Timpul, iulie 1896 (nr. 144-168)

1896-07-31 / nr. 168

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA. — No. 168 U­ NUSVSER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an...................................................30 lei » pe­ 1 luni....................................................18 lei » pe 3 luni 10 lei Pentru streinitate, un an................................50 lei lu L’ax­iN ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubisuge,. 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRATIV Iliscurețli, Pasagiu! Român 7-8 GESTIUNI RURALE . Am zis că Statul, fiind cel mai mare proprietar fund­ar în România, are datoria de a da exemplul unei exploatări raționale și a introduce va­rietăți de cultură pe care inițiativa privată nu le poate întreprinde din cauza fizicului ce însoțește mai în­tot­dea­una niște asemenea încer­cări. Acest adevăr a fost înțeles de u­­nii bărbați cari au fost în capul tre­burilor în țara noastră. Primul pas s’a făcut cu stabilirea fermelor-mo­­del, dar până acum ele n’au dat roa­dele la care creatorii lor se aștepta. Cauza principală a nereușitei a fost faptul că acei cari conduceau acest soio de școale practice de agricul­tură s’au crezut datori­a face mai multă teorie de­cât a adapta mijloa­cele de perfecționare ale agriculturei la obiceiurile și la moravurile popo­rului nostru. Și agricultura are negreșit părțile ei științifice care o sistematizează și o duc spre progres, dar partea prac­tică și experimentală trebue să joace aci un rol mult mai însemnat de­cât în alte științe, căci ea se adresează la masa m­are a muncitorilor rurali, învățământul agricol are absolută nevoie de vulgarizare; el trebuie să fie pus la îndemâna săteanului pen­tru ca să poată vedea prin proprii s ei ochi foloasele agriculturei rațio­nale și ale tuturor derivatelor ei. Până astă­zi fermele-model nu îndeplinesc această menire ; ele ne fac efectul acelor jucării care se dă copiilor bogați pentru a le da o ideie despre diferitele părți ale activităței sociale. Dacă întrebăm pe ori­ce agricultor practic în România, agricultura care se face în fermele-model ca și aceea care se învață la școalele noastre de agricultură poate ea, oare, să fie pusă în practică în viața de toate zilele? El ne va răspunde, nu. Toată lumea știe de pildă că pământul poate fi îngrășat în mod artificial, că vitele sunt mai bune și produc mai mult când sunt țesălate și ținute în grajduri bine aerate și curate, și alte lucruri care au devenit banale în alte țări. Naște însă întrebarea : până astă­zi aceste amănunte de economie rurală sunt ele, care, practicabile la noi atât la proprietarii mari cât și la cei mici? Ori­cine a făcut puțină agricultură practică în țara aceasta, zîmbește vi­zitând fermele noastre model în care, pe o scară mică și cu cheltueli dis­­proporționate de mari, directorii se joacă de-a agricultura. Ce ne folo­sește dacă în școalele noastre de a­­gricultură se învață chimia, fizica, botanica, zoologia, matematica, is­toria, geografia, mecanica și alte multe, când nu ese dintr­ennele nici un agricultor practic care, intorcân­­du-se în județul sau în satul sau, să propage și să aplice nu teorii învâ­­țate din cărți, ci idei sănătoase și conforme cu gradul de desvoltare al agriculturei în țara sa? Care poate fi scopul fermelor­­model ? Spre a fi utile și a da roade bune, ele ar trebui să ne dea exemplul u­­nei exploatări în care să se producă mai mult, mai bine și mai eftin de­cât se produce în genere în toate ramurile economiei noastre rurale , căci este ușor a produce grâu­ mult și de bună calitate pe câte­va po­goane și vite frumoase in grajduri­­saloane și cu hrană îmbelșugată, cu un mare lux de cheltueli și de în­grijiri. Vorba este: cât a costat a­­cest grâu și aceste vite ? Dacă am cere ori­cărui ministru de agricul­tură, de ori­ce partid va fi el, să consulte budgetul unei ferme-model și să calculeze cât costă pe Stat fie­care hectolitru de grâu și fie­care vită produse, suntem siguri că s’ar îngrozi, căci s’ar convinge ușor că ori­ce alt agricultor ’și-ar permite o exploatare analogă, ar fi ruinat în trei luni. Tot așa se petrec lucrurile și cu alte ramuri ale exploatării rurale în fermele-model. Am fi curioși, de pildă, să aflăm cât costă producerea unui litru de lapte sau unui kilogram de unt în­­tr’o fermă-model , ne-am prinde că costul ei este de zece ori mai mare de­cât într’o gospodărie particulară. Dacă este așa, întrebăm încă o­­dată : la ce servă fermele-model ? Adevâratul lor scop nu poate fi de­cât a veni în ajutorul cultiva­torului arătându-i mijloacele de a susține concurența cu productele americane, rusești, australiane etc. acest scop nu’l îndeplinesc, căci ele nu lucrează în acest sens, ci pentru a arunca praf în ochi și a putea însera la sfârșitul anului, în­­tr’un raport caligrafic scris, niște re­zultate splendide în aparență, dar absolut nule în ce privește mijloa­cele de a locui măcar în parte ne­ajunsurile de care suferă agricultura. Am voi să ni se arate care este agricultorul mare sau mic care să se fi folosit de ceva din fermele mo­del, sau din punctul de vedere al studiului și al experienței, sau din acela al unui ajutor material, de pildă: prin îmbunătățirea sâmânței cereale­lor, sau a rasei vitelor, prin vr’o per­fecționare a unei culturi existente, introducerea unei culturi nouă sau a unei industrii casnice. Am fi încân­tați dacă ni s’ar dovedi că ne înșe­lăm, că vr’o școală model a avut un rezultat practic sau că vr’un a­­gricultor ar fi tras vr’un folos din­­tr’casa. Teamă ne este însă că nu vom fi contraziși. In ori­ce caz sis­temul fermelor-model, dacă el va fi menținut, are nevoie de o reorgani­zare complectă menită a-i da un re­zultat practic și spornic, iar nu de a face din ele o sarcină inutilă pen­tru budgetul Statului. Nu cu paliative nici cu teorii mai mult sau mai puțin aplicabile se va putea ridica agricultura noastră , râul este prea mare, el atinge interese prea generale pentru a-și putea aș­tepta leacul de la formarea unei ge­­nerațiuni noui de agricultori și din fermele model. Statul trebue să intervie pe o scară mai întinsă în economia noastră a­­gricolă și rurală renunțând la o parte din veniturile moșiilor sale și afec­tând aceste venituri la exploatațiuni agricole. Aceasta se poate face în fie­care județ, sau cel puțin într’un număr oare­care de județe. Un bun exemplu a fost dat în această pri­vință de administrațiunea domeniu­lui Coroanei. N’are cine­va de­cât să observe progresul moral și ma­terial al populațiunilor rurale cari lo­­cuesc moșiele domeniului Coroanei și se va convinge că Statul ar pu­tea, prin o administrațiune rațională și exemplară a unora din moșiele sale, să aducă un mare folos agri­­culturei și economiei noastre rurale, fără a se expune la sacrificii mari. Negreșit că punerea în practică a­­ acestei idei trebue mai intens stu­diată cu maturitate , dar un minis­tru care ar avea curagiul de a­ a­­borda cu energie această cestiune, ar aduce țarei sale un neprețuit ser­viciu. -------- ---------—--------------—— ■ TELEGRAME Conflictul turco-bulgar. Sofia, 10 August. De la ultimele incidente ce au avut loc la graniță nu s’a mai petrecut nimic nou. Pozițiunile un­ie s’au desfășurat aceste incidente român ocupate de Bulgari. Se crede că guvernul va lua în cu­rând me­­suri spre a reocupa cele două porturi din Eziklissa și Karakulus, care mai nainte erau în posesiunea Turcilor. EDIȚIA A TREIA Meetingul din Belgrad. Belgrad, 10 August. O deputăție de 32 membrii ai partidu­lui radical, având în cap pe d. Paschic, a plecat pentru a prezenta Regelui rezolu­­țiunile votate de meetingul de ieri. Călătoria Redivului. Alexandria, 10 August. Redivul s-a imbarcat pe bordul iah­­tul­ui Makrussa, mergând la Triest. De acolo, va pleca în Elveția. împrumut bulgar. Sofia, 10 August. Azi s-a semnat convenți­unea în pri­vința împrumutului agrar de 30,000,000, cu 5 ° 10f încheiat cu Banca Internațio­nală și Banca de Paris și a Țărilor de Jos. Toate stipulațiunile cunoscute în pri­vința molului de împrumut român ace­leași. Tâlharii în Turcia. Constantinopol, 10 August. D. Waligowski sub-antreprenor francez al drumului de fer de la Smirna­ia Kas­­sara, a fost făcut prizonier de o bandă de tâlhari cari cer 4000 lire pentru res­­cumperarea lui. Direcția drumului de fer a furnizat suma. D. Cambon a presentat reclamațiuni Porții. Italienii în Africa. Roma, 10 August. Încă nu se ș­te dacă pasagerii cari se află pe bordul lui Dollwijk sunt francezi sau altă naționalitate. Pe bord s-au găsit 30000 de pusei Gras cu munițiunile lor. -----1---------------mi m---------------------­ fiiițimi MA mii mm Să fii erudit și să-ți zică dușmanii Tănase, este, ori și cum, supărători lu­cru , dar să fii Tănase și să-țî zică pri­etinii erudit, este, pare-mi-se, o sânge­roasa ironie. La lucrul acesta nu s’au gândit, pasă-mi-te, redactorii Naționa­lului când s’au apucat să facă silueta d-lui Tănase Stolojan,­­ ministrul trebi­­lor din năuntru și ad-interim, pe tim­pul verei,, la spițăria Porii. Nu cunosc, într’adevĕr, zeflemea mai crudă de­cât să numești «om cult» pe o nulitate patentă care de la cea din­­tâia privire îți dă impresia unui mare O. Cunoșteam, în Giurgiu, un biet ji­dan, sărac lipit pământului, căruia, în batjocură, îi ziceau vecinii Moise «bo­gatul», dar acești răutăcioși vecini nu primiau și nu așteptau­ nimic de la o­­biectul batjocurei lor ; cei de la Națio­nalul. Insă, oameni cari respiră prin plămânii bogatului ministru de interne și-și prelungesc agonia cu din firimitu­rile ce cad de la masa acestui generos protector, ar trebui să-și înfrîneze apu­căturile lor zeflemiste daca vor ca «eru­ditul» Tănase să continue și mai de­parte a le servi tainul de toate zilele. Și daca ar fi numai atât, tot ar mai fi cum ar fi. Dar mucalitul de la orga­nul colectivist nu se oprește la această ocară, ci asemenea unei babe de ma­hala, odată’ ce ’și-a pus mâinile în șol­dul î îl trage «eruditului» fără milă. Așa, ca cum prima zeflemea n’ar fi fost de ajuns pentru a face pe Tănase de rîsul câinilor, răutăcioșii de la Națio­nalul zic că ministrul de interne care, văzut în trăsură, îți face efectul unui boloboc aruncat într’un camion de al berăriei «Gambrinus» iar pe jos îți pare o imensă osânză care se­ mișcă penibil, este un om care, «grație unei priviri extrem de agere și pătrunzătoare, des­coperă partea slabă a fie­căruia și e talentul d-sale cel mare că știe să ma­nevreze cu o siguranță de mișcări toate aceste slăbiciuni, combinându-le ast­fel între ele ca să reiasă situația dorită». Aci nu poate să fie vorba, negreșit,­­de­cât de siguranța cu care Tănase a manevrat în chestiunea naftalinei, dar acest «mare talent al d-sale» nu într’o biografie zeflemistă își avea locul. Dar intențiunea celor de la Naționalul de a face cât mai mult și cât mai mare rău eruditului cu priviri extrem de agere și pătrunzătoare se trădează în pasagiul următor unde zic, vorbind de cultura «vastă, dinamică și vecinie reușită» a lui Moise bogatul, că «­ unul din pu­ținii, prea puținii politici de rasă ce au mai rămas din­­ nainte când pe scena noastră politică se mai mișcau uriași ca Brătianu, Rosetti, Cogălniceanu și alții». Ca să zică uu Berlescu, nu Sturdza, nu Mărgăritescu, nu Palladi, în fine, au moștenit virtuțile uriașilor cari nici în mormânt nu voiau să li se întâlnească oasele, ci Tănase, marele, agerul, eru­ditul Tănase despre a cărui cultură «vastă, dinamică­­ și vecinie reușită» se va vorbi in viitor cu aceeași admirație cu care se vorbește în prezent despre MERCURI 31 IULIE (12 AUGUST) 1896 acel faimos remueur d’hommes cunos­cut in istoria cimiliturilor sub numele suggestiv de Cilibi Moise. Această infamie abia deghizată ex­­pune pe ministrul de interne la invidii lui Dimancea, a lui Nița Sterie, a lui Iepurescu și, într’un cuvânt, a partidu­lui întreg—toată țara, mă rog­­— de a­­ceea ne surprinde că «personalitatea centrală» pe care Naționalul o ia peste picior cu atâta desinvoltură nu s’a sim­țit încă dator să protesteze, ca măsură de precauțiune, în contra calomniilor debitate pe socoteala sa tocmai de că­tre aceia cărora cu jertfe de tot soiul le întreține opaițul vieței. Dar se vede treaba că Năstase, «ma­șinist consumat și perspicace» cum îî zice Naționalul într’un scop nemărturisibil, a ajuns cu mintea, de când a rămas «poate singurul psih­olog politic ce a­­vem», în halul țiganului care, auzind pe geambaș, la un bâlciu, că zice des­pre măgarul pe care ’l însărcinase să fi­i vînză, cum că e harmasar, că fuge ca un bidiviu și că e gata să fete, s’a respândit și, uluit de atâtea laude, a zis :­­—Știi ce, jupâne ? Daca e așa, nu ’i mai vînd. Ori­cum, însă, a zice despre Năstase că este erudit, e tot așa de crud ca cum ai zice despre sub­semnatul că e nabab. Ropps. --------------------------------------------------- - »AFACERE“ LA PLOEȘTI Se știe că edilii orașului cu statuia libertății au schimbat destinația îm­prumutului votat de Corpurile legiu­itoare pentru lucrările de îmbunătă­țire, hotărînd ca o sumă de 300.000 lei să se întrebuințeze pentru pavarea trotuarelor cu piatră de granit, în loc de al utiliza pentru canalizarea ora­șului și aducerea apei. Ho­târî­rea con­siliului comunal fiind investită cu toate formele legale, e inutil a o mai discuta. Cum procedează însă primarul și ajutoarele sale cu darea în întreprin­dere a palatului? Legea comptabilității generale a Statului cere ca pentru lucrări de o sumă așa mare licitația să se publice cu cel puțin două luni înainte de ziua fixată pentru adjudecare. Pri­marul avea însă, se vede, tor să gră­bească indicerea «afacere!». De aceea scindează lucrarea în trei loturi și publică trei licitații cu termen scurt, pentru una și aceiași lucrare care trebue să se execute in condițiuni egale. Furnitura se adjudecă, dar con­siliul comunal, care se compune din colectiviști sadea și disidenți, nu a­­probă rezultatul licitației, cu toate insistențele d-lui primar Radu Sta­­nian. Acest vot al consiliului s’a dat în ziua de 9 iulie. Primarul se grăbește și redigiază chiar a doua zi publica­ția pentru alte licitații,­­­ iarăși în trei loturi,­așa cum făcuse prima dată. Aceste publicații apar în ziarul colectivist din Ploești la 21 Iulie,­și licitațiile trebue să se ție in zilele de 29, 30 și 31 Iulie. Aceste licitațiuni pripite, precum și faptul că pentru o furnitură așa de însemnată primarul se mulțumește cu o singură inserție intr’o foiță ob­scură, dovedesc in­de ajuns că aoi avem din nou o «afacere» colectivistă, așa cum a știut să le facă vestitul Malaxa. Și primarul de Ploești, ca și pri­marii atâtor orașe in care s’au do­vedit hoții, poate fi sigur de impu­nitate. Guvernul colectiviști a pro­nunțat­ lozinca: «să fure cine poate, numai să fie d’ai noștri»; și discipli­nații membri ai partidului national­­liberal execută ordin­ele cu mare plă­cere, mai ales când e vorba de «a­­ tăceri». ---------------------------------------------------­ EVENINTELE DI­ TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 10 August. Știrea că Poarta ar fi răspuns deja cererilor Gretenilor este prematură, demisiunile respective ale miniștrilor nefiind sancționate încă.. In ultimele zile s’au arestat nume­roși Armeni. Printre preoții bisericei din Galata, circulă știrea că Poarta are de gând să pună pe patriarh­ul Izmirlian sub acuzație, facându-l răspunzător de e­­venimentele din Armenia. UN NUMER 10 BANI ARUNCIURI ȘI INSERȚII L­inia 30 litere petit pag. VI..........................0,40 Reclame........................ » m. In anunciurile se Havas, 8 Place de REDACȚIA SI ADMI­R Bucur­ești, Pasagiu Londra, 10 August. Standard zice că e cu neputință de a calma mai mult timp excitația Gre­cilor în privința nenorocirilor cre­tenilor. Dacă ar fi cu putință de a restabili concertul european chestiunea ar pu­tea fi rezolvată prin anexarea Cretei la Grecia sau prin autonomia sa. In acest caz fie­care putere ar tre­bui să renunțe la scopurile sale ego­iste și Germania ar trebui să pună capăt­ dificultăților ce crează Engli­­tezel în scopul de a place Rusiei. Times zice că Francezii nu ar tre­bui să-și facă iluziuni exagerate în privința vizitei Țarului la Paris. Constantinopol, 10 August. Zupoli-Pașa, guvernator general din Brusa, a plecat în Creta, însărcinat cu o misiune extraordinară. Ischl, 10 August. Baronul de Kosjek, ministru austro­­ungar la Atena, a fost primit în au­diență de către împăratul. Mâine va pleca la Atena. Atena. 10 August. Sâmbătă Turcii au atacat Anopo­­lis, în insula Creta. Vr’o 30 de creș­tini au fost omorî­ți. Londra, 10 August. Se anunță din Heraclion ziarului Times că casele Cretanilor creștini au fost ocupate de 300 fugitivi mu­sulmani. Aceștia năvălesc in­conti­nuu asupra satelor creștine vecine. Trupele turcești neregulate au fost respinse de mai multe ori, teama că se vor întoarce iar excită populația. Atena, 10 August. Ministrul de ros­bel a chemat pe comandantul garnizonei și i-a repe­tat ordinele sale de a împedeca ple­carea soldaților. Coastele sunt păzite in mod riguros. ~*$m**~ CONCERTUL EUROPEAN Din nou puterile n’au putut’ cădea de acord spre a da afacere­ cretene o soluțiune grabnică. Tocmai în momen­tul când se credea că oficiile de exter­ne ale Statelor mari europene vor pro­ceda cu energie spre a face dreptate și Turciei și Cretenilor, Engliteza a a­­anunțat că nu vrea să participe la blo­carea insulei, promisă de contele Golu­­chowski ca ultim demers necesar. Nu numai puterile triplei alianțe, dar și Rusia și Franța erau de acord spre a pune în executare propunerea Austriei, dar prin refuzul Angliei de o partici­pare la blocare, concertul european­­ s-a desfăcut și încă nu se pot prevedea ur­mările acestui fapt. Una din cauzele acestei atitudini­ a Angliei pare a fi gelozia reciprocă a puterilor. Din soluțiunea afacerei cre­tene pare că se întreved oare­cari avan­­tagii pentru unele State europene, a­­vantagii ce acestea ’și le invidiază re­ciproc. Aceasta reiese din limbagiul o­­ficiosului Standard care scrie în numă­­ru­l î din urmă că afacerea cretană s’ar putea rezolva, dacă s’ar restabili con­certul european, numai când Europa va admite una din aceste soluțiuni: autonomia Cretei sau anexarea ei la Grecia. Și organul Foreign-Oficiului englez adaugă: «In cazul acesta fie­care putere ar trebui să renunțe la scopurile ex egoiste, iar Germania ar trebui să pună capăt dificultăților ce creiază Engliteze, urmărind scopul de a se pune bine cu Rusia». Rivalitatea dintre Rusia și Anglia, destul de pro­nunțată în Asia, iese deci la iveală și în Europa. S-a formulat în presă părerea că un congres european ar putea rezolva a­­f­acerea cretană. Pe când ziarele ruse pledează în favoarea acestei idei, ga­zetele din Austria și Germania nu o primesc de bună. Ele obiectează, cu drept cuvânt, că hotăririle congreselor nu se execută nici chiar când poartă semnătura unanimă a tuturor puterilor ; ce folos ar aduce însă un congres în care Turcia, de pildă, s’ar opune la adoptarea dorințelor formulate de cele­­’alte puteri ? Siguranța că un congres nu ar putea rezolva chestia pare a fi inspirat deci ideia unei blocări a Cretei, prin care puterile sperau să forțeze pe de o parte pe Turcia să facă concesiuni rezona­bile, pe de alta pe Cretenî să nu for­muleze pretențiuni prea mari. Propu­nerea a căzut. Ce va eși acum din noua stare de lucruri? Neue Freie Presse zugrăvește în cu­lori negre noua situație.

Next