Timpul, octombrie 1893 (nr. 216-241)
1893-10-01 / nr. 216
ANUL AL CINCISPREZECELEA. — No. 216 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an................................................40 lei „ pe 6 luni .........................................20 lei „ pe 3 luni...........................................10 lei Pentru străinătate, un an . . . . . . . 50 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani 1T1 Un ziar liberal a publicat zilele acestea un lung rechizitoriu contra guvernului. Țara e nemulțumită, după acel ziar, en gros și en detail, nu e stare socială, nu e profesiune care să se simtă bine sub oblăduirea conservatorilor: țăranii sunt nemulțumiți, comercianții, industriașii, profesorii, preoții, militarii — toți sunt nemulțumiți, ba încă sdravăn; nimeni nu mai poate suferi regimul nostru. Nimic n’ar fi mai lesne decât să resturnăm, și cu toptanul și cu bucata, rechizitoriul foii liberale. Dacă așa de adine nemulțumită e țara întreagă și fiecare clasă, fiecare profesiune îndeosebi, atunci cum, Doamne iartă-me, mai putem noi sta la putere, cum de nu isbucnește nemulțumirea, cum de legile noastre nu întâmpină rezistență ? Qui veut trop prouver, zice francezul, neprouverien. Tocmai așa pățește organul d-lui Dimitrie Sturdza. Și iarăși, luând bucată cu bucată capetele de acuzație din rechizitoriu, foarte lesne putem dovedi că motivele de nemulțumire invocate nu sunt și nu pot fi decât motive de mulțumire. Un exemplu numai: Patrie pretinde că încheiarea de convențiuni comerciale nemulțumește pe comercianți, pe când în realitate trebue tocmai să-i mulțumească , căci convențiunile comerciale nu pot avea alt rezultat decât să îmulțească afacerile, și negustorii nu pot dori altceva. Dar osteneala unei asemenea discuțiuni ar fi zadarnică; autorul lungului rechizitoriu știe tot așa de bine ca și noi că ceea ce a scris nu sunt fapte, ci dorințe ale lui și ale partidului său. Găsim că e mult mai practic să ajutăm pe confratele liberal ca să descopere pe adevărații nemulțumiți. Căci, subt regimul nostru, sunt cu adevărat o sumă de nemulțumiți în țara aceasta; și, ce e mai grav, guvernul conservator nu poate și nu va face nimic pentru a le curma nemulțumirea. Acești nemulțumiți sunt politicianii colectiviști mărunți, ajunși prea târziu la strachina cu unt și cari au rămas cu buzele umflate tocmai când își puneau fălcile în mișcare. Singură această clasă— noi zicem «bandă»— de oameni e nemulțumită de guvernământul conservator, și cu drept cuvânt. Aveau onorabilii așa de strălucite exemple dinaintea ochilor ; văzuseră oameni săraci și la duh și la pungă ajungând milionari fără cea mai mică osteneală; își croiseră planuri aurite pentru viitor; și, când colo, prăvălia colectivistă dă faliment. Tarde venientibus ossa... Cum să fie mulțumiți acești oameni? Cum să se împace ei cu un regim de care nu se pot lipi, subt care nu se fac afaceri strălucite cu bănci și răscumpărări de căi ferate? Partidul conservator știe aceasta foarte bine, dar el nici nu și-a închipuit vreodată că va mulțămi pe toată lumea și nu ambiționează câtuși de puțin să împace pe colectiviștii din ultima oră. Aceștia trebuie să mai aștepte, trebuie să-și facă stagiul; de altfel, nu aibă grijă: partidul liberal e foarte părintesc și-i va despăgubi când va veni la putere. -------------------------♦-------------------------- TELEGRAME Organizarea landwehrului austriac Viena, 11 Octombri. Proiectul de lege în privința landwehrului stabilește că serviciul activ va fi de două ani și cel neactiv de 10 ani; proiectul suprimă dispozițiunea actuală că numai in virtutea unei legi speciale se poate trimite landwehrul peste frontiere. Expunerea de motive atrage mai mult atențiunea în privința desvoltării armatei austro-ungare, care este mai în întârziere decât a armatelor celorlalte state. Din această cauză trebue a da landwehrului o organizație, care să se apropie de aceea a armatei. Comandantul armatei trebue sa fie pus în putință de a dispune de toate puterile statului în caz de résboiu. Convențiile comerciale ale Austro- Ungariei Budapesta, 11 Octombre. Comisiunea budgetară a început discuția budgetului ministerului comerciului. Ministrul d. Lukacs a declarat că negocierile pentru un tractat cu Turcia continuă în acest moment, cu toate că situațiunea actuală nu este în deplină înțelegere cu interesele Ungariei. Același lucru se poate zice și în ceea ce privește Bulgaria. S'au început negocieri și cu România, însă trebue un timp oarecare pentru a înlătura dificultățile produse de rasboiul vamal. In ceea ce privești Serbia, sunt oarecare greutăți pe terenul administrativ, însă ministrul crede că aceste greutăți pot fi înlăturate pe cale diplomatică. Regele Italiei și mareșalul Mac-Mahon Paris, 11 Octombre. D. Ressmann, ambasadorul Italiei, a primit de la ministrul Casei Regelui Humbert telegrama următoare: «Monza, 10 Octombrie.—Regele a aflat că mareșalul de Mac- Mahon este bolnav. Regele, care își amintește cu cea mai mare dragoste de partea ce a avut ilustrul mareșal în răsboiul de la 1859, vă roagă să aretați lui și familiei lui că Majestatea Sa urează ca mulți ani încă mareșalul să fie în viață, pentru a se bucura de recunoștința Italiei și de admirațiunea vitezei armate franceze». Chestia marocană.—Puști Mauser Tanger, 11 Octombre. Spania retrage misiunea sa militară din Maroc, din cauza afacerilor din Mellila. Madrid, 11 Octombre. Ambasadorii Franței și Austriei au conferit ori cu d. Morot. Madrid, 11 Octombre. Se asigură că guvernul are intențiunea să cumpere cât mai curând puști Mauser. i. S. Regele la manevrele de cadre Plecarea din Sinaia. — La Focșani. — Primirea la Tecuciu.—Pe câmpul de manevre.—Vizite.— Prânzul.—Toastul M. 3. Regelui — Relație oficială. — Duminecă, 26 Septembrie, la orele 10 jum. seara, M. S. Regele, însoțit de d. general Lahovari, ministrul de resbel, de d. general Vlădescu, șeful casei militare regale, și de d-nii colonel Bereșteanu și locotent-colonel Perticari, adjutanți, a pornit din Sinaia cu un tren special pentru a asista la manevrele de cadre de la Tecuciu M. S. Regele a fost însoțit până la gară de A. S. R. Principele Ferdinand și întâmpinat de autoritățile locale. A doua zi, la orele 7 jum. dimineața, Majestatea Sa a primit în tren, la gara Focșani, pe d. prefect al județului, Nicolaidi, care ’L însoți în tot parcursul județului său , la orele 8, la Mărășești. Majestatea Sa a fost întâmpinat de autoritățile locale și de elevii școalelor din localitate așezați pe peron. La orele 8 jum. trenul regal intrând în bPrLi gara Tecuciu, Majestatea Sa a uit de d. Giurgea, prefectul județului, de d. primar Cuza, de d-nii senatori și deputați din localitate, de membrii tribunalului , de corpul profesoral, de cler, de corpul medical, de membrii comitetului permanent, de multe persoane din societate și de un numeros public. Majestatea Sa se coborî pentru câteva minute, bine-voind a se întreține cu persoanele prezente, și porni înainte până la gara Ivești, unde ajunse la orele 9, fiind primit de d. general Fălcoianu, șeful marelui stat major al armatei, de autoritățile locale și de elevii școalelor rurale. Aci încăleca și, urmat de stat-majorul Sén, se duse pe terenul, unde se petreceau manevrele de cadre. Ideea manevrelor era următoarea: că un corp de armată, eșind din liniile de la Nămoloasa, trebuia să atace o divizie inamică, flanc-gardă a unei armate venind de la Nord și legată prin o divizie de cavalerie, independentă de corpul său principal. Majestatea Sa merse în mai multe poziții, de unde putea observa diferitele momente ale luptei, și, la orele 2 1 /2, dete ordin de a înceta manevra, mergând la gara Barcea, la care se urca în trenul ecial ce aștepta aci pentru a merge la ecuciü, unde ajunse la orele 3. Pe peronul gării așteptat autoritățile locale și o gardă de onoare din regmentul 24 infanterie, cu drapel și muzică. Majestatea Sa trecu pe d’inaintea frontului companiei în acumațiunile mulțimea binevoi a Se întreține cu persoanele pjiVente și, urcându-Se, cu d. prefect Giunea, în trăsură, Emerse la biserica St. Jesorge, unde fu limit de tot cerul careum. De aci Regele ! zar unele brigadei de cavalerie, ce se află în construcție, spitalul orașului, unde fa trimit de d. primar Cika și de d. dr. larajani, medicul spitalului. Majestatea Sa trecu prin toate sălile, interesându-Se de blnavi, merse apoi la penitenciarul județului, la cazarma regimentului 24 de infanterie și la primărie. La orele 6, Regele se întoarse la cartierul regal în casele d-lui Cincu. La orele 7 a avut ro-i în prânz, la care Majestatea Sa bine-voise a invita pe d. prefect Giurgea; d. primar Cuza; d. general Lahovari, ministrul de resbel; d. general Fălcoianu, șeful marelui stat-major al armatei; d. general Arion, comandantul corpului II de armată; d. general Barozzi, comandantul corpului III de armată; d. general Cantili, inspector general al cavaleriei; d. Al. Papadopol-Calimaki, fost ministru ; d. Papadopol, senator; d-nii Jurgea, Cincu, Balș, deputați ; d. Donici, președintele tribunalului; d. Aronescu, jude-instructor; d. Nicolau, procuror ; d. Mironescu, președintele comitetului permanent ; d. Teodorescu, casier; fotoiereul județului; d. dr. Pătrașcu; -nii Petrini și Neniță, comercianți; d. general Vlădescu, șeful casei militare regale, și d-ni. colonel Bereșteanu și locotenent-colonel Perticari, adjutanți ai M. S. Regelui. După finele mesei, d. primar Cuza ridică un toast în sănătatea Majestăților Lor, la care Regele răspunse : »Tecuciul are de mult strânse legături «cu armata. Este aproape un sfert de veac «când orașul era un centru militar prin «tabăra de la Furceni." « Astăzi sunt tocmai 11 ani de când am «petrecut câteva zile, cu ocazia marilor «manevre, în mijlocul d-voastră, primit, «atunci ca și acum, cu cea mai mare «căldură. «In curând o garnizonă însemnată de «cavalerie va aduce aci o nouă viață. «Astfel orașul vostru a crescut și se «desvoltă împreună cu armata. «Sunt fericit că, sub Domnia Mea, Te«cuciul s’a ridicat și a prosperat și că cetățenii ’Mî arată recunoștnța lor, întâminându-mă totdeauna cu dragoste și acuzie. «Mulțumindu-vă pentru bunele urări «ce-Mi exprimați, închin acest pahar pentru viitorul orașului și în sănătatea locuitorilor lui». După masă, Regele bine-voit se întreține, în modul cel mai afabil, cu persoanele prezente și, la orele 10 și jum , Se retrase în apartamentele Sale, desmințiri și comentarii, spre a ne răspunde că ne-am înșelat. Dacă Insă vorbim în mod foarte serios despre svonurile publice relative la întrebuințarea fondului subscrierea pentru monumentul lui Ion Brătianu, Voința tace, Voința se preface că n’a auzit șoaptele lumei, că n’a citit acuzările noastre. Sunt cinci zile de când am destăinuit un slon de o mare gravitate care circulă prin public de un timp deja îndelungat. Se afirmă cum că parte din fondurile adunate spre a se ridica un monument în memoria lui Ion Brătianu au fost mâncate de cei ce posedau liste de subscrieri că altă parte a servit partidului liberal spre a se plăti pensiuni colectiviștilor, fără mijloace, că altă parte în fine s’a risipit pentru susținerea candidaturilor liberale la alegeri și pentru organizarea manifestațiilor de stradă în contra guvernului actual. Voința n’a răspuns nimic. Organul colectivității disprețuește poate svonurile lumei, dar acest dispreț nu este de ajuns. De ce nu publică o dare de seamă lămurită ? De ce nu spune câte liste de subscrieri s’au distribuit, câte s’au întors la comitet și câte se mai așteaptă încă ! De ce nu spune categoric ce sumă de bani s’a încasat și unde anume se găsește depusă întreaga sumă ? Publicul are dreptul să se știe toate acestea, căci pe listele de subscrieri se găsesc și nume din partidul conservator ; publicul are dreptul să ceară imperios aceste lămuriri, căci el a dat pentru a se ridica un monument în memoria unui mare om de stat, iar nu spre a se risipi banii în folosul foștilor agenți colectiviști, rămași în disponibilitate. Ar fi odios lucru să se fi petrecut ceeace se șoptește, mai ales când ne gândim că colectiviștii au pus această subscriere chiar sub înaltul patronagiu al Majestăței Sale Regelui. De aceea e nevoie să nu se răspunză repede, dar răspunsul să nu fie încurcat, să fie clar, precis ca socoteala unui casier care-și predă socotelile. Și dacă răspunsul întârziază, dacă invitația noastră rămâne fără efect, ar fi poate de datoria parchetului să ceară socotelile spi Te George,flelebrânn Te- Gise de vizită ca Monumentul Ion Brătianu Este ciudată graba ce pune Voința Națională spre a ne da desmințire la niște informațiuni fără interes și tăcerea ce păstrează când este vorba de cestiuni de oarecare însemnătate. Dacă comitem poate eroarea să spunem că d. Dimitrie Sturdza se găsește la Iaș organul partidului liberal se răsfață în VINERI 1/13 OCTOMBRE 1893 INTRE AUSTRIA SI SERBIA Un comunicat oficios al organului d-lui Kalnoky.—Bănueli respinse.—Uneltiri sârbești in Bosnia și Herzegovina.— Un advertisment —Răspuns oficios din Serbia. Organul ministerului de externe al Austriei, Fremdenblatt, a publicat deunăzi un comunicat oficios îndreptat în contra unor uneltiri pansârbești ce s’ar fi observat prin Bosnia și Herzegovina. Comunicatul, pe care Agenția Havas nu ni l-a comunicat decât într’un extras obscur, a fost următorul : «Ziarul Novoie Vremia a reprodus zilele trecute din gazetele sârbești știrea că trupele de ocupație austro-ungare ar ridica, în ținutul Lim, fortificații care ar fi destinate să servească drept un punct de sprijin pentru o înaintare spre Salonic, că aceste lucrări ar fi produs o vie neliniște la Constantinopol și că ambasadorul Turciei la Viena ar fi fost însărcinat să adreseze guvernului austro-ungar o întrebare privitoare la aceste fortificări. «Desigur nu e nevoe a observa că în toată acea știre nu e nici un cuvânt adevărat și că n’avem aci decât una din acele mincinoase născociri care s’a luat obiceiul d’a se răspândi, de câtva timp, mai ales de către ziarele sârbești, cu privire la Austro-Ungaria, la politica ei și la situația-i în Bosnia și Herzegovina. «Astfel, de exemplu, ziarul Odiek din Belgrad, organul guvernului radical, a publicat zilele trecute un articol, în care se îndeamnă cu cuvintele cele mai călduroase la sprijinirea acelor «scopuri patriotice» pe care le urmărește o apropiată călătorie a cunoscutului agitator pansârbesc, dervișul Beg Liubovici. «Liubovici are adică de gând să aranjeze în toate orașele mai mari ale Sârbiei concerte și alte petreceri din al căror venit să se sprijinească emigrații din Bosnia și Herțegovina și în chipul acesta să se facă cunoscut populației «situația disperată» a Sârbilor și Mahometanilor sârbi din provinciile ocupate. «Și mai pe față se exprimă ziarul radical Dnevni List care, printr’o pretinsă corespondență din Bosnia, provoacă direct pe sârbi să procure Bosniecilor arme pentru ca să poată isgoni din țară pe Austriac, iar în Serbia să se întemeieze societăți secrete care să inițieze și să organizeze agitația. «Un astfel de limbagiu din partea unor ziare sârbești, care au legături cu guvernul sau cu partidul lui, comparat și cu falte evenimente din timpul din urma, — precum de exemplu cu primirea care s-a ăcut la Belgrad chiar în lagărul de exerciți sârbesc lui Mehmed Bey Spahici, expulzat din Mostar pentru uneltiri panslaviste, — și cu expresiunile îndoielnice care s’au rostit în Serbia cu ocazia călătoriei regelui, merită o luare în seamă serioasă. «Nu se va putea evita de a se urmări cu atențiunea cuvenită aceste simptome, care se repetă cam des de câtva timp, și de a se cumpăni dacă n’a sosit vremea de a se înfrunta la timp». « ■*» * La toate acestea găsim în ziarul Pester Lloyd, care ne sosește azi, următorul răspuns, sub formă de telegramă din Belgrad: In cercurile bine informate de aci se spune, relativ la cele publicate de Fremdenblatt, următoarele : Zgomotele despre intențiile strategice ale Austro-Ungariei în Novi Bazar au fost răspândite mai întâiu de ziarele Novosti și Indépendance Belge, ba se adăuga în aceste ziare că ambasadorul Calice ar fi declarat înaltei Porți că Austro-Ungaria ar voi să impedice în ținutul Lim împreunarea strategică a Serbiei cu Muntenegrul. In Sârbia însă aceste svonuri alarmante n’au găsit nici un crezământ. Emigrații bosnieci, Beg Liubovici și Mehemed Spahici, au fost expulzați de repetite ori din Sârbia și nu sunt luați în serios de nimeni în ce privește apelul ziarului Dnevni List împotriva administrației austro-ungare in Bosnia, guvernul sârbesc n’are nimic comun cu această tendență; în Sârbia domnește libertatea presei și guvernul nu poate să impedice apariția astor fel de notițe copilărești prin gazete. De altfel organul acreditat al guvernului este Srpske Novine. Pentru ceea ce scriu alte gazete, ministerul nu poate fi făcut răspunzător. Eastern. ---------------------------♦-------------------------- O infamie Nu odată am avut ocaziunea să arătăm cu ce ușurință ziarele colectiviste își permit a arunca cele mai sfruntate calomnii asupra adversarilor lor politici. E destul să audă vorbind în cafenea două samsari sau două babe isterice în mahala, pentru ca Voința și celelalte ale ei furate să reproducă convorbirile și să publice atacurile cele mai neîntemeiate în contra cuiva. Sunt mai multe zile de când au apărut în Voința, cu litere caracteristice, următoarele rânduri: Ni se scrie din Giurgiu: Un mare scandal, în care e impirat prefectul Gentilis, face obiectul tuturor convorbirilor noi în oraș. Prefectul e acuzat de o doamnă, soția unui colonel, de a fi luat un ru?fel de la un văr al ei, spre a’l scăpa din armată. In numărul viitor vom da amănunte în privința acestui scandal, care aruncă o nouă lumină asupra cinstei regimului. Aceste rânduri au apărut în numărul de la 25 Septembrie. De atunci și până acum au trecut 4 zile și Voința nu mai spune nimic în această cestiune. Lăsăm publicul să judece cât e de infamă procedura ziarului colectivist. Văzând rândurile din Voința am căutat, deși eram convinși că ceea ce spunea Voința nu conținea decât nerușinate minciuni, să vedem ce amestec are prefectul de Vlașca în această chestiune. In luna Decembrie 1892 s’a dat în Giurgiu, din inițiativa d-nei Gentili, sub patronagiul unui comitet compus din doamnele: Sofia general Costa-Boru, Amelia colonel Iarca, Caterina Raicoviceanu, Atina Droc Barcian, Caterina Algiu, Eleonora Dimitrescu, Atina Baldovin, Sevastia Eustațiff, Elena Calian și d-na locot.-colonel Sorescu, un bal pentru a se veni în ajutorul săracilor. Pe lista d-nei Sorescu figura o sumă de 400 lei, dată de un necunoscut. Cu toate întrebările doamnelor din comitet, d-na Sorescu a refuzat să spună cine era acel necunoscut. A trebuit să treacă aproape un an ca să se poată cunoaște necunoscutul de pe lista doamnei Sorescu. Acel necunoscut nu e altul decât tînărul P. G. Dimitriu, vărul doamnei Sorescu. Iată acum și împrejurările în care s’a făcut cunoscut marele necunoscut: D-na Sorescu s’a certat cu d. Gentili, din cauză că nu a lăsat-o să-și construiască magazii de cereale în centrul orașului, oprite de regulamentele comunale, și pentru că a refuzat să țină arestată, fără motiv, pe o germană, care se afla în serviciul d-nei Sorescu.