Timpul, august 1895 (nr. 170-194)
1895-08-01 / nr. 170
ANUL AL $APTESPREZECELEA.~ No. 170 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE Redacția și Administrația — 23,8TRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani /TIMPUL I. A/v I ' mtKKmm «JIHHLb w» VJHk «aMHfd JbAhéNV in țară pe un an ....................................40 lei , pe 6 luni .......... 20 lei , pe 8 luni . . 10 leî Pentru străinătate, un an.........................50 leî In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 bani rumenii la Agence de joumaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. Pentru „LE TEMPS” Cu prilegiul vizitei MM. L. Regele și Regina la Ischl, ziarul francez Le Temps găsește ocazia nemerită ca să-și arate reaua sa voință față de România. Intr’adevăr, facând pronosticuri asupra atitudinea României între cele două mari grupe de puteri ale Europei, Le Temps ne face injuria de a ne pune în rândul țârilor în care este permis să se deosibească părerea poporului de părerea clasei guvernante și să se stabilească un fel de antagonism între interesele națiunii și interesele Coroanei. Nu știm dacă vor fi teri destul de informe și de lipsite de mândrie națională încât să primească fără a tresări de mânie asemenea tratamente. Ceea ce putem să afirmăm confratelui nostru parizian este că România nu a fost, și nu este din rândul acestor târi. Când Le Temps, în aceeași coloană, pretinde că atât guvernamentalii cât și opoziția au o aceeași tendință politică și în același timp se întreabă dacă tot asta este și opinia publică, atunci sau ne aflăm în fața unui lapsus de raționament neobicinuit la un ziar serios, sau în fața unei inocente de sigur, dar injurioase tentative de a prezenta opinia publică din România ca ceva deosebit de opinia cărmuitorilor sei. Cam ce ar fi acest ceva, mărturisim că nu pricepem și că în loc de a ne bate capul cu un rebus inexplicabil, preferim să credem că ne aflăm iată cu una din nenumăratele greșeli pe care presa franceză le grămădește când e vorba de lucruri mai depărtate. • Un alt ziar francez, ostil nou, Le Memorial Diplomatique, nu spunea mai deunăzi că în România este prim-ministru Petre Carp și în Bulgaria ministru de externe An. Stolojan? A doua curiozitate, ca să întrebuințăm un termen politicos, a ziarului parizian este când își închipuește că interesele națiunii române sunt altele decât interesele Regelui Carol. Și pentru ca idea sa să pară acceptabilă, Regele Carol al României, întemeietorul regatului român, cel care n’a moștenit Coroana, ci a cucerit-o singur în vârful unei săbii pe care cu generozitate și cavalerism la zi de grea cumpănă a pus-o în slujba unui monarh vecin și prieten, devine sub condeiul ziaristului francez un Hohenzollern rătăcit pe un tron din Orient. Se înșeală amar Le Temps. Instituțiunea Dinastiei în România nu stă în rândul lucrurilor discutabile, nici înlăuntru și cu atât mai puțin în afară. Nimeni și nici chiar ziaristul care a conceput extraordinara idee a unei deosebiri de interese între națiune și Regele ei, nu ar îndrăzni să vorbească de interesele împăratului Germaniei ca deosebite de ale poporului german, ori de interesele Reginei Victoria în contrazicere cu interesele poporului englez In România, dinastia este tot așa de înrădăcinată și tot atât expresiunea cea mai înaltă a voinței naționale ca și în Germania și ca și în Anglia. Și noi ne simțim tot așa de atinși în amorul nostru propriu național când cineva, mai ales un străin, atacă pe Regele nostru, ca și Germanul și Englezul când ar vedea atăcându-se Suveranul lor. Se poate câte o dată ca între noi, cu acea ușurință glumeață pe care o punem în discuțiile noastre politice, căte un nerăbdător să treacă cu critica lui pe d’asupra capului miniștrilor până la Suveran, — nu este Român însă care să primească, fie în orice circumstanțe și sub orice pretext, ca străinul, oricare ar fi el, să aibă aerul măcar că atacă pe capul Statului. Noi suntem monarhici nu numai din pricina meritelor și calităților excepționale și caldului patriotism al Regelui nostru , suntem monarhici fiind-că suntem convinși că această formă de guvern este și cea mai bună și cea care garantează mai deplin neatârnarea noastră națională Ca un jurnal republican să nu priceapă sentimentul nostru monarhic, lucrul se explică. Ceea ce nu se explică este ca cineva să nu înțeleagă că nu este posibil să desparți pe Rege de națiune fără ca să provoci în același timp cea mai adâncă revoltă a mândriei naționale în mijlocul acelei națiuni. Am fi lăsat să treacă fără comentarii un articol de jurnal, care desigur n’are nici o influență asupra vieței noastre politice. Cum însă este întâia oară când un ziar serios a căutat să întindă și asupra României doctrina prea comodă a despărțirii Suveranului de poporul său, am crezut că este bine să o semnalăm, nădăjduind că n’are să se mai repete. Noi, nu față de un Suveran, dar chiar față de un simplu prezident de Republică, necunoscut înaintea alegerii și menit să dispară din viața politică după câțiva ani, nu ne-am permite niciodată să pretindem că are alte interese decât ale țarei sale. Și nu știm pentru ce niște mititei și orientali ca noi am avea mai mult simțul lucrurilor permise decât confrații noștri parizieni. —-------------------♦----------------------- TELEGRAME Impfiratul Wilhelm în Englitera Cowes, 10 August. împăratul a prânzit la Osborne la regina Victoria. Apoi, după ce a făcut mai multe vizite, a oferit un prânz pe bordul lui Hohenzollern. După aceea a plecat la Southampton. Boala arhiducelui Franz Ferdinand Viena, 10 August. Polit. Correspondent află că arhiducele Franz Ferdinand este atins de o bronehită. Are nevoie de a fi căutat mai multă vreme , după sfatul doctorilor săi nu va asista la manevrele de toamnă. Achitare Berlin, 10 August. Tribunalul a achitat pe studenții bulgari Ilia Ivanov ți Raynow acuzați pentru ofense către împărat. Ei au fost puși îndată în libertate. Cavaletti și Crispi Roma, 10 August. Tribuna anunță că Camera consiliului tribunalului penal a declarat necompetința autorităților judiciare în privința denunțării d-lui Cavalotti contra d-lui Crispi. Sfârșitul alegerilor engleze Londra, 10 August. Lord Leonard Lyne, liberal, fiind ales deputat la Harkney in insulele Setland, alegerile engleze sunt terminate. Din Maroc Tanger, 10 August. Crucișătorul englez Osthruseni un crucișător francez au sosit. Acum se află aci nouă corăbii de resbel străine. Berlin, 11 August. Norddeutsche Zeitung anunță rechemarea escadrei germane care se află la Tanger, din cauză că guvernul marocan a acordat satisfacțiunea cerută pentru asasinatul supușilor germani Rockstrai și Neumann. A promis afară de această pedepsire a culpabililor ți destituirea funcționarilor, a căror atitudine a fost cauza plângerilor guvernului german. Scufundarea unui vapor Brest, 10 August. Un vapor s’a scufundat în apropiere de Onessant; numai cotul se vede. Nu sa știe care este soarta echipagiului. Se crede că este vaporul Miranda din Hamburg. S’au trimes ajutoare. Brest, 11 August. Un vapor francez a scăpat dri dimineață cei 41 de naufragiați ai vaporului german Miranda, scufundat în apropiere de insulele Onessant, din cauza brumei. Corabia este cu desăvârșire perdută. Surpare Breslau, 10 August. In urma unei surpări de grămezi mari de pietre într-o mină din apropiere de Laurahütte, mai mulți mineri au fost acoperiți cu pământ; două mineri au fost omorîți ți dour răniți de moarte. Inaugurarea unui monument Remirmont, 11 August. Ministrul instrucțiunei publice a inaugurat monumentul ridicat soldaților morți în timpul resbelului din 1870/71. D. Măline a rostit un discurs elocvent, apoi d. Poincarte a luat cuvântul ți a zis că ceremoniile ca cele de azi permit a dovedi, cu o nealterabilă pietate, că Franța păstrează doliul sacru ți onorează curagiul și nefericirea. Americanii în Syria Washington, 11 August. O corabie de resbel americană care staționează în Europa a primit ordinul de a pleca în Syria, pentru a protege acolo pe supușii americani ți pentru a face o anchetă asupra atacării școalei misiunei americane de la Tarsus. -------------------------—--------------------- Prietenii crocoi De câtva timp începusem să am veleități de socialism. Teoriile umanitare și democratice din Lumea Nouă, ideea că avem să muncim toți la un fel, adică pentru același salariu, credința că vom împărți cu toții toate bunurile omenirea acesteia, me amintise în așa grad, încât eram aproape să părăsesc rândurile partidului conservator și să me înscriu între prietenii de la redacția lui Nădejde. Când colo, un mic articolaș publicat Sâmbătă în Lumea Nouă m’a trezit și mi-a arătat că degeaba îmbrățișăm cu așa mare căldură teoriile socialiste deoarece și la prieteni se petrec lucrurile aidoma ca la noi—așa zișii ciocoi. Iată ce spune Lumea Nouă: «Suntem acum în vacanță; cei mai mulți tovarăși de idei, cari dispun de mijloace, se odihnesc prin diferite stațiuni de vară. In vremea aceasta noi muncim aici pe niște călduri tropicale și dumnealor ne citesc și ne critică». Apoi bine, frate, întocmai așa se petrec lucrurile și la noi. Unii tovarăși de idei se odihnesc prin diferite stațiuni, iar alții muncesc și se coc în București. El credeam, în nevinovăția mea, că îndată ce te-ai făcut socialist, pui în practică toate teoriile partidului, împărți frățește cu prieteni ceea ce starea socială actuală ți-a dat de prisos. M’am înșelat amar. Cum bănuiam eu așa ceva când am văzut pe C. Miile plecând în străinătate , îmi ziceam însă că el este un socialist de contrabandă de la Adevărul, iar in calitate bektemis de la Lumea Nouă, care prin întrunirile de la Sotir știa să spue lămurit cetățenilor ce fericiri îi așteaptă atunci când vom fi toți o apă Ziarul în cestiune ne mai divulgă alt cusur al socialiștilor ziariști și anume îndărătnicia lor ca colaboratori. El zice: «Vara, la umbră, când nu faci nimic, mintea gândește, visează, combină și făurește lucruri de multe ori foarte de seamă. De ce se perd toate aceste comori de socialiștii în vilegiatură și de ce nu trimit ei câte un articol redacției!» întocmai, iarăși, ca la noi. Avem și noi tovarăși de idei cari făgăduesc articole și nu le trimit cu toate că stau vara la recoare, unde pot cuminte senină să combine, să făurească multe și mărunte. Așadar, degeaba era să mă fac socialist și să trec într’un partid în care sunt tot așa de mulți pârliți ca la noi ciocoii, cu aceleași cusururi, dar fără aceleași calități, înțelegeam socialismul dacă puteam să nu mă plimb vara pe socoteala prietenilor cu toți prietenii, dar să stau în București, și să-mi lase gura apă după petrecerile lui Mille, foarte mulțumim. Remai ciocoia mai bine. Sofia. ------------------------------------------------- înaltă politică In urma unei notițe publicate în Memorial Diplomatique, care conținea o serie de comentarii și informațiuni tendențioase și caraghioase la adresa politicei străine a României, presa franceză s’a emoționat de știrile senzaționale apărute în acest ziar și mai mulți ziariști s’au grăbit, împinși de curiozitatea inerentă meseriei lor, de a se duce la Legațiunea noastră din Paris pentru a afla dacă intr’adevĕr afirmațiunile Memorialului diplomatic erau sau nu exacte. Acești domni s’au prezentat în birourile Legațiunea la orele de cancelarie, adică când funcțiunile secretarilor ii obligă de a se ține la dispozițiunea publicului și când eî ar fi lipsit de la datoria lor, refuzând de a ’i primi, cu atât mai mult că ziariștii nu pomeniseă de scopul vizitei lor, cerând chiar a se întreține cu orîcare ar fi din domnii secretari. Dr. Ghika, însărcinatul nostru de afaceri la Paris, intervievat de unul din reporterii ziarului Le Soir, n'a depășit întru nimic rezerva de rigoare, declarând că nu intră în rolul său de a examina și aprecia orientațiunea ce s’a dat sau ce s’ar da politicei României, și că nu avea și nu putea prin urmare da aici o informațiune în această privință. D. Ghika a mai adăugat că rü se atribue o semnificare politică vizitei regale la Ischl, că ea este numai o simplă vizită de curtenie, că Regele călătorind aproape în fiecare an în străinătate, nu e de loc surprinzător ca Majestatea Sa trecând pe teritoriul acestuia să se fi oprit în orașul unde se găsește M. S. împăratul Franz Iosef pentru a -i face o vizită și că coincidența acestei călătorii și acestei întâlniri cu evenimentele Bulgariei nu putea fi decât fortuită de Soir, reprodus de ziarele L' Eclair, Le Matin, La Liberté și Pontransigeant, a fost tot atât de laconic în darea sa de seamă ca și legațiunea însăși. Singur raportorul ziarului Gil Bias a simțit necesitatea cam scuzabilă în acest morte-saison a jurnalismului de a consacra acestei chestiuni o coloană întreagă. Foarte serioasă Voința Națională s’a grăbit de a reproduce, nu darea de seamă a ziarului Le Soir și a celor l’alte ziare, ci articolul fantezist din Gil Blas, agrementându-i cu felurite apreciațiuni mai hazlii unele decât altele. Singurul ziar de care s-a legat pana fecundă și inspirată a marelui politician de la Voința a fost gazeta Gil Bias, care până acum trecea drept un organ cu tendințe mai mult literare și voluptoase decât o zone de înaltă importanță politică. Poveștile colonelului Lampete și nenorocirile amiralului Lekelou îubec trebuiau astă dată să cedeze unui interview senzațional multiplele coloane care până mai deunăzi reproduceau proza fermecătoare și fraseologia rotunjită a dlui Armand Sylvestre. Voința Națională trebuia să’șî vire nasul în această deliciosă... gazetă și, cu o seriozitate și un pedantism din cele mai caraghioase, să comenteze apreciațiunile închipuite ale înaltului funcționar de la Legațiunea română din Paris asupra orientațiunei politicei străine a României. Imaginațiunea redactorului Voinței s’a pierdut în niște considerațiuni de înaltă politică, de concepțiunea cărora Metternich ar fi fost desigur și cu dreptate gelos. Pentru a permite unor asemenea profunde considerațiuni de a se manifesta in toată divagațiunea lor, nu trebuia decât ocaziunea unui interview al d-lui G. Bibescu (? I) unul din înalții funcționari ai Legațiunii, care a subliniat toată cuvântarea sa, mai cu seamă partea privitoare la manevrele de toamnă, cu un surîs mglicios și care un genunchi a rugat pe reporterul ziarului Gil Blas de a se feri, prin informațiuni imprudente, de a face jocul puterilor centrale. Nu e nevoe să insistăm mai mult asupra caracterului de înaltă fantezie și asupra calităților de imaginațiune profesională ce prezintă aceste afirmațiuni atribuite maliciosului înalt funcționar. Asupra acestui punct nu s’a înșelat nimeni nici în Franța nici chiar în Europa, deoarece nu s’a găsit un alt ziar care să reproducă acest articol. Singură, Voința s'a făcut ecoul acestor interesante apreciațiuni cu ocazia cărora caracterul special al lui Gil Bias, numărul mai mult răstrâns al cititorilor lui și mai cu seamă temerea Legațiunei de a porni o polemică, au oprit pe însărcinatul nostru de afaceri de a cere o rectificare. V. MARȚI 1/13 AUGUST 1895 ANUNGIURI și INSERȚII Linia 36 litere petit pag. IV...................0,41 Reclame........................ III...................2,50 . ............... „ II...................5.la Paris anunciurile se primesc la Agenția 3 Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani Pentru a sfârși dăm marelui om politic care a scris articolul de Sâmbătă un sfat prietenesc, să citească în Gil Bias mai mult farsele amabilului filosof grec Phepipimongropoulo și să se ocupe mai puțin de politică înaltă. -----------------------------------------------Evenimentele din Bulgaria — Prin fir telegrafic — Berlin, 10 August. După telegrame particulare din Sofia, Turekceff ar fi fost pus în libertate. Paris, 10 August. După un articol al ziarului Le Matin, al cărui text ar fi fost supus d-lui Stoilov, scopul delegațiunii bulgare trimise în Rusia era de a face să nască sentimentele rusofile ale națiunei și ale guvernului bulgar. Afară de aceasta, delegațiunea era însărcinată să întrebe pe Țar pe ce buze ar consimți la reluarea relațiunilor cu Bulgaria. Răspunsul ar fi fost că Rusia primește ca un fapt îndeplinit numirea prințului Ferdinand, însă cere ca gagia convertirea prințului Boris. Nu a fost vorba de a impune ofițeri ruși în armata bulgară. D. Stoilow a făcut elogiul devotamentului mitropolitului Clement către prințul Ferdinand. Nu se cunoaște încă hotărîrea luată de prinț cu privire la convertirea prințului Boris. D-sa ’i-a dat sfaturi dictate de patriotism și de devotament către dinastie, însă prințul este singur judecător al chestiunii convertirii. Sofia, 10 August. Ziarul Mir vorbește despre sosirea prințului Ferdinand, care este așteptat Luni dimineață ; observă că municipalitatea pregătește o primire strălucită prințului; aprobă această intențiune și zice că Bulgarii trebue să arate toată puterea lor, iubirea și alipirea către prinț și să dovedească astfel inimicilor din năuntru și din afară că atacurile lor au avut rezultatul de a spori iubirea și devotamentul către prinț și dinastie. Coburg, 10 August. Coburger Tagblatt declară neîntemeiate știrile ziarelor relative la un consiliu de familie ce s-ar fi ținut aci sau la Reichardsbrunn și despre intervenția perechiei ducalepe lângă Țar. Atena. 10 August. Ziarele califică de absurdă propunerea de a oferi tronul Bulgariei prințului George. Acesta ar fi zis, aflând această știre , «Cei cari au lansat această candidatură nu s’au gândit să se adreseze mai întâia la mine». Sofia, 11 August. Ziarele anunță că coalițiunea partidelor liberale anti-rusești, stambulowiste și radoslavowiste este acum un fapt îndeplinit, deoarece moartea lui Stambulov a făcut să dispară toate divergențele personale. D. Petkov va lua direcțiunea partidului. ------------------------- ............. ■ ■ Budapesta, 10 August Congresul naționalităților s’a deschis; 200 de membri au asistat. D. Mangra, cel dintâiu orator, constată că naționalitățile din Ungaria nu gravitează în jurul străinătății și nu au tendințe de înaltă trădare (aplause frenetice). Un Român, un Sârb și un Slovac au propus de a trimite o telegramă de omagiu împăratului. La începutul ședinței s’a refuzat intrarea in congres a unei deputațiuni care nu aparține partidului național, ceea ce a cauzat zgomot mare. Reprezentanții români, sârbi și slovaci, cărora li s’a interzis intrarea în congres, au redactat o protestare în contra deciziunii unui congres, ai cărui membri nu sunt autorizați a vorbi în numele naționalităților din Ungaria și roagă guvernul să interzică ținerea unui congres, care urmărește tendințe periculoase pentru naționalități și pentru patrie. Președinții aleși sunt: d-nii Michail Polt, sârb, Popp de Băsești, român și Mudron, slovac. Românii cărora li s’a interzis intrarea s’au pus să strige : «Revenim, nu trebue să luați rezoluțiuni în numele națiunii române ; dv. nu reprezintați întreaga națiune !» După acest incident s’a ales un comitet de 45 membri (15 persoane de fiecare naționalitate). Raportorul român, d. Popp, relevează în discursul său necesitatea cooperărei naționalităților pentru a favoriza interesele