Timpul, ianuarie 1892 (nr. 1-23)

1892-01-01 / nr. 1

AURORA Anul care începe va fi­­ semnată și neuitată în istori­cului. De la 1892 datează anul adevăratului guvern­­­ator, ales din partidul între irit și reconstituit, rézémat tra­­ ițiune și pășind h­otărîtor spre pro­g­res. De acum înainte, partidul con­­ervator, oțelit prin luptele susți­­n­te și în contra dușmanilor neîm­­irați și în contra prietenilor tră­itori, curățit prin suferință, lecuit­d toate elementele cele rele care­­ au o pată în sânul său, își revn­­ă în fire și poate da adevărata-și ăsura. Ultimă încercare s’a ispră­­t cu renegarea lui Vernescu și irutarea de Iuda a lui Plorescu.­­"­ din această încercare partidul istru a eșit biruitor. Am fost și vom fi tot­ deam­a­ndri de a aparține acestui mare glorios partid conservator, care gă, ca un lanț de aur, vremurile e de restriște când cel mai mare rit era de a nu despera de soar­bei, de viitorul strălucit, pe care nt revedem cu toții, pe care îl im, la care conlucrăm. Dar măr­­îșim că mândria noastră e mai re acum de­cât ori­când, când gândim că partidul nostru e jurul pân’acum, care a știut să crede aceiași vitejie, aceiași în­­sere în sine în vremurile bune in cele rele, care cu fizicul de și de adeseori puterea nu s’aa­­t un moment din calea coa­ptă, și cu prudență și cu hv­­e, cu înțelepciune și cu îndrăz­i a ajuns în fine, după mii de ficii de amor propriu și de vn­­e personale, după nenumărate î făcute chiar de cei mai mari , cei mai puternici, la idealul dorit, la regenerarea de mult tată. Trecutul, prezentul și vii­­își dau mâna acuma. Aceiași , aceiași suflare, aceiași voință ic spre izbândă și spre progres, tă auspiciile sub care se des­­c pentru noi anul 1892. Un­­ numeros, bine disciplinat, care reprezintă inteligența, a­­și trecutul țărei, ale cărui spil garantează atât în lăuntru și în afară liniștea, legalitatea, rea; un partid care are în ca­să" cel mai frumos stat-major ă "găsit vre­ o dată în această în capul unei organizațiuni pe­­, care este condus de singu­­ra al cărui singur nume e su­it pentru a asigura victoria; J partid­e la putere. El se­­ făli, după o scurtă și furtu­­ă perioadă de trei ani, cu 6­i de legi esențiale, fundamen­ale căror efecte binefăcătoare deja simțite pretutindeni. El iat, chiar în sbuciumările cele vehemente din sínül séü, să iească, de pe patul de durere le gemea, leac pentru durerile suferințele țărei. Nici o zi, o pu­­i zice cu față ca împăratul vo­it, fără o faptă bună. Iată tă­iată activul nostru. Ce vedem acum în fața noastră? Care sunt adversarii, care au do­rința și nădejdea de a ne birui ? Negreșit că pentru a putea între­ține o asemenea speranță ar trebui să fie mai onești, mai culți, mai uniți, mai activi decât noi... Negre­șit că trecutul lor ar trebui să fie fără pată și prezentul lor fără slăbi­ciune... Negreșit că ar trebui ca șe­ful lor, slăvit și respectat chiar de dușmani, să ducă fără șovăire un stat­­major strălucit și cult, care ar impune cel puțin stima dușmanilor. Căci altfel ar fi o curată nebunie de a intra în luptă și de a spera iz­bânda în contra puternicei organi­zații conservatoare. Sunt oare adversarii noștri în a­­ceste condițiuni? Până la ce punct sunt justificate pretențiile acestei adunări de grupuri, — căci numai partid nu se poate numi? —Ones­titatea la denșii se chiamă Maican și pudoarea Radu Mihai.... Ilarion reprezintă inteligența și Vernescu spiritul de sacrificiu. Apa de aur colorează aureola lor. Nu e unul dintre ănșii, care să nu fi înjurat în modul cel mai grosolan pe cei­l­alți. Cei cari erau ori porecliți escroci, sărută pe cei care îl chemau ban­diți. Și acest bizar cortegiu, unde Nacu dă mâna lui Vernescu care surîd­e când se vorbește de 14 Martie, unde Sturdza cere în mod amical lui Mârzescu lămuriri asu­pra afacerei Kotzebue, unde bătrâ­nii cinici dezmiardă pe tinerii lip­siți de pudoare, e condus de ridi­colul Papuca, tristă păpușă de car­naval, bătrân Irod răsuflat, pe care nici copilașii din partid nu’l pot lua la serios. Demnă, frumoasă și sem­nificativă tovărășie..... Da, generația noastră are dina­intea ochilor un spectacol instruc­tiv. Trista înfățoșare a dușmanilor noștri e o înaltă secțiune de mo­rală. Acești oameni sunt într’ade­­văr reprezentanții unei lumi care se duce, a unei stări de lucruri care dispare. Acest cortegiu, unde se amestecă drojdiile și lepădăturile tuturor partidelor, acest cortegiu unde fierb, ca în ceaunul vrăji­toarelor din Cirenaica, toate pro­dusele cele mai urîte și cele mai fioroase ale acestei țări, sunt ulti­ma manifestație a unei forțe ce descrește și ultima licărire a unei ardori ce se stinge. Vremea tovă­rășiilor rușinoase, târgurilor de con­știință, vremea urilor de persoane, vremea furturilor, vremea bătăilor, vremea veche orientală se duce, dispare. Și ei se duc și dispar cu densa. Salutăm cu încredere aurora a­­nului 1892. Viitorul se deschide radios dinaintea noastră, și pe când acest an nou e cu mâhnire și cu rușine pentru cei care caută în zadar să lupte împotriva noastră, el e într’adevăr pentru noi anul nou cu bucurie. TELEGRAME Viena, 12 Ianuarie. Corespondent-Bureau declară din sorginte autentică că știrile repetate ale corespon­dentului parizian al ziarului limes în pri­vința unei pretinse misiuni a cardinalului Grischa în vedere de a prepara o vizită a împăratului Franz-Iosef la Roma, precum și în privința demersurilor acestui prelat pe lângă Vatican, sunt cu desăvârșire ne­întemeiate. Colonia. 12 ianuarie Gazeta de Colonia află din Petersburg că arestarea făcută acum vr’o câte­va săp­tămâni într’o fabrică de lângă Wetters­­bourg ar fi în legătură cu un atentat pre­parat în timpul întoarcerei Țarului din Crimea pe linia Moscova-Riasan.­­ Acest atentat a fost denunțat poliției. In urma cercetărilor făcute s’au găsit mai multe bombe pe linie. Un cantonier a mărturisit că doi țărani se opriseră la densul; ei pre­­tindeau că vor să meargă la Moscova, că s’ar fi rătăcit și că ar fi foarte obosiți. A­­cești țărani găsiți în timpul din urmă la Moscova, au fost arestați și conduși la Pe­tersburg. Mișcarea electorală Amicii noștri au început cu mult avânt campania electorală. Pe ziua de est s’au ținut patru în­truniri de culori în capitală. La Băile Eforiei a fost o întrunire, prezidată de d. general Manu. O altă întrunire a cu­­loarei de Roșu s’a ținut în casa d-lui G. Em. Lahovari, lângă Banca Națională. Au participat și au­ luat cuvântul la a­­ceastă întrunire, între alții, d-nii George Cantacuzino, Ion Marghiloman, C. G. Arion, Mirea Dimitrescu, Andrei Popo­vici, etc. Seara s’au ținut două întruniri, una în Negru, la d. Dim. Orbescu în care au­ vorbit, între alții, amicii noștri d-nii Boldur Voinescu, Giurcu, etc., și alta în culoarea de­­ Galben, la d. N. Șoi­­mescu, în care a luat cuvântul d. Gr. Pancescu. Din Iași ne sosesc știri escelente cu privire la campania electorală. Este cert că nici un liberal-național nu va reuși la Iași. Candidații partidului conservator, pentru col. I, s’au fixat deja în modul următor: D-nii Dim. Sturdza Scheianu, Vasile Pogor, Iacob Negruți, și Emil Mavrocordat. Asemenea și știrile, care ne vin din cele l­alte județe, sunt foarte favorabile partidului conservator. Nostimatele zilei Liberte, vorbind de o scrisoare publicată în ziarul parizian le Temps de corespon­dentul acestuia asupra unei convorbiri pe care el a avut-o cu d. N. Blaramberg, se plânge că importantul ziar francez e „așa de rău informat despre lucrurile din Ro­mânia.“ Și să se noteze că aici nu e vorba de­cât de o conversațiune, pe care corespon­dentul ziarului le Temps a avut-o cu d. Blaramberg și pe care în parte el o repro­duce textual. Dar același ziar le Temps a publicat, tot acum, sub forma unor aprecieri ale sale proprii, articole asupra situațiunii politice din România și atunci toate ziarele opozi­ționiste, dimpreună cu Liberté, nu numai n’au zis că le Templ e rău informat, dar au reprodus în coloanele lor în mod osten­tativ acele articole, dându-le ca expresiu­­nea opiniunii europene asupra stării de lu­cruri din România. Ast­fel, după gazetele colectiviste, când un ziar din străinătate publică articole de­favorabile guvernului sau partidului con­servator, el e bine informat, iar când ar­ticolele aceluiași ziar sunt defavorabile o­­pozițiunii, el e­rau informat asupra lucru­rilor din România. Așa bună­oară gazetele colectiviste au reprodus articole din ziarele străine în care se zicea că opozițiunea va învinge în vii­toarele alegeri și au exclamat: — Uite, ce bine sunt informate ziarele străine ! A admite că redactorul unei gazete din Colonia sau din Magdeburg poate prevedea cu siguranță rezultatul viitoarelor alegeri din România, este pentru gazetarii noștri din opoziție un lucru din cele mai firești. Dar nu e de loc firesc ca un corespon­dent străin să poată transmite ziarului său o convorbire pe care a avut-o cu un băr­bat politic din România. * * * * Ei bine, în ce privește corespondența din Le temps, la care face aluziune Li­berté, ea ne pare destul de autentică. Negreșit că corespondentul greșește când prezintă pe d. Blaramberg ca pe „unul din cei mai eminenți membri ai opozițiu­­nei liberal-nationale (cu toate că astă­zi, după coaliția opoziției, titlul dat d-lui Bla­ramberg nu e cu totul nepotrivit, afară numai dacă Liberté ar voi să’i conteste calificativul de „eminent“, ceea ce n’ar fi drept), asemenea greșește când înfățișează pe d. Blaramberg ca pe „unul din cei mai avuți proprietari finnciari din România“, însă Liberie nu va tăgădui că corespon­dentul lui Temps a avut într’adevăr o con­ferință cu d. Blaramberg, căci aceasta re­zultă clar din descrierea pe care zisul co­respondent o face despre somptuosul palat al d-lui Blaramberg și despre obiectele de artă ce conține. Iată cum se exprimă zia­ristul francez: „D. Blaramberg—unul din cei mai bogați pro­prietari funciari din România—locuiește intr’un otel de stil grandios pe piața Episcopiei, cu ve­derea asupra frumoasei grădine care întrerupe într’un chip foarte plăcut întcuitul rând de case al vechiului Pogorogasai, botezat calea Vic­toriei de la luarea Griviței și capitularea Plev­­nei. Salonul în care am fost introdus are pro­­porțiunile unei hale vaste și aspectul unui mu­­zeu". Apoi corespondentul descrie tablourile din acest salon, „fântâna monumentală“, cele două statue, „una in formă de cande­­labru, cea­l’altă în formă de orologiu“, cum și „înaltul cămin, care pare a fi fost des­tinat pentru vr’un castel din Burgundia sau de pe țărmurile Loarei.“ * * * Dar ceea­ ce mai dovedește că corespon­dența în cestiune n’a fost apocrifă, este istoricul ultimelor crize și unele amănunte pe care d. Blaramberg singur putea să le cunoască, în fine sunt și unele fraze, ca „anguille sous roche“, care trădează pe d. Blaramberg, este apoi și istoria căutării d­lui general Florescu pentru participarea la consiliul de miniștri și descoperirea pre­ședintelui consiliului într o loje de la O­­peră. Dacă relațiunile corespondentului fran­cez nu sunt exacte, atunci Liberté ar tre­bui să facă imputări d lui Blaramberg, iar nu lui Temps. Lui Temps ar putea să-i facă Liberté imputări numai în privința aprecierilor pe care zisul ziar are aerul de a le face de la el asupra situațiunii politice din Ro­mânia. Dar nu le dă mâna redactorilor de la Liberté să facă aceasta, fiind­că asemenea aprecieri le trimit tot el sau prietenii­lor ziarelor străine. M. S. Regele In străinătate Monitorul Oficial de azi publică următoarele amănunte în privința că­lătoriei M. S. Regelui în străinătate: M. S. Regele și A. S. R. Principele Ferdinand au sosit Luni, 23 curent, la orele 3, la Pesta, și au fost întâmpinați la gară de M. S. împăratul și Rege, Fran­­cisc Joseph însoțit de A. S. I. și R. Ar­­h­iducele Eugen; de com­itele Szapary, pre­ședintele consiliului de miniștri ungar; de generalul principe Lobkovitz, comandantul corpului de armată din Pesta; de gene­ralul Paar, șeful casei militare imperiale, cu toată casa militară; de mai mulți mari demnitari al Statului și al orașului; de generalul comandant al garnizoanei; de generalul Pfeifer, comandantul diviziei din Pesta;­­de Ex. S. Cornițele de Wolkens­­tein, mare demnitar al curței imperiale, de d. E. Ghica, ministru țărei la Viena, etc. și alte persoane de distincțiune. O companie din regimentul 6 de infanterie, al cărui șef este M. S. Regele, dădea ono­rurile militare, pe când muzica intona im­nul român. M. S. împăratul și Rege, purtând cor­donul Stelei României, îmbrățișă, în mo­dul cel mai cordial, pe M. S. Regele, care purta uniforma regimentului Săfi de infan­terie, și pe A. S. R. Principele Ferdinand, și după ce trecură pe dinaintea frontului companiei de onoare, în capul căreea se aflau toți ofițerii regimentului M. S. Re­gelui, ’ȘI prezentară reciproc Suitele Lor. Majestățile Lor bine­voiră a Se între­ține cu persoanele prezintate, și luându-și ziua bună de la A. S. R. Principele Fer­dinand, care urma călătoria înainte, se ur­cară în­ trăsură și merseră la Palatul de la Ofin, unde fusese preparate apartamente pentru M. S. Regele și suita Sa. M. S. împăratul făcu M. S. Regelui o vizită de o oră, și, în urmă, M. S. Rege­le primi în audiență pe Ex. Sa. Cornițele Szapary, președintele consiliului de miniștri. Serviciul pe lângă M. S. Regele era fă­cut de generalul de divizie Pfeifer și de căpitanul de fregată Sachs, adjutant al îm­păratului,­ pe care M. S. împăratul îl ata­șase pe lângă Augustul nostru Suveran. La orele 6, M. S. împăratul veni să în­soțească pe M. S. Regele și a-L conduce­­la prânzul de gală ce avu loc, și la care luară parte : A. S. I. și R. Arh­iducele Eugen . Ex. Sa. Cornițele Szapari: Prin­cipele de Hohenlohe, primul mare maestru al curței imperiale; Ex. La cornițele de Trautmansdorf; generalul principe Lobko­­witz; generalul de cavalerie Comite de Neupperg, comandantul trabanților; Ex. La Cornițele de Wolkenstein; generalul de Paar cu toată casa militară imperială; ge­neralul Pfeifer; D. E. Ghica ; Cornițele Palfy, comandantul gardei ungare, colo­nelul Ullmansky, comandantul regimentu­lui „No. 6 Regele României“, și mai mul­te alte persoane de distincțiune. După prânz, Maiestățile Lor făcură cerc și Se întreținură cu come­­­nui în modul cel mai afabil. La orele 7 și jum., M. S. Regele cu M. S. împăratul porniră la gară urmați de suitele Lor. M. S. Regele îmbrățișă afectuos pe M. S. împăratul, mulțumindu’I pentru căldu­roasa primire ce întâmpinase din partea Maiestăței Sale, și, după ce îmbrățișă și pe A. S. I. și R. Arhhiducele Eugen, ’Și luă ziua bună de la persoanele prezinte și, la orele 7.45, porni spre Mestre și de aci cu tren special la Milan unde ajunse la 24 curent, la orele 6 seara. La gară Maiestatea Sa fu întâmpinată de maiorul Gioppi, adjutant al M. S. Re­gelui Italiei, pe care Maiestatea Sa ’l tri­misese din Roma spre a’l atașa pe lângă Suveranul nostru, și de d. general Vlă­­descu, pe care M. S. Regina­­ l trimisese înaintea prea iubitului și Augustului său Soț. Regele petrecu noaptea de 24 spre 25 curent la Milan și a doua zi, la orele 12 și un sfert, porni spre Pallanza unde fu primit la debarcader de M­S. Regina în­conjurată de suita Sa. Auguștii soți se îm­brățișară călduros în mijlocul simpaticei primiri făcută de populația din Pallanza și Se îndreptară apoi spre reședința regală. M. S. Regele e vesel că a găsit starea sănătăței M. S Reginei destul de bună. Guvernul și Presa străină Citim în la Meuse din Bruxelles . Iată în fine după multă gândire și șo­văire, ministerul definitiv format de două zile. Nici­o­dată țara nu a avut un Cabinet compus din inteligențe așa de netăgăduite ca acesta. Dacă discordia nu se va ames­teca, țara poate spera totul de la acest minister. Principele Știrbei la finanțe a fă­cut loc d-lui Ghermani, Generalul Manu la domenii, a făcut loc d-lui Carp și d. Sturza la justiție, a făcut loc d-lui Al. Marghi­loman. D. Catargiu păstrează președința și Internele. Acuma, așteptăm nouile alegeri, care vor avea loc in Februarie. Deja se pre­pară terenul; se zice că alegerile vor fi făcute în așa chip ca să dea guvernului o majoritate foarte simțitoare, mulțumită fuziunei partidelor. Redeschiderea Camerilor se va face la 5 Martie st. n. r. Generalul Iacob Lahovari, ministru de restbpiü, își propune să ceară un credit de mai multe milioane pentru a sluji la nouile armamente și la fortificațiuni. Se vor crea patru nouă regimente de cava­lerie ; se știe deja că în armata română e adoptată pușca Mannlicher cu praful de pușcă fără fum. Această pușcă e oferită de fabrica din Styria cu preț de 69 ft. bucata. Această fabrică va primi o primă comandă de 100.000 de puști. D. Olănescu, ministru al lucrărilor pu­blice, își propune să ceară și el un credit pentru construirea unei gări centrale.­ceastă gară, care va fi construită pe bule­­­­vard, va costa suma de 25 de milioane, dar trebuința ei e foarte simțită și trebue să se facă. Afară de aceasta, se vor mai face și alte nouă palate, printre care acel al Parlamentului. Țara a făcut o recoltă excelentă, finanțele sunt în bună stare și în mâini dibace, deci se poate spera, sub acest guvern, la mari îmbunătățiri.

Next