Timpul, august 1895 (nr. 170-194)

1895-08-01 / nr. 170

ANUL AL $APTE­SPRE­ZECELEA.~­ No. 170 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE Redacția și Administrația — 23,8TRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani /TIMPUL I. A/v I ' mtKKmm «JIHHLb w» V­JHk «aMHfd­ JbAhéN­­­V in țară pe un an ....................................40 lei , pe 6 luni .......... 20 lei , pe 8 luni . . 10 leî Pentru străinătate, un an.........................50 leî In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 bani rumenii la Agence de joumaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. Pentru „LE TEMPS” Cu prilegiul vizitei MM. L­. Regele și Regina la Ischl, ziarul francez Le Temps găsește ocazia nemerită ca să-și arate reaua sa voință față de România. Intr’adevăr, facând pronosticuri asupra atitudinea României între cele două mari grupe de puteri ale Europei, Le Temps ne face in­juria de a ne pune în rândul țâ­rilor în care este permis să se deosibească părerea poporului de părerea clasei gu­vernante și să se stabilească un fel de antagonism între interesele națiunii și intere­sele Coroanei. Nu știm dacă vor fi teri destul de informe și de lipsite de mân­drie națională în­cât să primească fără a tresări de mânie asemenea tratamente. Ceea­ ce putem să a­­firmăm confratelui nostru parizian este că România nu a fost, și nu este din rândul acestor târi. Când Le Temps, în aceeași co­loană, pretinde că atât guverna­mentalii cât și opoziția au o ace­eași tendință politică și în același timp se întreabă dacă tot asta este și opinia publică, atunci sau ne aflăm în fața unui lapsus de ra­ționament neobicinuit la un ziar serios, sau­ în fața unei inocente de sigur, dar injurioase tentative de a prezenta opinia publică din România ca ceva deosebit de opinia cărmuitorilor sei. Cam ce ar fi acest ceva, mărturisim că nu pri­cepem și că în loc de a ne bate ca­pul cu un rebus inexplicabil, pre­ferim să credem că ne aflăm iată cu una din nenumăratele greșeli pe care presa franceză le grămă­dește când e vorba de lucruri mai depărtate. • Un alt ziar francez, ostil nou­, Le Memorial Diplomatique, nu spunea mai deunăzi că în Româ­nia este prim-ministru Petre Carp și în Bulgaria ministru de externe An. Stolojan? A doua curiozitate, ca să în­trebuințăm un termen politicos, a ziarului parizian este când își în­­chipuește că interesele națiunii ro­mâne sunt altele de­cât interesele Regelui Carol. Și pentru ca idea sa să pară acceptabilă, Regele Ca­rol al României, întemeietorul re­gatului român, cel care n’a moș­tenit Coroana, ci a cucerit-o singur în vârful unei săbii pe care cu generozitate și cavalerism la zi de grea cumpănă a pus-o în slujba unui monarh­ vecin și prieten, devine sub condeiul ziaristului fran­cez un Hohenzollern rătăcit pe un tron din Orient. Se înșeală amar Le Temps. Ins­­tituțiunea Dinastiei în România nu stă în rândul lucrurilor discutabile, nici înlăuntru și cu atât mai puțin în afară. Nimeni și nici chiar ziaristul care a conceput extraordinara idee a unei deosebiri de interese între națiune și Regele ei, nu ar în­drăzni să vorbească de interesele împăratului Germaniei ca deose­bite de ale poporului german, ori de interesele Reginei Victoria în contrazicere cu interesele poporului englez In România, dinastia este tot așa de înrădăcinată și tot atât ex­­presiunea cea mai înaltă a voinței naționale ca și în Germania și ca și în Anglia. Și noi ne simțim tot așa de atinși în amorul nostru propriu național când cineva, mai ales un străin, atacă pe Regele nostru, ca și Germanul și Engle­zul când ar vedea atăcându-se Su­­veranul lor. Se poate câte o dată ca între noi, cu acea ușurință glumeață pe care o punem în discuțiile noastre politice, căte un nerăbdător să treacă cu critica lui pe d’asupra capului miniștrilor până la Suveran, — nu este Român însă care să primească, fie în ori­ce circumstanțe și sub ori­ce pretext, ca străinul, ori­care ar fi el, să aibă aerul măcar că atacă pe capul Statului. Noi suntem monarh­ici nu nu­mai din pricina meritelor și calită­ților excepționale și caldului pa­triotism al Regelui nostru , suntem monarh­ici fiind-că suntem convinși că această formă de guvern este și cea mai bună și cea care garan­tează mai deplin neatârnarea noastră națională Ca un jurnal republican să nu priceapă sentimentul nostru mo­narh­ic, lucrul se explică. Ceea­ ce nu se explică este ca cine­va să nu înțeleagă că nu este posibil să des­parți pe Rege de națiune fără ca să provoci în același timp cea mai adâncă revoltă a mândriei naționale în mijlocul acelei națiuni. Am fi lăsat să treacă fără co­mentarii­ un articol de jurnal, care de­sigur n’are nici o influență asupra vieței noastre politice. Cum însă este întâia oară când un ziar serios a căutat să întindă și asupra Ro­mâniei doctrina prea comodă a des­părțirii Suveranului de poporul său, am crezut că este bine să o sem­nalăm, nădăjduind că n’are să se mai repete. Noi, nu față de un Suveran, dar chiar față de un simplu prezident de Republică, necunoscut înaintea alegerii și menit să dispară din viața politică după câți­va ani, nu ne-am permite nici­o­dată să pretindem că are alte interese de­cât ale țarei sale. Și nu știm pentru ce niște mititei și orientali ca noi am avea mai mult simțul lucrurilor permise de­cât confrații noștri parizieni. —-------------------♦-----------------------­ TELEGRAME Impfiratul Wilhelm în Englitera Cowes, 10 August. împăratul a prânzit la Osborne la regina Victoria. Apoi, după ce a făcut mai multe vizite, a oferit un prânz pe bordul lui Ho­henzollern. După aceea a plecat la Sou­thampton. Boala arh­iducelui Franz Ferdinand Viena, 10 August. Polit. Correspondent află că arh­iducele Franz Ferdinand este atins de o bronehită. Are nevoie de a fi căutat mai multă vreme , după sfatul doctorilor săi nu va asista la manevrele de toamnă. Achitare Berlin, 10 August. Tribunalul a achitat pe studenții bulgari Ilia Ivanov ți Raynow acuzați pentru ofense către împărat. Ei au fost puși îndată în li­bertate. Cavaletti și Crispi Roma, 10 August. Tribuna anunță că Camera consiliului tribunalului penal a declarat necompetința autorităților judiciare în privința denunțării d-lui Cavalotti contra d-lui Crispi. Sfârșitul alegerilor engleze Londra, 10 August. Lord Leonard Lyn­e, liberal, fiind ales deputat la Harkney in insulele Setland, ale­gerile engleze sunt terminate. Din Maroc Tanger, 10 August. Crucișătorul englez Osthruse­ni un cru­­cișător francez au sosit. Acum se află aci nouă corăbii de resbel străine. Berlin, 11 August. Norddeutsche Zeitung anunță rechema­rea escadrei germane care se află la Tanger, din cauză că guvernul marocan a acordat satisfacțiunea cerută pentru asasinatul su­­pușilor germani Rockstrai și Neumann. A pro­mis afară de această pedepsire a culpabililor ți destituirea funcționarilor, a căror atitu­dine a fost cauza plângerilor guvernului german. Scufundarea unui vapor Brest, 10 August. Un vapor s’a scufundat în apropiere de Onessant; numai cotul se vede. Nu sa știe care este soarta echipagiului. Se crede că este vaporul Miranda din Hamburg. S’au trimes ajutoare. Brest, 11 August. Un vapor francez a scăpat dri dimineață cei 41 de naufragiați ai vaporului german Miranda, scufundat în apropiere de insulele Onessant, din cauza brumei. Corabia este cu desăvârșire perdută. Surpare Breslau, 10 August. In urma unei surpări de grămezi mari de­­ pietre într-o mină din apropiere de Laura­hütte, mai mulți mineri au fost acoperiți cu pământ; două mineri au fost omorîți ți dour răniți de moarte. Inaugurarea unui monument Remirmont, 11 August. Ministrul instrucțiunei publice a in­augu­­rat monumentul ridicat soldaților morți în timpul resbelului din 1870/71. D. Măline a rostit un discurs elocvent, apoi d. Poincarte a luat cuvântul ți a zis că ceremoniile ca cele de azi permit a dovedi, cu o nealtera­­bilă pietate, că Franța păstrează doliul sacru ți onorează curagiul și nefericirea. Americanii în Syria Washington, 11 August. O corabie de resbel americană care sta­ționează în Europa a primit ordinul de a pleca în Syria, pentru a protege acolo pe su­­pușii americani ți pentru a face o anchetă asupra atacării școalei misiunei americane de la Tarsus. -------------------------—---------------------­ Prietenii crocoi De cât­va timp începusem să am ve­leități de socialism. Teoriile umanitare și democratice din Lumea Nouă, ideea că avem să muncim toți la un fel, adică pentru același sa­­lariu, credința că vom împărți cu toții toate bunurile omenirea acesteia, me amin­tise în așa grad, în­cât eram aproape să părăsesc rândurile partidului conservator și să me înscriu între prietenii de la re­dacția lui Nădejde. Când colo, un mic articolaș publicat Sâmbătă în Lumea Nouă m’a trezit și mi-a arătat că de­geaba îmbrățișăm cu așa mare căldură teoriile socialiste de­oare­ce și la prieteni se petrec lucrurile aidoma ca la noi—așa zișii ciocoi. Iată ce spune Lumea Nouă: «Suntem acum în vacanță; cei mai mulți tovarăși de idei, cari dispun de mijloace, se odihnesc prin diferite sta­țiuni de vară. In vremea aceasta noi muncim aici pe niște călduri tropicale și dumnealor ne citesc și ne critică». Apoi bine, frate, întocmai așa se pe­trec lucrurile și la noi. Unii tovarăși de idei se odihnesc prin diferite stațiuni, iar alții muncesc și se coc în București. E­l credeam, în nevinovăția mea, că îndată ce te-ai făcut socialist, pui în practică toate teoriile partidului, împărți frățește cu prieteni ceea ce starea so­cială actuală ți-a dat de prisos. M’am în­șelat amar. Cum bănuiam eu așa ceva când am văzut pe C. Miile plecând în străinătate , îmi ziceam însă că el este un socialist de contrabandă de la Adevărul, iar in ca­litate bektemis de la Lumea Nouă, care prin întrunirile de la Sotir știa să spue lămurit cetățenilor ce fericiri îi așteaptă atunci când vom fi toți o apă Ziarul în cestiune ne mai divulgă alt cusur al socialiștilor ziariști și anume în­dărătnicia lor ca colaboratori. El zice: «Vara, la umbră, când nu faci nimic, mintea gândește, visează, combină și fău­rește lucruri de multe ori foarte de seamă. De ce se perd toate aceste comori de socialiștii în vilegiatură și de ce nu trimit ei câte un articol redacției!» întocmai, iarăși, ca la noi. Avem și noi tovarăși de idei cari fă­­găduesc articole și nu le trimit cu toate că stau vara la recoare, unde pot cu­minte senină să combine, să făurească multe și mărunte. Așa­dar, de­geaba era să mă fac so­cialist și să trec într’un partid în care sunt tot așa de mulți pârliți ca la noi ciocoii, cu aceleași cusururi, dar fără a­­celeași calități, înțelegeam socialismul dacă puteam să nu mă plimb vara pe socoteala prietenilor cu toți prietenii, dar să stau în București, și să-mi lase gura apă după petrecerile lui Mille, foarte mulțumim. Remai ciocoia mai bine. Sofia. -------------------------------------------------­ înaltă politică In urma unei notițe publicate în Me­morial Diplomatique, care conținea o serie de comentarii și informațiuni tendențioase și caraghioase la adresa politicei străine a României, presa franceză s’a emoționat de știrile senzaționale apărute în acest ziar și mai mulți ziariști s’au grăbit, împinși de curiozitatea inerentă meseriei lor, de a se duce la Legațiunea noastră din Paris pentru a afla dacă intr’adevĕr afirmațiu­­nile Memorialului diplomatic erau sau nu exacte. Acești domni s’au prezentat în bi­rou­­rile Legațiunea la orele de cancelarie, adică când funcțiunile secretarilor ii obligă de a se ține la dispozițiunea publicului și când eî ar fi lipsit de la datoria lor, refuzând de a ’i primi, cu atât mai mult că zia­riștii nu pomenise­ă de scopul vizitei lor, cerând chiar a se întreține cu orî­care ar fi din domnii secretari. D­r. Ghika, însărcinatul nostru de a­­faceri la Paris, intervie­vat de unul din reporterii ziarului Le Soir, n'a depășit în­tru nimic rezerva de rigoare, declarând că nu intră în rolul său de a examina și aprecia orientațiunea ce s’a dat sau ce s’ar da politicei României, și că nu avea și nu putea prin urmare da aici o infor­­mațiune în această privință. D. Ghika a mai adăugat că r­ü se atribue o semnifi­care politică vizitei regale la Ischl, că ea este numai o simplă vizită de cur­tenie, că Regele călătorind aproape în fie­care an în străinătate, nu e de loc surprinzător ca Majestatea Sa trecând pe teritoriul acestuia să se fi oprit în orașul unde se găsește M. S. împăratul Franz Iosef pentru a -i face o vizită și că coincidența acestei că­lătorii și acestei întâlniri cu evenimentele Bulgariei nu putea fi de­cât fortuită de Soir, reprodus de ziarele L' Eclair, Le Matin, L­a Liberté și P­ontransigeant, a fost tot atât de laconic în darea sa de seamă ca și legațiunea însăși. Singur raportorul ziarului Gil Bias a simțit necesitatea cam scuzabilă în acest morte-saison a jurnalismului de a consacra acestei chestiuni o coloană întreagă. Foarte serioasă Voința Națională s’a grăbit de a reproduce, nu darea de seamă a ziarului Le Soir și a celor­ l’alte ziare, ci articolul fantezist din Gil Blas, agre­­mentându-i cu felurite apreciațiuni mai hazlii unele de­cât altele. Singurul ziar de care s-a legat pana fecundă și inspirată a marelui politician de la Voința a fost gazeta Gil Bias, care până acum trecea drept un organ cu ten­dințe mai mult literare și voluptoase de­cât o zone de înaltă importanță politică. Poveștile colonelului Lam­pete și nenoroci­rile amiralului Lekelou îubec trebuiau astă dată să cedeze unui interview senzațional multiplele coloane care până mai deunăzi reproduceau­ proza fermecătoare și frase­­ologia rotunjită a d­lui Armand Sylvestre. Voința Națională trebuia să’șî vire nasul în această deliciosă... gazetă și, cu o serio­zitate și un pedantism din cele mai cara­ghioase, să comenteze apreciațiunile închi­puite ale înaltului funcționar de la Lega­țiunea română din Paris asupra orienta­­țiunei politicei străine a României. Imaginațiunea redactorului Voinței s’a pierdut în niște considerațiuni de înaltă politică, de concepțiunea cărora Metternich ar fi fost de­sigur și cu dreptate gelos. Pentru a permite unor asemenea pro­funde considerațiuni de a se manifesta in toată divagațiunea lor, nu trebuia de­cât ocaziunea unui interview al d-lui G. Bi­bescu (? I) unul din înalții funcționari ai Legațiunii­, care a subliniat toată cuvântarea sa, mai cu seamă partea privitoare la ma­nevrele de toamnă, cu un surîs m­­glicios și care un genunchi a rugat pe reporterul ziarului Gil Blas de a se feri, prin infor­­mațiuni imprudente, de a face jocul pu­terilor centrale. Nu e nevoe să insistăm mai mult asu­pra caracterului de înaltă fantezie și asu­pra calităților de imaginațiune profesio­nală ce prezintă aceste afirmațiuni atri­buite maliciosului înalt funcționar. Asupra acestui punct nu s’a înșelat ni­meni nici în Franța nici chiar în Europa, de­oare­ce nu s’a găsit un alt ziar care să reproducă acest articol. Singură, Voința s'a făcut ecoul acestor interesante aprecia­țiuni cu ocazia cărora caracterul special al lui Gil Bias, numărul mai mult răs­­­trâns al cititorilor lui și mai cu seamă temerea Legațiunei de a porni o polemică, au oprit pe însărcinatul nostru de afaceri de a cere o rectificare. V. MARȚI 1/13 AUGUST 1895 ANUNGIURI și INSERȚII Linia 36 litere petit pag. IV...................0,4­­1 Reclame........................ III...................2,50 . ............... „ II...................5.­la Paris anunciurile se primesc la Agenția 3 Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23. ST­RAD­A DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani Pentru a sfârși dăm marelui om politic care a scris articolul de Sâmbătă un sfat prietenesc, să citească în Gil Bias mai mult farsele amabilului filosof grec Phe­­pipimongropoulo și să se ocupe mai pu­țin de politică înaltă. ------------------------­-----------------------­Evenimentele din Bulgaria — Prin fir telegrafic — Berlin, 10 August. După telegrame particulare din Sofia, Tu­­rekceff ar fi fost pus în libertate. Paris, 10 August. După un articol al ziarului Le Matin, al cărui text ar fi fost supus d-lui Stoilov, sco­pul delegațiunii bulgare trimise în Rusia era de a face să nască sentimentele rusofile ale națiunei și ale guvernului bulgar. Afară de aceasta, delegațiunea era însărcinată să în­trebe pe Țar pe ce buze ar consimți la re­luarea relațiunilor cu Bulgaria. Răspunsul ar fi fost că Rusia primește ca un fapt în­deplinit numirea prințului Ferdinand, însă cere ca gagia convertirea prințului Boris. Nu a fost vorba de a impune ofițeri ruși în armata bulgară. D. Stoilow a făcut elogiul devotamentului mitropolitului Clement către prințul Fer­dinand. Nu se cunoaște încă hotărîrea luată de prinț cu privire la convertirea prințului Bo­ris. D-sa ’i-a dat sfaturi dictate de patriotism și de devotament către dinastie, însă prințul este singur judecător al chestiunii con­vertirii. Sofia, 10 August. Ziarul Mir vorbește despre sosirea prin­țului Ferdinand, care este așteptat Luni di­mineață ; observă că municipalitatea pregătește o primire strălucită prințului; aprobă această intențiune și zice că Bulgarii trebue să arate toată puterea lor, iubirea și alipirea către prinț și să dovedească ast­fel inimicilor din năuntru și din afară că atacurile lor au avut rezultatul de a spori iubirea și devotamentul către prinț și dinastie. Coburg, 10 August. Coburger Tagblatt declară neîntemeiate știrile ziarelor relative la un consiliu de fa­milie ce s-ar fi ținut aci sau la Reichards­­brunn și despre intervenția perechiei ducale­­pe lângă Țar. Atena. 10 August. Ziarele califică de absurdă propunerea de a oferi tronul Bulgariei prințului George. Acesta ar fi zis, aflând această știre , «Cei cari au lansat această candidatură nu s’au gândit să se adreseze mai întâia la mine». Sofia, 11 August. Ziarele anunță că coalițiunea partidelor liberale anti-rusești, stambulowiste și rados­­lavowiste este acum un fapt îndeplinit, de­oare­ce moartea lui Stambulov a făcut să dispară toate divergențele personale. D. Petkov va lua direcțiunea partidului. ------------------------- ............. ■ ■ Budapesta, 10 August Congresul naționalităților s’a deschis; 200 de membri au asistat. D. Mangra, cel dintâiu orator, con­­­stată că naționalitățile din Ungaria nu gravitează în jurul străinătății și nu au tendințe de înaltă trădare (aplause frene­tice). Un Român, un Sârb și un Slovac au propus de a trimite o telegramă de oma­­giu împăratului. La începutul ședinței s’a refuzat in­trarea in congres a unei deputațiuni care nu aparține partidului național, ceea­ ce a cauzat zgomot mare. Reprezentanții români, sârbi­ și slovaci, cărora li s’a interzis intrarea în congres, au redactat o protestare în contra deciziunii unui congres, ai cărui membri nu sunt autorizați a vorbi în numele naționalită­ților din Ungaria și roagă guvernul să interzică ținerea unui congres, care ur­mărește tendințe periculoase pentru na­ționalități și pentru patrie. Președinții aleși sunt: d-nii Michail Pol­t, sârb, Popp de Băsești, român și Mu­­dron, slovac. Românii cărora li s’a interzis intrarea s’au pus să strige : «Revenim, nu trebue să luați rezoluțiuni în numele națiunii ro­mâne ; d­v. nu reprezintați întreaga na­țiune !» După acest incident s’a ales un comitet de 45 membri (15 persoane de fie­care naționalitate). Raportorul român, d. Popp, relevează în discursul său necesitatea cooperărei na­ționalităților pentru a favoriza interesele

Next