Timpul, august 1893 (nr. 167-191)

1893-08-01 / nr. 167

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 167 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe im­an........................................40 lei „ pe 6 luni.....................................20 lei „ pe 3 luni.....................................10 lei Pentru streinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația­­ 23, STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani* Ziarele opozițiunii și în special gazetele colectiviste se sinb­olesc ca șerpii în foc, numai și numai pentru a putea face pe lume să creadă că vina e a guvernului și a serviciului sanitar dacă h­olera a izbucnit și în țară la noi. Nici un scrupul, nici o conside­­rațiune nu-i oprește pe confrați în această mizerabilă campanie. Dar, cum e peste putință de susținut teza lor, ei își primesc pedeapsa imediat și sunt osândiți să se dea tumba pe fie­care minut, pentru a salva măcar aparențele; din neno­rocire, ei se afundă tot mai mult in mocirla, în care singuri­i,s’au băgat. Acum gazetele colectiviste nu mai susțin că direcția serviciului sanitar e «incapabilă»; se vede că s’au mai găsit oameni serioși în partidul liberal, cari au­ dojenit pe d-nil de la Voința. Dar s’a inven­tat altă comedie: «d-rul Felix e om de știință, om capabil, însă nare încătro, căci trebue să joace după cum îi cântă infamul guvern; de aceea a jucat un rol caraghioz la conferința de la Dresda, de aceea a făcut concesii Austro-Ungariei și Germaniei, de aceea n’am avut ca­rantine anul acesta, de aceea a iz­bucnit h­olera în țară. D. dr. Felix nu mai e energicul dr. Felix de altă dată, ci o păpușă». Acesta e, pe scurt, ultimul bu­letin al colectiviștilor asupra stării d-rului Felix; aceasta e ultima tom­bă a Voinței Naționale în chestiu­nea hholerei. Cum e aproape inutil să discuți cu oameni de atâta rea-credință, am fi lăsat pe confrați să-și facă în pace meseria de saltimbanci, dar Voința caută să facă ridicol nu nu­mai pe eminentul nostru dr. Felix, ci țara întreagă. Căci după artico­lul ei intitulat «Politica și h­olera», Statul român nu e de­cât o mai­muță caraghioază, care face gium­­bușuri la masa verde a Statelor europene. Numai aceasta ne silește să re­levăm stupiditățile din numitul ar­ticol și să răspundem la ele. Răs­punsul nostru va fi scurt, căci nu încape discuție atunci când dintr’o parte se avansează lucruri absolut neadevărate. Nu încap în asemenea caz de­cât desmințiri categorice și puține explicațiuni. Luăm boare cu floare din bu­chetul de neadevăruri. Voința afirmă că epidemia a fost adusă de vaporul englez care a venit din Smyrna și acuză guvernul că n’a stabilit carantină pe Dunăre. Mai întâiu, nu e de­loc probat că vaporul englez a importat h­olera : nici nu se poate constata cu sigu­ranță punctul de plecare al epide­miei, așa că trebue să ne mărginim la presupuneri; cazul nostru e cu desăvârșire analog cu acela de la Neapole, unde, cu toate cercetările minuțioase ale direcțiunei serviciu­lui sanitar italian, nu s’a putut con­stata nici până azi cum a venit h­olera. Și apoi, admițând că în a­­devăr vaporul englez ar fi adus ger­menul boalei la Brăila, acest vapor n’ar fi putut să fie ținut și de noi în vr’o carantină, de vreme ce el făcuse 10 zile carantină în Turcia. Asemeni lucruri, onorabili confrați, nu se fac nici chiar în Turcia și Grecia, unde sunt guvernele cele mai carantinate din Europa. Organul partidului liberal mai afirmă că «dacă anul trecut am scăpat de h­oleră, meritul aparține stăruinței d-rului Felix pentru in­troducerea carantinelor» și că, dacă anul acesta avem h­oleră, pricina e că d. dr. Felix, contrariu convin­gerilor sale și silit de guvern, n’a mai instituit carantine. Confrații sunt departe de adevăr ca cerul de pământ. D. dr. Felix nu e par­tizan al carantinelor, cum nu fost nici anul trecut. Dacă an s’au făcut carantine, pricina e că guvernul, în contra părerii d-lui Felix, a tre­buit să urmeze avizul majorității consiliului sanitar superior, majo­­ritate care s’a declarat pentru ca­rantine. Și dacă anul acesta nu s’au înființat carantine, pricina e că tot majoritatea consiliului sanitar a fost contra carantinelor, de astă dată în conformitate cu vederile d-lui dr. Felix. E oare­care dife­rență între ceea­ ce afirmă Voința și adevărul adevărat; nu e așa? Dacă anul trecut am scăpat de h­oleră, meritul nu e nici al d-ru­­lui Felix, nici al carantinelor, ci al împrejurărilor. De altmintrelea, teo­ria carantinelor e judecată astăzi de toată Europa și aproape toți specialiștii sunt convinși de inefi­cacitatea carantinelor. Și dacă d. dr. Felix e bătrân, asta nu e un cu­vânt ca Voința să-l facă cu d’asila partizanul unei teorii învechite, pe care, în sinul consiliului sani­tar, nici medici prietini ai Voinței n’o mai susțin. Venim acum la chestia conferin­ței de la Dresda. Voința pretinde că, silit de guvern, d. dr. Felix a susținut în conferință idei cu totul opuse alor sale, că a jucat un rol caraghioz pentru a mulțumi pe Austro-Ungaria și Germania, cari s’ar fi supărat dacă ne declaram pentru carantine și le jigneam ast­fel comerțul lor cu România. Din punct în punct, neadevăr și calomnie, D. dr. Felix, care dacă n’are fericirea să fie bine cunoscut de d-nii de la Voința, în schimb e bine cunoscut de higieniștii eu­ropeni, n’a susținut la Dresda de­cât propriile sale idei și convin­geri; guvernul, a­vând deplină în­credere în valoarea d-sale, nu ’s-a impus în această privință nici cea mai mică rezervă. Ș’apoi cum se face că Voința, care știe câte ’n lună și ’n stele, n’a știut nici atâta că Statul român n’a aderat încă la rezoluțiunile conferinței dresdane și că, prin urmare, ori care ar fi a­­cele hotărîri, ele nu ne leagă? Așa pățește cine umblă după cai verzi. La Dresda, România n’a făcut nici o concesie ; din potrivă, a a­­vut un mare succes, căci confe­rința a primit în cestiunea San­nei propunerile d-lor Gr. Ghica și dr. Felix, contrariu cererilor unor Puteri mari. D. dr. Felix, repre­­zintantul Statului român, și a sus­ținut în conferința de la Dresda vederile sale, aceleași vederi pe care le-a susținut și’n consiliul sanitar din București. In sfârșit, repetăm, România n'a aderat încă la rezoluțiunile conferinței. Sta­tul nostru va adera însă la acele rezoluțiuni, ori­cât ar striga marii higieniști de la Voința. Am răspuns punct cu punct la buchetul de neadevăruri al orga­nului liberal, am desmințit cate­goric afirmările sale și i-am­ dat toate explicațiunile.... de care n'a­­vea nevoie, căci confrații știu foarte bine cum stau lucrurile. Acum, ne e permis să întrebăm pe Voința , cum rămâne cu «slă­biciunea de caracter» și cu «con­trazicerile» d-lui dr. Felix, cum rămâne cu «rolul caraghioz» jucat de România la conferința din Dresda ? -------------------------♦-----------------------­ DUMINECĂ 1/13 AUGUST 1893 ANI­NI IURI Ș! INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV......................0 40 Reclame...................... III......................1,50 II....................2,50 in Paris anunciurile se primesc la Agenția Havan, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI. 23— Un exemplar 15 Bani TELEGRAME Francezii în Indo-China Paris, 11 August. Amiralul Humann a părăsit Koh­si Ciang ; el se va îndrepta dealungul coastei Siamului spre Camboge. O depeșă a d-lui Lanessan anunță că ști­rile primite la Paris asupra situației spiri­telor în Camboge sunt exagerate. Camboge ar fi privit cu plăcere stabilirea Francezilor in Battembong ; toate sunt liniștite. Afacerea Dupas.­­ O candidatură Paris, 11 August. După Figaro consiliul de miniștri a de­cis în privința afacerei Dupas să nu-i dea nici un curs. După o depeșă primită de Gaulois de Dé­­rouléde persistă în chip definitiv a se pre­zintă la Angoulême. Asupra negocierilor ruso-germane Peter^^nz .11 August In fața memorandului d-lui de Caprivi, ministrul Witte publică un comunicat care expune că, în cursul negocierilor ruso-ger­­man, Germania a cerut adunarea unei con­ferințe la 1 Octombrie. Rusia a aderat de­clarând în același timp că e gata și ea să adune conferința mai de­vreme. Turburări la Bombay Bombay, H August. In urma conflictului dintre Indieni și Ma­hometan­, conflict care a dat prilej la ulti­mele tulburări din districtul Sanjagar, azi au­ fost la Bombay ciocniri serioase. Au fost în ambele părți mulți răniți, comunicațiile au­ fost întrerupte. Poliția ne­fiind în stare să stăpânească pe revoltați, trupele indigene și europene au fost însărcinate să restabi­­l­ască ordinea. Chestia argintului în Statele­ Unite Washington, 11 August. Prevezând că desbaterile asupra suprimă­­rii bilului Shermann vor ține trei săptămâni, partizanii argintului au stăruit pentru ca să se prezinte mai intenü propunerea privitoare la desființarea desăvârșită a bilului Shermann, dar permițându-le să prezinte amendamente în sensul monetagiului liber, a reîno­irei bi­­lii lui Blond sau într’un alt sens. Dacă amendamentele vor fi respinse, se va trece numai de­cât la votul asupra desfiin­­țărei bilului Shermann. Washington, 11 August. O adunare de 30 de democrați, împreună cu secretarul tezaurului Carlisle, a decis să înceapă desbateri care să fie zece zile, în cazul când partizanii argintului ar voi de­­liberațiuni esențiale, dacă nu lupta asupra bilului Shermann va începe îndată. Revoluția din Argentinia Londra, 11 August Reuter află din Buenos­ Aires că guvernul radical din Laplata a ordonat dezarmarea trupelor sale. Radicalii au ocupat seara clădirile publice. Guvernul radical nu e recunoscut încă de congres. Camera a votat cu 48 voturi contra 3 o rezoluțiune în favoarea intervenirea fe­derației. Senatul va adera probabil la acest vot. Buenos Ayres, 11 August. D. Carlos Tejedor e numit arbitru nați­onal pentru a stabili ordinea in provincia Bumnos­ Ayres. Congresul socialist Zürich, 11 August. Congresul socialiștilor a adoptat mai multe propuneri privitoare la munca femeilor: ------------------------♦------------------------­blică, printr’o cancelarie chiar primitivă, ca să nu înțelegi că asemenea cercetări nu se pot face în secret. Când e vorba de a se controla mânu­irea banilor publici, e nevoie să cercetezi nu un dosar, dar zece registre ținute de zece impiegați diferiți și, cu cea mai mare dorință de a păstra secretul, nu poți să lucrezi în taină. A afirmat, spre exemplu, Voința că ar exista mandate ne­plătite de un an—pen­tru acest singur fapt trebuie neapărat o cercetare întinsă, care nu admite secretul, căci secretul e imposibil de păstrat în­dată ce urmează să se ia interogatorul la mai multe persoane: comptabilul, im­piegatul însărcinat cu ordonanțarea, ca­sierul, posesorul mandatului, etc. Dacă am admite chiar, ceea ce e cu neputință, că asemeni cercetări se pot face în taină și prin urmare nimeni nu este inițiat în ceea ce se petrece în si­nul închipuitei comisiuni de anchetă, a­­poi cum voiți să putem crede că nimeni nu știe nimic, afară de cei de la Voința ? Așa sunt însă adversarii noștri. Năs­cocesc din când în când câte o informa­ție spre a lovi în guvern și administrație. Apoi, când n’au ce să mai spuie, când au terminat seria minciunilor, recurg la un șurup copilăresc spre a tălmăci închi­derea seriei calomniilor lor, pretind că cercetările urmează în secret... și că prin urmare nu pot nici denșii să mai spuie nimic. Secretul anchetelor la noi în țară, mai ales, este ceea ce Francezul numește :<-le secret de Polichinelle . Dacă ar fi ceva, nu vé temeți, Voința ar spune de zece ori atât; dacă nu mai spune nimic, pricina e că nu mai are ce istorisi. Scop. Secret . Sunt nostime informațiile Voinței Na­ționale și interesant lucru ar fi să poți cunoaște cu certitudine izvorul lor. Intre altele, organul colectivist spunea eri seară cu cea mai mare seriozitate că «ancheta de la p­imăria capitalei își con­tinuă lucrările, dar că cercetările se fac în cel mai mare secret!» Am desmințit deja o dată această in­formație și am spus că densa este cu­leasă din domeniul închipuirei, căci nu se face absolut nici o anchetă la primărie. Să presupunem însă un moment, spre a face plăcere adversarilor noștri, că noi mințim și că domniile lor spun adevărul! Să presupunem dar că în realitate se face o anchetă la primărie. Dacă așa ar fi lucrurile, e oare cu pu­tință să faci o anchetă la comptabilita­­tea unei administrațiuni și să o faci în secret ? Trebuie să fi cop­t, să nu fi trecut nici o dată printr’o administrațiune cu­ -------------------------------------------------­ BUFONI ANOSTI Nu este țară pe lume în care să se fi văzut desgustătorul spectacol pe care ni l-au dat gazetele colectiviste în zilele din urmă. A fost b­oleră în anii din urmă în toate țările din Europa, afară de Anglia, a bân­tuit liberă anul trecut și Rusia, și Ger­mania, și Ungaria, bântue anul acesta și Rusia, și Italia, și sudul Franciei și ni­­menui în acele țări nu i-a venit în minte că de vină e guvernul. Numai la noi am văzut un partid po­litic puțin serios spunând că «cu Catar­­giu era fatal să avem h­oleră» și că gu­vernul este criminal. Și pentru ce ? De când e la putere guvernul conser­vator a înzestrat țara cu spitale rurale, câte unul de județ, pe când colectiviștii nu aveau de­cât patru în toată țara. De când e Catargiu la putere s’a fă­cut legea sanitară, prin care pentru prima oară s’au luat măsuri igienice în această țară. An, cu Catargiu la putere, s’a plimbat h­olera la două granițe d’ale noastre: în Basarabia și în Ungaria și la noi n’a venit. Ei, de ce, cum și pentru ce h­olera a venit anul acesta nu fiind­că nu puteam scăpa noi de ceea ce n’a scăpat nici o țară din Europa, dar pentru că e Catar­giu la interne în loc de Radu Mihaiu, Gher­­mani în loc de Nacu, Alexandru Lahovari în loc de Pherekyde, Carp în loc de Sto­­lojan, general Lahovari în loc de Anghe­­lescu, Take Ionescu în loc de Aurelian etc. etc. f Pentru că așa vrea d. Gogu Cantacu­­zino ? Dar atunci de ce ilustrul bărbat de Stat, al căruia glas nu ’l-a auzit nimeni și ale căruia talente administrative aș­teaptă punerea la încercare, nu merge mai departe și nu explică cititorilor lui—pu­țini, nu e vorbă !—pentru ce conservatorii au adus h­olera în țară fără teamă de a o lua și ei ! Căci delii bieții oameni ar putea să-și zică­ toate bune, dar boala e boală, nu iartă pe nimeni și, ori cât de fără inimă ar fi ciocoii, când e vorba și de pielea lor nu se poate să nu fi făcut tot ce se putea face. Da! D. Gogu Cantacuzino ar fi tre­buit să le spună că în urma descoperi­rilor științifice s’a dovedit că microbul h­olerei nu trăește în toate făpturile, că în special la conservatori h­olera nu se prinde, dar pe liberali ii culcă și că de aceea «cu Catargiu era fatal să avem h­oleră», căci el, sigur de viața lui și a partizanilor lui, a putut fără frică să fie «criminal» și să aducă h­olera ca să îm­puțineze pe rarii gură-cască cari iau pe d. Gogu Cantacuzino drept un om cu cap. Tot așa d. Gogu Cantacuzino ar fi pu­tut să explice la ai săi cum de ai­i lor au trecut granița, iar ciocoiul ministru de de resbel s’a dus drept la Sulina, în toiul h­olerei. Dacă spuneau toate astea erau numai bufoni, pe când scriind cum scrie sunt și bufoni și anoști. *-------------------------------------------------­Pentru civili de la „Patria" Nu e în obiceiul nostru să fim vi­olenți în polemică și ne ferim cât putem să facem personalități. Dar vin unele momente când suntem siliți să trecem peste obiceiu, pentru că ad­versarii noștri, ne lu ați peste măsuri și de o rea credință revoltătoare, ne forțează să eșim din țîțini. D. general Lahovari, ministrul de răsboiu și ad-interim al afacerilor străine, a plecat la Brăila, Galați, Tulcea și Sulina, spre a vedea dacă măsurile ordonate de guvern și de direcția sanitară au fost puse în a­­plicare, dacă starea sanitară a tru­pelor lasă sau nu de dorit, pentru a constata de visa gravitatea epidemiei și a se încredința dacă mai e nevoie și de alte măsuri pe lângă cele ce s’au luat. In ori­ce altă țară, cālétoria d-lui general Lahovari prin localitățile in­fectate de h­oleră, vizitele sale la spitalele de h­oleric­ și inspecția a­­mănințită ce a făcut în numele gu­vernului, dacă n’ar fi fost lăudate, cel puțin ar fi fost înregistrate fără nici un comentar defavorabil. Dar foaia Polonezului Skupiewsky, care nu poate să aibă pentru țară do­rul pe care­­ are un Lahovari, u­n ministru român, ia în zeflemea călă­toria d-lui general Lahovari, îl face la brav­ general și rîde de dânsul pen­­tru că a făcut numai o călătorie de 36 de ore in localitățile infectate de h­oleră. Dar ce vrea Polonezul de la Patrie? Ar fi voit poate străinul de la acest ziar ca d. general Lahovari să ia cu chirie o odăi*e la vre-un spital de b­o­lerici de la Sulina sau din Brăila și să și transporte acolo cabinetul său de ministru ? Ar fi voit poate sala­riatul d-lui Sturdza ca d. general Lahovari să îmbrace și hainele b­ole­­ricilor sau să rămâe o lună de zile în casele particulare, unde sunt cău­tați cei bolnavi de h­oleră ? Așa înțelege mercenarul de la Pa­trie ca un ministru să-și facă datoria? Nu este destul că, fără teamă, a vi­zitat pe b­o­erici nu numai la spitale, ci și in casele unde sunt căutați și s’a interesat de aproape de mersul epidemiei ? Dar să vedem ar fi făcut una ca astă vre-un ministru liberal, sau s’ar fi mărginit să dea ordine și contra-or­­dine din cabinetul séu? Să ne arate La Patrie un singur ministru liberal, care s’a expus vre-o­dată cum s’a expus acum d. general Lahovari! Unul singur și garantăm Polone­zului că facem amendă onorabilă. Dar să întoarcem foaia. Dacă d. ge­neral Lahovari nu mergea la Brăila, la Sulina, la Tulcea ? Ce incriminămi, ce fulgere, ce trăs­nete în contra guvernului, ce acuza­­țiuni ? Miniștrii — ar fi zis Patrie și Vo­ința, cum o și spun regulat — șed pe saltea, dau ordine din cabinetul lor, pe când h­olera face ravagiuri, pe când țara e speriată, pe când po­­polația e decimată, pe când mor sute, mii, sutimi de mii și milioane de oa­meni !!... Iată ce ar fi zis la Patrie dacă d. general Lahovari nu s’ar fi dus la Sulina. Acum când s’a dus și nu ține să fie lăudat pentru aceasta, La Pa­trie îl zeflemisește pentru că s’a dus. Când citești asemenea lucruri , când vezi atâta rea credință și atâta mișelie din partea adversarilor, te a­­pucă desgustul. Terminăm cu o întrebare : De ce, pe când d. general Lahovari merge la spitalele de b­olerici și vi­zitează pe bolnavi, nu s’a găsit un singur doctor din acei cari sunt prieteni cu Patrie și cu Voința, care să ’și ofere serviciile sale guvernului, care să se fi dus la locurile conta­minate și acolo, prin cunoștințele sale, să fi atras atenția guvernului asupra lipsurilor ce ar putea să existe ! Dar cerem prea mult. Se știe că în obiceiul liberalilor nu intră asemenea procedări. Ei cer devotament și abnegațiune de la adversari, iar pentru dânșii Își rezervează siguranța personală și câș­­­tigurile. ‘ X. X.

Next