Timpul, decembrie 1895 (nr. 268-290)

1895-12-01 / nr. 268

PI ANUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA. — No. 268 UN NUMER 10 BANI A BOXAM­E­NTELE In tară pe un an...........................1 . 30 lei ’s pe 6 luni........................... 18 lei » pe 3 luni...................................10 lei Pentru streinătate, un an. . . ... . 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue­ de Maubeuge, 69 și la tóte chioșcurile. REDACȚIA ȘI­ ADMINISTRAȚIA —"20. Strada­ Academiei, 16 — INGERINȚE Și N’au fost bătăi multe, zic libe­ralii, deci n’au fost ingerințe, deci am avut alegeri libere. Am mai spus că acest fel de ar­gumentare e bun pentru Toboc. Când zicem Toboc e ca să nu zicem Ghița Lungu. Oamenii simpli, printre cari trebue să numeram acum și pe d. Fleva, înțeleg poate prin alegeri li­bere lipsa de scandal la bi­rourile de vot și atâta tot, încolo toate sunt permise și alegerile tot libere se chiamă în jargonul liberal. Ei bine, nu e așa. Bătăile și scan­dalurile nu numai nu constituie un mijloc pentru a câștiga voturi în favoarea guvernului care le însce­nează, dar încă aceste procedeuri barbare înstrăinează unui guvern chiar și pe unii din­amicii săi. Li­­­beralii au făcut destulă experiență în trecut cu sistemul acesta pentru ca să se fi convins că el nu poate da de­cât rezultate cu totul opuse acelora pe care le dorește guvernul. Au înțeles poate liberalii că a voi să storci voturi bătând pe alegători este ca și când țî-ai bate cocoșul ca să ouă găinile. Cel puțin d. Fleva a fost și este de părerea aceasta. Și atunci s’a adoptat un sistem mai perfecționat de ingerințe: presiunea morală sau mai bine zis imorală. De această presiune guvernul li­beral a uzat și abuzat cu prisosință. Tot aparatul puterei executive s’a pus în mișcare pentru a asigura reușita candidaților guvernamentali și cele ce s’au spus până acum în gazete despre abuzurile fățișe ale ad­ministrației nu sunt nemica în com­parație cu ingerințele care s’au făp­tuit în taină. Dar e de ajuns ca unele pilde date pe față să’țî desvă­­luie întreg sistemul. Sistemul este tocmeala între de­ținătorul putere­ și alegător. Amenin­țarea și făgăduiala sunt armele cu care a luptat guvernul liberal în ul­timele alegeri. Ca să se poată tocmi cu alegă­torii îi trebuiau guvernului samsari, în acest scop a împănat funcțiunile administrative cu tot soiul de agenți electorali, dând afară din slujbe pe vechii funcționari și a numit comi­sii interimare în locul tuturor con­siliilor comunale alese. Și fiind­că cu toate astea majoritatea miniștrilor bănuiau pe „creerele bolnav“ de la interne —cum îl numește Voința pe d. Fleva — de oare­care veleități de trădare, guvernul a delegat și pe câți­va miniștri prin județe ca să se asigure dacă samsarii își fac da­toria și ca să confirme și ei sam­­sarlîcul. Samsarlîc cam necinstit, nu e vorbă, căci aceeași prefectură s’a făgăduit la câte trei-patru alegători ți influenți, aceeași subprefectură, ace­lași loc de magistrat, de advocat al Statului, etc. cu un cuvânt una și a­­ceeași funcțiune s’a făgăduit la mai mulți până să se treacă gîrla. Al­tora s’au promis alte locmale, nu­mai să’și dea votul candidaților gu­vernului. Iar unde nu prindea de la început făgăduiala se recurgea la amenințări. Din ziua în care M. S. Regele a­u încredințat liberalilor puterea, ei au ți­nut prăvălie deschisă în care au vîn­­dut funcțiunile Statului, ale județe­lor și ale comunelor pe voturi, în­săși organizarea partidului liberal e ,așa întocmită în­cât interesul indi­vidual primează ori­ce interes gene­ral. Comitetele din județe sunt a­tât­puternice și dispun de toate funcți­unile din județul respectiv. Ele îm­part favorurile și disgrațiile și cei de la centru ratifică tot ce fac comite­tele în vederea reușitei în alegeri. ^Un fruntaș liberal dintr’un oraș im­portant, unde e stăpân pe situație ne zicea zilele trecute : — La noi nu e ca la voi. La noi comitetele fac totul la alegeri. Și apoi adause surîrend: — Acum, ceea ce ați putea voi reproșa acestui sistem este că noi, cari compunem aceste comitete sun­tem mai toți persoane oficiale. Interlocutorul nostru era președin­tele unei comisii interimare. N­ amenințarăm în glumă ci­­ vom spune d-lui Fleva, iar președintele comisiei interimare ne respinse : — îmi pasă mie de d. Fleva! Eu sunt mai tare de­cât el. Și persoana în chestiune este una din personalitățile cele mai onorabile și mai cinstite din partidul liberal. Mulțimea poate nu știe că atunci când liberalii de frunte vorbesc cu noi în particular, sau chiar la birt, la cafenea, pe stradă sau în drumul de fer țin cu totul alt limbagiu de­cât acela pe care ni-1 debitează zilnic gazetele liberale cu un ifos și cu o fățărnicie care ni­ se par destul de co­mice. Singura obiecțiune ce ne fac liberalii în asemenea împrejurări este că noi nu știm să cultivăm pe ale­gători, că ne credem prea sus puși și că nu știm să ne creăm partizani, ba încă îî nemulțămim și pe cei mai devotați prin faptul că fiind la pu­tere le refuzăm favorurile ce ne cer. Dealtmintrerea în cercurile dirigui­toare din țară nu este un secret pen­tru nimeni că singura încriminare ce se face în partidul conservator șefi­lor este că, fiind la putere, ei n’au îndestulat pretențiunile unora și al­tora, ci s’au pus mereu pe terenul intereselor superioare ale țarei. Și apoi li­ se dă ca pildă partidul liberal: — Priviți la liberali, li se zice, uitați vă cum știu ei să încălzească la sînul budgetului pe ai lor, cum nu stau mult la chibzuială când e vorba să dea afară pe un funcționar conservator, ori cât de bun ar fi, ca să facă loc unuia din ai lor. Dar d-voastră ați ținut în slujbe pe toți funcționarii colectiviști, ca niște naivi ce ați fost și ați nemulțămit pe pro­prii voștri partizani. Această imputare e foarte justi­ficată. Dar este ea oare în defavoarea partidului conservator ? Din contră ea îl onorează în persoanele condu­cătorilor săi. Această împrejurare explică în același timp pentru ce li­beralii se bucură în aparență de o mai mare popularitate de­cât con­servatorii, cel puțin când le dă Re­gele puterea Și cu toate astea liberalii au re­curs în ultimele alegeri la cele mai scandaloase ingerințe, când nici n’aveau poate nevoe pentru ca să dobândească majorități cu care să poată guverna. De ce ați făcut’o ? O vom explica într’un viitor ar­ticol. TELEGR­A­TMIB2 Din Camera austriacă Viena, 10 Decembre. Camera deputaților. Discuția generală a budgetului continuă. Contele Badeni face un elogiu foarte călduros răposatului conte Taaffe, pe care îl dă ca model tuturor funcționarilor austriaci. Vorbind de chestiunea guvernatorul­ui Boemiei și de naționalități, d-nul Badeni recunoaște declarațiunile programului gu­vernului care și-a impus ca sarcină su­prema de a aduce pacea între diferitele naționalități. Se declară dispus să înles­nească intrarea în Dietă a Tirolenilor de Sud. Intru ce privește chestiunea electorală de care guvernul se ocupă de la venirea sa la putere, reforma este deja elaborată și se va supune parlamentului in prima ședință din Februarie. Momentul actual nu este favorabil dis­cuției acestei reforme pentru că nici Ca­mera, nici comisiunea n’ar avea destul EDIȚIA .A THEIA timp pentru a discuta acuma. (Aplause vii). închiderea Camerei ungare Buda­pesta, 10 Decembre. Camera deputaților s’a amânat pentru 9 Ianuarie 1890. În Reichstagul german Berlin, 10 Decembre. Reichstag. Cu o­cazia discuției budgetu­lui d. de Hohenlohe desminte aserțiunile d-lui Kardorf și constată unanimitatea guvernului care menține cu desăvârșire programul desfășurat anul trecut de can­celarul imperiului. Guvernul va continua să combată as­­pirațiunile acelora cari voesc să distrugă starea socială actuală, monarh­ia și reli­­giunea. Guvernul va aplica legile actuale pen­tru a protege pe cetățenii leali. (Aplause vii). Din Cam­ra italiană Roma, 10 Decembre. La Cameră d-nn­ Capiero, Brin și Ca­­valotti depun interpelări asupra situației din Africa. D-nul Cu­spi fiind indispus, ministrul lucrărilor publice declară că guvernul va face față necesităților grabnice și nu va lua nici o h­otărîre care să angajeze țara în ch­eltueli, fără ca aceste cheltueli să fi fost decretate de parlament. După cererea ministrului, discuția in­terpelărilor s-a amânat pe Sâmbătă. Din Camera franceză Paris, 10 Decembre. Camera deputaților.­­ Cu ocazia discu­ții­i budgetului coloniilor, d. Guievese, răspunzând la diferite observațiuni, zice că politica colonială franceză a eșit din calea ofensivă pentru a intra într’o pe­rioadă de pace. Franța nu se va lăsa să fie călcată de vecinii săi și nu va căuta să -și întindă posesiunile. In timpul discuției budgetului resbelu­­lui, d-nul Cavaignac zice că chestiunea re­angajării sub­ ofițerilor este una din cele mai mari preocupațiuni ale admi­nistrației care va căuta prin toate mij­loacele să oprească mișcarea de descreș­tere în reangajări (aplause) M­AZETA Se vede că prefectura poliției a început să lovească peste degete pe calerigiii de la Ma­­zeta Poporului. Era și vremea, de alt­fel, căci prea puneau des picioarele în blid. Când cu chestiunea ofițerilor demisionați, Mazda a făcut cunoscut publicului că «d. ge­neral Budișteanu, ministrul de războiu, a che­mat în cabinetul său pe ofițeri și, după ce’­-a întrebat ce doresc, le-a făgăduit să le spri­jine petiția în Parlament». A doua zi Mazeta, din ordinul poliției, a desmințit pe Gazeta Poporului. Săptămâna trecută, tot Mazda a adus la cunoștința polițiilor că consiliul de miniștri a decis să nu înlocuească nici un funcționar în timpul perioadei electorale. După 24 de ceasuri, Monitorul d-lui Fleva, și după el Gazda Poporului, a desmințit informația Mazelei. De­unăzi, gazeta d-lui Palladi a reprodus in coloanele sale scrisoarea d-lui I. Lecca, prefectul de Bacan, și a reprodus-o ca si do­vedească cum ci textul ei nu aduce nici o probă în sarcini prefectului. La câte­va zile de interval, Bacca îoXagra­­fiazi scrisoarea. Imediat Mazeta, crezând că ’și servește stăpânii, serie revoltată : «Turbați de nimicirea lor electorală, ti­nerii de la Epoca ’și-au perdut mințile până la a fiuri in redacția lor o pretinsă scrisoare a d-lui I Le­ca, prefectul de Ba­cău, către un oare­care alegător local, voind, prin publicarea acestui apocrif nu fac­simile, să probeze că guvernul a făcut îngrozitoare ingerințe în alegeri. « Când, spre a face sensație, ajunge cine­va aci, trebue să’și fi perdut, de­sigur, mințile presupunînd că a avut vreo­dată minte. Căci numai un nebun sau un prost ’și-ar închipui că cu așa născociri brutale și cusute cu ață albă se mai poate induce pu­blicul în eroare». Văzând această contradicție «brutală și cu­sută cu ață albă», noi am relevat-o și am întrebat: Cine minte ? Caseta Poporului sau fratele prefectului care a afirmat că într’adevĕr d. I. Lecca a trimis alegătorului scrisoarea în chestiune ? Și știți ce răspunde azi mintoasa Mazni ? Ascultați : «Am voit să jucăm o farsă gazetelor o­­pozante și mărturisim că n’am reușit de­cât numai cu două. In adevăr, prea naiv trebuia să fie cine­va pentru a cădea în­tr’o cursă așa de grosolană.» Respunsul Mazetei, respuns pe care clubul colectivist trebue să l găsească ingenios, a­­mintește pe al țiganului într’o circumstanță identică : — Nu ’ți e rușine, țigane, să-mi bagi mâna în buzunar ? — Dar ție nu ’ți­e rușine să n’ai para chivară în buzunar ? Coc. BALOTAGIILE DE BRI­ EK­, Mercur!, s’au făcut alegerile de ba­­lotagiu pentru colegiul I de Senat și co­legiul III de Cameră. Au reușit ; Colegiul I de Senat COVURLU! Alegători înscriși: 310. Votanți 255 George Cavaliotti lib. 142 ales George N. Gămulea lib.-dis. 83 D. Lascar Catargiu și a retras candi­datura. RÂM­NICUL-SĂRAT Alegători înscriși 161 Votanți 131 Buletine anulate 2 Toma Kircu cons. 84 ales Ioan Mihăescu lib. 45 Colegiul III Cameră MEHEDINȚI Alegători înscriși 2138 Votanți 582 Buletine anulate 21 Gr. Jim. Grădișteanu lib. 490 ales C. I. Rădulescu ind. 54 I Radoiü­n 17 R.­SARAT Alegători înscriși 1119 Votanți 312 Const. C Datculescu ind 306 ales P. P. Carp cons. 6 D. P. P. Carp și-a retras candidatura îndată după începerea votării. TELEORMAN Alegători înscriși 2088 Votanți 548 Buletine anulate 5­6 Chirițescu lid. 543 ales Astăzi se fac alegerile de balotagiu pentru colegiul II de Senat la Covurluiu­ și R.­Sărat. VINERI 1/13 DECEMBRE 1895 UN NUMER 10 BANI A HUNCIÎIÎÎI și ISSEÍITII Linia 30 litere petit pag IV Reclame . .......................IU­R ................ .. II In Paris anunciurile se țin Havas, 8 Place de la REDACȚIA ȘI ADMINISTRA - 16, Strada Academie Afacerea Arton După cum am prevăzut în urma ares­tării la Londra, a faimosului Arton, scan­dalurile au și reînceput în Franța și au pricinuit deja o desbatere în Parlament cu inevitabila ordine de zi, din care, s’o spunem de la început, ministrul de jus­tiție a eșit triumfător. Se știe că Vineri Arton a compărut din nou în fața tribunalului din Bow Street, care, de astă dată, a admis ex­trădarea lui. Arton mai are încă un ter­men de 15 zile pentru a face apel și nu­mai atunci se va ști dacă faimosul escroc va fi într’adever predat poliției franceze. După pronunțarea sentinței de către judecătorul din Bow Street, avocatul lui Arton, d. Newton, a făcut mai multor ziariști francezi, englezi și germani de­clarația următoare. In ziua de 24 Noembre inspectorul Houllier s’a dus în numele d-lui Coche­­fert, șeful siguranței publice din Paris la fiul și fiica lui Arton și i­a invitat să vie la hotelul său Se duseră D. Cochefert le-a zis atunci că e bine dispus ,față cu pă­rintele lor și că le va prezintă o persoană însărcinată de d. Ricard ministrul de justiție, de a vorbi cu el in numele său El le prezintă pe d. Georges Lefevre, apoi, zicând că misiunea sa este termi­nată, părăsi camera. — Ministrul m’a însarcinat, zise d. Lefèvre, să vă fac o propunere. Dacă tatăl d-v. consimte să vie în Franța, să ne predea actele doveditoare că mai multe persoane au luat bani, să ne dea ame­­ntele acestor afac­­ri și să facă re­­velațiuni se va alege, pentru a-i face instrucție un judecător de instrucție fa­vorabil și un procuror bine dispus, tot așa și un juriu ales Președintele tribu­nalului va cunoaște serviciile făcute par­tidului de către tatăl d­v. și în loc de 20 de ani la cari a fost condamnat va căpăta o pedeapsă de abia doui ani în timpul cărora va fi bine ținut și poate că i se va da, după puțin timp,lîn secret libertatea. — Dar cine îmi spune, întrebă fiu l­ui Arton, căruia prezint­area d-lui Cochefert nu-î ajungea, că sunteți autorizat a’mî face propuneri ? D. Georges Lunèvre scoase atunci din buzunar o scrisoare purtând eticheta mi­nisterului de justiție și semnată „R­­­card.“ Scrisoarea aceasta, al cărei text și sem­nătură sunt de aceeași mână, zic­a că d Lefevre e autorizat a trata cu Arton în numele ministrului întorși acasă, Henri și Jeanne Arton redactară fie­care o reproducere exactă a convorbirei ce au avut cu d. Lefevre. Am văzut aceste două acte semnate și parafate și le vom revedea la Curtea de apel. A doua zi, Luni, d. Lefèvre căută să vază pe Arton la Hol­oway, dar fu obli­g­at să se întoarcă spre a cere o autori­­­zare de la minister Marți, în 28 Noem­bre, d. Lefavre vezu pe­­ Arton și îî re­­­petă ceea ce zisese copiilor sei. — Bine, zise Alton, admit. Dar azi voia să consult Intern pe avocatul meu. Vineri, în 29 Noembre, după audiența de la Bow Street, în una din celulele în­­chisoreî. d. Lefevre vézu pe Arton în prezența copiilor săi Henri și Jeanne, a d-lui Royer, avocatul lui Arton, care că­lătorise in 1892 împreună cu Dupas și Arton la Veneția, și a d lui Newton. D. Lefevre își repetă propunerile în termenii pronunțați față cu copiii lui Ar­ton. Părea a crede că propunerea sa, de care se arăta încântat, va fi accep­tată fără dezitare și antă d-lui Newton faimoasa scrisoare datată din ministe­­­rul justiției și iscălită de d. Ricard. — Ce ziceți dv. ? — Zic că e o propunere destul de ex­­tra­ordinară, respinse d. Newton. Cum puteți asigura că justiția se va pronunța așa cum pretindeți ? — O, în Franța, respunse d. Lefavre facem cu justiția aproape tot ce voim. Dar care e răspunsul dv. ? — O asemenea afacere, zise d. New­ton, cere timp de gândit. — Nu pot aștepta, respunse d. Lefavre, trebue să­ plec diseară și nu a mai fost văzutt spre marele regret al d-lui Newton, care îl citase ca martor. Istorisirea d-lui Newton a produs, în Franța o impresie enormă și chiar a doua zi deputatul Chaudey­ a interpelat pe d. Ricard ministrul"­justiției. D. Ricard declară că trebue să pro­testeze ca om de onoare, cu toată ener­gia, contra romanelor povestite de ziare. E surprins că un avocat ca d. Newton poate atribui unui ministru de justiție al Franței că tratează cu un Arton. Fap­tul s’a petrecut a?a . A do­u­a zi după ,a­­restarea lui Arton s’a găsit un om des­pre care se spunea că știe unde ’și-a ascuns Arton hârtiile. Ministrul a scris deci comisarului trimis la Londra, spre a primi și ajuta pe acest om. Dacă mi­­nistrul ‘ar fi făcut alt­fel, merita să fie criticat Și această scrisoare să intro­ducă tratări și să facă lui Arton promi­siuni a căror îndeplinire e în afară de sfera de putere a unui ministru ? exclamă d. Ricard. Ordinea de zi, admisă de guvern, a fost adoptată cu 485 voturi contra un vot. Eastern. • Evenimentele din Turcia — Prin fir telegrafic — Londra, 10 Decembre. Reuter află din Constantinopol cu data de 8 Oct că în audiența acordată de Sul­tan­u lui Nelidow, acesta­­ i-a comunicat decisiunea conferinței ambasadorilor de la 6 Decembre, de a persista în cererea celor de ai doilea staționari. A rugat pe Sultan în numele Țarului să iscălească firmanele (L’au și acordat.—­IV. Red) De câte­va zile circulă știrea că câți­va ofițeri superiori, bănuiți că participă la mișcarea partidului tânăr turcesc au fugit din Turcia. Constantinopol, 10 Decembre. Știrea că Kiamil pașa ar fi fugit la Smirna pe o corabie englezească este falsă. Știrea după care s-ar fi dat foc casei lui Said p­așa este neadevărată, casa imperială locuită de Șeicii arabi este acea care arde. Se crede că este vorba de o crimă. Se asigură că Said pașa persistă, să plece în străinătate, dar nu se știe dacă Sultanul va consimți la plecarea sa. In ceea c­e privește cei de ai d­o­ilea staționari și firmanele se asigură că d. de Nelidow a declarat Sultanului din or­dinul guvernului său că Rusia este cu de­săvârșire în înțelegere cu puterile. Se asigură, în cercurile bine informate, că această declarațiune a nimicit, în cate­va cercuri turcești puțina speranță ce exista încă într’o deosebire de păreri între Puteri. Viena. 10 Decembre. O scrisoare din Petersburg adresată Co­­e­­ndenței Politice zice că cu toată bună­voința cea mai sinceră a guvernului ru­­­sesc către Turcia, Rusia este cu desă­vârșire hotărîtă să lucreze în comun cu cele­l­a­te Puteri și ar putea să se vadă si stă să se unească cu măsurile coer­citive eventuale în contra Turciei dacă dezitarea continuă a Su­danului de a a­­corda firmanele pentru cei de al douilea staționari ar întrece răbdarea Puterilor. O schimbare repede de opiniune este necesară la Constantinopol, atât pentru

Next