Timpul, septembrie 1893 (nr. 192-215)

1893-09-01 / nr. 192

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — NO. 192 EDIȚIA JI ERTIA ABONAMENTELE In țară pe un an...........................40 lei „ pe 6 luni.................................20 lei „ pe S luni................ 10 lei Pentru streinătate, un an . ...................50 leî Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 — Un esemplar 15 Bani T­IMPUJI ® MERCURI 1/13 SEPTEMBRE 1893 ANUNCIURI 4 INSERȚII 30 litere petit pag. IV . . . . „ ITT • • • • * II 0,40 1.50 2.50 aics anunciurile se primesc la Agnițta Savas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația I, STRADA DOAMNEI, 23 Un esemplar 15 Bani TICĂLOȘIA SüFRAGlULOlj) NI VERSAL De la un capăt la altul al Eu­ropei, isprava făcută la ultimele a­­legeri din Franța de către sufra­giul universal a produs un lung fior de desgust. Și e firesc lucru: chiar cele mai rele așteptări ale oamenilor, cari n’au slăbiciunea să se închine «ti­ranului modern», au fost întrecute cu mi­e ’n sută. Cine mai păstrase vre­ o iluzie, a trebuit s’o arunce departe de la sine. Atât de mare s’a desgolit de astă dată ticăloșia sufragiului universal, în­cât e cu adevărat greu s’o cu­prinzi cu mintea dintr’o dată și să dai seama de dânsa în câte­va li­nii de ziar. Luni de zile, Parlamentul fran­cez a fost teatrul unui neîntrerupt șir de scandaluri revoltătoare; presa și întreaga opiniune publică a fost tîrîtă în curent și zi de zi mor­mane de noroiil­eșiați la iveală, se resfățau la soare pe frumosul pă­mânt al Franței. Nici o preocupa­­țiune înaltă, nici o afacere serioasă nu mai atrăgea pe nimeni: oame­nii se sculau și se culcau cu un singur gând: Panama. Europa privea scandalizată la a­­cest spectacol desgustător. Simțul moral al lumei întregi era jignit. Cei cari își fac iluzii, cari cred în sufragiul universal, așteptau alege­rile ca să curețe mocirla eșită din zăgazuri. «Sufragiul universal va pedepsi pe corupți și corupători, va înlătura pentru tot­dea­una pe oa­menii căzuți în grele păcate» ; a­­ceasta era așteptarea multora și opiniunea publică franceză reclama energic noui alegeri. S’au făcut și acestea. Sufragiul universal, marele justițiar, care..... nu greșește nici­odata și căruia de­mocrații se închină ca la mântui­torul omenire!, s’a rostit- Avem as­tăzi cu toții dinainte verdictul sĕu. Ei bine, acest verdict, care tre­buia să fie osânda celor păcătoși, e osânda fără apel a judecătorului însuși, a sufragiului universal, în­țeleptul, impecabilul, infailibilul su­fragiu­ universal ,și-a arut toga în mocirlă și a băgat mâna până la cot în noroiu. Panamiștii au fost aleși în păr. Denunțătorii lor au­ căzut. Căpe­tenii de partide, oameni de valoare, au fost trîntiți la pământ. In locul unui Clémenceau, unui conte de Mun, unul Floquet, unul Piou, fi­nul Cassagnac s’au ales acrobați ca l'homme-canon, bărbieri și alți oameni, cari se pricep în cârmuirea Statului tocmai cât un călcâiu de cismă. Și moralul si­ragiu universal nu s’a mulțumit să spue gheșeftarilor : — Sunteți șireți, vă pricepeți a face parale, toi sunteți dragi, vă aleg» , nu s’a mulțumit să tragă o teribilă palmă celor cari au avut curagiul să dea pe față murdarele traficuri, hoți­ile murdare și să le spuie : — Sunteți niște «trouble-fâte» cari stricați toată treaba, vă urăsc nu vă aleg»; nu s’a mulțumit cu atât sufragiul u­niversal, ci ca și cum s’ar fi temut că gândul său tot nu va fi bine înțeles, a trimes în Cameră pe Wil­son, traficantul de decorații, fai­mosul ginere al fostului președinte de Republică Jules Grévy, pe Wil­son care a fost izgonit cu rușine din Cameră, huiduit și osândit a­­cum câți­va ani. Alegerea aceasta e o primă de încurajiare dată fățiș tripotorilor, e încoronarea operei stupefiante să­vârșită de sufragiul universal. Iată verdictul Suveranului de­mocratic. iată satisfacția pe care a dat-o nestrămutatelor principii de morală, batjocorite și pălmuite cu atâta sfruntare. Și dacă am sta să intrăm în a­­mânuntele campaniei electorale, dacă am cerca să punem în relief ne­număratele ticăloșii tăcute de su­fragiul universal în aceste alegeri, n’am mai isprăvi; și ideia ce și ar face-o cititorii despre păcătoșia a­­cestui tiran de cea mai rea speță tot n’ar fi complectă. In toată campania, afară de par­tidul socialist, nimeni n’a pus și n’a discutat vr’o ideie; lupta s’a dat, violentă, pe chestii de persoane și armele întrebuințate au fost din cele mai murdare. Unii candidați au fost siliți să primească mandat imperativ, ceea ce e extrema înjosire pentru un re­prezentant al națiunii. Unul din nouii deputați ai Pa­risului s’a obligat să plătească 5000 franci din diurna sa casei comite­tului electoral care l-a susținut... Dar ce să mai lungim șirul ? Când capriciul unui Marinoni poate să dărime pe un om de va­loarea lui Clemenceau, atunci do­vedit trebuie să fie și pentru cei mai îndrăciți democrați că sufra­giul universal e o mașină și stupidă și oribilă. In ultimele alegeri din Franța, sufragiul universal s’a dat de gol ce este, un monstru fără seamăn, ’și-a arâtat ce poate să dea când e la largul său; el a mai arătat căt de scurtă îi e vederea, înlăturând pe oamenii de on­oare într’un mo­ment când situația internațională e așa de grea. Nici cei mai înverșunați adver­sari ai sufragiului universal nu l’ar fi putut osândi mai reu de cum s’a osândit el însuși. ----------------------------—----------------------­ T­ELEGRAME Starea sănătății prințului Bismarck Berlin, 11 Septembre. Ziarele află din Kissingen că d. de Bis­marck a fost serios bolnav, însă acum e îi convalescență. Nu se știe dacă se duce di­rect la Fridrichsruhe. Sporirea armatei in Bosnia și Herze­govina. Viena, 11 Septembre. împăratul a autorizat formarea a 4 nouă companii de infanterie la 1 Octombre 1893 și a 4 state-majore de regimente la 1 Ianu­arie 1894, pentru infanteria din Bosnia și Herzegovina. De la manevrele germane Strasburg, 11 Septembrie. O scrisoare a împăratului Wilhelm către guvernatorul mulțumește pentru salutările cordiale ce i s-au adresat de toată țara. Prin ele imperatul a căpătat convingerea că po­­pulațiunea știe că este legată cu imperiul german într’un mod ca nu se poate disolva. Moartea lui Emin-Pasas Bruxelles, 11 Septembre. Indendance Belge publică o scrisoare a unui ofițer belgian din Nyangwe, de le 12 Aprilie, care confirmă în totul asasinarea lui Emin-Pașa de către Arabi. O desmințire Constantinopol, 11 Septembre. După informațiunile luate din sorginte competentă, știrea că marea ar fi aruncat lângă Salonic 50 de corpuri de oameni mu­tilați, cari ar fi fost probabil cadavre d­­condamnat­ politici, este o invențiune reű­­voitoare. Consulii străini din Salonic con­firmă desmințirea. Informațiunile culese zic că atare­ ea se mărginește la faptul că s’a găsit în timpul din urmă la capul Carabun­­ion, lângă Salonic, corpul uni­i fete israelite, care s’a aruncat în mare într’un acces de nebunie. Poliția a dus imediat cadavrul la comunitatea israelită care l’a îngropat. In­­intim­pa aceasta a pricinuit aci o profundă indignare. *«■' Escadra rusă la Toulon Paris, 11 Septembre D. de Mohrenheim, primind comitetul zi­ariștilor, cu ocaziunea recepțiunei ce se va face ofițerilor ruși, a declarat că simpatiile franco­rme nu pot de­cât să servească cauza păcii europene. Desordinile din Neapole Roma, 11 Septembre. Oficialul publică raportul comisiunei de ancheta asupra desordinelor care s’au produs la Neap­o­­ole la 20 până la 25 August. Ra­portul conchide că armata și șefii săi și-au făcut datoria, pe când direcțiunea poliției și prefectura au fost mai pre­jos de sarcina lor. Plecarea regelui Greciei Viena, 11 Septembre. Politische Correspondents află că se des­­mint știrile din Atena privitoare la plecar­a grăbită a regelui Greciei, pricire ce nu e nici­de­cum justificată de situațiune. Escadra engleză in Mediterana Roma, 11 Septembrie. Prima divizie a escadrei engleze, coman­dată de lordul Seymour va sosi la 11 Oc­tombrie la Tarent, venind din Grecia. Greve Lens, 11 Septembre. Secretarul general al federațiunii mine­ilor belgiani, care a asistat erî la congres, a de­clarat că va convoca imediat comitetul fe­­derațiunii naționale pentru ca greva să is­­bucniască Luni în Belgia. Mans, 11 Septembre. Minerii pietrari au început erî să proce­deze la un scrutin asupra oportunității ce este de a declara greva imediat da­r pa­tronii refuză să sporească sa arm­­e. E pro­babil ca aceasta dec­­iune va fi adoptată cu o mare majoritate. La Ragaz. — Audiențe.—Plecarea din Ragaz — întoarcerea Principesei mame la castelul Umkirch.— La Lindau —Relație oficială.— In cursul celei din urmă săptămâni, la Ragaz, M. S. Regele a bine-voit a primi in au­iență pe Exc. Sa d. Arago, amba­sadorul Franciei la Berna, Exc. Sa d. Co­mite de Wesdehlen, ministru plenipotențiar al Germaniei la Athena; d. general Ba­­rozzi, comandantul corpului III de armată, care venise de la Coburg pentru a da seamă Majestății Sale de misiunea cu care fusese însărcinat; d. Marty, consul al României la Zürich, și mai mulți mem­bri ai coloniei române aflați la băi. Marți, 24 August, ora 1 după amiază, după o cură mult folositoare de trei săptă­­mâni. Regele părăsi băile de la Ragaz, însoțit de A. S. R. Principesa mamă de Hohenzollern și de suite. Atât la pornirea din băi, cât și la gară o mulțime de lume ce se strânsese saluta cu respect pe Au­­guștii voiagieri. La orele 3 după amiază, Majestatea Sa ajunse la gara de la Rhei­­neck unde aștepta A. S. R. Principesa Antoaneta de Hohenzollern, A. S. Princi­pesa Luisa de Hohenzollern, cumnatele Suveranului nostru, suitele și un numeros public. A. S. R. Principele de Hohenzollern era absent, fiind dus la manevre. După ce M. s. Regele și Prințesa mamă îm­brățișată cu dragoste pe Principesele An­­toneta și Luisa, merseră în trăsuri la cas­telul Weinburg, proprietatea familiei de Hohenzollern, situat pe un frumos deal, încongiurat de munți și cu privire la la­cul de Constanța. La orele 7 jumătate a avut loc prânzul, la care au luat parte aproape 20 persoane. Mercur­, la orele 1 ș? jumătate de dimi­neață M. S. Regele împreună cu Augusta Sa mamă, Principesele Antoaneta și Luisa și urmați de suit •, porniră de la castelul Weinburg în trăsuri pentru a conduce la gara de la Rorschach pe Principesa mamă de Hohenzollern, care se întorcea la cas­telul de la Umkirch, reședința Sa de vară. M. S. Regele îmbrățișa cu multă căldură și respect pe Augusta Sa mamă, care se despărți cu multă durere de scumpul scu­tin, cu care petrecuse aproape trei săp­tămâni. St­egale lua apoi rămas bun, îm­brățișând cu cordialitate pe Principesele Antoaneta și Luisa, și porni spre Münich. In cursul călătoriei Majestatea Sa lua dejunul în "ara de la Lindau și făcu o mică preumblare în oraș, unde fu salutat cu mult respect de o mulțime de lume, — Regele nostru fiind foarte cunoscut aci încă din timpii vârstei sale tinere, de­oare­ce castelul Weinberg ce era reșe­dința preferată de vară a familiei de Ho­henzollern, se găsește în apropiere. ------------------------------------------------­ Reacțiune necesară Nici nu ne așteptam la alt­ceva. La noi sunt oameni cari se sperie de unele cuvinte, iari a-șî da seamă bine de înțelesul lor ; printre aceste e și vorba reaciunea. Un adevărat liberal preferă mai bine să ascundă un rău, de­cât să fie silit să spuie că o reacțiune contra acelui rău e ne­cesară. E copilăresc și ridicol, dar e așa. Când am scris cuvintele «reacțiune ne­clară» în fruntea unui articol în care vorbiam de desfrâul presei, ne așteptam chel să ne ale­gem de la li­berali cu epitetul de reacționari și cu un pachet de bănuieli,răutăcioase. Și așa s’a și întămplat. Voința Națională și Patrie ne-au luat numai de­cât la răfuială și ne­­au spus că «urîm» presa, că suntem dușmani ai libertății ei și că nu țin tini la alt­ceva de­cât la legi re­strictive. Inutil să discuți în asemeni con­­dițiuni și nici nu vom discuta bă­nuielile presei liberale. Slavă Dom­nului, lumea știe că guvernul liberal a restrâns libertatea presei în 18­34 și că a făcut procese de presă, lumea V'de apoi că guvernul conservator nu face procese de presă și nu propune nici o lege restrictivă. Atât ajunge pe­ntru ca opinia publică să jude­ce cât temeiu pot avea bănuielile presei liberale și prevestirii îngrijitoare pe care le tot face de cinci ani intr’una și care nu se mai realizează Nu ne putem Impudica Insă să atragem atenția și a publicului și a presei liberale asupra unui fapt plin de înțeles. IpaGicolul nostru de Duminecă am relevat îndrăsneala unui ziar gă­­lățean, care preti­nde că destituitul medic de port e om cinstit, deși nu pune în indoială faptele pentru care acel medic a fost dat în judecată. Ei hai si zicem că suntem reac­ționari, că unim pre­sa, că n’avem alt dor de­cât sa restrângem libertatea ace­steia , har să zicem că toate acste bănuieli copilărești sunt înt­meiate. Dar faptul ziarului gălățean nu e mai puțin fapt pentru aceasta; nimeni nu-l p ate tăgădui; nimeni nu poate susț­ne că atitudinea numitului ziar e frumoasă, morală. N­meni, nici chiar Voința, nu ne poate spune că n’am avut dreptate să criticăm pur­tarea gazetei din Galați. Și touși suntem acuzați de «rea credință», tocmai de acea gazetă; ni se spune, nici mai mult nici mai puț­i, de­cât, că suntem cinici, că desfidem opiniunea publică1). întrebăm pe confrații de la Voința și Pahse, e în regulă aceasta? Suntem cinici noi, suntem noi de rec­­redințâ. Timpul sfidează opinia publică, pentru că am îndrăsnit să relevăm ac­st fapt monstruos că un ziar apără pe un funcționar deve­zii necinstit și dat judecăței, de­și însuși recunoaște faptele! Nu e asta lumea pe dos? Și când asemenea fapte se produc fără cea mai mică rușine, când ele nu se pot explica de­cât prin lipsa de frén a celei mai mari părți din presa noastră — n’avem oare datoria să arătăm că o reacțiune Împotriva acestui nenorocit curent e necesară? 1) Vezi Galații de Marți, 31 August. Reacțiune, nu prin legi, ci prin noi înșine, prin îndreptarea moravurilor; reacțiune pe care o pot sâvărși orga­nele­ de frunte ale partidelor și pe care sunt datoare s’o săvârșească; aceasta am cerut în articolul nostru de Duminecă și avem curajul — cu toate acuzările de reacționarism s’o cerem și astăzi. ------------------------------------------------­ SiDBranul Fritztof în­ Clipa Onomastica Țarului —Presa vieneză asupra răspunsurilor mperatu­­lui către deputațiunile ro­mâne.— O pretinsă fier­bere printre Românii din Bihor (Prin fii telegrafii ) Boroș Sebiș, 11 Septembre La prânzul de azi, la care au asistat ata­șații militari al Rusiei, Germaniei și Italiei, împăratul a rUicat un b­as*, zicând : «Benü în sănătatea scumpului meu amic împă­ratul Alexandru al Rusiei». Muzica a cântat imnul rus. Viena, 11 Septembre Cuvintele pronunțate de împăratul la Ba­­roș-Ș­biș, cu ocaziunea recepțiunii deputa­­țiunilor diverselor confesiuni, sunt viu co­mentate de ziare. Freudenblatt zice că cuvintele importante pronunțate de impăratul vor produce pre­tutindeni o adân­­ă impresiune. Ele se vor întipări în mintea tuturor pretutindeni, unde sunt niște seducători zadarnici cari propovăduiesc contra concordiei i patri­otismului ce se manifestă în prilnicul concurs al tuturor, în vederea unui scop comun. Noua Presă Liberă zice că cuvintele im­periale s­unt clare și lesne de -ntelns. Ro­mânii din Ungaria ar face bine să le ia în seamă și să închisă urechia la îndem­nările ce tind a-l face să crează că există, față cu el, o divergență între coroană și ministerul unguresc. Budapesta, 11 Septembre Magyar Újság afla din Ocadia Mire că o fierbere foarte vie s’a produs printre Ro­mânii din comitatul Bihor, cu ocț­iunea serbării aniversării Țaru­ui (?) S’a cerut a­­jutorul militar. Două companii de honvezi s’au dus prin tren special la Beiuș. Aceeași emoțiune s’a semnalat la Vaș­că. ------------------------------------------------­ Din Suedia Un profesor român la cursul de lucru de mână din Naus. — Practicarea a­cestui ram de învățământ în Dane­­­marca și Suedia — Aniversarea de 300 ani a restabilirii păcii in­terne religionare în Suedia și a redeschiderii cursurilor la universitatea din Upsala.—O scurtă desvoltare is­torică. D. G. Moran, profesor de lucru de mână la școala normală de institutori și la școala normală Carol I din Capitală, după cum am anunțat de a, se află la N s, în Su­edia, unde asistă la cursul de lucru de mână de acolo. I­mediat după întoarcerea sa în țară, d. Moran va face asupra a­­cestei ramure a învățământului normal un raport amănunțit, pe care-l va înainta d-lul ministru al instrucțiunii publice. Ast­fel sperăm că în curând vom afla pe larg rezultatele călătoriei sale in chestia lucrului de mână, care la noi este pus deja pe niște baze solide și bine deter­minate În puterea legei celei nouă a jură­­măntului primar Din informațiunile ce le-am primit în urmă, lăsăm sa urm­eze aici pe scurt ur­mătoarele observațiuni ale a­ lui Moran : In școalele din Danemarca și Suedia, programul lucrărilor de mână este restrâns aproape numai pe lângă tâmplărie. Ace­stă practică e reclamată în mare parte de împrejurările locale, fiind acolo lemnul în mare abundență. Numai in Stockholm se învață și cartonagiul. Lucrări de metal se fac aci numai într’o singură școală. Pe fie­care an se țin neîntrerupt mai multe cursuri pentru pregătirea institu­torilor. In mod facultativ se învață lucrul de mână și în unele școale secundare, iar în Upsala și In Lund chiar la universitate. Cât pentru Upsala e caracteristic că casa, în care Linné a făcut explorările sale botanice științifice în secolul trecut, astăzi servă de școală de lucru de mână pentru studen­ți universitari. Prefectul acestei școale e bătrânul profesor Sahlin, care are meritul, că, pe când era rector al univer­

Next