Timpul, octombrie 1892 (nr. 216-240)

1892-10-01 / nr. 216

De când sunt conservatorii la putere, ori de câte ori se prezintă un proiect de budget, numai de­cât ziarele liberale și deputații li­berali ridică cr­iticile cele mai aspre și fac prezicerile cele mai pesi­miste. In zadar sunt explicările ce li se dau, in zadar dovezile ce li se aduc. Nimic nu-i poate convinge, sau mai bine zis nimic nu-i poate face să fie drepț o față cu gestiunea financiară a regimului conservator. In general, criticile adversarilor noștri privesc evaluarea veniturilor și datoria publică. După cele ce spun ei, fie în zia­rele lor, fie de la tribuna Parla­mentului, evaluarea veniturilor e in tot­dea­una exagerată, iar da­toria publică crește într’un chip așa de spăi­mântă­tor, in cât țara merge cu pași uriași spre complectă ruină. Avem astă­zi încă odată prilej, ca in fie­care an, să constatăm cât de neîntemeiate și de cu rea cre­dință sunt făcute și cri­ticile și pre­zicerile aceste. In adevăr, dacă echilibrarea bud­getelor alcătuite de noi ar fi fic­tivă, adică dacă evaluările venitu­ri­lor ar fi umflate, ar urma nea­părat ca exercițiul budgetar să se încheie cu deficite. Ministrul de finanțe, cel mai genial ca și cel mai pervers, n’ar putea această connsecvență fatală.scăpa de Cum se petrec însă lucrurile? Am publicat săptămâna trecută un­ mic rezumat al coruptului ge­neral pe 1891­—92, prezint­at de ministerul finanțelor înaltei Curți de compturi. Din cifrele cuprinse în acel re­zumat a putut ori­cine vedea că evaluările, departe de a fi umflate, au fost cu mult mai jos de­cât drep­turile constatate. In adevăr, pe când veniturile au­ fost prețuite numai la 168,538,600 lei, drepturile constatate ale Statu­lui se găsesc a fi de 183,427,507 lei; evaluările au­ fost adică cu peste 15 milioane mai jos de­cât puteau să fie făcute. Și di­n venituri s’au și încasat până la 31 Martie, adecă cu 6 luni încă maii înainte de închiderea de­finitivă a exercițiu­­lui (30 Septembre), suma de 170,782,353, ceea ce dă deja un plus de mai bine de două milioane asupra evaluărilor. Ce s’a ales dar din criticile ad­versarilor noștri și din prezicerile lor de deficit ? In loc de deficite îngrozitoare, avem un excedent care până la în­cheierea definitivă a exercițiului poate atinge respectabila sumă de 13 milioane și ceva. Și tot așa de frumos au eșit a­­cuzările și bănuelile opozițiunei în ce privește datoria publică. Această datorie era la începutul exercițiului 91—92 de 979,649,514 lei, iar la 31 Martie e numai de 968,779,728 lei. Prin urmare a scă­zut cu mai bine de zece milioane. Iată ce va să zică a acuza și a bănui fără nici un temeiu, ci numai din rea credință, pentru a ponegri pe adversari și a neliniști opinia publică cu preziceri negre. Opoziția uită în fie­care an ceea ce a pățit in anul precedent, a­­nume că bârfel­ile ei nu pot trece necontrolate pe domeniul finanțelor publice, cum din nenorocire pot trece pe alte domenii. E lesne să spui că cutare prefect fură sau persecută pe adversari, că cutare ministru nutrește dorința d’a sugruma libertățile constituționale, dar în materie financiară nu poți face din alb negru și din negru alb. Aci, dacă evaluările sunt umflate, lucrul se vede numai­de­cât la sfârșitul anului prin deficitul ce re­­mâne­;iar dacă nu rămâne deficit, ci din potr­ivă excedent, apoi aceasta dovedește că evaluările au­ fost cu­minți și budgetul bine și serios echilibrat. Tot ce poate să obțină opoziți­­unea cu criticile și acuzările pe care le repetă in fie­care an, e ca să neliniștească timp de câte­va luni pe acei cari nu sunt în curent cu mersul afacerilor noastre publice. Dar apoi vine socoteala de sfâr­șitul anului și, dacă acuzările și criticile n’au fost drepte, ci numai pornite din rea credință, atunci ele rămân de rușine. Și cum urciorul nu merge de multe ori la fântână, ci odată se sparge, cu vremea oa­menii, chiar și cei mai neștiu­tori, nu mai cred acuzările și pre­zicerile pesimiste. După ce-au rămas d’atâtea ori de rușine, lăsa-se-vor liberalii în sfârșit de untul o­bicei ü d’a critica fără nici un rost budgetele, în loc de a le discuta obiectiv? Vom vedea la viitorul proiect de budget. . -----—­— ----—­— ------------------­ TELEGRAME Din delegațiunile austro-ungare Budapesta, 11 Oc­tombre. Președintele delegațiunei austriace a decla­rat delegațiunilor că este cu neputință de a amâna lucrările , delegațiunea prin urmare a renunțat la amânare. Comisiunea budgetului va relua lucrările sale toi la Budapesta.­­ Comisiunea marinei delegațiunea ungu­rești a votat budgetul marinei. Amiralul Sterneck a declarat că în urma deschiderei apropiate a Porților de fer va trebui să spo­rească numărul monitorilor (un fel de va­poare) în Dunăre și va lua de acolo câți­va torpilori pe care îi va duce la Pola.­­ Amiralul Sterneck a anunțat comisi­­unei delegațiunei ungurești că construirea primei corăbii pentru apărarea litoralului se va termina peste 4 ani. A doua corabie, ale cărei cheltueli figurează în budgetul extra­ordinar, nu va servi ca să sporească efecti­vul flotei ci pentru a înlocui un cuirasat de care nu se mai poate servi. Amiralul va în­scrie în viitorul budget cheltuelile pentru o a treia corabie destinată aperărei litoralului. Poarta și nota rusească Constantinopol, 11 Octombre. Știrea ziarului «Independance Belge», după care Poarta ar fi răspuns la nota rusească, este neîntemeiată. Greva din Carmaux Paris, 11 Octombre. D. Loubet a anunțat consiliului ținut la Elysée, că prefectul de Tarn a publicat o hotărîre care interzice la Carmaux manifes­tațiile publice, care pot face să nas­a conflicte sau să împiedice circulația. Carmaux, 11 Octombrie. In urma hotărîrei prefectorale, care inter­zice orice manifestație, deputatul Baudin a telegrafiat d-lui Loubet nngându-i sa facă sa se retragă această hotărîre, care a agravat in mod brusc situația. Din sinul ministerului francez Paris, 11 Octombre. Știrile in privința neînțelegerilor ministe­riale sunt cu desăvârșire neîntemeiate ; înțe­legerea dintre miniștri este desăvârșita atât în privința tractatului de comerț cu Elveția, cât și asupra tuturor celor­l­alte chestiuni. Tratatul se va depune la deschideera Ca­merelor. Marina franceză Paris, 11 Octombrie. D. Thomson, raportor al budgetului ma­rinei, a anunțat comisiunea că de azi peste 3 luni marina va dispune pentru înarmarea flotei de 300 tunuri transformate in tir re­pede mai puternice de­cât toate tunurile în­trebuințate în străinătate. APUCĂTURI VECHI A falsifica adevărul, ba, la nevoie, a născoci greșeli, abuzuri, crime în­chipuite spre a i­egri cu ele pe alții, este lucru foarte necinstit. Cu ase­menea arme insă, și numai cu ase­menea arme, atacă mereu onorabilii colectiviști pe protivnicii lor. E ne­cinstit sistemul, precum ziserăm, dar de atâta nu se rușinează d-lor de loc. Lucru e rău in sine, e odios, e infam, pentru alții; pentru colectiviști însă Urmează catechism­ul unei religiuni impure pe care o practică cu egală evlavie )a Întunericul nopții, ca și la lumina soarelui. Dar, ori­cât de reprobabile sunt a­­semenea arme de luptă, rămân cu to­tul pe jos înaintea unui alt metod al d-lor,—sunt bogați colectiviștii noș­tri în matrapazlâcuri,­­ înaintea în­drăznelii cu care aruncă în spinarea altora chiar propriile lor fărădelegi, înaintea cinismului cu care zugrăvesc portretele altora cu văpselile negre pe care le văd in oglinda ce reflectă cu fidelitate tristul lor prezent, ori­bilul lor trecut. Ascultați’­ cum se desenează de lămurit prin rândurile pe care le pun in fruntea articolului d lor de fond din numărul­­­oi,«1» de Sâmbătă, 21 ale curentei, prin care prezintează ces­tiunea succesiunii Redmar după.... melodul cunoscut. Iată proprii­le cuvinte: «Asemenea strigăte nu se aruncă de­cât în ajunul alegerilor, pe când, de la miniștri până la șefii de măturători și de petrari, nu se ocupă de­cât de or­ganizarea și sporirea bandelor, de in­struirea și de încurajarea lor la devas­tări, bătăi și crime. Dacă peste o lună ar fi alegeri în capitală și in țară, din partea acelora cari dețin puterea de la M. Sa nu s’ar auzi de­cât aceeași alarmă de reforme, de idei, de eră nouă, iar stradele ar fi cutreerate de bandele ideilor, ale reformelor și ale milostivei erei noui. In asemenea epoce de frământare, ideile sunt purtate în ciomag și reformele se plămădesc cu sângele victimelor încre­zătoare în drepturile lor civice». Organizarea și sporirea bandelor, încurajarea și instruirea lor la de­vastări..., — din greșeală, negreșit, nu au adăugat, de redacțiuni, la­ cuvân­tul devastări,— bătăi’și crime. Iată cuvinte tipice foarte elocvente! Cine oare nu’i recunoaște pe co­lectiviști in aceste rănduri cu care ei vor să mânjească pe adversari, fă­­cându­i după chipul și asemănarea lor? In fața unui asemenea cinism, nu te mai crucești de indrăsneala cu care își scormonesc mormanele de gunoaie ale trecutului lor infect, ci te întrebi uimit: pe cine oare speră ei să mai amăgească cu aceste încondieri ? Pe publicul cititor. Cu neputință! Sunt prea recente faptele lor, sunt încă prea rău înti­părite in amintirea tuturor.... Nu, nu numai jou nu vor putea amăgi pe nimenea, ci, mărind tuturor desgustul, — dacă se mai poate mări, —vor face pe ori­­cine să piardă ori­ce nădejde ar fi putut avea că cei căzuți în păcatele colectiviste se vor putea vre­odată îndrepta. De­sigur că cine face asemenea portrete prin Voința Națională este lipsit, nu numai de simțire, ci și de judecată. Cum e cu putință să crează că ar putea combate pe unii, convinge pe alții, prezintându-le oribilele grimaze calchiate după propriul lor obraz, —dacă obraz­i se mai poate zice! Este în răndurile citate ale Voinței o probă de atrofie a inimei și a cre­­erilor, care arată că colectivitatea e o haită, nu numai incapabilă de re­generare, ci osândită la o perie sigură. Tristă i-a fost existența, oribilă ’i va rămâne amintirea. X. X. X. se află in concediu de mai mulți ani cîutând­u-și de vie și de moșie, alții mai mititei dau timpul lor cel mai pre­­ți­s școalelor private și nu vin la școala Statului de­cât osteniți în o­­rele de după am­iazi, de­și predau ma­terii principale, alții își perd timpul fumând și făcând o politică în cance­larie, pe când elevii călăresc pe bănci în clasă în așteptarea profesorului care nu mai sosește, etc. etc Toți acești domni, suntem siguri, ar fi încântați să găsească un prefect ca să-și creeze concediu punăndu-se în grevă. Ei formează o minoritate­ sgomo­­toasă și violentă care umple clubu­rile, organizează întruniri politice, unde critică și insultă pe miniștrii, arătându-se apărători ai legei violate, ai drepturilor profesorilor călcate in picioare, dau noutăți false la ziare asupra intențiunilor ministrului, a­­leargă, se agită, spumegă ca niște a­­devărați neviolați și reușesc să creeze o atmosferă morbidă care influen­țează in toti tot corpul didactic. A­­ceastă minoritate caută astăzi să ina­púie voința ei întregului corp didac­tic din Capitală și să provoace un mare scandal cu o­caziunea unor ne­mulțumiri de un caracter cu totul privat ale profesorului N. Barbu. Sperăm că d. ministru al instruc­­țiunei nu se va turbura de aceste ri­dicole agitări, preocupat cum este de chestiuni de o ordine mult superioară acelora care mișca turma acestor in­triganți. Un ziar din Capitală dă ca sigură știrea că eminentul profesor de la li­ceul sf. Sava, d. N. Barbu, va fi trans­ferat la Botoșani. Tot acel ziar ne spune că printre profesorii din Capitală se agită ideia ca in momentul, în care va apare de­cretul de permutare al d-lui Barbu, toți profesorii să se pună în grevă. Greva profesorilor­ aceasta ar fi ceva cu totul nou, ceva original, ceva special țărei noastră, care, dacă s’ar produce, ar pune intr’o viua lumină starea de destrăbălare in care au a­­juns școalele. Chiar numai faptul că o ast­fel de idee a putut să se nască în spiritele unor profesori publici, e un indiciu întristător. Cele­lalte țări au grevele căruțașilor, birjarilor, con­ductorilor de tramwayuri, noi, mai fericiți, vom avea greva profesorilor. De altminteri lucrul nu trebue să ne mire. Sunt astă­zi profesori, din no­rocire puțini de­o­cam­dată, cari sunt într’un fel de grevă permanentă. Unul nu vine cu lunile la curs, altul tre­bue adus cu sila la examene, un altul Vizită de prietenie. — Primire splen­didă.—La Schoenbrunn. — Imperatul german și miniștrii austriac]. — Amintirea unui reposat.— Petreceri. Ieri, la amiazi, a sosit la Viena im­pératul Wilhelm. întâlnirea monar­­h­ilor german și austriac a avut caracterul intim care i s-a prevestit. De la început, petrecerea împăratu­lui Germaniei la amicul său monar­­h­ul austriac, a luat și a păstrat ca­racterul unei manifestații de perso­nală prietenie. Iată de alt­fel știrile telegrafice pe care Atenția Hawai ni le comunică asupra acestui eveni­ment , împăratul Wilhelm a sosit tocmai la amiazi (eri. Marți). Șapte arh­iduci, prințul Frederic Leopold al Prusiei, ducele Gauthier de Schleswig Holstein, prințul de Reuss și toți ofițerii germani, cari au făcut cursa de la Berlin la Viena, erau la gară; împăratul Franz Iosef a fost acla­mat in mod călduros când se ducea la gară; el purta uniforma prusiana. Imp­eratul Wilhelm purta uniforma austriacă. Cei doui suverani s-au îm­brățișat in mod cordial de mai multe ori-Impăratul Wilhelm a îmbrățișat apoi pe arh­iducii Carol Ludovic și Albrecht și a strins mâna celor­l’alți prinți. Cei doui suverani s’au dus a­­poi împreună in mijlocul unor ova­­țiuni călduroase ale mulțimei la Schön­brun, unde au fost primiți de dem­nitarii curței, de contele Kalnoky și de contele de Taaffe. împăratul Wilhelm a arătat multă bună­voință d-lor Kalnoky și Taaffe. După amiazi a făcut o vizită arh­iducilor și arh­iduceselor, prin­țului de Reuss și contelui Kalnoky la care a stat o jumătate de ceas; a­­colo a găsit pe nunțiul apostolic care depusese mai înainte o cartă la Schön­brun. împăratul Wilhelm a depus o co­roană pe coșciugul archiducelui Ru­dolf. Un prânz de familie s’a dat la Schön­brun ; archiducii și archiducesele, prinții Frederic Leopold și de Reuss, d-nii de Kalnoky și de Taaffe au luat parte. După cercul ce s’a ținut apoi, împăratul Wilhelm a remis contelui Taaffe decorația Vulturului Negru. Președintele consiliului unguresc contele Szapary a sosit in timpul se­rei ca să prezinte omagiile sale Îm­păratului Wilhelm. In timpul serei cei doui suverani au asistat la reprezintația Manon la Operă. Cei doui împărați vor pleca mâine dimineață (adică azi, Miercuri) la par­cul Lainz, unde vor vâna. La întoar­cere vor vizita muzeul istoric al ar­telor. Eastern Mersul c­­olerei 11 Octombrie.— t Budapesta. —De a­­­seară la 0 ore până astă-seară aceeași oră sunt 33 de cazuri și ic decese. In 13 localități ale Ungariei s’fiu produs cazuri de decese suspecte, dar izolate. Szegedi».—De aseară de la 8 ore până astă seară la 8 ore sunt 2 cazuri sus­pecte, dintre care un caz în persoana unui infirmier. Cra­mă«.. — De ori dimineață până azi dimineață nici un caz de h­o­lera. Un doctor trimis la granița ru­sească a con­st­a­tat că întregul dis­trict rusesc Olkasz este îndemn. Nu­mai 4 cazuri s’au constatat in două comune ale districtului Proszow. Anvers.­In urma ordinului au­torităților de a transporta cadavrele directa cimitir, niște demonstrațiuni zgomotoase s’au produs în strada Krodenburg locuită mai cu seamă de oameni săraci. Ha­m­borfi. — feri la Hamburg 7 ca­zuri, 1> decese; la Altona 1 caz. 1 deces. Mars li". — Buletinul marinei pen­tru ziua de ori indică 311 dece­s, dintre care două suspecte, înregistrate de alaltă­ ori la amiazi până astă­­seară la 6 ore; această cifră este mai mică de­cât media ordinară de mor­talitate. Azi 3 decese suspecte. Autoritățile au decis ca toate con­­voiurile de emigranți, ori care ar fi provenința, lor să fie respinse din Marsilia. Canalizarea Oltului Ziarele austro-ungare au adus zi­lele trecute știrea că chestiunea ca­nalizarea Oltului, în scopul deschide­­rei navigațiunii pe acest riü, a în­ceput iar a preocupa cercurile com­petente din monarh­ia vecină. In primă­vara acestui an, o com­i­siune de ingineri experți, delegați ai ministerului unguresc de agricultură, însoțiți și de un delegat al ministe­rului lucrărilor publice de la noi, au coborit de la Făgăraș în jos cu o barcă până în Dunăre, spre a face sondagii și cercetări în vederea ca­nalizării Oltului. In urma raportului făcut de comisia ungară, ministerul unguresc de agricultură a însărcinat acum pe inginerul Felix Büchler de la oficiul fluvial din Biserica albă să facă până în August anul viitor pla­nurile și devizurile pentru canaliza­rea Oltului. Se poate spera deci, că lucrările in scopul acestei canalizări vor în­cepe peste un an sau două. Vorbind in număru­l de ori, Marți, despre aceste proiecte. Gazeta­ Tran­silvaniei din Brașov înșiră, între al­tele, următoarele reamintiri și con­statări : Pe Olt s’au făcut încercări de navi­gație de diferite ori. După cum se știe cu siguranță, pe timpul războiului aus­­tro-turcesc, la 1789, au fost coborîte pe el de la Sibiu (Avrig) în jos plute în­cărcate cu proviant pentru oștirea aus­triacă, care atunci opera în România mică (Oltenia). Apoi după încetarea războiului cu Tur­cii, atât pe la finele secolului trecut, cât și in secolul acesta pe la anii 1832, 1842, 1843, s’au făcut din partea muni­cipiului Sibiu și a negustorilor de acolo diferite încercări pentru deschiderea u­­nei navigațiuni și plutiri sistematice pe Olt. Toți acești navigatori zic unanim in rapoartele și memoriile lor, că navi­­gabilitatea Oltului stă afară de ori­ce îndoială, și pe lângă unele mici curățiri și aprofundări ale albiei, în aproprierea mănăstirilor Clopot și Cornet, nu stă nimic în contra deschiderea unei scobo­­rîri regulate de plute și șlepuri,—navi­­gațiunea. Dar, adaugă acei navigatori,­­pe partea României, din cauza pantei celei mari, cursul apei este atât de repede și urcarea vaselor de la Dunăre in sus pe Olt atât de dificilă și costisitoare, în­cât este mai profitabil să vinzi și să desfaci vasele cu totul la Dunăre de­cât să le mai aduci in sus.

Next