Timpul, ianuarie 1895 (nr. 1-24)
1895-01-24 / nr. 19
ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. No._19ROTyIA IV TREIA MARȚI 21 IANUARIE (5 FEBR.) 1895 ABONAMENTELE In țară pe un an ........ . 40 lei „ , pe 6 luni .......... 20 lei pe 3 luni...................................10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani CA COPIII Ați băgat de seamă? De câtva timp și anume de când s’a stabilit înțelegerea între guvern și președinții Corpurilor legiuitoare asupra proiectului minelor. Voința doaga copiilor.Națională a dat în Acum nu mai are de lucru cu d. Carp, ci cu d-nii Cantacuzino și Manu. Onorabilii președinți ai Corpurilor legiuitoare au capitulat, me rog, după socoteala Voinței, ei au îngenunchiat în fața d-lui Carp, care le-a pus piciorul pe grumazi. Și, întocmai cum fac copiii, organul liberal scornește tot soiul de fleacuri pentru a îmboldi amorul propriu al președinților: da că d. Carp și-ar fi bătut joc într-o secțiune a Senatului de vederile d-lui Cantacuzino, ba că cutare intim al ministrului domeniilor ar fi vorbit cu dispreț de președinții Corpurilor legiuitoare și așa mai departe. Cum să discuți asemenea nimicuri ? Nu poate nimeni crede că patronii Voinței sunt așa de simpli încât sâ nu priceapă cum că, atunci când într’un partid se ivesc deosebiri de vederi asupra unui punct oarecare, aceste deosebiri se pot înlătura printr’o înțelegere onorabilă, fără ca unii sau alții să capituleze. In special, în chestiunea minelor, deoarece proiectul guvernului a primit câteva modificări provocate tocmai de obiecțiunile președinților Corpurilor legiuitoare, cum mai poate fi vorba de vr’o capitulațiune din partea d-lor Cantacuzino și Manu? E multă probabilitate că d-nii de la Voința înțeleg aceasta tot așa de bine ca oricare. Și tot probabil e că nu-și vor fi închipuind—deși la liberali multe sunt cu putință—că cu scornituri copilărești vor putea să bage neînțelegeri între guvern și președinții Corpurilor legiuitoare. Atunci cum trebue să ne explicăm atitudinea Voinței! O singură explicare e posibilă. Partidul liberal a contat foarte mult pe o desbinare a partidului conservator în chestiunea minelor. Au sperat liberalii că înțelegere nu se va putea face cu nici un chip și că guvernul va eși cel puțin micșorat în putere și prestigiu ,de nu se va retrage. Dar înțelegerea s’a făcut și speranțele liberalilor s’au evaporat. Cine e vinovat, în ochii partidului liberal, pentru această dureroasă decepțiune? Neapărat că, în primul rând, onorabilii președinți ai Corpurilor legiuitoare, domnii Cantacuzino și Manu. Aceștia sunt de vină, căci nu trebuiau să se înțeleagă cu nici un chip și să facă astfel jocul partidului liberal Și pentru asemenea mare vină, ei nu pot scăpa nepedepsiți; de aceea, siliți vor fi să citească în Voința Națională, măcar timp de o lună, că au capitulat în chip rușinos în fața d-lui Carp, că nu sunt oameni de principii și de caracter și alte năzdrăvănii de același soiü. Din fericire, președinții Corpurilor legiuitoare își au de mult și solid făcută reputațiunea, așa că n’au să se prea îngrijească de mânia Voinței. Supărarea acestui organ, din potrivă, trebue să-i măgulească, căci se dovedește că bine au lucrat; numai laudele Voinței ar putea să-i mâhnească. Paguba tot a liberalilor va fi, căci făcând politică cu copiii, vor ajunge să fie tratați cum se tratează nevârstnicii. ----------------------------------------------------- TELEGRAME Alegerea patriarhului ecumenic Constantinopole, 2 Februarie. Monseniorul Anthymos, mitropolitul insulelor Lero si Kadyno, a fost ales patriarh ecumenic. Afacerea ambasadorului marocan Madrid. 2 Februarie. Toți miniștrii ți toți ofițerii casei regale, precum ți mai mulți generali au făcut vizită ambasadorului Marocului. Pare stabilit că generalul Fuentes e nebun. Câțiva ofițeri cari prânzeau erl la oțel și faceau zgomot, au fost arestați și conduși la închisoarea militară pentru ca au refuzat să se liniștească. Madrid, 3 Februarie. Ancheta în afacerea generalului Fuentes, care a lovit pe ambasadorul Marocului, continuă : se crede că generalul Fuentes va fi pus sub observația medicală, spre a se constata starea sa mintală. Ambasadorul Marocului a făcut vizită d-lui Sagasta și d-lui Ganovas. Revoluția din insulele Sandwich Londra, 2 Februrie. Reuter află din Honolulu că toți șefii revoluțiunii au fost arestați și trimeți înaintea unui consiliu de resbel ; trei dintr’iuții s’au recunoscut culpabili. Ex-regina Lilinokalani a fost arestată subt acuzarea de participare la revoluție. Finanțe americane Washington, 2 Februarie Cheltuelile pe Ianuarie au întrecut veniturile cu 6.719.048 dolari. Convingerea generală este că se vor emite in curond 100 milioane de obligațiuni la suta rambursabile in 30 ani. Răsboiul din Madagascar Zanzibar, 2 Februarie. Hovașii au încercat fara succes la 23 Ianuarie să bombardeze Tamatave , dar au fost reduși repede la tăcere de către avizul «Papin» ți bateria de uscat. Hovașii au avut un tun demontat. Starea sanitară este destul de satisfăcătoare. Arestarea unor anarhiști Roma, 2 Februarie. O perchiziție făcută la numiții Ravaglia ți Capelli a adus arestarea lor în urma descoperirei de embleme și inscripțiuni anarhiste, precum ți de mașine infernale omorâtoare, printre care trei bombe. Ravaglia a mărturisit că el a fabricat aceste bombe, că el a aruncat pe acea din ziua arestării lui Paul Legall pe acea de la 20 Septembre 1894. Alți doui complici au fost de asemenea arestați. Criza ministerială din Norvegia Cristiania, 2 Febrarie. Regele a chemat pe d-nii Sivert și Nielsen, președinții Camerelor, pentru a-i consulta asupra crizei ministeriale. Afacerea Giolitti Roma, 2 Februarie. Opimone asigură că ministerul public n-a implicat pe d. Giolitti în procesul funcționarilor acuzați de sustragere de documente la Banca romană, fiind-că, ca ministru, trebuia, în virtutea art. 47 al Constituțiunei, să fie dat la judecată de Cameră și judecat de Senatul constituit în înaltă Curte de justiție. Finanțe grecești Oficialul publică un decret, hotărând ca veniturile ți cheltuelile pentru 1895 să fie regulate după proiectul supus Camerei. Ratificarea acestui decret va fi cerută Camerei îndată după convocarea sa. Câteva ziare critică decretul ca necorect. Congresul morarilor din Petersburg Petersburg. 2 Februarie Congresul morarilor a decis să redigeze un program pentru congresele periodice care se vor ține la Petersburg, să fondeze un birou pentru protegerea intereselor morarilor și să stabilească sindicate în diferite ținuturi ale imperiului pentru exportul făinei Congresul cere scăderea tarifelor exportului numai pentru făină ți la transporturile din interior ți pentru rămășițele de grâu. Petersburg. 3 Februarie Congresul morarilor a decis să fie seamă de exportul făinei rusești pe piețele Englitezei, ale Egiptului și porturilor asiatice ale Mării Negre ți Mediterane. Din Petersburg Petersburg. 3 Februarie Consiliul băncei internaționale din Petersburg a decis să urce capitalul de fondațiune de la 13 la 18 milioane ruble. Daunele curtei familiei imperiale, soțiele și fiicele demnitarilor civili ți militari ți coloneii regimentelor din Petersburg au fost prezintați împărătesei în sala de concert a palatului de iarnă, împărăteasa purta o rochie albă și ordinul Catherinei, baroul Dricul săracilor a condus Sâmbătă la ultimul locaș pe d. G. Păucescu, un mic avocat din București, încetat din viață după două luni de boală. Sărmanul om, lipsit de ori ce mijloace, sa luptat cu moartea, primind medicamente de la un spital, încălzind camera în care locuia cu ceva lemne adunate de pomană din când în când de la un vecin milos și hrănindu-și cu un codru de pâine trupul său atrofiat. Acest sfârșit mizerabil ne-a umplut sufletul de amărăciune și de indignare când ne-am adus aminte că d. Păucescu era un membru devotat al partidului liberal și un membru al baroului din București. Indiferența celor de la clubul liberal nu ne-a surprins, căci ei nu’și risipesc dragostea și banul decât pentru acei cari se pun la rândul întâiu în întrunirile publice și bat toba mare în fața statuei lui Mihaii Viteazul. Ei împodobesc cu mii de cunune coșciugul lui Meschin, dar nu scot măcar pălăria de pe cap când trece carul funebru care conduce pe Păucescu la cimitir. Nepăsarea însă a baroului bucureștean și în special nepăsarea consiliului de disciplină al acestei corporațiuni ne-a revoltat. Avem aici în București peste 400 avocați cari plătesc o cotizație anuală de minimum 60 lei fiecare, tocmai în scopul de a veni la caz de nevoe în ajutorul confraților lor izbiți de vre-o boală sau de vre o nenorocire. Se adună prin urmare pe fiecare an peste 20.000 de lei care sunt lăsați sub administrația consiliului de disciplină tocmai spre a ajuta pe cei în lipsă, și rămâi uimit când afli că un avocat a murit fără nici o îngrijire, a fost îngropat cu furgonul primăriei. La ce mai stau în capul consiliului de disciplină cei șapte avocați, în cap cu d. Dimitrie Gianni, dacă pot asista impasibili la o asemenea rușine pentru baroul nostru ? Ne vor răspunde poate că cotizațiunile adunate nu sunt suficiente spre a satisface toate nevoile. Suntem siliți să-i credem, mai ales când vedem că aceste cotizațiuni în loc de a fi întrebuințate cum ar trebui, se distribuesc celor ce au greaua sarcină de a păstra într'un dulap colecția Boerescu sau jurisprudența Curței de casație. Indiferența consiliului de disciplină pentru baroul întreg nu o tragem numai din faptul că el nu s’a gândit să vie în ajutorul unui avocat bolnav. Nu zilnic sunt mii de fapte mărunte care ne dovedesc că nici prestigiul, nici demnitatea, nici interesele baroului nu au apărători în actualul consiliu de disciplină. Și dacă d-nii cari fac parte din acest consiliu au nevoe de ceva lecțiuni spre a învăța cum trebue să se poarte, îi îndemnăm să treacă pe la unele din numeroasele corporațiuni care există în București, cum e spre exemplu : societatea Peleșul, societatea Ajutorul, societatea Căruțașilor, a Birjarilor, etc. etc. Aceste societăți sunt compuse din oameni cu mai puțină cultură, dar negreșit cu ceva mai multă inimă decât d-niî Tache Gianni și C-nne. Mrdiiul vaporului „Ella“ O telegramă ne-a comunicat róul naufragiul acestui vapor. Iată amănuntele: Marele vapor transatlantic «Elba», aparținând companiei «Norddeutscher Lloyd», plecase Marți, 29 Ianuarie s. n., din Brerna spre New-York. Mercur dimineața, pe când traversa marea de Nord, «Elba» a fost lovită de vasul englezesc de cărbuni «Crathie» și s-a scufundat. Coliziunea s'a Întâmplat la 47 mile la sud-vestul farului de lângă Hoek. Era foarte întuneric. Toți pasagerii se culcaseră. Sguduitura a fost teribilă. «Crathie» străpunsese partea unde sunt mașinele. Apa acoperi imediat partea dinapoi a Elbei». Nici un pasager din clasa I nu a fost scăpat, ci numai 5 din clasa II. Lovitura a fost urmată de o zăpăceală groaznică. Fiecare căuta să ajungă luntrele de scăpare. Unul din pasagerii scăpați, Hoffmann, povestește: Două luntre fură coborâte; una se scufundă imediat. Din persoanele ce se aflau pe luntrea aceasta a scăpat numai o femee, Anna Boecker. După 20 de minute, pe când femeia și copiii se coborau în luntre, se scufundă de o dată «Elba». Luntrea cu 20 de persoane scăpate a fost purtată de valuri timp de 6 ore. După aceea a întâlni luntrea de pescari «Wildflower» și o trase la mal, lângă Lowestoft. După lista pasagerilor, se aflau pe «Elba» 53 de pasageri de clasa I, 86 de clasa II și vre-o 150 de ofițeri, mateloți și servitori ai vaporului. Au perit prin urmare vre-o 270 de oameni. Pe timpul catastrofei erau multe vapoare prin apropiere. Pe «Elba» s-au aprins imediat după coliziune o mulțime de rachete. Știrile sunt oarecum contrazicătoare în privința primelor momente după coliziune. Unul din pasagerii scăpați susține că ofițerii ar fi căutat să tacă imediat regulă, dând comanda: «întâi femeile și copiii in luntre!» Alți pasageri povestesc că ar fi domnit din capul locului panica cea mai mare. Căpitanul K. de Gessel a rămas pe punte și a comandat până în ultimul moment. Cei scăpați sunt: Unii pasageri, primul inginer, un ofițer, patru mașiniști, șapte mateloți și două conductori de busolă. O depeșă din Londra dă amănuntele următoare : Când s’a întâmplat coliziunea, era încă întuneric, atmosfera a fost însă limpede pentru că era o vijelie mare. Zăpăceala a fost deci enormă. Oamenii alergară din cabine, cel mai mulți aproape despuiați. Luntrele de scăpare fură coborâte, dar dispărură printre valuri și oamenii pieriră. Un pasager, Peter Pomierski din Prusia, se ținu de resturile unei luntre scufundate și fu scăpat de luntrea ceal’altă. Pentru că s’au coborît mai multe luntre, se presupune că vezi-una sau două din ele ar putea să fi fost scăpate. Până acum nu se știe încă nimic. * * * Asupra acestui naufragiu Agenția română ne comunică telegramele următoare : Rotterdam, 2 Februarie Vaporul «Crabhie» a fost sechestrat și pus sub pază judiciară. Căpitanul, pilotul și mateloții cari erau de gardă In timpul ciocnirei au fost ascultați de justiție Au declarat că nu știu unde și cu care vapor ciocnirea a avut loc, nici dacă vaporul s’a scufundat. N’au auzit strigăte de disperare. Londra, 2 Februarie D. Foster, deputat din Lowestoft, a trimis împăratului Wilhelm condoleanțe cu ocazia desastrului vaporului «Elba» și a primit de la Împărat o telegramă de mulțumire Inioralare a mareșalului Canrobert (Prin fir telegrafie) Paris, 2 Februarie: înmormântarea mareșalului Canrobert s-a făcut azi în mijlocul unei afluențe mari. O mulțime enormă se afla pe parcursul cortegiului, cu toate că era un rrig foarte mare. Trupele garnizoanei făceau garda. Personagiile principale s-au dus direct la Invalizi. După ceremonia religioasă la biserica Invalizilor, ministrul de resbel a mulțumit corpului diplomatic pentru strălucitele dovezi venite din străinătate și a făcut aluzie «la vocea elocinte care evoca era amintirea de la Saint-Privat». A zis că sângele generos vărsat în Crimea trebuia să dea naștere stimei reciproce neperitoare și solidarității care unesc azi Francia și Rusia pentru menținerea păcii lumii. Mareșalul Canrobert s-a opus la St. Privat unui inamic înverșunat cu o energie de neuitat sdrobit de număr, el a lăsat pentru totdeauna semnul sau sângerând și glorios pe pământul ce patria a pierdut. După asta trupele au defilat și corpul a fost coborît în cavou. Printre coroanele depuse pe coșciug se observă acelea a reginei Engliterei, regelui Italiei, coloniei italiene, a armatei rusești. Pe tot drumul, mulțimea își scotea pălăria cu respect. Familia, minitrii, generalii, corpul diplomatic și archiepiscopul de Paris au asistat la ceremonie. ANITNCIURI și INSERȚII Lini» 30 litere petit pag. IV , . . 0,40 Reclame.............. „ III..................2,50 • . • . II •#,I« Pari» anunciurile se primesc la Agenția Bava», 8 Place de la Bourse Mr.. . ----- 1 ^Redacția și Administrația STRADA DOAMNEI, 23 — n exemplar 15 Bani Răsboiul chinezo-japonez (Prin fir telegrafic) Hieroshima. 2 Fibuarie Oficial. Luarea forturilor Wei-Hai-Wei este rezultatul cooperațiunei dibace a flotei și a armatei. Apărarea Chinezilor, având in vedere forța localităței, a fost destul de slabă. Forturile au fost luate după câteva ore. Cu toate acestea câteva forturi s-au părat cu tărie. Perderile din ambele părți sunt mari. Atacul diviziei a 6 a japoneză a început în zori de zi, în același timp cu focul bastimentelor japoneze în contra forturilor din Sud-Vest. Divizia a 6-a a ocolit fortul Rai-des-vasse, l’a atacat și l’a luat la 5 ore după amiazi. Lupta a continuat. Chinezii s’au retras în urmă. Shanghai. 2 Februarie Se asigură din izvor sigur că miniștrii Angliei, Franciei și Rusiei la Tokio și la Peking au primit de la guvernele lor ordinul de a sfătui China și Japonia să se înțeleagă asupra condițiunilor de pace. Londra. 2 Februarie Reuter află din Che Foo că forturile Vestului Wei-Hai-Wei au fost luate la 30 Ianuarie după o resistență vine O canonieră japoneză s’a scufundat; depozitul de iarbă de pușcă a făcut explozie ; sunt mulți morți. Forturile din estul orașului Wei- Hai-Wei n’au fost încă luate. Timpul urît împiedică urmarea operațiunilor. Londra. 2 Februarie Reuter află din Shanghai că se asigură acolo că un cuirasat și două torpiloare japoneze au fost puse în neputință de luptă de forturile insulei Liu-Kung-Tan. Flota chinezească se află încă la Wei-Hai-Wei. Hieroshima. 3 Februarie Mandatele negociatorilor de pace chinezi fiind găsite foarte defectuoase, autoritățile japoneze au refuzat de a trata și au invitat pe Chinezi să plece. Chinezii vor pleca mâine la Nagasaki sub protecția autorităților. Yokohama. 3 Februarie O depeșă oficială de la 1 Februarie anunță că fortul Paichigatso lângă Wei- Hai-Wei și corăbiile de resbel japoneze au îndreptat la 31 Ianuarie focurile lor în contra corăbiilor chineze, care au trebuit să se refugieze spre a nu fi lovite de inamic. Știrile asupra situației la Wei-Hai-Wei sunt contradictorii. Ziarele japoneze anunță că zece corăbii și câteva torpiloare au fost prinse După o altă știre două corăbii japoneze s-ar fi scufundat și o alta ar fi foarte stricată. Din Republica franceza — Prin fir telegrafic — Paris, 2 Februarie. Cariera. Ministrul de resboiu este întrebat dacă este adevărat că o parte a materialului de resboiu destinat pentru Madagascar a fost încredințat spre transportare unei companii engleze. Generalul Zurlinden răspunde că guvernul sa adresat unor companii englezești pentru transportarea unor canoniere fluviale și a unor bărci, pentru că nici o companie franceză nu este organizată pentru aceasta. Mai mulți deputați cer rezilierea contractului. D. Richot obiectează întârzierea ce s-ar ivi în transportare. Ministrul de resbel zice că ministrul marinei refuzase de a se însărcina cu aceste transporturi. Minstrul marinei respunde că ar fi trebuit să dărâme pereții navelor mari de transport. A trebuit deci să se adreseze la navigația privată. D. Lockroy declară că are încredere în patriotismul ministrului marinei. Ordinea de zi pură și simplă primită de d. Ribot s’a votat. D. Ribot respunde la o chestiune asupra crizei monetare. Zice că părăsirea baterii argintului este regretabilă, dar numai o înțelegere a puterilor poate să rezolve chestiunea în favoarea bimetalismului. Oratorul speră că se va reveni la sistemul bimetalismului. Berlin, 2 Februarie. Reichsanzeiger publică depeșile schimbate între împăratul Wilhelm și fiul ș ginerele lui Canrobert. Adaogă telegrame fiului mareșalului, care zice: «Am dureroasa onoare a comunica Majestății Voastre moartea tatălui meu, mareșalul Can robert» și respunsul împăratului: «Adân mișcat de știrea care-mi sosește, țit și vă esprim condoleanțele mele sincere. Moștii și tatăl meu mi-au vorbit adesea d bravul mareșal și au exprimat în privința lui admirația și respectul cel ma profund».