Timpul, ianuarie 1893 (nr. 1-23)

1893-01-24 / nr. 18

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. —»No. 18 ABONAMENTELE In țară pe un an.......................................40 UI , pe 6 luni .................................20 lei , pe 3 luni........................................10 lei Pentru străinătate, un an............................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani JEDIJIA A TREIA DUMINECĂ 24 IANUARIE (5 FEBRUARIE) 1893 MIRILOR ROMÂNIEI O, de-ar putea să-și spuie povestea lor Carpații! Popor român, norocul ți-a fost mai mult dușman Din vremea când, în tăberi, perdutu-s’au bărbații Lui Decebal de spada trimisă de’mpărații Colosului roman. Poemul suferința e ’ntreaga ta viață, Un rug a ta moșie și partea-țî plâns amar— Dar ai văzut și eile de glorie măreață . Când vin Ștefanii țării, dușmanii tăi înghiață Și ’n noapte ei dispar. Când focul vitejiei în suflet îți revine, Gem Leșii, gem Tătarii și plâng cei din Bizanț Și ’ngălbinesc de spaimă cei strînși pe lângă tine, Tu’n­eiua răsbunării aprod­ești la Rovine, La Plevna dorobanț! Te-a frânt amar de veacuri durerea neunirii. Vedeai doui frați d’o mamă, că’n lume nu se’neap . Și ți-ai pierdut și capul, când pofta stăpânirii Umplea de oase țara și-un Domn al înjosirii Venia să-ți fie cap! Voi munți ai țării mele n’ați plâns de bucurie, Tu Dunăre, tu doica poporului român, N’ai plâns cu ochii ’n zîmbet la vestea că’n frăție Cei ne’mpăcați de veacuri un suflet au să fie, Un neam sub un stăpân. Nici Dumnezeu nu poate cu toată nesfârșirea Să aib’un gând mai nobil, de­cât «a te’mpăca» Și Dumnezeu ajută credința și iubirea— Din zilele acelea tu ți-ai văzut mărirea Cum mândră se ’nălța. De-atunci un soare vesel mereu pe cer se știe, Bărbat alungi, Române, tu leu te faci din miel; Din țara ta deschisă tu faci o cetățue— Și ți-a sosit viteazul pe fruntea ta să pue Coroana de oțel! La Tine, Rege mare, la Tine’mi este gândul— Mărit să fii d’apururi, cum mari tu ne-ai făcut, Ne-ai re’nviat strămoșii, i-ai răsbunat cu ar­ândul, Pământul țării noastre cu peptul apărându-l, Tu armă, dar și scut! Și’n ziua asta mare, când grija Ta de Tată Ne-aduce de departe pe cei de cer meniți Să-ți țină locul, Rege, din inimă curată Tresare țara ’n cântec, dorește țara toată, Să fie fericiți! S’aveți eternă parte de zile ’nfloritoare Voi, mirii României, voi cei mai tineri miri! Să ne’mulțiți vitejii Domniei viitoare Și viața să vă fie lumină, flori și soare Și ’nalte făptuiri ! Tu, mire, să ai parte de gloria străbună­­ Iubind moșia noastră, să fii iubit de noi, Domn bun ca Alexandru, când vremea este bună, Mihaiu să fii și Carol la vreme de furtună Și Ștefan la răsboiu ! Iar Tu, mireasa țării, Tu, care-ai fost străina De ieri, de azi ești mama acestui neam! Să fii Și mare ca Elena și bună ca Despina— Si ’n sufletul Tău nobil reverse-se lumina Eternei veselii. George Coșbuc. ———......• • ••--------------------------------------­ TELEGRAME Afacerea Panama Paris, 3 Februarie. D. de Franqueville, care este în posesiunea carnetului de cecuri Artun, nu așteaptă de­cât arestarea acestuia, care este iminentă, pentru a în contra cere nouă autorizații de urmăriri mai multor membri ai Parla­mentului. Paris, 3 Februarie. D. Blondin, de la Creditul lyonez, în­vinovățit în afacerea Panama, a fost pus în libertate provizorie, din cauză de boala. Creditul Franciei Paris, 3 Februarie. Proiectul relativ la antrenarea atacurilor în contra Casselor de economie a fost adop­tat la Senat cu 225 voturi contra 49, după ă. ANüNCIURI și INSERȚII: Liniă 30 litere petit pag. IV ...... 0,40­­ ? Reclame............... „III...................1,50 -V­. . ...................... II...................2,50 i țn Paris antinenurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse V'"*' .­­/Â' ‘ ■ *' a | _____ y / Redacția și Administrația­­ 23. STRADA DOAMNEI. 23— Un exemplar 15 Bani SERBAREA DE AZI Bucureștii sunt astă­zi în plină serbătoare, căci primesc în sinul lor pe Moștenitorul Tronului care aduce în țară pe iubita sa soție, Domnița Maria. Capitala este astă­zi inima țerei care tresaltă de bucurie și bate îm­preună cu inimile tuturor Româ­nilor în întâmpinarea Auguștilor în­surăței. Ori cât de strălucite vor fi ser­bările la care vom asista, ori cât de impunătoare va fi primirea ce se face părechei princiare, nici ser­bările, nici bubuitul tunurilor, nici sunetul clopotelor, nici cele­l­alte manifestări obicinuite în asemenea ocaziuni nu au prețul pe care îl are veselia și entuziasmul sponta­neu al întregului popor al Capita­lei. Ori­ce Român, care își iubește neamul, înțelege, simte că­ ziua de astă­zi are o însemnătate imensă pentru noi. Negreșit că ninta de la Sigmaringen a umplut i pe toți Românii de bucurie, ea s’­a făcut însă departe de țară, într’un cerc ilustru, dar restrîns. Adevărata nuntă pentru poporul românesc începe astă­zi. Intrând în Capitala împo­dobită ca în zi de serbă­tori, Dom­nița Maria pătrunde d’a dreptul în inima țerei și va simți toată căl­dura pulsațiunilor ei. Până acum Țara s’a bucurat de căs­ătoria Prin­cipelui moștenitor ca d­e un eveni­ment fericit din punctul de vedere național, dinastic și politic, ca în toate momentele însemn­­ate ale is­toriei noastre, toate p­artidele au lăsat la o parte deosebirile Ajor în fața unui fapt ce se atinge de bi­nele obștesc al patriei. Cu ziua de astă­zi însă manifestarea acestor simțiminte patriotice va lua o formă mai concretă, mai palpabilă prin prezența în Capitala Țerei a tineri­lor căsătoriți. Locuitorii Bucureștilor vor în­tâmpina pe drăgălașa lor Domniță zicându-’i: Peste mare fără nunți, Ai venit Tu peste m­unți La noi J unde’s flori frumoase, Unde’s doinele duioase ! Au venit la răsărit, La cel loc nebiruit Unde cresc stejari la munte, Unde nasc voinici de frunte ! Și aceea ce va striga Capitala o va striga țara întreagă de la un ca­păt la altul, căci ziua de astă­zi va fi înscrisă cu litere de aur în cartea istoriei noastre. Privirile Europei întregi se în­dreaptă în acest moment asupra Bucureștilor. Sosirea în țară a vii­toarei Regine a României este un eveniment strălucit in prezent și plin de speranțe în privința viitorului pa­triei și a Dinastiei. Am zis ’o și nu pu­tem să o repetăm în destul: «Dom­nița Maria a României, drăgălașa soție a Moștenitorului Tronului Ro­mân, este curcubeul care ne ves­tește sfârșitul furtunelor prin care a trecut această țară și ne dă speranță că ele nu se vor mai întoarce. Din viță de împărați, ne­poată a Reginei mărilor și a Împă­rătesei Indiilor, ea vine la noi cu menirea de a da Dinastiei acea continuitate firească ce va strînge încă mai mult și pe vecie legăturile între Tron și Țară.» Serbările de acum nu sunt dar numai niște serbări dinastice; ele sunt și naționale, căci Țara și Di­nastia pășesc împreună spre un fal­nic viitor, dându-se una alteia un scut mutual. Cu drept cuvânt ar putea dar poetul să cânte astă­zi precum cânta la 1881 cu prilegiul încoro­­nărei M. S. Regelui: Saltațî îți peplirî inimi cu-o mândră exaltare ! Tunați viteze tunuri, lungi salve de serbare! Mijeați a voastre coame vechi codri de pe plajü ! In mijlocul veseliei noastre a tuturor nu trebuie însă să uităm că evenimentul, pe care îl serbăm în acest moment, este încununarea operei condusă și îndeplinită cu a­ata înțelepciune și stăruință de Regele României. Lui îi datorim în mare parte pașii uriași pe cari i-am parcurs în mai bine de un pătrar de secol și cari au făcut cu putință mândra serbare de astă­zi. Aclamările și urările ce vor în­tâmpina pe­­ Altețele Lor Regale principele Ferdinand și prințesa Maria se restrîng dar pe deplin asupra iubitului nostru Suveran. Salutând viitorul strălucit repre­­zintat prin tînăra păreche princiară, poporul român își plătește datoria sa de recunoștință către viteazul căpitan și înțeleptul Rege, care a creat prezentul, un discurs foarte aplaudat al d-lui Bourgeois, zicând că trebuie să se oprească și să se pe­depsească complotul urzit în contra Statului. Proiectele militare germane Berlin, 3 Februarie. Monitorul combate într-un articol detailat și pe baze statistice alegațiunile că sporirea efectivului cerut de proiectul militar ar în­trece limitele naturale ale puterilor ce a­­părare. Colonia, 3 Februarie, Volkszeitung, anunță că împăratul a trans­mis comisiunei provinciei renane înalta sa satisfacție, și mulțumirile sale pentru mani­festația ce au făcut în favoarea proiectului miitar. Londra, 3 Februarie. După o discuție de 3 zile, Camera lorzilor a adoptat adresa. D. Morley a apărat la Camera comunelor politica irlandeză. D. Darling a cerut amâ­narea discuțiunei ; cererea a fost respinsă cu 299 voturi contra 152. Secretarul de Stat al afacerilor străine a declarat că convențiunea relativă la caran­tina în canalul Suezului a fost ratificată de toate puterile, afară de Portugalia a cărei adesiune depinde de consimțimântul­­ Corte­­zilor. . I ■ I HBMBIt —aw ---­ CĂSĂTORIA PRINCIARA Iată textul documentului pe care ’1 vor semna astăzi, la Mitropolie, M. S. Regele, Altețele lor Regale principele Ferdinand și prințesa Maria, f-ții Mitropoliți, Miniștrii, Președinții Corpurilor legiuitoare, Primul Președinte al Înaltei Curți de Casație și Primarul Capitalei. Sub Domnia Mea Carol I, primul rege al României, în anul mântuirei 1893 și al Domniei Mele al XXVII-lea săvârșitu-s-a în ziua de 29 Decembre (10 ianuarie) cununia prea iubitului Meu nepot A. S. R. principele Ferdinand, al douilea fiu al fratelui Meu, A. S. R. principelui Leopold de Hohenzollern și a A. R. principesei Antonetta de Portugalia, moștenitorul Meu la Coroana României, cu A. S. R. principesa Maria de Marea Britanie și Irlanda, fiica A. S. R. Alfred duce de Edinburg și a A. S. Imperiale Ale­xandra mare ducesă de Rusia, in cas­telul de Sigmaringen, în care Mam năs­cut Ea, scăldat de undele măreței Du­năre la ale cărei guri stă regatul Meu. După cununie, la care a asistat M. S. împăratul Germaniei, Capul familiei de Hohenzollern, mama mea principesa Io­­sefina de Hohenzollern, părinții mirilor, reprezentanții Caselor imperiale și regale, cu care se înrudesc iubiții Mei nepot și nepoată, și din partea țetei primul Meu ministru Lascar Catargiu, președinții Adu­nărilor Mele legiuitoare George Cantacu­­zino și general G. Manu, ministrul meu de afaceri străine Al. Lahovari și foștii Mei miniștri general I. Em. Florescu și Dim. Sturdza. Iubiții Mei nepoți în ziua de 23 Ianu­arie și ajunul aniversării Unirii celor două principate, din care cu voia lui Dumnezeu și vitejia poporului întemeiat’am un re­gat in anul mântuirei 1881, au sosit în Capitală, și după vechile datine ale țărei, în mijlocul veseliei obșt­iti, a credincio­sului Meu popor, au mers drept la Mi­tropolie, unde în fața Mea a consiliu­lui meu de miniștri, a reprezentanților țării și a înalților demnitari ai Statului, J. R. 8. Mitropolitul Primat împreună cu I. P. S. Mitropolitul Moldovei și Sucevei și cei­lalți episcopi și arh­erei au înălțat la cer rugăciunile sfintei noastre biserici pentru prosperarea și mărirea iubiților Mei nepot și nepoată. Intru de a pururea amintire a acestei zile falnice, în care s’a încununat munca de 27 de ani pentru întărirea și propă­șirea neamului românesc, subsemnat’am acest act împreună cu A. L. R. princi­pele Ferdinand și principesa Maria, cu I. P. S. S. Mitropolitul Primat și Mitro­politul Moldovei și al Sucevei, cu miniș­trii Mei, cu președinții Adunărilor Mele legiuitoare, cu primul președinte a înal­tei Mele Curți de Casație și Justiție, cu primarul Capitalei, și hotărît’am ca el să se păstreze în arh­ivele Statului. țerei, ca instituțiunile locale , județiană și comunală. Ele pregătesc educațiunea po­litică a cetățenilor, le dau putința să-și administreze singuri interesele, să aibă inițiativa individuală în afaceri, să prac­tice toate libertățile și, practicându-le, să învețe mai bine respectul legei și auto­­rităței, a ordinei și libertatea, aceste două condițiuni indispensabile ori­cărui progres. Dar precum în ori­ce lucru trebuie să fie o limită, limite trebuie să aibă și or­dinea și libertatea. Ce este o libertate absolută de­cât ne­­gațiunea ordinei ? Și ce este ordinea ab­solută, de­cât negațiunea libertăței ? A­­ceste două principii trebuind a se con­cilia, urmează că într’o comună și județ de o parte, și între guvern sau națiune de altă parte, trebuie să fie o armonie, interesele Statului să nu sufere din prin­cipiul exagerat al libertăților locale, nici aceste libertăți să nu fie împedicate în exercițiul lor, întru­cât nu compromit in­teresele funcțiunilor Statului , dar și ui­nele și altele să conlucreze la­o­laltă că­tre unul și același scop : întărirea unității Statului. Comuna și județul alcătuesc în dou­a temelie a forțelor României; pe ele se reazimă pîrghia ce guvernul ține în mână , budget, armată, legi garantatoare ale or­dinei publice își găsesc sprijinul lor în forța concentrată la bază, comuna; la vârf, județul. Dacă individul este slab, cum poate fi Statul puternic ? Dacă co­muna și județul sunt réü administrate, cum poate fi bună administrația generală a țerei ? — Și fiind că scopul acestei ad­ministrații trebuie căutat în crearea și distribuirea forțelor morale și materiale ale unei națiuni, — când aceste forțe sunt risipite, negligiate sau nedesvoltate, — se resimte economia întreagă a Statului. De aceea Statul este dator să vegheze cu o neadormită și continuă solicitudine asu­pra administrațiunei locale, să exercite un control cât se poate de sever asu­­pră’i, s’o împedice a compromite inte­resele comunelor și județelor,­­ căci, în definitiv, aceste interese sunt ale sale pro­prii, sunt ale națiunei. Plecând de la aceste principii și con­­siderațiuni, care se rezumă într o descen­­tralizare administrativă bine înțeleasă, cum­pănită și înțeleaptă, așa cum o voește și pactul nostru fundamental, să’mi dați voe, d-lor senatori, a vorbi despre proiectul modificător câtor­va articole din legea pentru cons­liile județene, adus în des­­baterile onor. Senat de către d. ministru de interne prin Mesagrul Regal cu No. 3.680 din 19 Noembrie 1892. * * * Acest proiect de lege, desbătut în mai multe ședințe consecutive de către sec­țiunile d-voastră, s’a luat în considerare și s’a admis cu amendamentele propuse. Delegații secțiunilor, și anume : D. I. Stroescu pentru secțiunea I; » C. I. Budișteanu » » III; » Rodrig Manu » » IV; » N. Negri » » V. și Subscrisul » » II, constituiți în comitet sub președința d-lui C. I. Budișteanu, deliberând din nou a­­supra proiectului. s-au admis în majoritate cu modificările introduse, la care a ade­rat și d. ministru de interne, și au b ne­voit să-mi încredințeze plina de onoare sarcină, de a supune la cunoștința d-voas­tră rezultatul deliberațiunilor din sinul comitetului. Socotesc că n’ași putea mai bine să mă achit de această însărcinare, de­cât printr’o expunere limpede și metodică a următoarelor cestiuni: а) Necesitatea reformărei legei actuale județiane și, prin urmare, necesitatea proiectului de lege; б) Legea actuală județiană și modifi­cările propuse prin proiect ; c) Rezultatul deliberațiunilor în sec­țiuni și în comitetul de delegați, cu ară­­tarea amendamentelor propuse, votate sau respinse; d) Discuțiunea pe articole a proiectu­lui, și e) Concluziune. I. Necesitatea reformării legei județiane După cum ne este cunoscut, actuala lege pentru consiliile județiane este cea votată de Adunarea generală a Români­ei în luna Martie 1864, promulgată la 2 Aprilie același an și modificată prin decretul din 5 Septembrie 1864 și prin legea promulgată în 29 Iulie 1866, 31 Martie 1872, 1 Martie 1883 și 12 Aprilie 1886. Aceste prefaceri posterioare, ori­cât de numeroase, nu au schimbat însă partea fundamentală a legei, organele județiane și modul funcționării lor, modificările privind mai mult sistemul electoral al le­gei județene. Avem dar înaintea noastră o institu­­țiune, care de aproape 30 ani funcția­ RAPORTUL d-lui senator Gr. G. Tocilescu la proiectul de lege pentru consiliile ju­dețene . Domnilor senatori. In epoca generală de organizare te­meinică a Statului român, începută de vre-o câți­va ani încoace, nu sunt insti­­tuțiuni menite ca să exercite o mai mare înrîurire asupra mersului societăței, al gu­vernului și asupra destinelor politice ale

Next