Timpul, ianuarie 1895 (nr. 1-24)

1895-01-01 / nr. 1

yrr^ UWA-i JLTXJLJ yiXA X JUI—k/x jju x. ABONAMENTELE n țară pe un an...................................40 lei „ pe 6 lani ..................................20 r pe 8 luni..................................10 lei lei p­entru streinitate, un an......................50 lei Redacția și Administrația - 2? ȘTltADA DO AM? EÍ, 23 —r U Un esemplar 15 Bani I A s\F\ j' 1 r I v_ DUMINECA 1/13 IANUARIE 1895 ANUNCIURI și INSERȚII vnia 30 litere petit pag. IV................. eclame . . .­­ „ III ..... . y» ... n ii [la Paris anunciurile se primesc la Ageri, jfi I Havat, 8 Place de la Bourse . Redacția și Administrația "23. STRADA DOAMNEI, 2 Un exemplar 15 Bar PROST DEBUT urmând vechiul lor sistem de nuptă, neavând nimic de oferit te­rei, colectiviștii au adoptat obi­ceiul de a crea agitațiuni artifi­ciale împrejurul unor legi votate sau propuse de conservatori. Este însă de notat că ei nu agită de c­e atunci când legile sunt de na­tură a fi restălnăcite cu mai mare înlesnire. De pildă, ei știu cât de ușor este de aj induce opinia pu­blică în eroare, când e vorba de convențiuni de comercia, de legi economice sau de legi de impo­zita care conțin o sumedenie de paragrafe și de dispozițiuni a țin­ti‘ o miűrocu noasă pe care o crease împreju­rul ei propaganda colectivistă. Tot așa au procedat dversarii noștri ?i în cele­l’alte ’stiuni în care ’aț încercat a făiii agitațiuni în oatra noastră, ca n­hestiunea con­­fențiunilor comerciale, în aceea a modificărei tarifului autonom ce era legată cu dérsa, în fine în cestiunea națională. Pretutindeni au întrebuințat aceleași mijloace neo­neste, discutând c­ reaua credință cea mai vecită, schimbând din textul legilor și schimonosind cu­mintele, aruncând acuzări și bârfeli in vânt, vorbind de trădare de neam, de călcare a Constituției, de ven­ire a­­ intereselor țetei și așa mai departe. Oncât de dibacil au fost, însă, în scen­e agitările lor, efec­tul n’a put fi de­cât trecător, căci la ura urmetor adevărul tre­buia să ias la lumină. Industrialii și comercialii au sfârșit prin a se convinge că regimul conservator, departe de a negligia­ interesele taré­ prin convențiunile de co­­m­ercia și îi genere prin politica sa economia și financiară, a fă­cut un mas bine: a consolidat saluta, a asgurat debușeuri pro­­raț^elor noastre, punându-le tot­o­­­atărât­ adăpostul tarifelor diferen­­’ale și a menținut creditul țerei. "’razele umflate și clișeurile înve­­chite s’au tocit în fața faptelor și,­u toată nepăsarea cu care adese­­ri amicii noștri au tratat agita­­iunile colectiviste, ele au trecut i­ă a clătina câtuși de puțin și­­națiunea partidului și a guver­­ului conservator. Adversarii noștri au voit să se­­rvească de aceste cestiuni în ale­­erile generale pentru comună, ându-le o semnificare politică; el a cutrierat țara repetând în toate arțile atacurile lor violente, acu­­ațiunile și bârfelile lor nedemne c cestiunea națională, în aceea a invențiunilor de comerciț, în pri­­vița legei maximului, în fine în tate cazurile unde sperau că pot aduce în eroare masele populare, rezultatul a fost aproape nul; abia­r câte­va orașe au izbutit să cu­­erească câte un colegiu și, în cele mai multe cazuri, izbânda n’a fost atorită puterilor lor proprii, ci o mare parte diviziunilor locale are s-au produs în tabăra noas­­tă. In fine, Parlamentul s’a des­­chis; oratorii opozițiunei au ocu­­at tribuna săptămâni întregi d­­ucând din nou în fața țerei și a suveranului șirul doleanțelor și al cazărilor ,pe care le repetaseră de câtea ori prin presă și adunări publice; ei au fost însă reduși la­ăcere prin respunsuri sdrobitoare; precum foarte bine a observat d­ ^ani, discuțiunea mesagiului a fost de astă-dată -nndev. - m&m' al opozițiunei. Colectiviștii s’au vezi?1 cui iuți, sdrobițî, anihilați în ParchM11 țară mișcarea lor nu­mai "Ț­­re­­sunet, căci ițele erau uzate c­­­u­noscute ; atunci au căutat un nou mijloc de agitare și au crezut că l’au găsit în legea minelor. Și aci era vorba de o ma 1 re­formă economică care atinge mai multe cestiuni complexe, asupra cărora este ușor de a induce publi­cul în eroare. Jurisconsulții și e­­conomiștii de frunte au tratat și au desbătut aceste cestiuni sub toate formele lor. S’au putut ivi păreri deosebite, teorii și sisteme diferite, dar nicăeri nu s’a văzut discutându-se o reformă ca legea minelor în modul cum voesc s’o adică tot cu și de bârfeli­ta lor tactică ;1 pus pe agi­­vechile clișeuri de «călcare de constituție», de «tră­dare de patrie», de «venzarea țe­­rei la străini», etc. De astă dată însă au găsit ca aliați câte­va in­dividualități veslete, câți­va nemul­țumiți cu cari au isbutit a forma așa zisa asociațiune anti-miniera. Această stranie formațiune sau mai bine conglomerat politic a inau­gurat acțiunea sa prin o întrunire publică, în care partidul și guver­nul conservator s’au taxat de tră­dători și vânzători ai neamului românesc, s’a anunțat o campanie violentă în contra lor, pentru sal­varea bunurilor celor mai scumpe ale națiunei, a constituției și a na­­ționalităței. Campania s’a oprit însă aci, fiind întreruptă de sărbători; se vede că salvarea patriei pusă în primejdie a putut fi amânată până după vacanțiile parlamentare. Ce vrei! Și patrioții cei mai înflăcă­rați au nevoe de a se odihni în timpul Crăciunului. Dar iată că la Brăila erau să se facă alegeri co­munale ,în urma disolvărei unui consiliu comunal compus de colec­tiviști. Prilegiul era bun pentru a încerca popularitatea asociațiunei anti-miniere; șeful și statul-major al colectivităței s-au transportat pe malurile Dunărei, însoțiți fiind de Banca națională, de Creditul fun­ciar rural și urban și ocrotiți de bine­cuvîntarea P. S. S. Episco­pului Dunărei de Jos. S’au­ orga­nizat întruniri și manifestationi zgo­motoase în care s’a vorbit din nou de legea maximului, de cestiunea națională, de convențiunile de co­­merciu și, ca buchet, s’a pus pe tapet legea minelor. Prin urmare, opozițiunea a voit să facă din ale­gerile comunale de la Bră la o piatră de încercare pentru campa­nia inaugurată de «asociațiunea anti-minieră». Lupta s’a pus pe punctul cel mai arzător al politi­cei militante a momentului. A­­micii noștri au primit’o cu toate împrejurările nefavorabile în care se prezenta pentru ei în localitate. Ei bine! P rezultatul a fost iz­bânda noastră în primul colegiu, acolo unde o cestiune atât de com­plexă ca legea minelor putea să fie înțeleasă. In colegiul al 2-lea certurile și desbinările locale, vio­lențele la care poate să dea loc es­­citarea maselor inconșciente, vor putea să influențeze în contra nostră. Dar remâne cert că debutul asoci­­ațiunei n’a fost fericit, de cât­va timp iaft rtr­țiele írr Franța­ți în lumea întreagă. D. Challemel-Lacour a făcut aluzie la re­nta alegere a unui deputat din Paris, zi­­c că dacă asemenea alegeri ar deveni lente ar turbura țara. .inoța a reluat discuția budgetului legi­une, fie onoare. Afacerea Stambulov Viena, 11 Ianuarie. .n Sofia din sorginte bună Co­­m­pona. .v­­ ■holitice că acuzația în contra­­-li. i ob'i'ow de complicitate în asasi­­. a • B­­­ekeff e­ste cu desăvârșire în­ 3 fala • că obabiU s’a și dat deja or­donanța de neurmărire. Ital­­icii din Istria Parenzo, 11 Ianuarie. Mulțimea s'a­­ leat seara în fața pa­latulu Dietei și lor italieni singuo­as­t orațiuni deputați­lieni ! Trăiască Istria .1 fiască deputații sta­tulțimea a parcurs stradele cântând arii italiene. La 10 ore or­dinea era complectă. TELEGRAME Din Parlamentul francez Paris, 11 Ianuarie. D. Ghailemel-Lacour, luând in posesiune președinția, a rostit un discurs. A zis că țara are încredere în înțelepciunea și tăria Senatului pentru a combate utopie’­e care IESPITIE3 Bandelt colec tiv iste Radu Mihaiu a murit., Moruzl c ? mai este prefect al poliți­i Capitalei., col­cti­­viștii nu mai dețin puterea, dar bandele lor există sub direcțiunea clubului co­lectivist și din când în câ­d sunt pure în mișcare. Ca niște corpuri de armată ce se con­centrează în timp de răsboiu, bandele co­lectiviste de bătăuși sunt con­tate în timp de alegeri și detașate prin județe. Șefii acestor bande, d. Dim. Sturdza, Stolojan, Aurelian și alții pornesc în ca­pitalele județelor spre a lua cuvântul la întruniri publice și după ce au sfârșit de vorbit, dacă rezultatul nu a fost satisfă­cător, bandele au misiunea să convingă cu bâta pe acei cari nu s’au lăsat să fie convinși prin cuvintele colectiviste Reaparițiunea acel­or bande de bătăuși s’a semnalat publicului la colegiul al 2-lea din ... înfrângerea ce li­beralii suferiseră la colegiul I-iI. Acești mizerabili au înspăimântat ora­șul, petrecând nopțile prin cârciumi, în­ghițând ocale peste ocale de vin și ra­chiu și terorizând pe toți cei ce nu -și arätau pe față simpatiile lor pentru can­didații colectiviști. Apoi cu ciomagul în mână, pregătiți pentru luptă, cu mințile perdute, au por­­nit-o la alegeri și au dat ast­fel naștere la mai multe conflicte, așa în­cât armata și forța publică au trebuit să intervie, după cererea președintelui biuroului, spre a restabili ordinea. Că acești bandiți erau emisarii, colec­tiviștilor, nici nu mai încape vorbă. Intr’adevăer, ce interes ar fi avut ad­ministrația sau comitetul conservator să însceneze asemenea scandaluri ? Nici unul, din contra. La colegiul I, alegerea se făcuse în liniște, în așa liniște în­cât Voința Na­țională cu toată nedreptatea ce arată față de noi, cu toată furia învinsului, nu-și ex­plică izbânda conservatorilor de­cât prin presiuni, corupție, intimidări și nu poate semnala un singur incident petrecut pe stradă sau la alegeri, o singură bătae sau ceartă. Pentru ce dar ar fi organizat adminis­trația asemenea bande ? In consiliul comunal, după rezultatul colegiului întâia, chiar în cazul unei în­frângeri la al 2-a, conservatorii aveau deja majoritatea. Bunul simț îți arată îndată că numai colectiviștii aveau interes să organizeze asemenea scene scandaloase și instrucția deja începută, arestările făcute până în prezent ne întăresc în această credință. Nu ne rămâne de­cât să cerem justi­ției o cercetare serioasă, amănunțită și o pedeapsă exemplară pentru a se stârpi o dată din alegerile noastre instituțiunea bătăușilor. ------------------------«-----------------------­ In jurul bugetului In două rânduri am demonstrat Ade­vărului că pesimismul sau în aprecierea situației budgetare a anului curgător nu are nici un temeiu; ziarul acesta se încear­că iarăși să prezinte starea financiară în culori negre bazat pe tabela încasărilor și cheltuelilor efectuate la ministerul finan­țelor până în ziua de 31 Octombre a. c. și pe motivul că în cele de întâi z­iuni ale exercițiului 1894—95 s au încasat 9 mi­lioane lei mai puțin de­cât n epoca cores­punzătoare a exercițiului precedent. Iată cum raționează confratele nostru : «Vra sa zică în primele 7 luni ale anului budgetar curent s’au încasat 105.608.183 lei cu 9.270.020 lei mai puțin ca în anul pre­cedent. încasările de acum sunt deci abia de 52 °­ C în timp ce anul trecut se incasă în același timp 61*]0 din totalul evaluațiunilor budgetare, adică cu 9 °­ 0 mai puțin pentrui anul ăsta. La sfârșitu­l lunei trecute se în­ y­casase 43 6 °­0, adică 7.4 °­0 mai puțin de­cât în perioada corespondent a anului 93—94, iar cu o lună mai în urma proporția era de 6 °/6­.Vra să zică proporția defavorabilă pentru anul curent se menține, ba chiar se accen­­tuiază. «Ce rezultă de aci ? «Dacă în 7 luni nu s’au putut realiza de­cât 52 la sută din evaluări, rezultă că pe 12 luni nu se vor încasa de­cât 89 la suta din totalul evaluărilor budgetare, ceea­ ce repre­zintă un deficit de circa 23 milioane pentru exercițiul curent sau 20 milioane dacă ți­nem ia seamă încasările efectuate în anii trecuți în coruptul exercițiului acest 1­a. Am reprodus dinadins întregul pasagiu pentru a se vedea și mai bine partea șu­bredă a argumentărei. Toate deducerile Adevărului cad de la sine, când îl vom reaminti un punct esen­țial : că anul trecut budgetul s­a încheiat cu un escedent bănesc de peste 20 milioane lei. Din pricina aceasta nu încape nici o comparație între încasările anului trecut și cele ale anului curgător și din aceeași cauză toate socotelile ce se fac nu pot avea un rezultat practic din punctul de vedere al prezicerilor pozitive. Reamintim încă un lucru confratelui nostru: pentru budgetul anului 1894—95 d. ministru al finanțelor nu prevede nici un excedent și s’a mărginit a exprima speranța că va fi echilibrat cu resursele obicinuite. Și în situația agricolă și co­mercială de est-timp aceasta va fi iarăși un succes pentru administrația finanțelor noastre. Dacă ar fi să ne aventurăm, cum a fă­cut Adevărul, în calcule comparative, în extrageri de procente și deducțiuni fantas­tice, nu am avea de­cât să uzăm de so­cotelile Adevărului și să spunem urmă­toarele : dacă încasările din anul trecut erau de 01 la sută pe timpul primelor 7 luni și budgetul a dat un excedent de 20 milioane lei, încasările anului curent fiind de 52 la sută în aceeași perioadă, anul fi­nanciar va trebui să se încheie cu un excedent de 12 milioane . Dar a raționa așa echivalează cu a că­uta să scoți luna din puț și în ast­fel de greșeală a căzut «miratele nostru, cu toate că s-am dovedit o dată că rezulta­tul final al unui budget nu se poate pre­vedea după cifrele câtor­va luni și pe te­meiul comparațiunilor O dată plecat de la premise false, ar­gumentația, ori­cât de logică ar părea, nu poate duce la încheierea adevărată; în chestie de finance, adevărul acesta este și mai evident. Dacă pentru a obține, de pildă, numărul 100 mă încăpățânez să în­mulțesc 4 cu 20, nu voi putea ajunge nici o dată la cifra trebuincioasă, ori­cum ași suci cifrele. Așa a făcut Adevărul. Fie liniștiți și confratele nostru și toți cei­ l’alțî pesimiști. Nu numai că nu vom avea la sfârșitul anului financiar vezi un deficit demn de menționat, dar deja fap­tul că pe acest timp de criză fie­care lună se încheie cu excedente bănești trebue să mulțumească pe toți aceia cari au interes ca finanțele țărei să se menție intr’un echi­libru priincios. C. D. Woiszlegh­i, polonez,­ă declara lucrătorii polonezi nu sunt încă socia Ministrul Koller a zis că democraț cialiștî glorifică revoluțiunea; el a­l tuturor partidelor să se unească pt protegiarea religiunei.­­Aplause la dren D. Liebermann cere ca să se prof populațiunea în contra Israeliților. D-niî Hohenberg, Goelphe, Roebe partidului popor­ului,și Sigl, bavarez, cu proiectul. Urmarea pe mâine. Berlin, 11 Ianuar D. Schaedler a întrebat pe miniștri răsboiu în comisiunea budgetului din Re­tag asupra punctului unde se află­­ modificarea codului militar. Ministrul de resbel a declarat că­­ ține punctul său de vedere pe care a rătat anul trecut; toate svonurile ca nu­ sunt de pură invenție Se lucreas codul militar. DIN GERMANIA Demisia guvernatorului din Berlin. — Prânzul în onoarea contelui Schu­­walow.—Desbaterile proiectului contra uneltirilor subversive. — Modificarea codului militar (Prin fir telegrafic) Berlin, 11 ianuarie. Colonelul-general de Pape și a dat de­misia din funcțiile sale de guvernator al Berlinului; în locul său a fost numit ge­neralul de Loe. La prânzul de concediu oferit de ofițerii regimentului Alexandru contelui Schuwa­­low, împăratul a ridicat un toast în să­nătatea Țarului. Contele Schuwalow a răs­puns printr-un toast în sănătatea împăra­tului. Acesta a băut apoi, în numele ofi­țerilor regimentului, în sănătatea contelui Schuwalow, a cărui plecare este foarte re­gretată; a lăudat victoriile sale de la Fi­­lipopoli și de la Arab Konak. Contele Schuwalow, adânc mișcat, a ridicat un al douilea toast în sănătatea împăratului, în numele Țarului. Muzica a căntat imnul rusesc și cel prusian. Reichstag. — Desbaterile asupra proiec­tului în contra restrătirilor revoluționare au continuat. Criza din Ungari Misiunea d-lui Banffy. — Reuși­ta Neîncrederea Regelui. — Fu­ziunea.—­ Banffy și naționa­litățile. El i s’au succedat noutățile în priv crizei ministeriale din Ungaria. D. Khi Hedervary a renunțat de a primi mi­nca formărei cabinetului, din care ca împăratul ar fi însărcinat pe d. Kolon Szell cu această grea misiune ; mai tâ­ni s’a telegrafiat că nu d. Szell, ci d Dezider Banffy, președintele Camerei­putaților, a fost ales de împărat pentr încerca să formeze un cabinet. Multe probabilități vorbesc în fața unei reușite a misiunei primite de Banffy: nu trebue să uităm că acesta ( unul din corifeii partidului liberal, că p­tidul liberal dominează astăzi situația p­lamentară din Ungaria; pe lângă acea trebue să alăturăm răspunsul categoric aceluiași d. Banffy la proiectul d-lui Khut Hedervary de a primi succesiunea min­ierului numai fuzionând cu partidul d-l Szapary. Avem deci in­ țara noastră o si­tuație mai limpezită: un nou cabinet­beral, dacă încercările d-lui Banffy va reuși pe deplin. Există așa­dar un dacă. Nu ne îndoii că va fi ușor președintelui Camerei m­­ghiare ca să-șî alcătuiască lista cabin­etu­lui, pentru că partid­ul liberal se va grăi să-i acorde un sprijin larg. P imi­ya îns împăratul pe oamenii propuși de d. Banffy Act este o oare­care dificultate. întrebarea din urmă se impune tuturo acelora, cari cunosc fazele crizei actuale D. Wekerle a declarat lămurit în ședința din urmă a Camerei că a demisionat pen­­tru că nu se mai bucura de încrederea regelui. Neîncrederea aceasta, ori­cât ar fi de personală, trebue să se fi întins a­­supra mai multor membri ai partidului condus de disgrațiatul cabinet. Nu trebue să se uite, de altă parte, că nereușita misiune­ d-lui Khuen-Heder­­vary— a doua oară în cursul acestui an— a fost ocazionată în mod indirect tot de partidul liberal și aceasta echiva­ează cu o lipsă de încredere a liberalilor în omu ales de Suveran pentru a conduce în vi­itor destinele Ungariei ; faptul acesta edi natură să producă o tensiune mai viu­ între Coroană și partidul liberal, tensiuni care există de fapt deja de astă-vară ș s’a pronunțat acum două săptămâni prin criza ministerială și declarația d-lui We­kerle că nu mai posedă încrederea re­gelui Din toate aceste considerațiuni dedu­cem că criza nu poate fi privită ca de­finitiv rezolvată prin însărcinarea primit de d. Dezider Banffy de a compune mi­nisterul ; și dacă un cabinet se va alcăti numai din partizani ai clubului libera nu va putea avea trăinicie, un cabin Banffy, care nu va fuziona cu parti­zanii d-lui Szapary, va trebui să aibă, 1 mod fatal, soarta celui d’al douilea m­iister condus de d. Wekerle. Liberalii înțeleg însă nesiguranța situ­ției lor fără fuziunea menționată și pen­tru a rămâne la putere o vor îndeplin poate. Așa anunță: Pester Lloyd, organ clubului liberal. «Fuziunea nu și-a pierde viitorul; ea va sosi la momentul oportun fără a fi prezisă de mai nainte». In cu­vintele din urmă se reoglindește tactica liberalilor. Ei doresc unirea, dar nu au voit-o sub conducerea dlui Khuen-Heder­­vary, care găsise trebuincios să o anunțe din prima zi ca program de guvernământ. Situația va rămâne tulbure cât timp li­beralii se vor bizui pe propriile lor forțe; ea se va limpezi dacă vor aduce la înde­­plinire ideea urmărită de Banul Croației, pentru că numai în lărgirea rândurilor partidului stă cheia viitorului.

Next