Timpul, decembrie 1895 (nr. 268-290)
1895-12-01 / nr. 268
PI ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. — No. 268 UN NUMER 10 BANI A BOXAMENTELE In tară pe un an...........................1 . 30 lei ’s pe 6 luni........................... 18 lei » pe 3 luni...................................10 lei Pentru streinătate, un an. . . ... . 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tóte chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA —"20. Strada Academiei, 16 — INGERINȚE Și N’au fost bătăi multe, zic liberalii, deci n’au fost ingerințe, deci am avut alegeri libere. Am mai spus că acest fel de argumentare e bun pentru Toboc. Când zicem Toboc e ca să nu zicem Ghița Lungu. Oamenii simpli, printre cari trebue să numeram acum și pe d. Fleva, înțeleg poate prin alegeri libere lipsa de scandal la birourile de vot și atâta tot, încolo toate sunt permise și alegerile tot libere se chiamă în jargonul liberal. Ei bine, nu e așa. Bătăile și scandalurile nu numai nu constituie un mijloc pentru a câștiga voturi în favoarea guvernului care le înscenează, dar încă aceste procedeuri barbare înstrăinează unui guvern chiar și pe unii dinamicii săi. Liberalii au făcut destulă experiență în trecut cu sistemul acesta pentru ca să se fi convins că el nu poate da decât rezultate cu totul opuse acelora pe care le dorește guvernul. Au înțeles poate liberalii că a voi să storci voturi bătând pe alegători este ca și când țî-ai bate cocoșul ca să ouă găinile. Cel puțin d. Fleva a fost și este de părerea aceasta. Și atunci s’a adoptat un sistem mai perfecționat de ingerințe: presiunea morală sau mai bine zis imorală. De această presiune guvernul liberal a uzat și abuzat cu prisosință. Tot aparatul puterei executive s’a pus în mișcare pentru a asigura reușita candidaților guvernamentali și cele ce s’au spus până acum în gazete despre abuzurile fățișe ale administrației nu sunt nemica în comparație cu ingerințele care s’au făptuit în taină. Dar e de ajuns ca unele pilde date pe față să’țî desvăluie întreg sistemul. Sistemul este tocmeala între deținătorul putere și alegător. Amenințarea și făgăduiala sunt armele cu care a luptat guvernul liberal în ultimele alegeri. Ca să se poată tocmi cu alegătorii îi trebuiau guvernului samsari, în acest scop a împănat funcțiunile administrative cu tot soiul de agenți electorali, dând afară din slujbe pe vechii funcționari și a numit comisii interimare în locul tuturor consiliilor comunale alese. Și fiindcă cu toate astea majoritatea miniștrilor bănuiau pe „creerele bolnav“ de la interne —cum îl numește Voința pe d. Fleva — de oarecare veleități de trădare, guvernul a delegat și pe câțiva miniștri prin județe ca să se asigure dacă samsarii își fac datoria și ca să confirme și ei samsarlîcul. Samsarlîc cam necinstit, nu e vorbă, căci aceeași prefectură s’a făgăduit la câte trei-patru alegători ți influenți, aceeași subprefectură, același loc de magistrat, de advocat al Statului, etc. cu un cuvânt una și aceeași funcțiune s’a făgăduit la mai mulți până să se treacă gîrla. Altora s’au promis alte locmale, numai să’și dea votul candidaților guvernului. Iar unde nu prindea de la început făgăduiala se recurgea la amenințări. Din ziua în care M. S. Regele au încredințat liberalilor puterea, ei au ținut prăvălie deschisă în care au vîndut funcțiunile Statului, ale județelor și ale comunelor pe voturi, însăși organizarea partidului liberal e ,așa întocmită încât interesul individual primează orice interes general. Comitetele din județe sunt atâtputernice și dispun de toate funcțiunile din județul respectiv. Ele împart favorurile și disgrațiile și cei de la centru ratifică tot ce fac comitetele în vederea reușitei în alegeri. ^Un fruntaș liberal dintr’un oraș important, unde e stăpân pe situație ne zicea zilele trecute : — La noi nu e ca la voi. La noi comitetele fac totul la alegeri. Și apoi adause surîrend: — Acum, ceea ce ați putea voi reproșa acestui sistem este că noi, cari compunem aceste comitete suntem mai toți persoane oficiale. Interlocutorul nostru era președintele unei comisii interimare. N amenințarăm în glumă ci vom spune d-lui Fleva, iar președintele comisiei interimare ne respinse : — îmi pasă mie de d. Fleva! Eu sunt mai tare decât el. Și persoana în chestiune este una din personalitățile cele mai onorabile și mai cinstite din partidul liberal. Mulțimea poate nu știe că atunci când liberalii de frunte vorbesc cu noi în particular, sau chiar la birt, la cafenea, pe stradă sau în drumul de fer țin cu totul alt limbagiu decât acela pe care ni-1 debitează zilnic gazetele liberale cu un ifos și cu o fățărnicie care ni se par destul de comice. Singura obiecțiune ce ne fac liberalii în asemenea împrejurări este că noi nu știm să cultivăm pe alegători, că ne credem prea sus puși și că nu știm să ne creăm partizani, ba încă îî nemulțămim și pe cei mai devotați prin faptul că fiind la putere le refuzăm favorurile ce ne cer. Dealtmintrerea în cercurile diriguitoare din țară nu este un secret pentru nimeni că singura încriminare ce se face în partidul conservator șefilor este că, fiind la putere, ei n’au îndestulat pretențiunile unora și altora, ci s’au pus mereu pe terenul intereselor superioare ale țarei. Și apoi li se dă ca pildă partidul liberal: — Priviți la liberali, li se zice, uitați vă cum știu ei să încălzească la sînul budgetului pe ai lor, cum nu stau mult la chibzuială când e vorba să dea afară pe un funcționar conservator, ori cât de bun ar fi, ca să facă loc unuia din ai lor. Dar d-voastră ați ținut în slujbe pe toți funcționarii colectiviști, ca niște naivi ce ați fost și ați nemulțămit pe proprii voștri partizani. Această imputare e foarte justificată. Dar este ea oare în defavoarea partidului conservator ? Din contră ea îl onorează în persoanele conducătorilor săi. Această împrejurare explică în același timp pentru ce liberalii se bucură în aparență de o mai mare popularitate decât conservatorii, cel puțin când le dă Regele puterea Și cu toate astea liberalii au recurs în ultimele alegeri la cele mai scandaloase ingerințe, când nici n’aveau poate nevoe pentru ca să dobândească majorități cu care să poată guverna. De ce ați făcut’o ? O vom explica într’un viitor articol. TELEGRATMIB2 Din Camera austriacă Viena, 10 Decembre. Camera deputaților. Discuția generală a budgetului continuă. Contele Badeni face un elogiu foarte călduros răposatului conte Taaffe, pe care îl dă ca model tuturor funcționarilor austriaci. Vorbind de chestiunea guvernatorului Boemiei și de naționalități, d-nul Badeni recunoaște declarațiunile programului guvernului care și-a impus ca sarcină suprema de a aduce pacea între diferitele naționalități. Se declară dispus să înlesnească intrarea în Dietă a Tirolenilor de Sud. Intru ce privește chestiunea electorală de care guvernul se ocupă de la venirea sa la putere, reforma este deja elaborată și se va supune parlamentului in prima ședință din Februarie. Momentul actual nu este favorabil discuției acestei reforme pentru că nici Camera, nici comisiunea n’ar avea destul EDIȚIA .A THEIA timp pentru a discuta acuma. (Aplause vii). închiderea Camerei ungare Budapesta, 10 Decembre. Camera deputaților s’a amânat pentru 9 Ianuarie 1890. În Reichstagul german Berlin, 10 Decembre. Reichstag. Cu ocazia discuției budgetului d. de Hohenlohe desminte aserțiunile d-lui Kardorf și constată unanimitatea guvernului care menține cu desăvârșire programul desfășurat anul trecut de cancelarul imperiului. Guvernul va continua să combată aspirațiunile acelora cari voesc să distrugă starea socială actuală, monarhia și religiunea. Guvernul va aplica legile actuale pentru a protege pe cetățenii leali. (Aplause vii). Din Camra italiană Roma, 10 Decembre. La Cameră d-nn Capiero, Brin și Cavalotti depun interpelări asupra situației din Africa. D-nul Cuspi fiind indispus, ministrul lucrărilor publice declară că guvernul va face față necesităților grabnice și nu va lua nici o hotărîre care să angajeze țara în cheltueli, fără ca aceste cheltueli să fi fost decretate de parlament. După cererea ministrului, discuția interpelărilor s-a amânat pe Sâmbătă. Din Camera franceză Paris, 10 Decembre. Camera deputaților. Cu ocazia discuțiii budgetului coloniilor, d. Guievese, răspunzând la diferite observațiuni, zice că politica colonială franceză a eșit din calea ofensivă pentru a intra într’o perioadă de pace. Franța nu se va lăsa să fie călcată de vecinii săi și nu va căuta să -și întindă posesiunile. In timpul discuției budgetului resbelului, d-nul Cavaignac zice că chestiunea reangajării sub ofițerilor este una din cele mai mari preocupațiuni ale administrației care va căuta prin toate mijloacele să oprească mișcarea de descreștere în reangajări (aplause) MAZETA Se vede că prefectura poliției a început să lovească peste degete pe calerigiii de la Mazeta Poporului. Era și vremea, de altfel, căci prea puneau des picioarele în blid. Când cu chestiunea ofițerilor demisionați, Mazda a făcut cunoscut publicului că «d. general Budișteanu, ministrul de războiu, a chemat în cabinetul său pe ofițeri și, după ce’-a întrebat ce doresc, le-a făgăduit să le sprijine petiția în Parlament». A doua zi Mazeta, din ordinul poliției, a desmințit pe Gazeta Poporului. Săptămâna trecută, tot Mazda a adus la cunoștința polițiilor că consiliul de miniștri a decis să nu înlocuească nici un funcționar în timpul perioadei electorale. După 24 de ceasuri, Monitorul d-lui Fleva, și după el Gazda Poporului, a desmințit informația Mazelei. Deunăzi, gazeta d-lui Palladi a reprodus in coloanele sale scrisoarea d-lui I. Lecca, prefectul de Bacan, și a reprodus-o ca si dovedească cum ci textul ei nu aduce nici o probă în sarcini prefectului. La câteva zile de interval, Bacca îoXagrafiazi scrisoarea. Imediat Mazeta, crezând că ’și servește stăpânii, serie revoltată : «Turbați de nimicirea lor electorală, tinerii de la Epoca ’și-au perdut mințile până la a fiuri in redacția lor o pretinsă scrisoare a d-lui I Leca, prefectul de Bacău, către un oarecare alegător local, voind, prin publicarea acestui apocrif nu facsimile, să probeze că guvernul a făcut îngrozitoare ingerințe în alegeri. « Când, spre a face sensație, ajunge cineva aci, trebue să’și fi perdut, desigur, mințile presupunînd că a avut vreodată minte. Căci numai un nebun sau un prost ’și-ar închipui că cu așa născociri brutale și cusute cu ață albă se mai poate induce publicul în eroare». Văzând această contradicție «brutală și cusută cu ață albă», noi am relevat-o și am întrebat: Cine minte ? Caseta Poporului sau fratele prefectului care a afirmat că într’adevĕr d. I. Lecca a trimis alegătorului scrisoarea în chestiune ? Și știți ce răspunde azi mintoasa Mazni ? Ascultați : «Am voit să jucăm o farsă gazetelor opozante și mărturisim că n’am reușit decât numai cu două. In adevăr, prea naiv trebuia să fie cineva pentru a cădea într’o cursă așa de grosolană.» Respunsul Mazetei, respuns pe care clubul colectivist trebue să l găsească ingenios, amintește pe al țiganului într’o circumstanță identică : — Nu ’ți e rușine, țigane, să-mi bagi mâna în buzunar ? — Dar ție nu ’ție rușine să n’ai para chivară în buzunar ? Coc. BALOTAGIILE DE BRI EK, Mercur!, s’au făcut alegerile de balotagiu pentru colegiul I de Senat și colegiul III de Cameră. Au reușit ; Colegiul I de Senat COVURLU! Alegători înscriși: 310. Votanți 255 George Cavaliotti lib. 142 ales George N. Gămulea lib.-dis. 83 D. Lascar Catargiu și a retras candidatura. RÂMNICUL-SĂRAT Alegători înscriși 161 Votanți 131 Buletine anulate 2 Toma Kircu cons. 84 ales Ioan Mihăescu lib. 45 Colegiul III Cameră MEHEDINȚI Alegători înscriși 2138 Votanți 582 Buletine anulate 21 Gr. Jim. Grădișteanu lib. 490 ales C. I. Rădulescu ind. 54 I Radoiün 17 R.SARAT Alegători înscriși 1119 Votanți 312 Const. C Datculescu ind 306 ales P. P. Carp cons. 6 D. P. P. Carp și-a retras candidatura îndată după începerea votării. TELEORMAN Alegători înscriși 2088 Votanți 548 Buletine anulate 56 Chirițescu lid. 543 ales Astăzi se fac alegerile de balotagiu pentru colegiul II de Senat la Covurluiu și R.Sărat. VINERI 1/13 DECEMBRE 1895 UN NUMER 10 BANI A HUNCIÎIÎÎI și ISSEÍITII Linia 30 litere petit pag IV Reclame . .......................IUR ................ .. II In Paris anunciurile se țin Havas, 8 Place de la REDACȚIA ȘI ADMINISTRA - 16, Strada Academie Afacerea Arton După cum am prevăzut în urma arestării la Londra, a faimosului Arton, scandalurile au și reînceput în Franța și au pricinuit deja o desbatere în Parlament cu inevitabila ordine de zi, din care, s’o spunem de la început, ministrul de justiție a eșit triumfător. Se știe că Vineri Arton a compărut din nou în fața tribunalului din Bow Street, care, de astă dată, a admis extrădarea lui. Arton mai are încă un termen de 15 zile pentru a face apel și numai atunci se va ști dacă faimosul escroc va fi într’adever predat poliției franceze. După pronunțarea sentinței de către judecătorul din Bow Street, avocatul lui Arton, d. Newton, a făcut mai multor ziariști francezi, englezi și germani declarația următoare. In ziua de 24 Noembre inspectorul Houllier s’a dus în numele d-lui Cochefert, șeful siguranței publice din Paris la fiul și fiica lui Arton și ia invitat să vie la hotelul său Se duseră D. Cochefert le-a zis atunci că e bine dispus ,față cu părintele lor și că le va prezintă o persoană însărcinată de d. Ricard ministrul de justiție, de a vorbi cu el in numele său El le prezintă pe d. Georges Lefevre, apoi, zicând că misiunea sa este terminată, părăsi camera. — Ministrul m’a însarcinat, zise d. Lefèvre, să vă fac o propunere. Dacă tatăl d-v. consimte să vie în Franța, să ne predea actele doveditoare că mai multe persoane au luat bani, să ne dea amentele acestor afacri și să facă revelațiuni se va alege, pentru a-i face instrucție un judecător de instrucție favorabil și un procuror bine dispus, tot așa și un juriu ales Președintele tribunalului va cunoaște serviciile făcute partidului de către tatăl dv. și în loc de 20 de ani la cari a fost condamnat va căpăta o pedeapsă de abia doui ani în timpul cărora va fi bine ținut și poate că i se va da, după puțin timp,lîn secret libertatea. — Dar cine îmi spune, întrebă fiu lui Arton, căruia prezintarea d-lui Cochefert nu-î ajungea, că sunteți autorizat a’mî face propuneri ? D. Georges Lunèvre scoase atunci din buzunar o scrisoare purtând eticheta ministerului de justiție și semnată „Rcard.“ Scrisoarea aceasta, al cărei text și semnătură sunt de aceeași mână, zica că d Lefevre e autorizat a trata cu Arton în numele ministrului întorși acasă, Henri și Jeanne Arton redactară fiecare o reproducere exactă a convorbirei ce au avut cu d. Lefevre. Am văzut aceste două acte semnate și parafate și le vom revedea la Curtea de apel. A doua zi, Luni, d. Lefèvre căută să vază pe Arton la Holoway, dar fu obligat să se întoarcă spre a cere o autorizare de la minister Marți, în 28 Noembre, d. Lefavre vezu pe Arton și îî repetă ceea ce zisese copiilor sei. — Bine, zise Alton, admit. Dar azi voia să consult Intern pe avocatul meu. Vineri, în 29 Noembre, după audiența de la Bow Street, în una din celulele închisoreî. d. Lefevre vézu pe Arton în prezența copiilor săi Henri și Jeanne, a d-lui Royer, avocatul lui Arton, care călătorise in 1892 împreună cu Dupas și Arton la Veneția, și a d lui Newton. D. Lefevre își repetă propunerile în termenii pronunțați față cu copiii lui Arton. Părea a crede că propunerea sa, de care se arăta încântat, va fi acceptată fără dezitare și antă d-lui Newton faimoasa scrisoare datată din ministerul justiției și iscălită de d. Ricard. — Ce ziceți dv. ? — Zic că e o propunere destul de extraordinară, respinse d. Newton. Cum puteți asigura că justiția se va pronunța așa cum pretindeți ? — O, în Franța, respunse d. Lefavre facem cu justiția aproape tot ce voim. Dar care e răspunsul dv. ? — O asemenea afacere, zise d. Newton, cere timp de gândit. — Nu pot aștepta, respunse d. Lefavre, trebue să plec diseară și nu a mai fost văzutt spre marele regret al d-lui Newton, care îl citase ca martor. Istorisirea d-lui Newton a produs, în Franța o impresie enormă și chiar a doua zi deputatul Chaudey a interpelat pe d. Ricard ministrul"justiției. D. Ricard declară că trebue să protesteze ca om de onoare, cu toată energia, contra romanelor povestite de ziare. E surprins că un avocat ca d. Newton poate atribui unui ministru de justiție al Franței că tratează cu un Arton. Faptul s’a petrecut a?a . A doua zi după ,arestarea lui Arton s’a găsit un om despre care se spunea că știe unde ’și-a ascuns Arton hârtiile. Ministrul a scris deci comisarului trimis la Londra, spre a primi și ajuta pe acest om. Dacă ministrul ‘ar fi făcut altfel, merita să fie criticat Și această scrisoare să introducă tratări și să facă lui Arton promisiuni a căror îndeplinire e în afară de sfera de putere a unui ministru ? exclamă d. Ricard. Ordinea de zi, admisă de guvern, a fost adoptată cu 485 voturi contra un vot. Eastern. • Evenimentele din Turcia — Prin fir telegrafic — Londra, 10 Decembre. Reuter află din Constantinopol cu data de 8 Oct că în audiența acordată de Sultanu lui Nelidow, acesta i-a comunicat decisiunea conferinței ambasadorilor de la 6 Decembre, de a persista în cererea celor de ai doilea staționari. A rugat pe Sultan în numele Țarului să iscălească firmanele (L’au și acordat.—IV. Red) De câteva zile circulă știrea că câțiva ofițeri superiori, bănuiți că participă la mișcarea partidului tânăr turcesc au fugit din Turcia. Constantinopol, 10 Decembre. Știrea că Kiamil pașa ar fi fugit la Smirna pe o corabie englezească este falsă. Știrea după care s-ar fi dat foc casei lui Said pașa este neadevărată, casa imperială locuită de Șeicii arabi este acea care arde. Se crede că este vorba de o crimă. Se asigură că Said pașa persistă, să plece în străinătate, dar nu se știe dacă Sultanul va consimți la plecarea sa. In ceea ce privește cei de ai doilea staționari și firmanele se asigură că d. de Nelidow a declarat Sultanului din ordinul guvernului său că Rusia este cu desăvârșire în înțelegere cu puterile. Se asigură, în cercurile bine informate, că această declarațiune a nimicit, în cateva cercuri turcești puțina speranță ce exista încă într’o deosebire de păreri între Puteri. Viena. 10 Decembre. O scrisoare din Petersburg adresată Coendenței Politice zice că cu toată bunăvoința cea mai sinceră a guvernului rusesc către Turcia, Rusia este cu desăvârșire hotărîtă să lucreze în comun cu celelate Puteri și ar putea să se vadă si stă să se unească cu măsurile coercitive eventuale în contra Turciei dacă dezitarea continuă a Sudanului de a acorda firmanele pentru cei de al douilea staționari ar întrece răbdarea Puterilor. O schimbare repede de opiniune este necesară la Constantinopol, atât pentru