Timpul, iulie 1896 (nr. 144-168)
1896-07-31 / nr. 168
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — No. 168 U NUSVSER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an...................................................30 lei » pe 1 luni....................................................18 lei » pe 3 luni 10 lei Pentru streinitate, un an................................50 lei lu L’axiN ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubisuge,. 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRATIV Iliscurețli, Pasagiu! Român 7-8 GESTIUNI RURALE . Am zis că Statul, fiind cel mai mare proprietar fundar în România, are datoria de a da exemplul unei exploatări raționale și a introduce varietăți de cultură pe care inițiativa privată nu le poate întreprinde din cauza fizicului ce însoțește mai întotdeauna niște asemenea încercări. Acest adevăr a fost înțeles de unii bărbați cari au fost în capul treburilor în țara noastră. Primul pas s’a făcut cu stabilirea fermelor-model, dar până acum ele n’au dat roadele la care creatorii lor se aștepta. Cauza principală a nereușitei a fost faptul că acei cari conduceau acest soio de școale practice de agricultură s’au crezut datoria face mai multă teorie decât a adapta mijloacele de perfecționare ale agriculturei la obiceiurile și la moravurile poporului nostru. Și agricultura are negreșit părțile ei științifice care o sistematizează și o duc spre progres, dar partea practică și experimentală trebue să joace aci un rol mult mai însemnat decât în alte științe, căci ea se adresează la masa mare a muncitorilor rurali, învățământul agricol are absolută nevoie de vulgarizare; el trebuie să fie pus la îndemâna săteanului pentru ca să poată vedea prin proprii s ei ochi foloasele agriculturei raționale și ale tuturor derivatelor ei. Până astăzi fermele-model nu îndeplinesc această menire ; ele ne fac efectul acelor jucării care se dă copiilor bogați pentru a le da o ideie despre diferitele părți ale activităței sociale. Dacă întrebăm pe orice agricultor practic în România, agricultura care se face în fermele-model ca și aceea care se învață la școalele noastre de agricultură poate ea, oare, să fie pusă în practică în viața de toate zilele? El ne va răspunde, nu. Toată lumea știe de pildă că pământul poate fi îngrășat în mod artificial, că vitele sunt mai bune și produc mai mult când sunt țesălate și ținute în grajduri bine aerate și curate, și alte lucruri care au devenit banale în alte țări. Naște însă întrebarea : până astăzi aceste amănunte de economie rurală sunt ele, care, practicabile la noi atât la proprietarii mari cât și la cei mici? Oricine a făcut puțină agricultură practică în țara aceasta, zîmbește vizitând fermele noastre model în care, pe o scară mică și cu cheltueli disproporționate de mari, directorii se joacă de-a agricultura. Ce ne folosește dacă în școalele noastre de agricultură se învață chimia, fizica, botanica, zoologia, matematica, istoria, geografia, mecanica și alte multe, când nu ese dintrennele nici un agricultor practic care, intorcându-se în județul sau în satul sau, să propage și să aplice nu teorii învâțate din cărți, ci idei sănătoase și conforme cu gradul de desvoltare al agriculturei în țara sa? Care poate fi scopul fermelormodel ? Spre a fi utile și a da roade bune, ele ar trebui să ne dea exemplul unei exploatări în care să se producă mai mult, mai bine și mai eftin decât se produce în genere în toate ramurile economiei noastre rurale , căci este ușor a produce grâu mult și de bună calitate pe câteva pogoane și vite frumoase in grajdurisaloane și cu hrană îmbelșugată, cu un mare lux de cheltueli și de îngrijiri. Vorba este: cât a costat acest grâu și aceste vite ? Dacă am cere oricărui ministru de agricultură, de orice partid va fi el, să consulte budgetul unei ferme-model și să calculeze cât costă pe Stat fiecare hectolitru de grâu și fiecare vită produse, suntem siguri că s’ar îngrozi, căci s’ar convinge ușor că orice alt agricultor ’și-ar permite o exploatare analogă, ar fi ruinat în trei luni. Tot așa se petrec lucrurile și cu alte ramuri ale exploatării rurale în fermele-model. Am fi curioși, de pildă, să aflăm cât costă producerea unui litru de lapte sau unui kilogram de unt într’o fermă-model , ne-am prinde că costul ei este de zece ori mai mare decât într’o gospodărie particulară. Dacă este așa, întrebăm încă odată : la ce servă fermele-model ? Adevâratul lor scop nu poate fi decât a veni în ajutorul cultivatorului arătându-i mijloacele de a susține concurența cu productele americane, rusești, australiane etc. acest scop nu’l îndeplinesc, căci ele nu lucrează în acest sens, ci pentru a arunca praf în ochi și a putea însera la sfârșitul anului, într’un raport caligrafic scris, niște rezultate splendide în aparență, dar absolut nule în ce privește mijloacele de a locui măcar în parte neajunsurile de care suferă agricultura. Am voi să ni se arate care este agricultorul mare sau mic care să se fi folosit de ceva din fermele model, sau din punctul de vedere al studiului și al experienței, sau din acela al unui ajutor material, de pildă: prin îmbunătățirea sâmânței cerealelor, sau a rasei vitelor, prin vr’o perfecționare a unei culturi existente, introducerea unei culturi nouă sau a unei industrii casnice. Am fi încântați dacă ni s’ar dovedi că ne înșelăm, că vr’o școală model a avut un rezultat practic sau că vr’un agricultor ar fi tras vr’un folos dintr’casa. Teamă ne este însă că nu vom fi contraziși. In orice caz sistemul fermelor-model, dacă el va fi menținut, are nevoie de o reorganizare complectă menită a-i da un rezultat practic și spornic, iar nu de a face din ele o sarcină inutilă pentru budgetul Statului. Nu cu paliative nici cu teorii mai mult sau mai puțin aplicabile se va putea ridica agricultura noastră , râul este prea mare, el atinge interese prea generale pentru a-și putea aștepta leacul de la formarea unei generațiuni noui de agricultori și din fermele model. Statul trebue să intervie pe o scară mai întinsă în economia noastră agricolă și rurală renunțând la o parte din veniturile moșiilor sale și afectând aceste venituri la exploatațiuni agricole. Aceasta se poate face în fiecare județ, sau cel puțin într’un număr oarecare de județe. Un bun exemplu a fost dat în această privință de administrațiunea domeniului Coroanei. N’are cineva decât să observe progresul moral și material al populațiunilor rurale cari locuesc moșiele domeniului Coroanei și se va convinge că Statul ar putea, prin o administrațiune rațională și exemplară a unora din moșiele sale, să aducă un mare folos agriculturei și economiei noastre rurale, fără a se expune la sacrificii mari. Negreșit că punerea în practică a acestei idei trebue mai intens studiată cu maturitate , dar un ministru care ar avea curagiul de a aborda cu energie această cestiune, ar aduce țarei sale un neprețuit serviciu. -------- ---------—--------------—— ■ TELEGRAME Conflictul turco-bulgar. Sofia, 10 August. De la ultimele incidente ce au avut loc la graniță nu s’a mai petrecut nimic nou. Pozițiunile unie s’au desfășurat aceste incidente român ocupate de Bulgari. Se crede că guvernul va lua în curând mesuri spre a reocupa cele două porturi din Eziklissa și Karakulus, care mai nainte erau în posesiunea Turcilor. EDIȚIA A TREIA Meetingul din Belgrad. Belgrad, 10 August. O deputăție de 32 membrii ai partidului radical, având în cap pe d. Paschic, a plecat pentru a prezenta Regelui rezoluțiunile votate de meetingul de ieri. Călătoria Redivului. Alexandria, 10 August. Redivul s-a imbarcat pe bordul iahtului Makrussa, mergând la Triest. De acolo, va pleca în Elveția. împrumut bulgar. Sofia, 10 August. Azi s-a semnat convențiunea în privința împrumutului agrar de 30,000,000, cu 5 ° 10f încheiat cu Banca Internațională și Banca de Paris și a Țărilor de Jos. Toate stipulațiunile cunoscute în privința molului de împrumut român aceleași. Tâlharii în Turcia. Constantinopol, 10 August. D. Waligowski sub-antreprenor francez al drumului de fer de la Smirnaia Kassara, a fost făcut prizonier de o bandă de tâlhari cari cer 4000 lire pentru rescumperarea lui. Direcția drumului de fer a furnizat suma. D. Cambon a presentat reclamațiuni Porții. Italienii în Africa. Roma, 10 August. Încă nu se ște dacă pasagerii cari se află pe bordul lui Dollwijk sunt francezi sau altă naționalitate. Pe bord s-au găsit 30000 de pusei Gras cu munițiunile lor. -----1---------------mi m--------------------- fiiițimi MA mii mm Să fii erudit și să-ți zică dușmanii Tănase, este, ori și cum, supărători lucru , dar să fii Tănase și să-țî zică prietinii erudit, este, pare-mi-se, o sângeroasa ironie. La lucrul acesta nu s’au gândit, pasă-mi-te, redactorii Naționalului când s’au apucat să facă silueta d-lui Tănase Stolojan, ministrul trebilor din năuntru și ad-interim, pe timpul verei,, la spițăria Porii. Nu cunosc, într’adevĕr, zeflemea mai crudă decât să numești «om cult» pe o nulitate patentă care de la cea dintâia privire îți dă impresia unui mare O. Cunoșteam, în Giurgiu, un biet jidan, sărac lipit pământului, căruia, în batjocură, îi ziceau vecinii Moise «bogatul», dar acești răutăcioși vecini nu primiau și nu așteptau nimic de la obiectul batjocurei lor ; cei de la Naționalul. Insă, oameni cari respiră prin plămânii bogatului ministru de interne și-și prelungesc agonia cu din firimiturile ce cad de la masa acestui generos protector, ar trebui să-și înfrîneze apucăturile lor zeflemiste daca vor ca «eruditul» Tănase să continue și mai departe a le servi tainul de toate zilele. Și daca ar fi numai atât, tot ar mai fi cum ar fi. Dar mucalitul de la organul colectivist nu se oprește la această ocară, ci asemenea unei babe de mahala, odată’ ce ’și-a pus mâinile în șoldul î îl trage «eruditului» fără milă. Așa, ca cum prima zeflemea n’ar fi fost de ajuns pentru a face pe Tănase de rîsul câinilor, răutăcioșii de la Naționalul zic că ministrul de interne care, văzut în trăsură, îți face efectul unui boloboc aruncat într’un camion de al berăriei «Gambrinus» iar pe jos îți pare o imensă osânză care se mișcă penibil, este un om care, «grație unei priviri extrem de agere și pătrunzătoare, descoperă partea slabă a fiecăruia și e talentul d-sale cel mare că știe să manevreze cu o siguranță de mișcări toate aceste slăbiciuni, combinându-le astfel între ele ca să reiasă situația dorită». Aci nu poate să fie vorba, negreșit,decât de siguranța cu care Tănase a manevrat în chestiunea naftalinei, dar acest «mare talent al d-sale» nu într’o biografie zeflemistă își avea locul. Dar intențiunea celor de la Naționalul de a face cât mai mult și cât mai mare rău eruditului cu priviri extrem de agere și pătrunzătoare se trădează în pasagiul următor unde zic, vorbind de cultura «vastă, dinamică și vecinie reușită» a lui Moise bogatul, că « unul din puținii, prea puținii politici de rasă ce au mai rămas din nainte când pe scena noastră politică se mai mișcau uriași ca Brătianu, Rosetti, Cogălniceanu și alții». Ca să zică uu Berlescu, nu Sturdza, nu Mărgăritescu, nu Palladi, în fine, au moștenit virtuțile uriașilor cari nici în mormânt nu voiau să li se întâlnească oasele, ci Tănase, marele, agerul, eruditul Tănase despre a cărui cultură «vastă, dinamică și vecinie reușită» se va vorbi in viitor cu aceeași admirație cu care se vorbește în prezent despre MERCURI 31 IULIE (12 AUGUST) 1896 acel faimos remueur d’hommes cunoscut in istoria cimiliturilor sub numele suggestiv de Cilibi Moise. Această infamie abia deghizată expune pe ministrul de interne la invidii lui Dimancea, a lui Nița Sterie, a lui Iepurescu și, într’un cuvânt, a partidului întreg—toată țara, mă rog— de aceea ne surprinde că «personalitatea centrală» pe care Naționalul o ia peste picior cu atâta desinvoltură nu s’a simțit încă dator să protesteze, ca măsură de precauțiune, în contra calomniilor debitate pe socoteala sa tocmai de către aceia cărora cu jertfe de tot soiul le întreține opaițul vieței. Dar se vede treaba că Năstase, «mașinist consumat și perspicace» cum îî zice Naționalul într’un scop nemărturisibil, a ajuns cu mintea, de când a rămas «poate singurul psiholog politic ce avem», în halul țiganului care, auzind pe geambaș, la un bâlciu, că zice despre măgarul pe care ’l însărcinase să fii vînză, cum că e harmasar, că fuge ca un bidiviu și că e gata să fete, s’a respândit și, uluit de atâtea laude, a zis :—Știi ce, jupâne ? Daca e așa, nu ’i mai vînd. Oricum, însă, a zice despre Năstase că este erudit, e tot așa de crud ca cum ai zice despre subsemnatul că e nabab. Ropps. --------------------------------------------------- - »AFACERE“ LA PLOEȘTI Se știe că edilii orașului cu statuia libertății au schimbat destinația împrumutului votat de Corpurile legiuitoare pentru lucrările de îmbunătățire, hotărînd ca o sumă de 300.000 lei să se întrebuințeze pentru pavarea trotuarelor cu piatră de granit, în loc de al utiliza pentru canalizarea orașului și aducerea apei. Hotârîrea consiliului comunal fiind investită cu toate formele legale, e inutil a o mai discuta. Cum procedează însă primarul și ajutoarele sale cu darea în întreprindere a palatului? Legea comptabilității generale a Statului cere ca pentru lucrări de o sumă așa mare licitația să se publice cu cel puțin două luni înainte de ziua fixată pentru adjudecare. Primarul avea însă, se vede, tor să grăbească indicerea «afacere!». De aceea scindează lucrarea în trei loturi și publică trei licitații cu termen scurt, pentru una și aceiași lucrare care trebue să se execute in condițiuni egale. Furnitura se adjudecă, dar consiliul comunal, care se compune din colectiviști sadea și disidenți, nu aprobă rezultatul licitației, cu toate insistențele d-lui primar Radu Stanian. Acest vot al consiliului s’a dat în ziua de 9 iulie. Primarul se grăbește și redigiază chiar a doua zi publicația pentru alte licitații, iarăși în trei loturi,așa cum făcuse prima dată. Aceste publicații apar în ziarul colectivist din Ploești la 21 Iulie,și licitațiile trebue să se ție in zilele de 29, 30 și 31 Iulie. Aceste licitațiuni pripite, precum și faptul că pentru o furnitură așa de însemnată primarul se mulțumește cu o singură inserție intr’o foiță obscură, dovedesc inde ajuns că aoi avem din nou o «afacere» colectivistă, așa cum a știut să le facă vestitul Malaxa. Și primarul de Ploești, ca și primarii atâtor orașe in care s’au dovedit hoții, poate fi sigur de impunitate. Guvernul colectiviști a pronunțat lozinca: «să fure cine poate, numai să fie d’ai noștri»; și disciplinații membri ai partidului nationalliberal execută ordinele cu mare plăcere, mai ales când e vorba de «a tăceri». --------------------------------------------------- EVENINTELE DI TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 10 August. Știrea că Poarta ar fi răspuns deja cererilor Gretenilor este prematură, demisiunile respective ale miniștrilor nefiind sancționate încă.. In ultimele zile s’au arestat numeroși Armeni. Printre preoții bisericei din Galata, circulă știrea că Poarta are de gând să pună pe patriarhul Izmirlian sub acuzație, facându-l răspunzător de evenimentele din Armenia. UN NUMER 10 BANI ARUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. VI..........................0,40 Reclame........................ » m. In anunciurile se Havas, 8 Place de REDACȚIA SI ADMIR București, Pasagiu Londra, 10 August. Standard zice că e cu neputință de a calma mai mult timp excitația Grecilor în privința nenorocirilor cretenilor. Dacă ar fi cu putință de a restabili concertul european chestiunea ar putea fi rezolvată prin anexarea Cretei la Grecia sau prin autonomia sa. In acest caz fiecare putere ar trebui să renunțe la scopurile sale egoiste și Germania ar trebui să pună capăt dificultăților ce crează Englitezel în scopul de a place Rusiei. Times zice că Francezii nu ar trebui să-și facă iluziuni exagerate în privința vizitei Țarului la Paris. Constantinopol, 10 August. Zupoli-Pașa, guvernator general din Brusa, a plecat în Creta, însărcinat cu o misiune extraordinară. Ischl, 10 August. Baronul de Kosjek, ministru austroungar la Atena, a fost primit în audiență de către împăratul. Mâine va pleca la Atena. Atena. 10 August. Sâmbătă Turcii au atacat Anopolis, în insula Creta. Vr’o 30 de creștini au fost omorîți. Londra, 10 August. Se anunță din Heraclion ziarului Times că casele Cretanilor creștini au fost ocupate de 300 fugitivi musulmani. Aceștia năvălesc incontinuu asupra satelor creștine vecine. Trupele turcești neregulate au fost respinse de mai multe ori, teama că se vor întoarce iar excită populația. Atena, 10 August. Ministrul de rosbel a chemat pe comandantul garnizonei și i-a repetat ordinele sale de a împedeca plecarea soldaților. Coastele sunt păzite in mod riguros. ~*$m**~ CONCERTUL EUROPEAN Din nou puterile n’au putut’ cădea de acord spre a da afacere cretene o soluțiune grabnică. Tocmai în momentul când se credea că oficiile de externe ale Statelor mari europene vor proceda cu energie spre a face dreptate și Turciei și Cretenilor, Engliteza a aanunțat că nu vrea să participe la blocarea insulei, promisă de contele Goluchowski ca ultim demers necesar. Nu numai puterile triplei alianțe, dar și Rusia și Franța erau de acord spre a pune în executare propunerea Austriei, dar prin refuzul Angliei de o participare la blocare, concertul european s-a desfăcut și încă nu se pot prevedea urmările acestui fapt. Una din cauzele acestei atitudini a Angliei pare a fi gelozia reciprocă a puterilor. Din soluțiunea afacerei cretene pare că se întreved oarecari avantagii pentru unele State europene, avantagii ce acestea ’și le invidiază reciproc. Aceasta reiese din limbagiul oficiosului Standard care scrie în numărul î din urmă că afacerea cretană s’ar putea rezolva, dacă s’ar restabili concertul european, numai când Europa va admite una din aceste soluțiuni: autonomia Cretei sau anexarea ei la Grecia. Și organul Foreign-Oficiului englez adaugă: «In cazul acesta fiecare putere ar trebui să renunțe la scopurile ex egoiste, iar Germania ar trebui să pună capăt dificultăților ce creiază Engliteze, urmărind scopul de a se pune bine cu Rusia». Rivalitatea dintre Rusia și Anglia, destul de pronunțată în Asia, iese deci la iveală și în Europa. S-a formulat în presă părerea că un congres european ar putea rezolva afacerea cretană. Pe când ziarele ruse pledează în favoarea acestei idei, gazetele din Austria și Germania nu o primesc de bună. Ele obiectează, cu drept cuvânt, că hotăririle congreselor nu se execută nici chiar când poartă semnătura unanimă a tuturor puterilor ; ce folos ar aduce însă un congres în care Turcia, de pildă, s’ar opune la adoptarea dorințelor formulate de cele’alte puteri ? Siguranța că un congres nu ar putea rezolva chestia pare a fi inspirat deci ideia unei blocări a Cretei, prin care puterile sperau să forțeze pe de o parte pe Turcia să facă concesiuni rezonabile, pe de alta pe Cretenî să nu formuleze pretențiuni prea mari. Propunerea a căzut. Ce va eși acum din noua stare de lucruri? Neue Freie Presse zugrăvește în culori negre noua situație.