Timpul, februarie 1893 (nr. 24-46)

1893-02-02 / nr. 24

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 24 EDIȚIA AL TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an . . .......................40 lei „ pe 6 luni...............................20 lei „ pe 3 luni...............................10 lei Pentru străinătate, un an ....... 50 lei Redacția, și Administrația — 23, S­T­RA­DA D­O­A­M­NEI, 23 — 08 SINGUR GIR Cine a asistat la ultimele ședințe ale Camerei a putut să-­și dea seamă de ce mare importanță a fost pentru liberali izbânda d-lui N. Fleva la colegiul II de Pra­hova; toți deputații liberali parcă crescuseră cu o palmă, fețele tut­ci­lor erau vesele și gesturile largi și triumfătoare. Uitându-te la denșii, înțelegeai cum Voința Națională a putut să spuie, după această ale­gere, că «țara întreagă s’a rostit la Ploești». De la 25 Ianuarie și până Vine­rea trecută na trecut zi în care deputații minorității să nu reclame aducerea dosarului alegerii, pen­tru ca d. Fleva să poată fi validat cât mai curând, „cu o oră mai nainte.., cum se zice. Și era atâta emoțiune în aceste reclamații, în­cât vedeai numai decât că, pentru minoritate, validarea sau nevalida­­rea era chestie de viață și de moarte. Toate aceste manifestațiuni do­vedesc neapărat încrederea pe care opozițiunea o are în talentele și puterea d-lui Fleva; dar în ace­lași timp ele mărturisesc, fără pu­tință de contestare, cât de slabă și de neputincioasă se­ simte opozi­țiunea. Toată nădejdea minorităței par­lamentare stă astă­zi într’un sin­gur om, în d. N. Fleva. Nici cauza pe care o susțin, nici pro­gramul de la Iași, nici proclama­rea unui șef, n’au însuflețit-o așa ca intrarea în Parlament a acestui singur om. Faptul acesta caracterizează cum nu se poate mai bine pozițiunea respectivă a opoziției și guvernului. De o parte slăbiciunea, desnă­­dejdea, care se acuță de ori­ce paid, de alta o armată puternică, care nu se poate teme de un om, fie el chiar ca uriașii din poveste. Ori­cât talent de întortochiare a lucrurilor ar avea cei de la Vo­ința Națională, ei nu vor putea să schimbe o iotă din această con­statare. Dar să luăm lucrurile pe partea cea frumoasă pentru opozițiune, să analizăm puțin speranțele pe care aceasta le pune in noul ales al colegiului II de Prahova. E incontestabil că d. Neculai Fleva, dacă nu e om de guvernă­mânt, are cel puțin temperamentul omului de opozițiune. Știe, ca pu­țini alții, să facă din alb negru, din mic mare, să vorbească cea­suri întregi asupra celui mai mic lucru și să ațîțe spiritele aruncând vorbe tari. Toate astea sunt adevărate și neapărat că un asemenea om poate fi foarte util minorității. Uită însă opozițiunea, în calcu­lele ei, două lucruri foarte impor­tante: întâiui, că pentru ca un a­­semenea om să aibă succes, trebue să existe o stare generală de agi­tare în țară; al douilea, că între el și acei pe cari îi susține trebue să nu existe o prăpastie. Ei bine, amândouă aceste con­diții lipsesc cu desăvârșire. Țara nu e și n’are pentru ce să fie agitată, iar între d. Fleva și partidul liberal există o prăpastie pe care nimic n’o poate acoperi. Ori­când d. Fleva va ridica gla­sul mai tare, ’i se va pune îna­inte ceea ce a spus d-sa despre partidul liberal. Și ori­cine va fi în drept să întrebe pe d. Fleva dacă vrea să readucă acea stare de lucruri pe care a înfierat-o cu atâta energie. Iată pozițiunea omului de la ca­re opozițiunea își așteaptă mântu­irea ; și aceasta arată încă o­ dată cât de slabă este. TELEGRAME Din Camera franceză Paris, 10 Februarie. Deputatul Seydel a comunicat grupului din extrema stângă intențiunea sa de a in­terpela guvernul asupra po­liției generale. Grupul a recunoscut trebuința acestei inter­pelări, pentru a risipi echivocitatea ce a făcut să nască discursul d­­un Cavaignac și de a permite majorității să-și afirme intențiunile sale. Se crede că și guvernul dorește să fie interpelat. Paris, 11 Februarie. Cu toate observațiunile d-lui Tirard, Ca­mera a hotărît să încorporeze în budget pro­iectul de reformă a patentelor. După cererea d-­ui Develle, Camera a a­­mânat sine d­e interpelarea d-lui Hubbard, radical, asupra trimiterii unei ambasade la Roma, cu ocaziunea jubileului Papei. Camera a votat impozitul unic de 10 franci petru velocipede.­­ Viitoarea ședință se va ține Miercuri. In­terpelarea asupra politicei generale va fi pre­­zintată Miercuri sau Jour. La Cameră s’a împărțit ieri o propunere emanând de la o mulțime de deputați, prin care cer ca taxele e intrare asupra vinuri­lor spaniole să fie îndoite, din cauza dife­renței de schimb între Franța și Spania. A­­ceasta­ propunere a produs o vie emoțiune în Sp­nia. Din parlamentul englez. — Grațierile dinamitarzilor. — Chestia imi­­grațiunilor. Londra, 10 Februarie. Camera Comunelor. — Camera a res­pins cu 397 voturi contra 81 amendamentul d-lui Redmond, care cerea luarea din nou în considerație a afacerii Irlandezilor con­damnați pentru înaltă trădare. D. Asquith a declarat că resbelul ce acești 14 dinamitarzi fac­ societății nu e demn de nici o milă. D. Arnold Forster a propus un amenda­ment prin care se regretă actele clerului, care a insuflat frica în timpul alegerilor în Irlanda, cerându-se măsuri pentru a evita repetarea lor. D. Ross a prezintat un amendament prin care se regretă grațiarea celor 4 condamnați de la Gweedone pentru omorul inspectorului de poliție Martin. D. Morley a dat ca motiv de grațiere faptul că cei­l­alți complici ai crimei au fost achitați. Amendamentul d-lui Ross a fost respins. Londra. 11 Februarie Camera comunelor a continuat discuția adresei. Ea a respins amendamentul d-lui Lowther contra imigrațiunii străinilor lip­siți de resurse. D. Gladstone a combătut acest amenda­ment zicând că toate măsurile necesare con­tra b­olerii fiind luate, nu s’ar putea invoca motivul de epidemie. Dacă s’ar adopta teoria că ori­ce lucr­u­­, care n’are dici ca­pital, nici contract, este un om fără resurse, ne-am expune a vedea și celt­’alte țări o­­prind pe lucrătorii englezi cari se duc să lucreze aiurea. D. Gladstone anunță că va trimite în America o comisiune, care va studia chestiunea imigrațiunii. In ceea­ ce privește rasa evree, starea ei sanitară poate in general să fe comparată cu a creștinilor și poate lupta in mod favorabil cu creștinii și în alte puncte. Adresa e adoptată. Două alegeri în Engliteza Londra, 10 Februarie. Alegerile—La Haufax: D. Shaw, glad­­stonian, ales, in contra candidatului conser­vator și lucrător. La Walsaal: D-l Haytorn, gladstonian ales, in contra d-­ui James, conservator, a cărui alegere a fost invalidată. Un deputat german urmărit Berlin, 11 Februarie. Reichstagul a decis să autorizeze urmări­rile in contra d-lui North, directorul băncii Strasburgului, sub inculparea de contraven­­țiune la legea comercială. Finanțe italiene Roma, 11 Februarie. Expunerea financiară a ministrului tezau­rului zice că budgetul din 1892—93 va pre­zintă un excedent definitiv de 10 milion­ni, cel din 1893—91, un excedent de 1,400,000. El vorbește în urmă de reforma serviciului pensiunilor, singurul mijloc de a echilibra cheltuirii­le­ și veniturile. In scop de a da o mai mare întindere budgetului, expunerea anunță monopolul petroleului, care va pro­duce 13 milioane , examinează apoi chestiu­nea monopolului alcoolului, care va da 12 milioane. Ea nu se ocupă cu băncile de emi­siune, care vor forma obiectul unei discuțiuni foarte întinse la Camera. Tulburările din Maroc Madrid, 12 Februarie. Știrile din Malaga vestesc că agitațiunea se mărește printre triburile marocane, chiar cela mai pacifice, care cumpără arme de la Gibraltar. Correspondencia și El Imparcial publica mai multe telegrame din Tanger, care anunță o răscoală a Kabuyiilor. Fiii Sultanului au fost rânițî într’o întâlnire cu resculații. Datoria portugheză Lisabona, 12 Februarie. Se vorbește de o notă diplomatică adresată guvernului portughez de către guvernul ger­man, care reclamă pentru creditorii străini o situațiune identică ca acea a indigenilor. CRIZA MINISTERIALĂ De ministru de finanțe Menelas Gher­­mani când a fost prezentat principesei Maria a zis următoarele cuvinte : *Eu, Alteță, sunt ministrul însărcinat cu adu­narea banilor pe care Domniile lor îi cheltuiesc­­» Această i­nformațiune fiind publicată în Timpul acum o săptămână, de atunci e criză ministerială.... la Fialkovsky. Mușterii adunați în jurul mesei explică motivele crizei. " D. X. Să vă spui eu cum stați lucru­rile : Ghermani e furios pe Catargiu pen­tru că a dat pe sub mână concursul administrației lui Ionel Grădișteanu ca să izbutească la alegeri. Caută să iasă din minister și a vrut mai întâi­ să dea în cap lui Catargiu, făcând aluzii la banii pe cari ’i cere pentru gendarmerie. D. V. (abonat la Adevărul). Ei ași­ Grecu e mai șiret de­cât credeți A căutat să facă aluzie la creditul care s’a votat pentru lista civilă a principelui Ferdinand și, pentru că nu mai sunt parale la vistierie, a zis că toți — adică moștenitorul, în­țelegeți d­v. — mănâncă paralele. D. I. Nu e așa ! Ghermani simte că conservatorii sunt duși pe copcă; înțelegeți d­v. că Regele n’a poftit de­geaba pe Sturdza la nuntă la Sigmaringen. Ce ’și-a zis Ghermani ? Colectiviștii n’au ministru de finance. Să dau eu cu piciorul con­servatorilor, ei acum din minister și la io Maia mă întorc la putere cu colecti­viștii pe 12 ani. Moralitate. Foae verde lobodă Gura lumi­i slobodă! Tibișir. LEGEA CLERULUI Iată raportul d-­u. N. Ffipescu, raportor al comitetului delegaților, asupra proiectului­ de lege prezintat de d. ministru Tacha Io­­nescu pentru reforma clerului mirean și a seminariilor . Domnilor deputați. De vreme îndelungată nevoia de toți simțită a unei reforme a clerului n'a gă­sit altă manifestare de­cât făgăduelî vagî, abia transformate une­ori în câte un pro­iect de lege, care vecinie s'a rătăcit în cotiturile procedurei parlamentare. De aceea, când am văzut că această cestiune face un pas hotărîtor înainte, când însuși guvernul a luat asupră și sar­cina de a prezenta un proiect de lege pri­vitor la pozițiunea clerului și când, spre mirarea multora, acest proiect a putut străbate secțiunile Camerei, comitetul d­v. de delegați, compus din d-nii Beloianu, președinte, Dim­. Sturdza-Scheianu, M. Balș, C. Cesianu, C. Popovici, Dimitro­­pol și din subsemnatul, s’a grăbit a’i da adesiunea spre a nu zădărnici votarea u­­nei legi așteptată cu atâta nerăbdare. Dar dacă săvârșirea reformei a întârziat atâta vreme, neajunsul acestei zăbave e­ deplin compensat prin faptul că, da astă dată, ne găsim în fața unui proiect de lege mai complect, care, îmbrățișând­ MARȚI 2/14*FEBRUARIE 1893 și partea materială și partea morală a­ cestiunei, precizează raporturile dintre Stat și biserică și statornicește îndatori­rile clerului în schimbul sacrificiilor ce și le impune Statul. Acesta tocmai și învederează însemnă­tatea prezentei legi, dar în același timp a pricinuit mai multe greutăți și a stâr­nit mai multe discuțiuni, cu atât mai mult cu cât această materie se legife­rează acum pentru întâia dată în țară la noi. In adevăr, până aci cestiunea reformei clerului se înfățișa ca o cestiune curat budgetară, pentru că nu se îmbrățișa în­treaga stare a preoțimei noastre în toate părțile și sub toate fețele ei. Astăzi, proiectul ce vi se prezintă re­­alizează o reformă completă, la elabora­rea căreia a prezidat un cuget mai înalt. Căci dacă trebuia să îngrijească pe le­giuitor cestiunea stărei materiale a cle­rului, nu mai puțin trebuia să­ preocupe interesul rădicărei lui din starea nemul­țumitoare de astăzi. Aceasta e prima grijă a proiectului ce vi se înfățișează și toată partea aceasta face, pentru întâia oară, corp cu un proiect de lege privitor la clerul nostru. Proiectul specifică clar titlurile ce tre­buie să fi dobândit cei ce vor să ajungă la un cin bisericesc , pentru a fi numit paroh­ într-o paroh­ie rurală se cere di­ploma de absolvent cel puțin a unui se­minar complet de 8 clase , pentru a fi numit într’o paroh­ie urbană se cere di­ploma de licențiat sau doctor în teologie. Aceste condițiuni impuneau neapărat o reorganizare a seminariilor noastre, nevoe pe care proiectul o satisface. Pe lângă garanțiile ce specifică pro­­­iectul pentru ajungerea la deosebitele trepte bisericești, se mai prevede, în pro­iectul modificat de comitetul delegaților, dreptul ce-și rezervă Statul de a sus­penda ori de a suprima lefurile hotărîte prin prezenta lege acelora dintre preoți cari s’ar recunoaște vinovați pentru ne­­îndeplinirea îndatoririlor co­­m­ise în le­gile țarei, cum și pentru toate vinele de natură a scădea vaza și autoritatea ser­vitorilor bisericei. Acest drept al suspen­­dărei tratamentelor ar putea să-l exercite ministrul singur. Am vrut însă să îngră­dim acest drept ast­fel, în­cât preoții să aibă siguranța că el se va exercita cu imparțialitate. De aceea am creat în fie­care eparh­ie o comisie disciplinară com­pusă din un reprezintant al Episcopului, un reprezintant al ministrului cultelor și un magistrat inamovibil tras la sorți, care singură poate suspenda tratamentele pre­oților. In momentul când Statul e chemat a face sacrificii budgetare însemnate în fo­losul clerului, am crezut, domnilor depu­tați, că e­ legitim ca el să afirme drep­turile sale, care — fără a vătăma autori­tatea firească a Episcopatului — tind a garanta Statului numai un drept de control pentru îndeplinirea condițiuni­lor arătate mai sus, condițiuni menite a înălța prestigiul bisericei noastre naționale. In privința drepturilor ce-șî rezervă Statul în numirea paroh­ilor, d. M. Balș a propus un amendament după care Epis­copul prezintă candidați, ministrul cultelor păstrând dreptul de veto Comitetul delegaților a respins acest amendament, prețuind că articolul din proiectul guvernului mărginește in limite mai drepte puterile ministrului și se rea­zemă pe pilda altor țări ortodoxe. Domnilor deputați, Prestigiul ce trebue să ne silim a da personalului nostru bisericesc ar fi însă simțitor coborît dacă n’am fi îngrijit tot­­o­dată să asigurăm clerului nostru un­­ traiu cuviincios, punându’l la adăpostul greutăților existenței și grijei ce apasă astăzi asupra lui; căci, neavând nici un salariu asigurat, preoții sunt nevoiți, ală­turi de preocupările lor spirituale, să avizeze la răsplata serviciilor sufletești, ca mijloace de viețuire. Dacă prima parte a proiectului are meritul, față cu proiectele anterioare, de at inova, partea a doua are meritul de a asigura preoților un traiü mai bun de cir putea să le dea resursele prevăzute în mai toate proiectele de legi ce au fost p­­rezintate până acum. In adevăr, afară d­e un proiect pornit din inițiativa înalților p­relați din Senat, care încărca budgetul cultelor cu nu mai puțin de 15 milioane an­ul și întrecea cu mult sacrificiile bud­getare ce s­au în puterea Statului, pro­iectul prezintat de guvern statornicește, în genere, leluri mai ridicate de­cât cele­­l­alte proiecte. Și aceste sacrificii sunt reale, pe când in proiectele anterioare ele erau mai adese­ori iluzorii, căci a stipula ca comunele să plătească preoților o leafă mai mult sau mai puțin urcată este, după cum s’a putut vedea din ex­periența­' făcută cu plata personalului di­dactic în sate, a face mai mult o pro­misiune de mântuială. Dar, pe lângă onorariile preoților în­scrise în proiectul guvernului, comitetul delegaților d-voastră a mai introdus sim­­ț­toare avantage. Așa, preoții de la bise­­ricele foste mănăstirești, cari singuri e­­rau până aci plătiți de Stat și ale căror lefuri se reduceau în vederea egalizărei tratamentelor, din momentul când Statul ia grija întreținerea tuturor bisericelor, vor beneficia și pe viitor de foloasele de care se bucurau până acum , mai departe tra­tamentul supra-numerarilor, în comunele rurale, s’a urcat de către comitetul de­legaților de la 25 la 35 lei lunar. In fine, comitetul a admis un amendament la pro­iectul guvernului, după care preoții vor putea pe viitor, ca și azi, să exploateze înșiși pământurile bisericești. Intru alcătuirea acestei părți a proiec­tului a trebuit neapărat să ținem seamă de mijloacele financiare ale Statului și mărginirea acestor mijloace a redus la realitate iluziunile cu care erau hrăniți pre­oții noștri de către cei ce fáceau făgă­­dueți fără gând de realizare. Cu toată această desamăgire, însă, pre­oții nu vor putea să nu simtă sacrificiul real ce se face pentru dânșii, căci este un fapt material ce nu se poate tăgădui că această reformă va impune tesaurului public, în favoarea clerului, un sacrificiu anual de circa 2 milioane De aceea, chiar înainte de sporurile încuviințate de co­mitetul delegaților, ne-am putut da seamă de satisfacerea ce proiectul actual a pro­dus printre preoții din multe județe, cari, precum cei din Dolj, Suceava, Argeș, Olt, etc., și au exprimat bucuria prin adrese de mulțumire. Pentru a asigura acoperirea reală a cheltuelilor ce vor pricinui aceste loturi, proiectul guvernului înființează o taxă de 4 lei pe an asupra tuturor contribuabili­lor de rit ortodox din comunele rurale. Această taxă nu e alt­ceva de­cât echi­valentul, adese­ori scăzut, al dărilor pe cari enoriașii le plătesc azi preoților, pe alocurea în bani, pe alocurea în natură. Trei membri din comitetul delegărilor d-voas­tă, și anume: d-nii Beloianu C. Cesianu și C. Popovici, au cerut desfiin­țarea pur și simplu a acestui articol , dar majoritatea comitetului nu s’a putut uni cu această părere, care lipsește pe Stat de mijloacele necesare pentru acoperirea cheltuelior cultului. Negreșit, comitetul delegaților­­ și-a dat bine seamă de neajunsurile ce înfățișează această taxă. In materie de finance nu se mai admite astăzi sistemul specialităței impozitelor, după care fie­ce impozit e menit să aibă o destinație specială și fie­care serviciu trebuește plătit direct de acel ce se folosește de dânsul și în pro­porție cu folosul ce-l trage. Condamnat la noi, acest sistem al spe­cialităței impozitelor tinde să dispară mai pretutindeni în țările în care există. Dar dacă asemenea taxe se mai pot pricepe, întru­cât este vorba de răsplata unor servicii materiale, nu e admisibil ca ele să se introducă pentru remunerarea cultului. Nu se poate stabili o corelațiune între acel serv­ciu imaterial al bine­face­­rilor bisericești, ce nu se pot nici măsura, nici cântări, și prețul ce se cuvine, în schimb, din partea credincioșilor, pentru mângăerile ce le aduc servitorii altarului. De aceea, subsemnatul a propus un amendament, care, fiind primit de majori­tatea comitetului delegaților, s’a înscris la dispozițiunile transitorii cu articol 39 și sună ast­fel: «Pentru acoperirea acestor cheltueli, taxele astăzi în uz se transformă într’o dare de 4 lei pe an asupra tuturor con­tribuabililor de rit ortodox din comunele rurale, până ce se va aduce o lege de impozit care să înlocuiască această dare printr’un impozit general». Cu aceste modificări avem onoarea să vă prezintăm, d-lor deputați, alăturatul proiect de lege, pe care nădăjduim că veți bine-voi a-­l face să treacă din do­meniul făgăduelilor, în care a zăcut atâta vreme, în acela al legislațiunei noastre. Raportor: N. Filipescu. CONDAMNARILE in AFACEREA PANAMA Motivele sentințe.— Impresia asupra condamnărilor și asupra publicului.­­ Se cere grațiarea d-lui Fer­dinand de Lesseps. Depeșile ziarelor străine ne aduc azi amenunțe asupra emoționătoarei zile a condamnărilor îa afacerea Pa­nama. Curiozitatea, pe care a mani­festat-o publicul parizian cu această ocazie, a fost din cele mari și de alt­

Next