Timpul, august 1894 (nr. 168-190)

1894-08-02 / nr. 168

ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA. — No. 168 e­diția a treia ABONAMENTELE In țară pe un an ..........................................40 lei „ pe 6 luni............................... 20 lei „ pe 3 luni .........................................10 lei Pentru streinătate, un an ..........................50 lei Redacția și Administrația STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani LUPTA NELEGALA Am lăsat înadins Voinței Națio­nale vremea să motiveze în toată liniștea sângeroasele amenințări tă­cute deună­zi, în numele partidului liberal și în vederea alegerilor co­munale. Organul colectivist a vorbit însă despre or­ și ce, numai de asta nu, ca și cum ar fi spus un lucru fără importanță deosebită. Vom discuta deci mai departe groaznicele amenințări ale parti­dului liberal-național. Intr’un articol precedent am a­­rătat că mijloacele legale de luptă, libertatea presei și a întrunirilor, n’au fost scurtate cât negru subt unghie de către guvernul conser­vator și că prin urmare nu prin aceasta ar putea liberalii să justi­fice o părăsire a terenului legali­tății. Să vedem acum ce alte mo­tive ar putea să invoace liberalii. Dacă trecem în revistă acuzările ce ridică ei în­potriva regimului nostru, găsim că una din cele mai dese e învinovățirea că legile tă­cute de noi sunt rele și ruinătoare pentru țară. Ajutat de majorități slugarnice, zic liberalii, guvernul conservator a făcut legi și instituții care trebuiesc să ducă țara de rîpă. O asemenea stare de lucruri, presupunând că există, ar legitima până la oare­care punct, dacă nu chiar părăsirea terenului legal, cel puțin o luptă învierșunată din par­tea opozițiunii. Suntem dar în drept să cercetăm dacă nu cum­va din pricina asta și-au­ pierdut liberalii sărita. Apoi, aceeași Voință Națională care ne amenința zilele trecute cu lupta prelegala, a făcut cu puțin mai înainte un spiri de program pentru activitatea partidului liberal­­național când va veni la putere. In acel progran se arăta înainte de toate ce va face partidul cu le­­gile «rele și ruinătoare» ale con­servatorilor. Ei bine, de­și se vorbea acolo de distrugere, n’am găsit alt­ceva de­cât făgăduia­la că se vor modi­fica unele legi făcute de noi și a­­nume : legea servitorilor, legea gen­darmeriei rurale, legea clerului și legea poziției ofițerilor. Atâta tot. Va să zică, legile rele și ruină­toare ale conservatorilor sunt cele patru enumerate mai sus. Și chiar acestea se vede că nu sunt așa de rele și de ruinătoare, de vreme ce liberalii nu se angajează să le ab­roge, ci numai să le modifice. Pentru atâta lucru însă—o va recunoaște ori­ce om cuminte—un partid de guvernământ nu-șî pierde cumpătul și nu se poate hotărî să părăsească lupta legală—hotărîre gravă și totdeauna pricinuitoare de urmări rele. Mai e vre­un alt motiv ce s’ar putea invoca pentru justificarea a­­cestei hotărîri ? Liberalii spun în­totdeauna,când sunt în opozițiune, că alegerile nu sunt libere. Dar acuzarea aceasta a ajuns așa de banală, în­cât nici nu merită s’o mai discute cine­va; e și absurd să pretinzi că cu o bandă de bătăuși poate un guvern să te­rorizeze zeci de mii de alegători. Și apoi simpla comparațiune între ceea­ ce se petrecea la alegeri sunt liberali și ceea­ ce se petrece astăzi, e de ajuns pentru a înlătura și a­­ceastă acuzare a liberalilor. In rezumat, partidul liberal-na­țional nu poate invoca nici cel mai mic motiv pentru a legitima lupta nelegală cu care ne-a amenințat. Și nu ne remâne, ca încheiere, de­cât să credem că faimoasele ame­nințări sunt ori o alunecare de condeiii a vre­unui redactor de o­­cazie al Voinței, sau­ un mijloc pen­tru a mai reținea cât­va timp pe partizanii cari sunt gata să dezer­teze. ( Poate că din pricina asta orga­nul colectivității a și tăcut de a­­tunci încoace. Ori­cum ar fi, noi spunem și astăzi partidului liberal Să pof­tești ! ------------------------♦-----------------------­ TELEGRAME Anarh­iști la Petersburg Colonia. 11 August Gazeta de Colonia primește știrea din Petersburg cum ea Țarul ar fi primit scri­sori amenințatu­l­re l­ind­ ea n’a decretat o amnestie cu ocaziunea căsătoriei mar­i ducese Xenia, lasă aceste sgamote par a fi exage­rate. Adevărul este că poliția franceza a avizat po­lția rusească, că mai mu­ți anar­­c­iști foarte periculoși ar fi părăsit Parisul ca să meargă in Rusia. Atunci au fost tr­i­­meși agenți france­i la Petersburg și în tim­pul căsătoriei mar ei ducese Xenia acești agenți au șezut in parcul Perterhoff, împăratul Wilhelm și victimele cutre­murului din Constantinopole. împăratul a dăruit Berlin, 11 August 10.000 mărci rute­­melor din Constantinopol, dintre cari 5.000 exclusiv desu­­lați pentru școala germana. Revolte în Maroc Madrid, 11 August. Se observă o mișcare considerabilă printre triburile marocane, cari sunt prin vecinătatea lui Mazagram. Guvernului i i-e frică de vre-o agresiune. C­olonia europeană cere trimiterea corăbiilor de resbelü. Londra, 12 August. Reuter primește din Tanger ?tirea că un trib califi s’a revoltat ; căți­va califi au fost uciși, cei l’aiți au fugit. M­a multe fortifi­­ațiuni au fost distruse. Revoltații au ales caizi, refuzind a mai recunoaște pe cei­l­alți guvernori. Cholera Petresburg, 11 August. Da la 5 până la 11 August, au fost la Petrsburg 156 cazuri și 10 L decese. De la 29 Iulie până la 4 August, au fost la Var­șovia 139 cazuri, 75 decese și în cele 10 guvernaminte unde bântue boala 652 cazuri, 260 decese. Amsterdam, 11 August. Ei­ s’a constatat la Am­sterdam un caz, două decese, la Ma­stricht, doué cazuri, la Halswy, lângă Haarlem, șase decese într’o singura familie. Amsterdam, 12 August. S‘ anunță 4 cazuri de e holeră prin sa­­t le d- prin prejur, șapte decese. ----------------------------------------------------— UN DOCUMENT Un liberal indiscret ne trimite următoarea scris­ore care va apare intr’un număr viitor al Voinței Naționale: Sire, Nelegiuirile sângeroșilor Majestățeî voas­tre sfetnici nu mai au margini. De la munte pân’la baltă, norodul, gâfâind sub genunchiul de plumb al unei mâini de oameni fără lege, fără patrie și fără Dumnezeu, geme în agonie, îndrep­­tându-și zadarnic ochii spre cel înda­torat de pravilă să țină cumpăna drep­­tăței. Croit cu pilul când cearcă să se je­­luiască și adăpat cu gloanțe când se revoltă pacînic și respectuos, poporul adus în stare cumplită de a ’și vinde copiii pentru a potoli setea de bani a strigoilor cari pre cârmuesc, nu mai poate, Sire, să ducă jugul la care e înhămat și, sânge­rând sub loviturile nemiloase ale celor cărora, într’un moment de uluială con­stituțională, le-ați pus în mână strămutarea, dă pe brânci, geme și­ istovii, îndreaptă ochii rugători către voi. Sire. Așa a pomenit Românul din bătrâni, Majestate, pe vremuri, când slujitorii domnești își faceau de cap, când scăunașii și isprăvniceii boierilor bântuiau cum bân­tue ciuma, când fântânele și pâraiele ros­­togoleau valuri de sânge scurs, picătură cu picătură, din vinele secate ale popo­rului, suflarea românească întreagă mergea la Curtea domnească și, într’un glas— glas de lacrămi și de adânc oftat—po­vestea tărășenia d'a ’nșiră-te mărgărite. Domnitorul mișcat până în cele mai lăun­trice ale trupului mădulare, trimetea șta­feta, Slie, aducea la Curte pe slujitorii hrăpitori și necredincioși, și aci, în văzul și auzul norodului, îi dojenea la scară până îi umplea de sânge și apoi, plini de demnitate și cu prestigiul mărit, îi trimetea de isnoavă Sau; reprezinte în țară. Așa era pe atunci, Sire, și era bine cum era pe atunci. Dar azi, Majestate, azi, de când o mână de furioși au dărîmat din temelie sănătoasele așezăminte bătrânești, po­porul, sărăcit și schingiuit, zace în tem­nițe cu călușul în gură, cu ouă coapte la subțiori și cu țepușe pe sub unghii. Sire. Despre el, Majestate, nici vorbă să se mai poată plânge cui­va de viața de câine ce e osândit să ducă ! Doară noi, Sire, reprezentanții lui firești, ce mai pu­tem bolborosi pentru el. Dar și noi, Sire, înnotând în sânge până la brăcinar și a­­menințați în tot momentul de a cădea jertfă pîrelor nedrepte, abia avem vreme să îngrijim de ce bruma meraz s’au mi­lostivit să ne lase ai noștri de-a puru­rea fericiți întru Domnul. De aceea, Sire, pentru popor, de­și ni se sfâșie inima, nu puteam face de­cât, la zile mari, să amenințăm că vom veni la Curte ca să Vă arătăm cărnurile lui sfâșiate. Era pu­țin lucru, dar pentru omul chinuit de friguri, o picătură de apă e ca un bal­sam răcoritor peste o rană sângerândă. Dar de acum, Sire, nici această mân­­găere nu­­ mai e îngăduită obijduitului popor. Hotărirea de a îngrădi curtea pa­latului cu zăbrele, este, Majestate, de două ori criminală , criminală către noi, căci va închide într’un cerc de fier de unde nu se va mai fi cu putință să au­­ziți gemetele celor torturați la Dorohoiu; și criminală către noi, căci prin ea se dă norodului să înțeleagă că, fiind por­țile încuiate, nu mai are de ce se bizui pe noi, reprezentanții lui firești. Iar sfetnicii s­unt a căror oblăduire se în­chid porțile­­ palatului ca să nu pătrundă într’ensul ecoul jalei obștești, șed de-a dreapta Voastră, Sire ! Faptul e trist, Sire, trist și de rele ur­mări prevestitor, căci moara, când numai are ce măcina, își macină petrile, Sire. Și noi, de mult am isprăvit mălaiul, Sire! ------------------------♦-----------------------­cari Jean Grave, Sebastien Faure, Bastard, Paul Bernard vorbesc in urmă și protes­tează de inocența lor în termeni mode­rați. Desbaterile sunt închise. Juriul deli­berează. Ș­ase­zeci de chestiuni li s’au pus. Dup­ă o deliberare de 2 ore și un sfert, juriul reintră în ședință și raportează un verdict negativ in privința chestiunii de asociațiune de făcători de rele și afir­mativ, fără circumstanțe ușurătoare, in privința chestiunii de furt cu privire la Ortiz, Chericotti și Berta­ni. In consecință Jean Grave, Sebastien Faure, Chatel, Agnesi, Bastard, Bernard, Brunet, Féncon, Billon, Soubire, Daressy, Tramcourt, Chambon, Malmaret, Liegeois, văduva Milanaccio, fiica Cazai, femeia Chericotti, femeia Bellotti, fiul Belotti și Mathe sunt achitați. Ei părăsesc sala de audiență fără a pro­fera vre­un cuvânt Sunt condamnați pentru furt: Ortiz la 15 ani de muncă silnică; Chericotti la S ani de aceeași pedeapsă. ilertini a fost condamnat la șase luni de închisoare și doi franci pentru purtarea fie urme oprite. Audiența e ridicată fără incident. 1 Nancy, 11 August Un oare­care Vogler, german originar din Alsacia, a fost osândit la 3 luni în­chisoare pentru că a făcut apologia crimei lui Caseno. Paris, 11 August. O depeșă din Annecy anunță că o per­­chiziție s’a făcut la domiciliul anarh­is­tului german Schumaker. S’au confiscat diferite scrieri anarh­­iste. Paris, 12 August. Figaro zice că nu este terminată rup­tura dintre Turpin și comisiunea de in­­vențiuni. Turpin a făcut cunoscut preșe­dintelui comisiunei că n’a luat până acum nici o deciziune in privința propozițiunilor care ’i-au­ fost făcute. Îndată ce se va de­cide, el ’l va face cunoscut. Alger, 12 August. Două­spre­zece anarh­iști au fost ares­tați, cea mai mare parte italieni și ger­mani Mandate de expulzare s’au emis­­ contra lor; ei vor fi îmbarcați pentru Franța și reconduși până la frontieră. ------------------------------------------------­ DIN FORANȚA — Prin fir telegrafic — Paris, 11 August. D. Casimir Périer va primi mâine la Pont-sur-Seine delegații belgiani, însărci­nați cu negocierile relative la Congo. Le Temps crede că aceste negocieri vor a­­junge la un rezultat satisfăcător. Paris, 11 August. Comisiunea de invențiuni a înapoiat lui Turpin toate bucățile ce aparțineau­ la invenția sa. Turpin rămâne singur stăpân pe afacerea sa. Paris, 11 August. Curtea de apel din Paris a decis să ceară, ca corp constituit, urmăriri în con­tra ziarului L’Intransigeant, din cauza unui articol al acestui jurnal care insultă pe magistrații cari șed acum la Curtea cu jurați. Paris, 11 August. Gaulois anunță crearea unui al douilea câmp, mai mic ca acel din Chalons și care e destinat infanteriei; el va fi ală­turea de Soissons. Paris, 11 August. Procesul anarh­iștilor.­Pledoariile con­tinuă. Avocatul general a găsit pe fotoliul său un număr din ziarul UIntransigeant plin de murdării, a trebuit să ceară o suspendare a ședinței ca să-și spele mâinile. Mai sunt vr’o 12 pledoarii de ascultat. Ședința s'a amânat pe mâine. Paris, 12 August. Procesul anarh­iștilor. — Pledoariile sunt terminate. Mai mulți acuzați, dintre DIN BULGMAU (Prin fii telegrafii­) Viena, 11 August. Prințul Bulgariei a plecat la Sofia cu o suită numeroasă. Principesa Maria-Luisa va prelungi șederea la părinții săi la Schwarzau. Ea se va întoarce în urmă la Sofia cu prințul Boris. Sofia, 11 August. Curtea de casație, asupra recursului fos­tului prefect de pol­ție Lukanoff, pus in stare de arestare de către rudele de in­strucție, a decis ca fostul prefect să fie de­ținut în prevenție la domiciliul său sub paza poliției. Sofia, 12 August. Pr­ețul a sosit după amiazi cu o în­târziere de mai multe ceasuri. T s-a făcut o primire oficială. Prințul a fost aclamat in mod viu de către mulțime. Se fac mari preparative pentru aniver­sarea urcării pe tron a prințului. Se asigură că se vor face grațieri cu această ocazie, mai cu deosebire deținu­ților politici. Sofia, 12 August. Agenția Balcanică primește din Viena știrea că d. Zankov ar avea de gând să se întoarcă în Bulgaria. Ginerele său ar fi scris unor prieteni din Sofia să caute o casă pentru d. Zankov. Se vorbește de existența unei scrisori a ginerelui d-lui Zankov adresată unui notabil al partidului zankovist, care zice că d. Zankov aprobă programul partidului ale cărui puncte prin­cipale sunt: menținerea dinastiei și între­ținerea de relațiuni bune cu toate puterile pe baza independenței Bulgariei. ------------------------------------------------­ Resbolul chinezo-japonez Agenția romană ne transmite următoa­rele telegrame : Londra, 11 August. Se vestește din Chel­a Agenției Reuter că Japonezii au atacat ori portul Ha­milton dar fără succes. R­uter insă face observațiunea că nu e vorbă probabil de chiar portul Hamilton, ci de portul Art­hur, alăturea cu capul Liantishan, unde se găsește un port de resbel chinez. Sangai, 11 August. O depeșă din Che­co de­eri anunță că flota japoneză a atacat.e I Weihaiwei și că, MARȚI 2/11 AUGUST 1894 și INSERȚII petit pag. .............................0,40 . . . V­III................2,50 . . . „ II .... 5, anunciurile se primesc la Agenția— Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 -Un 15 Bani respinsă­­ de o parte,­­ea a reînoit atacul său pe altă parte. Londra, 12 August. Reuter primește din Sangai știrea că Japonezii au atacat fortul Arthur in noap­tea de Vineri. Se asigură că flota japo­­nează, care a atacat Vineri dimineața Weihaiwei, era compusă de 26 nave. Flota chineză lipsea. Navele schimbară aproape 50 de lovituri de tunuri cu forturile. Nici fortul Arthur, nici Weihaiwei n’au suferit stricăciuni * ♦ * Iată acum, după ziarele străine, amă­nunte foarte interesante asupra țărei care constitue teatrul acestui răsboiu . De­și «Țara zefirilor ostiei» sau după cum el și-o numesc: «Țara celor zece mii de insule»—Corea este situată la ex­tremitatea estică a Asiei relativ cea mai puțin interesată de cul­tul Junei din giurul ei și e baricadată contra tuturor înfluințelor culturel europene mai mult chiar și de cum era odinioară c chiria prin istor­icul ei mor — puterile europene totuși se interesează aproape toate de rezultatul resbelului ce tocmai e în curgere intre «Imperiul ceresc» (China) și «Imperiul Soa­relui» (Japonia) pentru posesiunea Coreei și de moartea acesteia după terminarea resbeiului. Este curios că în general se vorbește despre resbelul Coreei, pre când Corea săr­mana a ajuns în acest resbel fără voia ei. Vina ei este că a binecuvântat-o D zeu cu pământ roditoriu la fructele căruia vecinii ei puternici râvneau încă de mult. Silințele Coreei de la început s’au în­dreptat într’acolo ca să se țină ferită, ascunsă chiar dinaintea lumei esterne sau in caz de nevoie să-și mențină harem neatârnarea. Motive pentru aceasta a avut de ajuns, căci China in decursul lungului șir de 10oü ani a dat contra ei de atâtea­ orî năvală și atât de multe comori, bucate, vite, articole de comerciu și alte lucruri prețioase au răpit și au dus cu sine pe năvi încărcate din această țară, in­cât cancelarul japonez de pe acel timp zisese despre ea că: «Cio-Schen (Corea) e o țară atât de bogată, în­cât poate servi vecinilor săi de nesecabil ma­gazin de bunătăți». Această tendință, pe lângă toată rapaci­atea puternicilor ei vecini i-a reușit timp îndelungat, ajutată fiind pe lângă silințele de a -și face țermurii neapropiabili, chiar și de situa­­țiunea sa geografică. Țermurii de la apus sunt relativ apărați cu succes prin ne­număratele insule, zăgazuri și stânci, care formează o oare­care avantgardă a țărei; m­urile din interiorul țărei sunt atât de puțin adânci în­cât năvile maritime numai cu cele mai mari greutăți pot înainta pe ele vre-o câte­va miluri, iar golfurile și gurile riurilor din cauza mulțimei de stânci și a gollurilor false sunt aproape impo­sibil de aliat. Apoi afară de aceste impe­dimente de comunicațiune diferin­ța hidro­static produsă prin flux și reflux e mai mare de­cât în ori­care ale parte a mărilor. Fiind deci apărați prin aceste întări­turi naturale deoparte, de altă parte lu­crând și ei înșiși din toate puterile să se ingrădiască hermetic față de lumea din afară, făcând din peninsula lor insulă, locuitorii Coreei aveau—și au încă și a­­cum — cea mai pronunțată antipatie și dispreț față de ori­ce lucru ce e străin de țara lor, fire-ar fi fost acela chinez, japonez ori american. Soldații coreieni, de­și nu formează o armată disciplinată în sens european, sunt totuși viteji, te­merari și rezoluți. Americanul Rodgers povestește că soldații coreieni după ce au fost desarmați de către matrozii săi, nu s’au predat, ci s’au apărat cu petre, cu ghioage de arbori și cu dinții chiar. in năzuințele lor de a sta de-o­ parte le-a venit în ajutor și clima neobicinuită și foarte schimbăcioasă : zăpada, gheața, căldura tropică, vizorurile de mare și de­sele neguri groase. Un istograf japonez, Sugemat, care cu câți­va ani mai nainte a scris în limba engleză istoria espedițiunei lui Djingiz-Ch­an dovedește pe baza documentelor istorice chineze și japoneze, că acest Djingit-Chan e identic cu comandantul de odinioară al armatei japoneze , Yoshitsune. Contorul documentelor adunate, Sugemat Yoshitsune, care era mareșalul suprem al armatei japoneze, a fost silit să se refu­gieze din Japonia ca să scape de persecu­­țiunile fratelui său Yoritumo. S’a refugiat deci preste Corea în Mancjuria, unde la început a adunat oaste cu scop de a porni numai contra fratelui său, dar in scurt timp această oaste s’a sporit atât de for­midabil, în­cât în istorie nu este exemplu de o oaste mai mare adunată la un loc. Numele Coredt însă numai prin­ jumă­tatea sec. al XVI-lea a ajuns prima dată în Europa prin exploratorul geograf Marko Polo, care a petrecut timp Jndelungat In

Next