Timpul, august 1894 (nr. 168-190)
1894-08-02 / nr. 168
ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 168 ediția a treia ABONAMENTELE In țară pe un an ..........................................40 lei „ pe 6 luni............................... 20 lei „ pe 3 luni .........................................10 lei Pentru streinătate, un an ..........................50 lei Redacția și Administrația STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani LUPTA NELEGALA Am lăsat înadins Voinței Naționale vremea să motiveze în toată liniștea sângeroasele amenințări tăcute deunăzi, în numele partidului liberal și în vederea alegerilor comunale. Organul colectivist a vorbit însă despre or și ce, numai de asta nu, ca și cum ar fi spus un lucru fără importanță deosebită. Vom discuta deci mai departe groaznicele amenințări ale partidului liberal-național. Intr’un articol precedent am arătat că mijloacele legale de luptă, libertatea presei și a întrunirilor, n’au fost scurtate cât negru subt unghie de către guvernul conservator și că prin urmare nu prin aceasta ar putea liberalii să justifice o părăsire a terenului legalității. Să vedem acum ce alte motive ar putea să invoace liberalii. Dacă trecem în revistă acuzările ce ridică ei înpotriva regimului nostru, găsim că una din cele mai dese e învinovățirea că legile tăcute de noi sunt rele și ruinătoare pentru țară. Ajutat de majorități slugarnice, zic liberalii, guvernul conservator a făcut legi și instituții care trebuiesc să ducă țara de rîpă. O asemenea stare de lucruri, presupunând că există, ar legitima până la oarecare punct, dacă nu chiar părăsirea terenului legal, cel puțin o luptă învierșunată din partea opozițiunii. Suntem dar în drept să cercetăm dacă nu cumva din pricina asta și-au pierdut liberalii sărita. Apoi, aceeași Voință Națională care ne amenința zilele trecute cu lupta prelegala, a făcut cu puțin mai înainte un spiri de program pentru activitatea partidului liberalnațional când va veni la putere. In acel progran se arăta înainte de toate ce va face partidul cu legile «rele și ruinătoare» ale conservatorilor. Ei bine, deși se vorbea acolo de distrugere, n’am găsit altceva decât făgăduiala că se vor modifica unele legi făcute de noi și anume : legea servitorilor, legea gendarmeriei rurale, legea clerului și legea poziției ofițerilor. Atâta tot. Va să zică, legile rele și ruinătoare ale conservatorilor sunt cele patru enumerate mai sus. Și chiar acestea se vede că nu sunt așa de rele și de ruinătoare, de vreme ce liberalii nu se angajează să le abroge, ci numai să le modifice. Pentru atâta lucru însă—o va recunoaște orice om cuminte—un partid de guvernământ nu-șî pierde cumpătul și nu se poate hotărî să părăsească lupta legală—hotărîre gravă și totdeauna pricinuitoare de urmări rele. Mai e vreun alt motiv ce s’ar putea invoca pentru justificarea acestei hotărîri ? Liberalii spun întotdeauna,când sunt în opozițiune, că alegerile nu sunt libere. Dar acuzarea aceasta a ajuns așa de banală, încât nici nu merită s’o mai discute cineva; e și absurd să pretinzi că cu o bandă de bătăuși poate un guvern să terorizeze zeci de mii de alegători. Și apoi simpla comparațiune între ceea ce se petrecea la alegeri sunt liberali și ceea ce se petrece astăzi, e de ajuns pentru a înlătura și această acuzare a liberalilor. In rezumat, partidul liberal-național nu poate invoca nici cel mai mic motiv pentru a legitima lupta nelegală cu care ne-a amenințat. Și nu ne remâne, ca încheiere, decât să credem că faimoasele amenințări sunt ori o alunecare de condeiii a vreunui redactor de ocazie al Voinței, sau un mijloc pentru a mai reținea câtva timp pe partizanii cari sunt gata să dezerteze. ( Poate că din pricina asta organul colectivității a și tăcut de atunci încoace. Oricum ar fi, noi spunem și astăzi partidului liberal Să poftești ! ------------------------♦----------------------- TELEGRAME Anarhiști la Petersburg Colonia. 11 August Gazeta de Colonia primește știrea din Petersburg cum ea Țarul ar fi primit scrisori amenințatulre lind ea n’a decretat o amnestie cu ocaziunea căsătoriei mari ducese Xenia, lasă aceste sgamote par a fi exagerate. Adevărul este că poliția franceza a avizat polția rusească, că mai muți anarciști foarte periculoși ar fi părăsit Parisul ca să meargă in Rusia. Atunci au fost trimeși agenți francei la Petersburg și în timpul căsătoriei mar ei ducese Xenia acești agenți au șezut in parcul Perterhoff, împăratul Wilhelm și victimele cutremurului din Constantinopole. împăratul a dăruit Berlin, 11 August 10.000 mărci rutemelor din Constantinopol, dintre cari 5.000 exclusiv desulați pentru școala germana. Revolte în Maroc Madrid, 11 August. Se observă o mișcare considerabilă printre triburile marocane, cari sunt prin vecinătatea lui Mazagram. Guvernului i i-e frică de vre-o agresiune. Colonia europeană cere trimiterea corăbiilor de resbelü. Londra, 12 August. Reuter primește din Tanger ?tirea că un trib califi s’a revoltat ; cățiva califi au fost uciși, cei l’aiți au fugit. Ma multe fortifiațiuni au fost distruse. Revoltații au ales caizi, refuzind a mai recunoaște pe ceilalți guvernori. Cholera Petresburg, 11 August. Da la 5 până la 11 August, au fost la Petrsburg 156 cazuri și 10 L decese. De la 29 Iulie până la 4 August, au fost la Varșovia 139 cazuri, 75 decese și în cele 10 guvernaminte unde bântue boala 652 cazuri, 260 decese. Amsterdam, 11 August. Ei s’a constatat la Amsterdam un caz, două decese, la Mastricht, doué cazuri, la Halswy, lângă Haarlem, șase decese într’o singura familie. Amsterdam, 12 August. S‘ anunță 4 cazuri de e holeră prin sat le d- prin prejur, șapte decese. ----------------------------------------------------— UN DOCUMENT Un liberal indiscret ne trimite următoarea scrisore care va apare intr’un număr viitor al Voinței Naționale: Sire, Nelegiuirile sângeroșilor Majestățeî voastre sfetnici nu mai au margini. De la munte pân’la baltă, norodul, gâfâind sub genunchiul de plumb al unei mâini de oameni fără lege, fără patrie și fără Dumnezeu, geme în agonie, îndreptându-și zadarnic ochii spre cel îndatorat de pravilă să țină cumpăna dreptăței. Croit cu pilul când cearcă să se jeluiască și adăpat cu gloanțe când se revoltă pacînic și respectuos, poporul adus în stare cumplită de a ’și vinde copiii pentru a potoli setea de bani a strigoilor cari pre cârmuesc, nu mai poate, Sire, să ducă jugul la care e înhămat și, sângerând sub loviturile nemiloase ale celor cărora, într’un moment de uluială constituțională, le-ați pus în mână strămutarea, dă pe brânci, geme și istovii, îndreaptă ochii rugători către voi. Sire. Așa a pomenit Românul din bătrâni, Majestate, pe vremuri, când slujitorii domnești își faceau de cap, când scăunașii și isprăvniceii boierilor bântuiau cum bântue ciuma, când fântânele și pâraiele rostogoleau valuri de sânge scurs, picătură cu picătură, din vinele secate ale poporului, suflarea românească întreagă mergea la Curtea domnească și, într’un glas— glas de lacrămi și de adânc oftat—povestea tărășenia d'a ’nșiră-te mărgărite. Domnitorul mișcat până în cele mai lăuntrice ale trupului mădulare, trimetea ștafeta, Slie, aducea la Curte pe slujitorii hrăpitori și necredincioși, și aci, în văzul și auzul norodului, îi dojenea la scară până îi umplea de sânge și apoi, plini de demnitate și cu prestigiul mărit, îi trimetea de isnoavă Sau; reprezinte în țară. Așa era pe atunci, Sire, și era bine cum era pe atunci. Dar azi, Majestate, azi, de când o mână de furioși au dărîmat din temelie sănătoasele așezăminte bătrânești, poporul, sărăcit și schingiuit, zace în temnițe cu călușul în gură, cu ouă coapte la subțiori și cu țepușe pe sub unghii. Sire. Despre el, Majestate, nici vorbă să se mai poată plânge cuiva de viața de câine ce e osândit să ducă ! Doară noi, Sire, reprezentanții lui firești, ce mai putem bolborosi pentru el. Dar și noi, Sire, înnotând în sânge până la brăcinar și amenințați în tot momentul de a cădea jertfă pîrelor nedrepte, abia avem vreme să îngrijim de ce bruma meraz s’au milostivit să ne lase ai noștri de-a pururea fericiți întru Domnul. De aceea, Sire, pentru popor, deși ni se sfâșie inima, nu puteam face decât, la zile mari, să amenințăm că vom veni la Curte ca să Vă arătăm cărnurile lui sfâșiate. Era puțin lucru, dar pentru omul chinuit de friguri, o picătură de apă e ca un balsam răcoritor peste o rană sângerândă. Dar de acum, Sire, nici această mângăere nu mai e îngăduită obijduitului popor. Hotărirea de a îngrădi curtea palatului cu zăbrele, este, Majestate, de două ori criminală , criminală către noi, căci va închide într’un cerc de fier de unde nu se va mai fi cu putință să auziți gemetele celor torturați la Dorohoiu; și criminală către noi, căci prin ea se dă norodului să înțeleagă că, fiind porțile încuiate, nu mai are de ce se bizui pe noi, reprezentanții lui firești. Iar sfetnicii sunt a căror oblăduire se închid porțile palatului ca să nu pătrundă într’ensul ecoul jalei obștești, șed de-a dreapta Voastră, Sire ! Faptul e trist, Sire, trist și de rele urmări prevestitor, căci moara, când numai are ce măcina, își macină petrile, Sire. Și noi, de mult am isprăvit mălaiul, Sire! ------------------------♦-----------------------cari Jean Grave, Sebastien Faure, Bastard, Paul Bernard vorbesc in urmă și protestează de inocența lor în termeni moderați. Desbaterile sunt închise. Juriul deliberează. Șasezeci de chestiuni li s’au pus. După o deliberare de 2 ore și un sfert, juriul reintră în ședință și raportează un verdict negativ in privința chestiunii de asociațiune de făcători de rele și afirmativ, fără circumstanțe ușurătoare, in privința chestiunii de furt cu privire la Ortiz, Chericotti și Bertani. In consecință Jean Grave, Sebastien Faure, Chatel, Agnesi, Bastard, Bernard, Brunet, Féncon, Billon, Soubire, Daressy, Tramcourt, Chambon, Malmaret, Liegeois, văduva Milanaccio, fiica Cazai, femeia Chericotti, femeia Bellotti, fiul Belotti și Mathe sunt achitați. Ei părăsesc sala de audiență fără a profera vreun cuvânt Sunt condamnați pentru furt: Ortiz la 15 ani de muncă silnică; Chericotti la S ani de aceeași pedeapsă. ilertini a fost condamnat la șase luni de închisoare și doi franci pentru purtarea fie urme oprite. Audiența e ridicată fără incident. 1 Nancy, 11 August Un oarecare Vogler, german originar din Alsacia, a fost osândit la 3 luni închisoare pentru că a făcut apologia crimei lui Caseno. Paris, 11 August. O depeșă din Annecy anunță că o perchiziție s’a făcut la domiciliul anarhistului german Schumaker. S’au confiscat diferite scrieri anarhiste. Paris, 12 August. Figaro zice că nu este terminată ruptura dintre Turpin și comisiunea de invențiuni. Turpin a făcut cunoscut președintelui comisiunei că n’a luat până acum nici o deciziune in privința propozițiunilor care ’i-au fost făcute. Îndată ce se va decide, el ’l va face cunoscut. Alger, 12 August. Douăsprezece anarhiști au fost arestați, cea mai mare parte italieni și germani Mandate de expulzare s’au emis contra lor; ei vor fi îmbarcați pentru Franța și reconduși până la frontieră. ------------------------------------------------ DIN FORANȚA — Prin fir telegrafic — Paris, 11 August. D. Casimir Périer va primi mâine la Pont-sur-Seine delegații belgiani, însărcinați cu negocierile relative la Congo. Le Temps crede că aceste negocieri vor ajunge la un rezultat satisfăcător. Paris, 11 August. Comisiunea de invențiuni a înapoiat lui Turpin toate bucățile ce aparțineau la invenția sa. Turpin rămâne singur stăpân pe afacerea sa. Paris, 11 August. Curtea de apel din Paris a decis să ceară, ca corp constituit, urmăriri în contra ziarului L’Intransigeant, din cauza unui articol al acestui jurnal care insultă pe magistrații cari șed acum la Curtea cu jurați. Paris, 11 August. Gaulois anunță crearea unui al douilea câmp, mai mic ca acel din Chalons și care e destinat infanteriei; el va fi alăturea de Soissons. Paris, 11 August. Procesul anarhiștilor.Pledoariile continuă. Avocatul general a găsit pe fotoliul său un număr din ziarul UIntransigeant plin de murdării, a trebuit să ceară o suspendare a ședinței ca să-și spele mâinile. Mai sunt vr’o 12 pledoarii de ascultat. Ședința s'a amânat pe mâine. Paris, 12 August. Procesul anarhiștilor. — Pledoariile sunt terminate. Mai mulți acuzați, dintre DIN BULGMAU (Prin fii telegrafii) Viena, 11 August. Prințul Bulgariei a plecat la Sofia cu o suită numeroasă. Principesa Maria-Luisa va prelungi șederea la părinții săi la Schwarzau. Ea se va întoarce în urmă la Sofia cu prințul Boris. Sofia, 11 August. Curtea de casație, asupra recursului fostului prefect de polție Lukanoff, pus in stare de arestare de către rudele de instrucție, a decis ca fostul prefect să fie deținut în prevenție la domiciliul său sub paza poliției. Sofia, 12 August. Prețul a sosit după amiazi cu o întârziere de mai multe ceasuri. T s-a făcut o primire oficială. Prințul a fost aclamat in mod viu de către mulțime. Se fac mari preparative pentru aniversarea urcării pe tron a prințului. Se asigură că se vor face grațieri cu această ocazie, mai cu deosebire deținuților politici. Sofia, 12 August. Agenția Balcanică primește din Viena știrea că d. Zankov ar avea de gând să se întoarcă în Bulgaria. Ginerele său ar fi scris unor prieteni din Sofia să caute o casă pentru d. Zankov. Se vorbește de existența unei scrisori a ginerelui d-lui Zankov adresată unui notabil al partidului zankovist, care zice că d. Zankov aprobă programul partidului ale cărui puncte principale sunt: menținerea dinastiei și întreținerea de relațiuni bune cu toate puterile pe baza independenței Bulgariei. ------------------------------------------------ Resbolul chinezo-japonez Agenția romană ne transmite următoarele telegrame : Londra, 11 August. Se vestește din Chela Agenției Reuter că Japonezii au atacat ori portul Hamilton dar fără succes. Ruter insă face observațiunea că nu e vorbă probabil de chiar portul Hamilton, ci de portul Arthur, alăturea cu capul Liantishan, unde se găsește un port de resbel chinez. Sangai, 11 August. O depeșă din Checo deeri anunță că flota japoneză a atacat.e I Weihaiwei și că, MARȚI 2/11 AUGUST 1894 și INSERȚII petit pag. .............................0,40 . . . VIII................2,50 . . . „ II .... 5, anunciurile se primesc la Agenția— Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 -Un 15 Bani respinsă de o parte,ea a reînoit atacul său pe altă parte. Londra, 12 August. Reuter primește din Sangai știrea că Japonezii au atacat fortul Arthur in noaptea de Vineri. Se asigură că flota japonează, care a atacat Vineri dimineața Weihaiwei, era compusă de 26 nave. Flota chineză lipsea. Navele schimbară aproape 50 de lovituri de tunuri cu forturile. Nici fortul Arthur, nici Weihaiwei n’au suferit stricăciuni * ♦ * Iată acum, după ziarele străine, amănunte foarte interesante asupra țărei care constitue teatrul acestui răsboiu . Deși «Țara zefirilor ostiei» sau după cum el și-o numesc: «Țara celor zece mii de insule»—Corea este situată la extremitatea estică a Asiei relativ cea mai puțin interesată de cultul Junei din giurul ei și e baricadată contra tuturor înfluințelor culturel europene mai mult chiar și de cum era odinioară c chiria prin istoricul ei mor — puterile europene totuși se interesează aproape toate de rezultatul resbelului ce tocmai e în curgere intre «Imperiul ceresc» (China) și «Imperiul Soarelui» (Japonia) pentru posesiunea Coreei și de moartea acesteia după terminarea resbeiului. Este curios că în general se vorbește despre resbelul Coreei, pre când Corea sărmana a ajuns în acest resbel fără voia ei. Vina ei este că a binecuvântat-o D zeu cu pământ roditoriu la fructele căruia vecinii ei puternici râvneau încă de mult. Silințele Coreei de la început s’au îndreptat într’acolo ca să se țină ferită, ascunsă chiar dinaintea lumei esterne sau in caz de nevoie să-și mențină harem neatârnarea. Motive pentru aceasta a avut de ajuns, căci China in decursul lungului șir de 10oü ani a dat contra ei de atâtea orî năvală și atât de multe comori, bucate, vite, articole de comerciu și alte lucruri prețioase au răpit și au dus cu sine pe năvi încărcate din această țară, incât cancelarul japonez de pe acel timp zisese despre ea că: «Cio-Schen (Corea) e o țară atât de bogată, încât poate servi vecinilor săi de nesecabil magazin de bunătăți». Această tendință, pe lângă toată rapaciatea puternicilor ei vecini i-a reușit timp îndelungat, ajutată fiind pe lângă silințele de a -și face țermurii neapropiabili, chiar și de situațiunea sa geografică. Țermurii de la apus sunt relativ apărați cu succes prin nenumăratele insule, zăgazuri și stânci, care formează o oarecare avantgardă a țărei; murile din interiorul țărei sunt atât de puțin adânci încât năvile maritime numai cu cele mai mari greutăți pot înainta pe ele vre-o câteva miluri, iar golfurile și gurile riurilor din cauza mulțimei de stânci și a gollurilor false sunt aproape imposibil de aliat. Apoi afară de aceste impedimente de comunicațiune diferința hidrostatic produsă prin flux și reflux e mai mare decât în oricare ale parte a mărilor. Fiind deci apărați prin aceste întărituri naturale deoparte, de altă parte lucrând și ei înșiși din toate puterile să se ingrădiască hermetic față de lumea din afară, făcând din peninsula lor insulă, locuitorii Coreei aveau—și au încă și acum — cea mai pronunțată antipatie și dispreț față de orice lucru ce e străin de țara lor, fire-ar fi fost acela chinez, japonez ori american. Soldații coreieni, deși nu formează o armată disciplinată în sens european, sunt totuși viteji, temerari și rezoluți. Americanul Rodgers povestește că soldații coreieni după ce au fost desarmați de către matrozii săi, nu s’au predat, ci s’au apărat cu petre, cu ghioage de arbori și cu dinții chiar. in năzuințele lor de a sta de-o parte le-a venit în ajutor și clima neobicinuită și foarte schimbăcioasă : zăpada, gheața, căldura tropică, vizorurile de mare și desele neguri groase. Un istograf japonez, Sugemat, care cu câțiva ani mai nainte a scris în limba engleză istoria espedițiunei lui Djingiz-Chan dovedește pe baza documentelor istorice chineze și japoneze, că acest Djingit-Chan e identic cu comandantul de odinioară al armatei japoneze , Yoshitsune. Contorul documentelor adunate, Sugemat Yoshitsune, care era mareșalul suprem al armatei japoneze, a fost silit să se refugieze din Japonia ca să scape de persecuțiunile fratelui său Yoritumo. S’a refugiat deci preste Corea în Mancjuria, unde la început a adunat oaste cu scop de a porni numai contra fratelui său, dar in scurt timp această oaste s’a sporit atât de formidabil, încât în istorie nu este exemplu de o oaste mai mare adunată la un loc. Numele Coredt însă numai prin jumătatea sec. al XVI-lea a ajuns prima dată în Europa prin exploratorul geograf Marko Polo, care a petrecut timp Jndelungat In