onoarea lui a rămas fidel partidului liberal. Și ar fi de dorit ca și nuanțele conservatoare care nu fac parte din guvern să arate aceeași tărie de convingere și, oricâtă dușmănie ar hrăni în contra guvernului actual, să remie înlăuntrul partidului din care până acum au făcut parte. Cât pentru noi, putem constitui o disidență, însă nu vom intra în compromisuri reprobabile cu partide adverse și nu vom cădea în iluziunile grupărilor noui. Noi remânem partizanii celor două partide care, după credința noastră, constitue încă cel mai bun mecanism politic, în starea de lucruri în care ne aflăm și experiențele tăcute cu grupările noui, nu pot decât să întărească credința ce avem în foloasele celor două partide și în neputința grupărilor intermediare. De vr’o treizeci de ani câte experiențe nu s’au făcut cu grupări care pretinzând a fi mai mult decât disidențe, au vroit să se constitue ca partide distincte între cele două mari partide? Experiența centrului regretatului Vasile Boerescu n’a reușit, d’asemene încercarea fracțiunei libere și independente din Moldova n’a dat rezultate mai trainice. Acestea sunt cele două exemple mai însemnate de încercări neisbutite de a întemeia în țara noastră partide noul. Dar câte alte tentative mai modeste nu s’au făcut în acest sens, care toate au avortat? Intre altele s’au făcut la 1868, in vederea fondărei unui nou partid, o încercare despre care voim a vorbi aci, căci faptul, cam uitat astăzi, confirmă întru toate teoria noastră despre partide și ne dă fericita ocaziune de a ne întâlni în aceleași idei, cu d. P. P. Carp, cu care ne place întotdeauna să fim de acord. Se agita pe la 1868 ideea de a se funda un fel de partid moderat, care și-ar fi recrutat deopotrivă partizanii în tabăra liberală și în partidul conservator. Cu această ocazie, d. Pantazi Ghica făcu un apel la împăciuirea partidelor și diferența de nuanțe în care zicea între altele: „Un partid care s’ar ivi sub orice numire, fie chiar sub aceea de moderați, un partid care ar avea intențiunea de a fi o legătură de unire între mai multe nuanțe conservatoare, însă tot de o dată foarte liberale, care și-ar propune a grupa toate inteligențele câte vor vor să se grupeze sub un drapel ce s’ar numi drapelul împăciuirei și al rațiunei, eu unul l’ași primi cu bucurie.“ „Trebuiște să mărturisim că națiunea e sătulă de luptele sterpe, de acuzațiunile ce’și arunc partidele, de personalitățile și animositățile cari o desbină și avem ferma convincțiune că un partid care s’ar prezintă în arena politică, fără intențiunea de a combate celelalte partide și cu aceea de a adopta tot ce va găsi bun și practic la dânsele, ar avea succes și echoü în țară.“ Atunci se ridică în presă cu multă energie în contra pretențiunei d-lui Pantazi Ghika, d. P. P. Carp care scrise sub iscălitura sa în ziarul Țara de la 4 Februarie 1868, un articol din care credem interesant a culege următoarele extracte : „Am crezut de datoria noastră nu numai de a publica dar și de a însoți scrisoarea d lui P. Ghika cu niște mici reflecțiuni, și aceasta din puternicul cuvânt că scrisoarea d-sale nu e nici mai mult nici mai puțin decât un „Prospectus“ în care ni se anunță formarea unui nou partid, partidul moderat cu un nou organ ce va aduce în luptă o judecată calmă și nepărtinitoare și va înlesni în România dezlegarea practică și folositoare a tuturor cestiunilor ce sunt la ordinea zilei.“ „Am fi întins unui asemenea partid și unui asemenea jurnal primitoare brațe și ne-am fi oprit aci daca d. Ghika nu ar fi împleticit printre rândurile anunciului său și oarecari reflecțiuni a căror formă ne a părut nedreaptă pentru noi. Așa de ex., d-le Ghika, intențiunea de a monopoliza ideile Dreptei, a fost totdeauna departe de noi; ne credem, nu organul, ci un organ al Dreptei. Nu, d-le Ghika, nu oprim pe nimenea de a’și exprima liber ideile, de a le da în judecata publicului și chiar de a triumfa convingând pe public de justeția prețuirilor sale, ceea ce am zis și ceea ce menținem este că noi ne am ales calea și că vom urma o fără răgaz și fără descurajare. Am zis și repetăm că nu înțelegem decât acele două partide bazate pe natura omenească, care sub diferite nume ca de ex.: Tory și Whig, doctrinari și liberali, democrați și republicani au format dreapta și stânga în toți secolii și la toate popoarele.“ „Este adevărat că între acești două luptători au căutat să intervie așa numiții modelați, oameni de o rațiune puternică însă totdeauna, d-le Ghica, de o inițiativă slabă și cu istoria în mână putem proba că acești împăciuitori ai omenirii nu au făcut și nu puteau face nimica pentru că s’au mărginit totdeauna a da sfaturi acolo unde trebuiau să pue mâna pe treabă. Ce a făcut Scipio Aemilianus când se interpunea între Gradii și Senat, ce a făcut Halifax când se interpunea între papiști și reformați, ce a făcut Schwerin când se interpunea între Bismark și progresiștii, nimic decât a arunca aftăzi despre orbirea pasiunelor, nimic decât a face apeluri zadarnice la împăciure, nimic decât a predica nepărtiniri acolo unde îi se cerea ajutor. Nu au făcut și nu puteau face nimic d-le Ghica, pentru că în politică nu rațiunea ci pasiunea este puterea motrice, nu acea pasiune care pornește din ambițiunea personală, dar acea pasiune sănătoasă care isvorăște din convicțiuni adânci și care e cu atât mai arzătoare, cu atât mai exclusivă, cu cât crede în adevărul principiilor sale.“ P. P. Carp Evenimentele au demonstrat că d. Carp a avut dreptate în contra d-lui Pantazi Ghica. E firesc dar ca noi să vreim a beneficia de experiența d-lui Carp și să pășim înainte cu ideile noastre cu atât mai multă încrededere cu cât avem asigurarea că teoriile noastre sunt bazate „pe însăși natura omenească“, și au în favoarea lor experiența „tuturor secolelor și a tuturor popoarelor“. Nu avem dar cea mai mică dorință de a reîncepe niște experiențe de atâtea ori condamnate și să ne rătăcim în fanteziile grupărilor noi. Rămânem credincioși ideilor partidului conservator, rămânem dacă „nu organul, în tot cazul un organ al dreptei.“ Și credem că V Indépendance Roumaine nu va putea susține că ne-am abătut vr’o dată din această cale pe care, cum zicea d. Carp, ne-am ales’o și o vom urma fără răgaz și fără descurajare. Acelaș devotament, noi, îl păstrăm partidului conservator chiar dacă nu profesăm o egală simpatie pentru guvernul actual. Această datorie către partidul nostru este în drept V Indépendance să ne-o amintească și s’o pretindă oricând de la noi. Mai mult însă nu ne poate cere. TELEGRAME Atena. 11 Septembre Vaporul italian Taormina, venind din Constantinopole, s’a ciocnit cu vaporul grecesc Tessalia, lângă capul Lincon la 2 ore de dimineață. Taormisia s’a scufundat îndată cu cea mai mare*’ parte a călătorilor cari dormeau; printre călători erau mai mulți studenți. Vr’o 40 de persoane au fost scăpate de vaporul Tesalia ; poșta s’a pierdut. Taormina avea pe bord 47 de oameni din echipagiu și 66 de călători. Corabia grecească a pierdut și eadouă mateloți și 10 călători. Căpitanul secundar al vaporului Taormina pretinde că Tessalia ar fi putut scăpa toată lumea și atribue ciocnirea unei greșeli în semne. Paris. 11 Septembre Consiliul de miniștri a decis ca înmormântarea d-lui Grévy se va face cu cheltuiala Statului. Guvernul va fi reprezentat la înmormântare prin d-nii Freycinet, Falliees și Rouvier, cari au fost președinți de consiliu sub d-nii Grévy. Santiago, li Septembre D. Augustin Edwardes a fost numit ministru al lucrărilor publice și d. Manuel Alalia, ministru al afacerilor străine. Se crede că d. Ramon Baroskucos va fi candidat la presidenție. S-a găsit în tesauritate asupra Londrei de 3,000,000 dolari la ordinul fostului președinte Balmaceda; aceste trate au fost anulate. Lyon, li Septembre Greva lucrătorilor sticlari, care ținea de mai mult timp, s-a terminat în urma concesiilor reciproce. Constantinopol, 11 Septembre. D. White a fost primit azi în audiență de către Sultan. Se zice că Rustem Pașa, ambasador la Londra și Hisai Pașa, ambasador la Petersburg, au fost chemați la Constantantinopol. Detențiunea lui Kiamil-Pașa continuă. Pare că nu s-a descoperit nici un indice compromițător în contra lui, căci începe a se vorbi de numirea lui ca guvernator general al Smirnei. Strasburg, 11 Septembre. Strasburger Post desminte știrea de origină perisiani în privința numeroaselor dezertări ale soldaților germani în Franța. Intr’adevăr este vorba de niște nesupuși cari temându-se de vr’o arestare, fug din Alsacia în Franța și în mod reciproc. Madrid, 11 Septembre. Este cu desăvîrșire inexact că ar fi fost tulburări în oarecari părți ale Spaniei. Guvernul a primit din Manilla o depeșe oficială, care anunță că operațiunile militare contra răsvrătitorilor s’au terminat din fericire. Soria. II Septembre. După niște știri, cari au nevoe de con DUMINICA 1 SEPTEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . Reclame...................„ III . . Paris anunciurile se primesc la Agenția Place de la Bourse. Redacția și Administrația t. — Calea Victoriei, — 43 .U*n esemplar 15 Bani îigiirtșSsr 0.40 1.50 2.50 filmare, se vor face mai multe schimbări în personalul palatului. Washington, 11 Septembre. Un raport oficial prețuește producțiunea porumbului la 91,1 la sută, cu un spor de 21 la sută asupra producțiunii din 1890, grâul la 96,8 la sută, secară la 95 la sută, ovăzul la 90,7 la sută, orzul la 94,3 la sută. REGENERARE Henri Taine în opera sa asupra revoluțiunei franceze făcând psicologia demagogului, a probat printr’o analiză minuțioasă a stărilor lui sufletești că ceia ce formează fondul stabil al caracterului aceluia, este pe lângă setea de putere o invidie neagră în contra tot ce e talent, distincțiune, superioritate de ori ce fel în societatea noastră. — Pentru dînsul nimic sfânt, nimic respectabil, nici chiar cele mai mari, cele mai glorioase achisițiuni morale ale civilizațiunei noastre moderne: conștiința și onoarea omului. Partidul conservator, partid nu al numarului ci al talentului, partid nu al poftelor nesățioase de putere ci al realei aplicări a legei și dreptului fiecăruia, a avut întotdeauna ca punct de plecare în politică conservarea luptei pe tărâmul senin al ideilor, rădicarea nivelului discuțiunilor evitând personalitățile violente în care onoarea și conștiința adversarului ar putea fi atinse. In sânul chiar al partidului conservator s’au produs de curând niște disidențe pe cari nimeni mai mult decât noi le-a regretat. Dar trebue să recunoaștem că în aceste certuri de familie intotdeauna s’a păstrat un oarecare decorum. S’au urmat discuțiuni asupra direcțiunei celei mai potrivite de dat partidului, asupra reformelor celor mai utile; admit chiar că s’au ivit discuțiuni născute numai din cestiuni de ambițiune și de preseanță. Insă nici o dată un neam suspectat unii altora onoarea și onestitatea. Intru aceasta ne deosibim de liberali cari azi se injurau și mâine se sarutau, cari se tratau reciproc de hoți și pungași. Șeful unei fracțiuni liberale trata regimul liberal de „regim al corupțiunei“ și șeful guvernului caracteriza cu epitetul de „butoiu fară fund“ pe inițiatorul unei disidențe ce se produsese în partidul său. Asemenea apucături liberale erau isgonite, până acum, din presa conservatoare și de aceia am fost în drept să ne mirăm când le-am văzut apărând în articolele publicate în ziarul România asupra grupului junimist. Ești revoltat vezând trivialitățile ignobile pe cari nu se silește a le debita acel ziar la adresa unor oameni pe cari îi a susținut acum trei ani. Ești indignat cetind intr’un ziar care pretinde a reprezintă pe d-nii Lascar Catargi, General Fiorescu etc. că, de pildă, d. Maiorescu transformase în 1874 ministerul instrucțiunei publice intr’un lupanar. Daca patronii ziarului România primesc aceste aprecieri, în ceea ce ne privește pe noi, le respingem cu indignație. Nici odată, afle domnii de la România, un minister n’a fost sub conservatori transformat în lupanar. Conservatorilor li se pot aduce multe învinuiri, însă nici o dată nu li s’au putut imputa fapte desonorante. Prima manifestațiune având caracterul scandalului ce s’a produs în acest partid este actuala campanie de calomnii a ziarului România, care nu cruță nici onoarea, nici viața privată a unor oameni, cari, nu putem să uităm că ne-au fost tovarăși politici. Acum câtăva vreme, ziarul România a vorbit de regenerarea partidului conservator. Daca regenerarea anunțată de organul liberal-conservator constă în introducerea sistemului de discuțiune inaugurat de România, atunci sperăm că o energică rezistență se va opune noui direcțiuni ce domnii de la România ar vrea să o inaugureze în sinul partidului conservator. DIN VENEȚIA Monitorul oficial de astăzi descrie astfel sosirea M S. Regelui la Veneția : îndată după oprirea trenului, Ducele de Genova se sui în vagonul regal unde salută cu cea mai desăvârșită cordialitate pe Augustus Cálétor, care coborându-se din vagon, după ce Alteța Sa Regală prezintă deosebitele persoane ce venise întru a ’L întîmpina, ’L invită în gondola regală și merse împreună, urmați de suite, până la otelul Danieli, unde Ducele de Genova întovărăși pe Suveran în apartamentele Sale; apoi despărțindu-Se. Maiestatea Sa intră în camera unde M. S. Regina, iubita Sa Soție, împovărată de grea durere, zăcea culcată de mai multe zile pe patul Său de suferință. Seara persoanele din suită luară parte la prânzul Regal. După aceea Maiestatea Sa făcu o preumblare în piața San Marco, încongiurat de cea mai vine simpatie a populației. A doua zi, Regele vizită pe A. S. R. Ducele de Genova, care întoarse îndată vizita sa Suveranului, unde șezu mai mult timp, arătându-i, cu acest prilej, simțimentele cele mai călduroase ale regelui Italiei în privința călătoriei ce făcea Suveranul nostru în regatul său. Tot în acea zi, d. general Fiorescu, președintele consiliului, prin intermediul prefectului, Veneției, primi felicitări din partea d-lui marchiz di Rodini, președintele cabinetului din Roma, care, în numele guvernului, rugă să primească înalta sa asigurare pentru dragostea și respectul către Suveranii României, și considerația sa pentru guvernul român. La 5 ore, M. S. Regele a eșit cu un vaporaș din marina regală spre a se duce la Lido, unde a vizitat monastirea armenească. Acolo a fost întâmpinat de arhiepiscopul și de soborul monastirei. Majestatea Sa cercetă cu mult interes biserica, biblioteca și toate instalațiile acestui institut, cum și imprimeria, unde s’a oferit Regelui o carte cuprinzând o rugăciune tipărită în 38 de limbi, Intre cari este și cea română. După aceia Suveranul, mulțumind de primire, Se întoarse, la orele 7 și jum., la locuința Sa. * * * Asupra plecărei din Veneția a d-șoarei Văcărescu, Constituționalii ni se scrie următoarele : Asupra despărțire de d-șoara Văcărescu nu am mai putut afla nimic, deoarece Majestatea Sa înaintea plecărei a stat singură cu fosta ei d șoară de onoare în timp de 2 ore. Vrând a vedea pe d-șoara Văcărescu în momentul de a eși de la otelul Danielii pentru a merge la gară, m’am postat în fața porței. Domnișoara Văcărescu purta o rochie neagră și o pălărie mică, asemenea neagră garnisită cu panglici roze. Figura I era palidă, iar ochii roșii, ceiace proba că plânsese. D șoara Văcărescu purta în mână un mic buchet de reseda și de trandafiri ce îi fusese dat de Majestatea Sa Regina. D. general Theodori a însoțit pe d-na și d-șoara Văcărescu până la gară. In momentul de a pleca trenul, d-șoara Văcărescu a dat d-lui Theodori un pachet mic înfășurat în hârtie roșie zicândul: „Remettez-le ă Sa Majesté, et di'es lui que ma pensie sera ton jours vers eile.“ * * *