Timpul, august 1896 (nr. 169-192)

1896-08-01 / nr. 169

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA. — No. 169 EDIȚIA A TREIA UN NUME FMO BANI ABONAMENTELE In țară pe un an................................30 lei » pe <i luni...........................................18 lei » pe 3 luni..........................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................30 lei In Paria ziarul nostru se ^nscu­te cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux strangers, rue de Maubrage, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7-8 ............— T­ELEGRAME Holera In Egipt Cair, 11 August. Până acum a fost în tot Egiptul, 16806 cazuri de holeră, din care 13956 mortale. O boală care ia repede o întorsătură fa­tala, a isbucnit la Dongola; nu se știe dacă este holera. Serbări la Monaco Paris, 11 August. Marile serbări au început în mod stră­lucit. Dumineca trecută, printr’un bal mă­reț și un splendid foc de artificii in vâr­­ful stâncei din Monaco. Aceste serbări vor continua toată luna August, spre ma­rea plăcere a numeroșilor excursioniști cari s’au dus să asiste la această serie de plăceri pitorești și fermecătoare. Se vorbește, mai verios, mult de ser­barea de gală organizată pentru ziua de 15 August de societatea de baluri din Saint-Roman în onoarea celor 600 de tu­riști din Genua cari vor veni cu un va­por special pentru a vizita principatul. GUVERN DE NIMIC * ''Cu­ a­ fost de păcătos guvernul ■ liberal de până la 1888, actualul gu­­vern îl întrece. Nu există ticăloșie pe care să n’o facă, nu există rușine cu care să nu se acopere. Priviți ce face în chestia Malaxa stă la gânduri atâta vreme; se tîrguiește cu Malaxa; se tîrguește cu ceî­l’alți liberali gălățeni; caută să înnăbușe scrupulurile procurorului general Bastaki , face în sfîrșit toate neomeniile și ajunge să ia o hotă­­rîre. Rușinoasă, neapărat! Foarte ruși­noasă ! Deciziunea ministerului de interne ar fi de ajuns, în altă țară, pentru a compromite pe vecie partidul care sprijinește un asemenea guvern. Căci întinderea mușamalei peste hoțiile favoritului e vădită. Aci nu mai e vorba de acuzări făcute de opozițiune, nu mai e vorba de bănueli. Vina e constatată chiar de guvern. Decisiunea recunoaște, în adevăr, că primarul Galaților s’a făcut vi­novat de călcarea legilor și de cre­area unei situațiuni vătămătoare pentru comună. Și după ce guvernul recunoaște aceasta, lasă pe primar la locul său. Asta vrea să zică a se face tăi­nuitor de hoți; asta vrea să zică a spune favoriților: «furați, dar nu vă lăsați a fi prinși, căci veți pierde beneficiul hoțiilor». Dar în sfîrșit, în disprețul opini­unii publice, al moralei și al sim­țului de demnitate, guvernul ajun­sese să ia această hotărîre. Când colo, după câte­va zile, ne pomenim cu o rectificare a deci­­ziunii, rectificare ce constă în a­nularea încă a unuia din gheșeftu­rile primarului. Nu e vorbă, guvernul și-ar răs­cumpăra măcar o parte din păcate, dacă ar tăia toate gheșefturile. Tot mai bine târziu de­cât nici­odată. Condițiunile însă în care s’a făcut această rectificare sunt atât de scan­daloase, în­cât adaogă o nouă ru­șine pe fruntea acestui guvern. In adevăr, e vădit că guvernul se târguiește cu hoțiile lui Malaxa. «Tai atâta, atâta las. Vă mulțu­miți cu toții ?» strigă guvernul; și cei interesați, direct ori indirect, răs­pund că se mulțumesc sau nu, după cum se dictează interesul. Și atunci începe o nouă licitație, din care iesă o rectificare. E pur și simplu scârbos. Scandalul acesta arată că guver­nul actual e nu numai necinstit, dar și slab din calea afară. Deciziunile sale sunt supuse re­ctificărilor, chiar în afaceri atât de grave ca cea de la Galați. El e hăr­țuit din toate părțile și nu găsește în sine puterea de a se hotărî la un fel. Astă­zi se face una, mâine alta, suferind toate influențele și tocmindu-se pe dreptate, prima con­­dițiune a unui regim într’un Stat organizat. Și nimic nu arată mai bine pă­­cătoșia acestui guvern, de­cât scuza ce învoacă pentru rectificarea de­riziunii sale. «O eroare de manuscris» e scuza, atât de grosolană în­cât ori­cine înțelege că nu e adevărată. Guvernul României, punăndu-se sub scutul unor copiști, e de­sigur halul cel mai prost în care poate ajunge un guvern, încă o dată, e scârbos. ----------------------------------------—----— Carieră și Politică In această carieră, bo­gată de alt­fel în conse­cințe fericite pentru țară, mulți­­ și-au perdut viața, mulți averea, mulți liniș­tea de toate zilele și să­nătatea. Voința Națională. Angajat într’o polemică ingrată cu Independența Română, organul Ocultei a căzut ca o muscă în lapte — ceea­ ce ’i se întâmplă, de alt­fel, or de câte ori se încumetează să vorbească despre obârșia partidului pe care’l reprezintă și de apucăturile catilinare ale intere­sanților săi coreligionari politici. Liberalii, a zis în sinteză ziarul fran­cez, erau, în opoziție, mult mai vio­lenți de cum sunt conservatorii și ni­mic din faptele guvernului trecut nu îndreptăția limbagiul brutal al presei colectiviste. Cum nimic ? întreabă, răfpindu-se, Voința Națională. Dar «abia a trecut anul de când ne găsiam în fața unui corp întreg de armată, pus în ordine de bătaie și mobilizat anume în potriva noastră». Și Voința minte când scrie așa. Com­pania de gendarmî — nu corpul de ar­mată—era mobilizată nu în­potriva par­tidului național-liberal ci în­potriva a­­celor derbedei cari prin însăși Voința Națională declaraseră că vor sparge ușile palatului regal. In potriva unor așa eliberaț­i, tot guvernul e dator să ia măsuri preventive fără ca pentru a­­ceasta opoziția, ori­care ar fi ea, s­ă aibă dreptul nu de a fi violentă dam­­măcar de a protesta în mod liniștite— din contră. Asemenea măsurî îndrep­tățesc un limbagiu violent numai crând, se iad în mod inutil în contra patm­a­­­nilor pacinici, cum a fost când s’am dus­­ tunuri la Căldărușanî anume în potriva.’. pelerinilor cari mergeau să îndeplinească o datorie de pietate către șeful biseri­­cei ortodoxe, osândit fără judecată de către Partenii iubitori de arginți și de alte lucruri mărunte. Liberalii, a adăugat mai departe In­dependența Română, au făcut din po­litică o «carieră», aceasta explică și ze­lul cu care lucrează pe lângă naivii pentru a-i face să vază lucrurile alt­fel­­ de cum sunt în realitate. Dar în această, cariară, bogată de­­alt­fel în consecințe fericite pentru țară­­ ripostează Voința Ocultei, «mulți­­ și-au­ perdut viața, mulți averea, mulți liniș­tea de toate zilele și sănătatea». Aci Voința nu minte, dreptul sfân­tului, dar comite erori. In această ca­rieră, bogată într’adever în consecințe , fericite pentru colectiviști, mulți ’șî-au­­ perdut libertatea—nu viața, cum­ di­n greșeală zice organul liberal.— ,mu­lți ’șî-a fi perdut pantalonii de dzil—nsu ,a­­verea, cum iarăși din greșală scrie Vo­ința—, mulți, în fine, ’șî-au perc­ut câr­ciumile și s’au făcut directori de­ bănci —iar nu liniștea și sănătatea, cu­­m prin­­tr’o neiertată eroare pretinde z­iarul co­lectivist, înțelegem pe Anghelescu și pe Maican să se plângă de faptul că șî-a fi perdut un moment libertatea pentru a păs­tra paralele, când puteau, ca atâția alții, să le păstreze pe amândouă, dar n’am înțelege ca ilustrul Carada, spre pildă, să se vaite că în locul pivniței cu țuică a pus mâna pe bolta cu aurul Băncei Naționale, sau pe cutare alt colectivist că în locul pantalonilor de dril, prin­ care șuera crivățul, a ajuns azi, grație cari­erei politice, să aibă echipaje, proprie­tăți și bani albi pentru zile negre. Acești «păgubași» se simt foarte bine cu schimbul obținut și Voința Națio­nală ’și-ar găsi beleaua daca, pentru a face experiență, ar propune într’o zi să se restabilească statu quo. Are dreptate, dar, confratele de la ziarul francez, din cariera politică, co­lectiviștii au oprit pentru dânșii cariera și au lăsat politica pe seama «reacțio­narilor. » Dan. UNUL Ș] UNUL Grație eclectismului care a slujit de bază la formațiunea partidului na­țional-liberal, diferitele mădulare care compun acest haotic se aseamănă, așa de perfect între ele în­cât fără lămu­riri din partea serviciului antropo­­metric cu anevoie ar putea face deo­sebire între unul și altul. Caracterul care a servit de tip pen­tru zămislirea colectivității, este, pen­tru perioada contimporană, blajinul și cu prisosință domnul Dimitrie Sturdza Miclăușanu. Aptitudinea sa de a-­șî Însuși bilete­le ale hamalilor de la drumul de fier și a călători cu ele în străinătate cu riscul de a fi scos de urechi din vagon, aptitudine pe care ministrul președinte al națio­­nalilor­ liberali a dovedit că o posedă într’un grad mai ’nalt de­cât cel mai­ abil cavaler, este condițiunea de ad­misibilitate sine qua non in galera pe care în mod impropriu ne am deprins s’o numim colectivitate. Priviți pe ori­care din complicii primului ministru, începând cu colegul său de la interne și sfirșind cu cel mai obsc­u­r pom­ej­nre de su­b -prefectu­ră și veți vedea că seamănă intre denșii, sub raportul infirmităților sufletești, ca două picături de apă. Malaxa, la Galați, face ce a făcut Sturd­za la drumu ele fier , Stolojan, la ministerul domeniilor, a făcut, de rân­dul trecut, ceea ce a făcut Angh­e­­le» ca la ministerul de răsboiu ; pri­marul din Huși imitează pe Săveanu di­n Focșani iar Stanian, de la Ploești, l­ucrează aidoma ca cel din Tecuciu. Aceasta, ia trăsături generale. Ca s­ă edificăm, însă, și mai bine pe ci­­t­itor, vom lua pe rînd fie­care pro­­■vincie și vom prezintă colectivitatea i grupurî—grupuri. Aceste tablouri vor ilustra într’o zi regimul „alegerilor ’libere» în contra căruia se inscriu pe față și bărbătește însuși liberalii. Începem azi cu județul Dâmbovița-Conacul de odinioară al voevozilor români e dat azi pe mâna unei to­vărășii de geambași. Prefectul jude­țului, zapcii și cei­l­alți dregători s’au constituit în bandă și operează în ju­deț cum operează epitropisiții poliției prin bâlciurile mari. Prefectul, d. V. Dimitrescu ot Sieș­­tov, un tutungiu­ a cărui învăță­tu­ra se mărginește exclusiv la cunoașterea deosebire­ dintre boccea și m­ingea, a plecat la taxid în comuna Bogații unde ’și cosește și ’și strânge fânul cu zile de prestație—după ce, în uni­re cu d-nii Nicolaescu și dr. Iovitz­, membri în consiliul de administrație al societății în comandită pe care o re­prezintă, au despuiat pe perceptorul comunal Tănase Vasilescu de. .puțul de iod, singura lui avere. Subprefectul din Pucioasa, d. Mi­­trescu, a fost destituit deună­zi fiind dovedit de către parchet că e gazdă de hoți. Alt subprefect, vestitul Russu, care a stat o lună la Pucioasa, a lu­ngit fără să plătească chiria și birtul.­­Prins la gară de către d. Serghiescu, antreprenorul băilor, zapciul a fost luat de guler din vagon și judecat muscălește până când a dat chitanță de bani­i pe care se încercase să-i fure. Despr­e vestitul Leon Scărlătescu, secretar al consiliului precum și des­pre Dincă Bucșănescu, directorul pre­fecturei, condamnați, unul de justiție și altul de opinia publică, am vorbit altă dată cu largi amănunte. Față cu­ sistemul de a-și recruta funcționarii din cabinetele judecăto­rilor de instrucție și de prin beciu­rile poliției, guvernul e nu se poate mai logic când­ întinde mușamaua. Căci dacă ar voi să dea în judecată pe potlogari, pe hoți și pe prevarica­tor­, procesul n’ar mai fi al colecti­vistului ci al colectivității — fiind-că marele partid național-liberal e com­pus sadea din oameni unul și unul. ————­——mim*----------——— HOȚIILE m_ TECUCIU Dintr’un ziar patronat până alaltă­ era de polițaiul din Tecuciu, extragem ur­mătoarele «afaceri» asupra cărora za­darnic am atrage atențiunea guvernu­lui dovedit complice în toate potlogă­riile ce se săvârșesc. I. Scutirea de serviciul militar a celor trei tineri din Nicorești, tineri de la cari prefectul Pătărlăgeanu și popa Constantin Eftimie din Nicorești, au luat 1500 lei după cum afirmă «Epoca» II. Gheșeftul cu licitația sumanelor furnizate de Gh. Ovanes de la cari prefectul a luat bani ca să-i concesio­neze furnizarea. III. Pungășiile făptuite de polițaiul Iancu Anastasiu in timpul iarmaro­cului și anume: pungășia cu muzeul Bra­n, aceea cu tombola încredințată III Ițic Leibovici, cumnatul polițaiu­lui, dosirea de către însuși Iancu A­­nastasiu a sumei de 100 și ceva de tei a locuitorului Gh. Pruteanu din Ciușlea, sumă furată de la locuitor, de niște pungași de meserie. IV. Pungășia făptuită tot de Iancu Anastasiu cu ocazia licitației de te­­sace și revolvere necesare gardiștilor. V. Escrocheria făcută de acest in­divid cu abonamentele în comptul gazetei noastre după cum se arată pe larg în alt articol din foaea de față. VI. Ilegalitatea și abuzul de putere săvîrșit tot de poliram pe timpul mo­șilor, punînd câți­va gardiști îmbră­cați civil să vîndă străchini și oale dimpreună cu Șura Leibovici. Și alte multe potlogării și barbu­­zucii a cărora inșirare nu o putem face in acest număr din cauza lipsei de spațiu. Ne facem o datorie de cinste și de corectitudine cetățenească cerînd cu insistență d-lui Ath. Stolojan ministru de interne să orînduiască cât mai ur­gent o anchetă scrupuloasă, să des­­titue pe vinovați și să-i trimeată îna­intea justiției să-și dea seama de fap­tele lor murdare. Ar fi cea mai deplină satisfacție ce s’ar putea da opiniei publice. --------------------*#88§-+—----­----------­ EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 11 August. La Anapolis s-a trimes un batalion. Corpul consular din Canea a invitat pe Abdulah pașa să meargă la Anapo­lis, acesta a refuzat zicând că nu are ordine. Constantinopol, 11 August. In urma evenimentelor din Anapolis, Sultanul a dat ordine severe pentru a înăbuși mișcarea mahometană. Zilnic Pașa este trimis în Creta cu misiune de a examina situația generală și de a propune măsurile necesare. El este însoțit de grecul Skiades Efendi, membru al Curții de casație și de ge­neralul Ibrahim Edhem-pașa, care este numit comandant militar al Cretei, în locul lui Abdulah-pașa. Știrile din Creta confirmă că 1500 de mahometani au intrat în Anapolis, au jefuit casele și au profanat 4 biserici. 32 de creștini au fost omoriți printre cari se numeră 3 preoți arși. Atena, 11 August, încă nu s-a proclamat unirea Cretei cu Grecia, dar adunarea revoluționară cretană constituită, o va proclama în curând. Refugiații creteni continuă să sosească în număr mare. Presa oficioasă se teme că cheltuelile ocazionate de sosirea refugiaților să nu încarce bugetul și să nu aibă o influ­ență rea asupra învoelilor financiare. Londra, 11 August. Camera Comunelor.—D. Curzon de­clară că consulul englez din Creta i-a comunicat toate amănuntele deja cu­ JOI 1/13 AUGUST 1896 UN NUMER 10 BANI JWMCWRI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. VI.......................0,40 Reclame..................... > III................... . 2,50 » ..................... » II. ..»A­ i­AW. . la Pari[ anunciurile se Havas, 8 Place i l^la REDACȚIA SI fIMl­MI] București, Pasa, nascute asupra măcelurilor din Anapo­lis ; — numai știrea că un preot ar fi ars nu este confirmată. Guvernul nu crede că lipsa lui Sir Philipp Currie de la Constantinopol agravează soluțiunea chestiunei cretene. Guvernul are deplină încredere în în­sărcinatul de afaceri, locțiitorul său, care a dat întotdeauna dovadă de­ mult talent și de tact. Sir Philipp Currie nu se va întoarce la postul său decât la sfârșitul concediului său, la toamnă. In cursul discuțiunii, d. Chamberlain respinge ideia de a înapoia Cipru Tur­ciei. Speră că se va înființa în curând un serviciu săptamânal de vapoare în­tre Egipt și Cipru și că se va construi un drum de fer în această insulă. C­ANEA De multe ori a fost vorba despre a­­cest oraș din Creta, teatrul atâtor mă­celuri între creștini și musulmani. Cre­dem că este interesant pentru cetitorii noștri ca să reproducem unele pasagii dintr’o corespondența din Canea a re­porterului special al ziarului Neue Freie Presse: Candia (grecește Heralde­on s­au Me­­galocastro) este înconjurat de fortifica­­țiuni venețiane, de departe se vede ca­tedrala grecească și mai departe lucesc vîrfurile minaretelor. Corăbii mânate de Negri, Arabi și Cretenii, îmbrăcați cu sarici albe, cu cisme de piele de capră, cu fesul pe cap aratau orientul turcesc. Erau și corăbii turcești cu semiluna, pe bordul cărora se aflau ofițeri și sol­dați cari se duceau la Retimno și Ca­nea.­­Un golf larg se deschide între două lanțuri de munți (Akroliri și Spa­da). In fund munții Madare «munții albi» al Sphakioților, și în mijlocul a­­cestul basm­ lucește Canea pe luciul mării și ca o continuare a orașului se ridică Haleppa, cartierul de vite între măslini și vițe de vie. Se vedea casa lui Abdulah-Pașa, fos­tul guvernator general și până alaltă­­era comandant militar cu rangul de mașir. Când intrarăm înăuntru, soarele toc­mai apunea. Marea era aurie, iar coas­tele munților ca formate din ametist transparent. In port staționau corăbiile de războiu străine cu tunuri fulgeră­toare , încrucișătoare franceze, engleze, austriace, rusești, germane și italiene. De pe borduri se auzeau fluerături pă­trunzătoare și sunet de tobe. Un edificiu înalt, care se ridică la intrarea portului, este conacul, locuința guvernatorului general. In fața cona­cului se află un port și o cazarmă, unde stătea peste zi Abdulah-Pașa. Pe cheul portului se află o mulțime de oameni, liniștiți, unii fumează și beau cafea împrejurul moscheei portu­lui. Se pare că e un tablou al păcii și al iubirii frățești. Dar când vii mai a­­proape, vezi îndată o liniște sinistră. Este ceva înfricoșător în aer. Vorbesc încet și se privesc țintă în ochi; când se mișcă, pare că au plumb în picioare.. Și ce fel de oameni sunt aceștia ? Ceva mai oriental, mai pitoresc nici nu poate să existe. Este o orgie de colori, un basm de strențe pompoase și de costume ciu­date și figuri marțiale. Costumul național cretan constă din o cămașă albastră, șalvari largi, o e­­șarpă roșie ca brun, cisme galbene din piele de capră, un fes ascuțit întors pe ceafă— o cârpă, aruncată peste umeri, complectează costumul. Acest costum îl poartă și cretenii creștini și musul­mani, și Arabii și Negrii, nu lipsește nici o nuanță a coloarei peliî de la cel mai curat alb și până la cel mai luci­tor negru. Și între acești oameni se ved tineri creteni îmbrăcați europenește—avocați și doctori, cari au studiat la Atena — și deputați serioși creștini cu bărbi vene­rabile, cari număra cu religiozitate boa­bele de la mătănii -- nici o femeiă, ici colo câte o femeiă de Negru, îmbră­cată în strenie. Stradele sunt strivite și murdare, ca­sele înalte cu geamuri de zăbrele, la colțul stradelor fântâni maure cu ins­cripții turcești. La porțile orașului se a­­flă posturi duple, iar pe strade circulă patrule de Asiat­ în uniforme murdare. Cretenii spun, că acești soldați barbari se amestecă cu creștinii, pentru ca a­­poi să se ia la bătaie cu dânșii. Poarta Kaié Kaprise, care dă în șoseaua spre Haleppa, e cu deosebire tare păzită. Aici a fost ucis în 24 Mai ca vasul consulatului rusesc, din care cauză s-au făcut masacre, cari au durat trei zile. -------------------------------------------------

Next