Timpul, ianuarie 1892 (nr. 1-23)
1892-01-01 / nr. 1
AURORA Anul care începe va fi semnată și neuitată în istoricului. De la 1892 datează anul adevăratului guvernator, ales din partidul între irit și reconstituit, rézémat tra ițiune și pășind hotărîtor spre progres. De acum înainte, partidul conervator, oțelit prin luptele susținte și în contra dușmanilor neîmirați și în contra prietenilor trăitori, curățit prin suferință, lecuitd toate elementele cele rele care au o pată în sânul său, își revnă în fire și poate da adevărata-și ăsura. Ultimă încercare s’a isprăt cu renegarea lui Vernescu și irutarea de Iuda a lui Plorescu." din această încercare partidul istru a eșit biruitor. Am fost și vom fi tot deamandri de a aparține acestui mare glorios partid conservator, care gă, ca un lanț de aur, vremurile e de restriște când cel mai mare rit era de a nu despera de soarbei, de viitorul strălucit, pe care nt revedem cu toții, pe care îl im, la care conlucrăm. Dar mărîșim că mândria noastră e mai re acum decât oricând, când gândim că partidul nostru e jurul pân’acum, care a știut să crede aceiași vitejie, aceiași însere în sine în vremurile bune in cele rele, care cu fizicul de și de adeseori puterea nu s’aat un moment din calea coaptă, și cu prudență și cu hve, cu înțelepciune și cu îndrăzi a ajuns în fine, după mii de ficii de amor propriu și de vne personale, după nenumărate î făcute chiar de cei mai mari , cei mai puternici, la idealul dorit, la regenerarea de mult tată. Trecutul, prezentul și viiîși dau mâna acuma. Aceiași , aceiași suflare, aceiași voință ic spre izbândă și spre progres, tă auspiciile sub care se desc pentru noi anul 1892. Un numeros, bine disciplinat, care reprezintă inteligența, ași trecutul țărei, ale cărui spil garantează atât în lăuntru și în afară liniștea, legalitatea, rea; un partid care are în casă" cel mai frumos stat-major ă "găsit vre o dată în această în capul unei organizațiuni pe, care este condus de singura al cărui singur nume e suit pentru a asigura victoria; J partide la putere. El se făli, după o scurtă și furtuă perioadă de trei ani, cu 6i de legi esențiale, fundamenale căror efecte binefăcătoare deja simțite pretutindeni. El iat, chiar în sbuciumările cele vehemente din sínül séü, să iească, de pe patul de durere le gemea, leac pentru durerile suferințele țărei. Nici o zi, o pui zice cu față ca împăratul voit, fără o faptă bună. Iată tăiată activul nostru. Ce vedem acum în fața noastră? Care sunt adversarii, care au dorința și nădejdea de a ne birui ? Negreșit că pentru a putea întreține o asemenea speranță ar trebui să fie mai onești, mai culți, mai uniți, mai activi decât noi... Negreșit că trecutul lor ar trebui să fie fără pată și prezentul lor fără slăbiciune... Negreșit că ar trebui ca șeful lor, slăvit și respectat chiar de dușmani, să ducă fără șovăire un statmajor strălucit și cult, care ar impune cel puțin stima dușmanilor. Căci altfel ar fi o curată nebunie de a intra în luptă și de a spera izbânda în contra puternicei organizații conservatoare. Sunt oare adversarii noștri în aceste condițiuni? Până la ce punct sunt justificate pretențiile acestei adunări de grupuri, — căci numai partid nu se poate numi? —Onestitatea la denșii se chiamă Maican și pudoarea Radu Mihai.... Ilarion reprezintă inteligența și Vernescu spiritul de sacrificiu. Apa de aur colorează aureola lor. Nu e unul dintre ănșii, care să nu fi înjurat în modul cel mai grosolan pe ceilalți. Cei cari erau ori porecliți escroci, sărută pe cei care îl chemau bandiți. Și acest bizar cortegiu, unde Nacu dă mâna lui Vernescu care surîde când se vorbește de 14 Martie, unde Sturdza cere în mod amical lui Mârzescu lămuriri asupra afacerei Kotzebue, unde bătrânii cinici dezmiardă pe tinerii lipsiți de pudoare, e condus de ridicolul Papuca, tristă păpușă de carnaval, bătrân Irod răsuflat, pe care nici copilașii din partid nu’l pot lua la serios. Demnă, frumoasă și semnificativă tovărășie..... Da, generația noastră are dinaintea ochilor un spectacol instructiv. Trista înfățoșare a dușmanilor noștri e o înaltă secțiune de morală. Acești oameni sunt într’adevăr reprezentanții unei lumi care se duce, a unei stări de lucruri care dispare. Acest cortegiu, unde se amestecă drojdiile și lepădăturile tuturor partidelor, acest cortegiu unde fierb, ca în ceaunul vrăjitoarelor din Cirenaica, toate produsele cele mai urîte și cele mai fioroase ale acestei țări, sunt ultima manifestație a unei forțe ce descrește și ultima licărire a unei ardori ce se stinge. Vremea tovărășiilor rușinoase, târgurilor de conștiință, vremea urilor de persoane, vremea furturilor, vremea bătăilor, vremea veche orientală se duce, dispare. Și ei se duc și dispar cu densa. Salutăm cu încredere aurora anului 1892. Viitorul se deschide radios dinaintea noastră, și pe când acest an nou e cu mâhnire și cu rușine pentru cei care caută în zadar să lupte împotriva noastră, el e într’adevăr pentru noi anul nou cu bucurie. TELEGRAME Viena, 12 Ianuarie. Corespondent-Bureau declară din sorginte autentică că știrile repetate ale corespondentului parizian al ziarului limes în privința unei pretinse misiuni a cardinalului Grischa în vedere de a prepara o vizită a împăratului Franz-Iosef la Roma, precum și în privința demersurilor acestui prelat pe lângă Vatican, sunt cu desăvârșire neîntemeiate. Colonia. 12 ianuarie Gazeta de Colonia află din Petersburg că arestarea făcută acum vr’o câteva săptămâni într’o fabrică de lângă Wettersbourg ar fi în legătură cu un atentat preparat în timpul întoarcerei Țarului din Crimea pe linia Moscova-Riasan. Acest atentat a fost denunțat poliției. In urma cercetărilor făcute s’au găsit mai multe bombe pe linie. Un cantonier a mărturisit că doi țărani se opriseră la densul; ei pretindeau că vor să meargă la Moscova, că s’ar fi rătăcit și că ar fi foarte obosiți. Acești țărani găsiți în timpul din urmă la Moscova, au fost arestați și conduși la Petersburg. Mișcarea electorală Amicii noștri au început cu mult avânt campania electorală. Pe ziua de est s’au ținut patru întruniri de culori în capitală. La Băile Eforiei a fost o întrunire, prezidată de d. general Manu. O altă întrunire a culoarei de Roșu s’a ținut în casa d-lui G. Em. Lahovari, lângă Banca Națională. Au participat și au luat cuvântul la această întrunire, între alții, d-nii George Cantacuzino, Ion Marghiloman, C. G. Arion, Mirea Dimitrescu, Andrei Popovici, etc. Seara s’au ținut două întruniri, una în Negru, la d. Dim. Orbescu în care au vorbit, între alții, amicii noștri d-nii Boldur Voinescu, Giurcu, etc., și alta în culoarea de Galben, la d. N. Șoimescu, în care a luat cuvântul d. Gr. Pancescu. Din Iași ne sosesc știri escelente cu privire la campania electorală. Este cert că nici un liberal-național nu va reuși la Iași. Candidații partidului conservator, pentru col. I, s’au fixat deja în modul următor: D-nii Dim. Sturdza Scheianu, Vasile Pogor, Iacob Negruți, și Emil Mavrocordat. Asemenea și știrile, care ne vin din cele lalte județe, sunt foarte favorabile partidului conservator. Nostimatele zilei Liberte, vorbind de o scrisoare publicată în ziarul parizian le Temps de corespondentul acestuia asupra unei convorbiri pe care el a avut-o cu d. N. Blaramberg, se plânge că importantul ziar francez e „așa de rău informat despre lucrurile din România.“ Și să se noteze că aici nu e vorba decât de o conversațiune, pe care corespondentul ziarului le Temps a avut-o cu d. Blaramberg și pe care în parte el o reproduce textual. Dar același ziar le Temps a publicat, tot acum, sub forma unor aprecieri ale sale proprii, articole asupra situațiunii politice din România și atunci toate ziarele opoziționiste, dimpreună cu Liberté, nu numai n’au zis că le Templ e rău informat, dar au reprodus în coloanele lor în mod ostentativ acele articole, dându-le ca expresiunea opiniunii europene asupra stării de lucruri din România. Astfel, după gazetele colectiviste, când un ziar din străinătate publică articole defavorabile guvernului sau partidului conservator, el e bine informat, iar când articolele aceluiași ziar sunt defavorabile opozițiunii, el erau informat asupra lucrurilor din România. Așa bunăoară gazetele colectiviste au reprodus articole din ziarele străine în care se zicea că opozițiunea va învinge în viitoarele alegeri și au exclamat: — Uite, ce bine sunt informate ziarele străine ! A admite că redactorul unei gazete din Colonia sau din Magdeburg poate prevedea cu siguranță rezultatul viitoarelor alegeri din România, este pentru gazetarii noștri din opoziție un lucru din cele mai firești. Dar nu e de loc firesc ca un corespondent străin să poată transmite ziarului său o convorbire pe care a avut-o cu un bărbat politic din România. * * * * Ei bine, în ce privește corespondența din Le temps, la care face aluziune Liberté, ea ne pare destul de autentică. Negreșit că corespondentul greșește când prezintă pe d. Blaramberg ca pe „unul din cei mai eminenți membri ai opozițiunei liberal-nationale (cu toate că astăzi, după coaliția opoziției, titlul dat d-lui Blaramberg nu e cu totul nepotrivit, afară numai dacă Liberté ar voi să’i conteste calificativul de „eminent“, ceea ce n’ar fi drept), asemenea greșește când înfățișează pe d. Blaramberg ca pe „unul din cei mai avuți proprietari finnciari din România“, însă Liberie nu va tăgădui că corespondentul lui Temps a avut într’adevăr o conferință cu d. Blaramberg, căci aceasta rezultă clar din descrierea pe care zisul corespondent o face despre somptuosul palat al d-lui Blaramberg și despre obiectele de artă ce conține. Iată cum se exprimă ziaristul francez: „D. Blaramberg—unul din cei mai bogați proprietari funciari din România—locuiește intr’un otel de stil grandios pe piața Episcopiei, cu vederea asupra frumoasei grădine care întrerupe într’un chip foarte plăcut întcuitul rând de case al vechiului Pogorogasai, botezat calea Victoriei de la luarea Griviței și capitularea Plevnei. Salonul în care am fost introdus are proporțiunile unei hale vaste și aspectul unui muzeu". Apoi corespondentul descrie tablourile din acest salon, „fântâna monumentală“, cele două statue, „una in formă de candelabru, ceal’altă în formă de orologiu“, cum și „înaltul cămin, care pare a fi fost destinat pentru vr’un castel din Burgundia sau de pe țărmurile Loarei.“ * * * Dar ceea ce mai dovedește că corespondența în cestiune n’a fost apocrifă, este istoricul ultimelor crize și unele amănunte pe care d. Blaramberg singur putea să le cunoască, în fine sunt și unele fraze, ca „anguille sous roche“, care trădează pe d. Blaramberg, este apoi și istoria căutării dlui general Florescu pentru participarea la consiliul de miniștri și descoperirea președintelui consiliului într o loje de la Operă. Dacă relațiunile corespondentului francez nu sunt exacte, atunci Liberté ar trebui să facă imputări d lui Blaramberg, iar nu lui Temps. Lui Temps ar putea să-i facă Liberté imputări numai în privința aprecierilor pe care zisul ziar are aerul de a le face de la el asupra situațiunii politice din România. Dar nu le dă mâna redactorilor de la Liberté să facă aceasta, fiindcă asemenea aprecieri le trimit tot el sau prieteniilor ziarelor străine. M. S. Regele In străinătate Monitorul Oficial de azi publică următoarele amănunte în privința călătoriei M. S. Regelui în străinătate: M. S. Regele și A. S. R. Principele Ferdinand au sosit Luni, 23 curent, la orele 3, la Pesta, și au fost întâmpinați la gară de M. S. împăratul și Rege, Francisc Joseph însoțit de A. S. I. și R. Arhiducele Eugen; de comitele Szapary, președintele consiliului de miniștri ungar; de generalul principe Lobkovitz, comandantul corpului de armată din Pesta; de generalul Paar, șeful casei militare imperiale, cu toată casa militară; de mai mulți mari demnitari al Statului și al orașului; de generalul comandant al garnizoanei; de generalul Pfeifer, comandantul diviziei din Pesta;de Ex. S. Cornițele de Wolkenstein, mare demnitar al curței imperiale, de d. E. Ghica, ministru țărei la Viena, etc. și alte persoane de distincțiune. O companie din regimentul 6 de infanterie, al cărui șef este M. S. Regele, dădea onorurile militare, pe când muzica intona imnul român. M. S. împăratul și Rege, purtând cordonul Stelei României, îmbrățișă, în modul cel mai cordial, pe M. S. Regele, care purta uniforma regimentului Săfi de infanterie, și pe A. S. R. Principele Ferdinand, și după ce trecură pe dinaintea frontului companiei de onoare, în capul căreea se aflau toți ofițerii regimentului M. S. Regelui, ’ȘI prezentară reciproc Suitele Lor. Majestățile Lor binevoiră a Se întreține cu persoanele prezintate, și luându-și ziua bună de la A. S. R. Principele Ferdinand, care urma călătoria înainte, se urcară în trăsură și merseră la Palatul de la Ofin, unde fusese preparate apartamente pentru M. S. Regele și suita Sa. M. S. împăratul făcu M. S. Regelui o vizită de o oră, și, în urmă, M. S. Regele primi în audiență pe Ex. Sa. Cornițele Szapary, președintele consiliului de miniștri. Serviciul pe lângă M. S. Regele era făcut de generalul de divizie Pfeifer și de căpitanul de fregată Sachs, adjutant al împăratului, pe care M. S. împăratul îl atașase pe lângă Augustul nostru Suveran. La orele 6, M. S. împăratul veni să însoțească pe M. S. Regele și a-L conducela prânzul de gală ce avu loc, și la care luară parte : A. S. I. și R. Arhiducele Eugen . Ex. Sa. Cornițele Szapari: Principele de Hohenlohe, primul mare maestru al curței imperiale; Ex. La cornițele de Trautmansdorf; generalul principe Lobkowitz; generalul de cavalerie Comite de Neupperg, comandantul trabanților; Ex. La Cornițele de Wolkenstein; generalul de Paar cu toată casa militară imperială; generalul Pfeifer; D. E. Ghica ; Cornițele Palfy, comandantul gardei ungare, colonelul Ullmansky, comandantul regimentului „No. 6 Regele României“, și mai multe alte persoane de distincțiune. După prânz, Maiestățile Lor făcură cerc și Se întreținură cu comenui în modul cel mai afabil. La orele 7 și jum., M. S. Regele cu M. S. împăratul porniră la gară urmați de suitele Lor. M. S. Regele îmbrățișă afectuos pe M. S. împăratul, mulțumindu’I pentru călduroasa primire ce întâmpinase din partea Maiestăței Sale, și, după ce îmbrățișă și pe A. S. I. și R. Arhhiducele Eugen, ’Și luă ziua bună de la persoanele prezinte și, la orele 7.45, porni spre Mestre și de aci cu tren special la Milan unde ajunse la 24 curent, la orele 6 seara. La gară Maiestatea Sa fu întâmpinată de maiorul Gioppi, adjutant al M. S. Regelui Italiei, pe care Maiestatea Sa ’l trimisese din Roma spre a’l atașa pe lângă Suveranul nostru, și de d. general Vlădescu, pe care M. S. Regina l trimisese înaintea prea iubitului și Augustului său Soț. Regele petrecu noaptea de 24 spre 25 curent la Milan și a doua zi, la orele 12 și un sfert, porni spre Pallanza unde fu primit la debarcader de MS. Regina înconjurată de suita Sa. Auguștii soți se îmbrățișară călduros în mijlocul simpaticei primiri făcută de populația din Pallanza și Se îndreptară apoi spre reședința regală. M. S. Regele e vesel că a găsit starea sănătăței M. S Reginei destul de bună. Guvernul și Presa străină Citim în la Meuse din Bruxelles . Iată în fine după multă gândire și șovăire, ministerul definitiv format de două zile. Niciodată țara nu a avut un Cabinet compus din inteligențe așa de netăgăduite ca acesta. Dacă discordia nu se va amesteca, țara poate spera totul de la acest minister. Principele Știrbei la finanțe a făcut loc d-lui Ghermani, Generalul Manu la domenii, a făcut loc d-lui Carp și d. Sturza la justiție, a făcut loc d-lui Al. Marghiloman. D. Catargiu păstrează președința și Internele. Acuma, așteptăm nouile alegeri, care vor avea loc in Februarie. Deja se prepară terenul; se zice că alegerile vor fi făcute în așa chip ca să dea guvernului o majoritate foarte simțitoare, mulțumită fuziunei partidelor. Redeschiderea Camerilor se va face la 5 Martie st. n. r. Generalul Iacob Lahovari, ministru de restbpiü, își propune să ceară un credit de mai multe milioane pentru a sluji la nouile armamente și la fortificațiuni. Se vor crea patru nouă regimente de cavalerie ; se știe deja că în armata română e adoptată pușca Mannlicher cu praful de pușcă fără fum. Această pușcă e oferită de fabrica din Styria cu preț de 69 ft. bucata. Această fabrică va primi o primă comandă de 100.000 de puști. D. Olănescu, ministru al lucrărilor publice, își propune să ceară și el un credit pentru construirea unei gări centrale.ceastă gară, care va fi construită pe bulevard, va costa suma de 25 de milioane, dar trebuința ei e foarte simțită și trebue să se facă. Afară de aceasta, se vor mai face și alte nouă palate, printre care acel al Parlamentului. Țara a făcut o recoltă excelentă, finanțele sunt în bună stare și în mâini dibace, deci se poate spera, sub acest guvern, la mari îmbunătățiri.