Timpul, octombrie 1896 (nr. 217-241)
1896-10-24 / nr. 236
ANUL AL OPTSPREZECELEA — No. 236 UN NUMER 10 BANI A BORA UENTELE In țară pe un an............................................3 ° ^ » pe S luni........................................18 lei » pe 3 luni............................................16 lei Pentru streinătate, un an...........................5 ° ^ei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 bumărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA ■ Bucureștii, Pasagiu ISoman 7-8 UN NUMERMO BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame..................... » III................... . 2,50 . ...... * II. • • .. . . . 5*—— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. ------1,TLU,". .-A REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA ' L București, Pasagiul Român 7-8 JUSTITIA COLECTIVISTA In ce țară și sub ce regim trăim? Iată întrebarea ce se impune fiecărui cetățean în fața celor ce se petrec în justiție, sau, mai bine, în ministerul justiției. Astăzi nu mai este o taină pentru nimeni că la Voința Națională funcționează un fel de biuton de avocatură care se servă de monitorul colectivist ca de armă de șantagiu față cu magistrații. Vai de bietul împricinat care are nenorocirea de a fi implicat într’un proces civil de oarecare însemnătate sau mai ales într’o afacere penală și nu trece prin oficina ziarului oficios ! Primul avertisment i se dă prin o notiță tendențioasă, al douilea printr’un articolaș ; în fine, dacă împricinatul n’a înțeles, începe o serie de sfaturi date magistraților. Actele instrucțiune, orice mișcare a parchetului, cercetările, investigările, expertizele sunt anunțate de mai înainte în Voința. Scurt, instrucțiunile se conduc din redacția ziarului oficios. Să luăm câteva exemple. A tout seigneur tout honneur! Să începem cu Mitropolitul Ghenadie. S’a mai văzut vr’odată atât la noi cât și în altă țară o campanie judiciară—altă expresiune mai nemerită nu găsim pentru a califica amestecul ziarelor oficioase în justiție—condusă cu atâta lux de acuzări, de bărfelî, care au mers până la plastografii, cu o cunoștință atât de perfectă a mersului instrucțiunei ? Astăzi Voința vorbea despre un fapt oarecare ce se imputa Mitropolitului, a doua zi instrucțiunea urmărea acelaș fapt; astăzi Voința anunța că cutare stareț sau preot va fi interogat în privința unei acuzări aduse Mitropolitului, a doua zi martorul sau informatorul se pomenea cu o citațiune a parchetului. In fine, afacerea întreagă era condusă din oficina care lucrează în permanență pe lângă redacțiunea Voinței. Un alt exemplu a fost dat în afacerea Steiner. Se știe cum de la început s’a dat acestei afaceri o însemnătate exagerată, cum presa în genere s’a aruncat asupra ei ca asupra unei prăzi bine-venite în mijlocul pustiului de informațiuni ce domnește în timpul zilelor de cuptor. Dar cine altul a bătut toba mare decât Voința ? Mai íntîiú a apărut o notiță sub formă de informațiune; în urmă au urmat zilnic câteva rînduri tendențioase asupra mersului instrucțiunei și așa mai la vale în tot cursul afacerei. Ce interes așa mare avea oare voința de a intra în amănuntele unui fapt care, înainte de a fi judecat, nu poate privi decât justiția ? Ce interes avea ea de a publica decisiunea camerei de acuzațiunedecisiune care de ordinar nu se comunică decât părților interesate și să nu publice ordonanța de neurmărire dată de judecătorul de instrucțiune ? Ce interes avea voința de a anunța înaintea Monitorului Oficial că d. Dărăscu, judecătorul instructor care dăduse ordonanța de neurmărire, va fi transferat, transferare care este o degradare ? Ziarele și în special Epoca ne dau explicația. Ele ne povestesc o scenă caracteristică care s’ar fi petrecut între d. Dărăscu și secretarul general al ministerului justiției; acesta din urmă ar fi răspins magistratului care venise să ceară o explicațiune în privința transferării lui, că «ministrul l’a însărcinat să-i spuie ca nu are nevoie numai de magistrați integri și inteligenți, ci înainte de toate de magistrați supuși». Ne vine greu a crede că d. secretar general s’a pronunțat atât de categoric, căci ar fi prea de oaie , dar de la omul care a declarat în plin Parlament că opoziția nu mai are drept la protecțiunea legilor, nimic nu ne poate mira. Sigur este însă că un judecător de instrucție a fost degradat din cauză că a dat o ordonanță de neurmărire într-o afacere în care biuroul de advocatură al Voinței Naționale lucra fățiș pentru a se da o ordonanță de urmărire. Nouă ne este absolut indiferent dacă nenorociții inculpați în afacerea Steiner sunt sau nu culpabili, cum se va rezolva definitiv această afacere înaintea justiției, dacă d. Dărăscu, pe care nici nu'l cunoaștem, a făcut bine sau reu de a dat o ordonanță de neurmărire ; aceasta privește conștiința sa de judecător de instrucție, care este suveran în asemenea materie, fiind supus numai controlului camerei de punere sub acuzațiune. Nu poate însă să ne fie indiferent amestecul direct al presei oficioase în mersul justiției, nici intervenirea cinică și monstruoasă a ministrului în sensul dorințelor și a șantagiilor judiciare ale Voinței. Astfel cum merg lucrurile în ziua de astăzi, justiția devine o superfetațiune; înainte de a merge în fața ei, justițiabilii sunt preveniți că trebue să treacă prin purgatoriul presei oficioase și al avocaților alipiți de densa. ----------------------mm*-----------------— TELEGER. A. 3 SIC B Italienii în Africa Roma, 3 Noembrie. Agenția Ștefani despinte în mod formal știrea ziarului Tribuna în privința unei pretinse încadrări lângă Adicale In tot cursul lunei Octombrie nu s’a întâmplat cea mai mică încăerare. Situația este liniștită. Li-Hung-Ciang Londra, 3 Noembrie. Se anunța din Peking Agenției Reuter că împăratul a fost sfătuit să destituie pe Li-Hung-Ciang din toate funcțiunile sale, dar împăratul a decis să-l pedepsească suprimându-i leafa pe un an. Din Senatul francez Paris, 3 Noembrie. Senat. D. Leprovost desvoltă o interpelare în privința Madagascarului și protestează în contra întinderei coloniale. D. Lebon dă explicațiuni și anunță că va depune un proiect de împrumut destinat la conversiunea datoriilor Madagascarului. Exprimă speranța că revolta va fi înăbușită în curând. După cererea d-lui Lebon, Senatul adoptă ordinea de zi pură și simplă. închiderea expoziției milenare Budapesta, 3 Noembre Expoziția mileniului s’a închis la amiazi de către ministrul de comerț în prezența ministerului unguresc și a miniștrilor comuni de resbel și de finanțe. Ministrul a mulțumit în mod călduros tuturor acelora care au colaborat la expoziție, ale cărei rezultate le-a scos la iveală. Căsătoria ducelui d’Orleans Viena. 3 Noembre Ducele d'Orleans a sosit și a fost condus la Hofburg de către împăratul Arhiducele Joseph și arhiducesa Clotilda, precum și fiica lor arhiducesa Maria Dorothea, logodnica ducelui d’Orleans, mai mulți alți arhiduci, ducele și ducesa d’Aosta, și familiile nobleței franceze invitate, au sosit ori. La sosirea sa, Regina Portugaliei a fost salutată la gară de împăratul în uniformă portugheză, de arhiducii și de ducele de Orleans și însoțită la Hofburg. împărăteasa, ducele și ducesa d’Aosta, au fost primiți la gară de arhiducele Otfion, reprezentând pe împăratul, împedicat, de a veni printr’o întârziere a trenului care aducea pe regina Portugaliei. EDIȚIA A TREIA Alegerea patriarhului armenesc Constantinopol, 3 Noembre In curend se va face alegerea patriarhului armenesc. Noul patriarh nu va depune un jurământ pe Constituția patriarhatului,decât de la elaborarea modificărilor dorite de Poarta și care se vor face de o comisiune mixtă, după alegerea patriarhului. Măsurile de poliție au fost sporite, s-au făcut numeroase arestări. INDISCREȚIILE PRESEI Nu e instituție în țară pe care să o dușmănească colectiviștii mai cumplit de cum dușmănesc presa. Dacă ar sta în puterea lor, naționalii-liberali ar spânzura pe toți ziariștii, ar da foc tipografiilor și ar dărîma din temelie fabrica de la Letea—cu toate beneficiile ce le procură ea. Și sentimentul acesta e firesc la dânșii. Zămislită din minciună și trăind numai din minciună, colectivitatea avea un interes capital să se facă tăcere în jurul ei. In loc de aceasta, presa, vorbăreață de fire, s’a apucat să discute până și actul de stare civilă al partidului. Indiscrețiunea presei a făcut să se știe că oamenii de inimă cari au fost în fruntea mișcărei de la 48 aveau o foarte urîtă opinie despre cei cari se dau azi drept clironomiilor. Tot indiscrețiunea presei a făcut să se cunoască ura și disprețul nemărginit pe care-l nutrea d. Dimitrie Sturdza inpotriva lui I. Brătianu, icoana înaintea căreia îngenunche cu atâta evlavie șeful de azi al colectivităței. Și tot indiscrețiunea presei a făcut să se dea în vileag fățărnicia liberalilor, incapacitatea lor absolută și slăbiciunea ce au pentru banul public. Dacă n’ar fi vinovată decât cu atâta, și încă presa ar merita pe d’a’ntregul toată ura colectiviștilor. Darmi-te când, pe lângă aceste neplăceri, presa a tăiat adesea și tainul celor cari formează marele partid, mai e mirare că «nația» se cutremură când aude de gazete ? Să socotim numai cele din urmă câteva condeie. Presa a împedecat, cu limbuția ei, «afacerea» cu oțelul pe care prefectul Ghelmegeanu voia să -l cumpere pentru primăria din Severin cu suma de 100.000 lei când nu valora nici jumătate . Presa s'a pus d’acurmezișul planurilor lui Săveanu care voia să cumpere, pe un preț exorbitant, casa dărâmată a unui consilier comunal din Focșani, spre a face dintr’însa palat municipal. Presa a împedecat, cu recunoscuta ei indiscreție, «afacerea» cu planul orașului Ploești, «afacere» care se urca la cifra de 180,000 lei. Presa, în fine, cu obiceiul nesuferit de a-și băga lingura unde nu-î ferbe oala, a împedecat pe d. Palladi de a arenda cu 30,000 lei pe an moșia Potelu, moșie care, căutată in regie, a produs 85,000 de lei pe an. Firește că cu astfel de apucături presa și-a ridicat singură orice drept la suma colectiviștilor— dar a căpătat în schimb considerația opiniunei publice. Din punctul acesta de vedere, recunoștința contribuabililor, ai căror dinari fac fondul «afacerilor» colectiviste, trebue să fie, în privința presei, cel puțin egală cu necazul ce-î arată partidul național-liberal. Și gazetarii se mulțumesc cu această compensație: -----------——■mm*----------------gorică care e foarte greu de găsit în comunicatul publicat în Oficialul german. Din contră, rezerva prea exagerată a acestei note, pare că ar implica mai mult o confirmare și chiar lasă să se înțeleagă că convențiunea de neutralitate ruso-germană nu e complect întreruptă, după cum o afirmă organul prințului Bismarck. Și Gazeta mai spune cele ce urmează : Tripla alianță poate fi desfăcută în Main viitor, încheiat în 1882 tratatul a fost reînoit la 1887, pentru cinci ani. Un an înainte de a expira, în 1891 a fost reînoit pentru doisprezece ani, începând de la 1892, dar cu condițiunea de a putea fi desfăcut peste cinci ani. Acest termen expiră în Main 1897, când se va putea desface—adecă peste șase luni. In aceste condițiuni, se înțelege cât de mare este importanța mișcării opiniunei creată de destăinuirile lui Hamburger Nachrichten. In aceeași zi, Naționalul își încheie aprecierile asupra aceleași chestiuni cu prezicerea următoare : «Nu, nu ! In ciuda tuturor rectificărilor și desmințirilor, destăinuirile lui Hamburger Nachrichten și-au făcut drumul. Cele făcute nu se mai refac. Tripla alianță va mai trăi și in urma acestei ultime lovituri, ea seamănă însă cu încrederea lunei de miere a învielilor diplomatice; o dată lovită de o mână aspră, nu’și mai revine. Manet aliamente repostum» Pare că miroase ascuze. Aud ? IAR SCUZE? Presa guvernamentală a primit ordinul să atace... tripla alianță. D. Sturdza, care a declarat mai deunăzi că «nu are frică de Ruși», a început să tremure. Iată ce citim în Gazeta de azi cu privire la faimoasa destăinuire a lui Bismarck: «Informațiunea publicată în ziarul fostului cancelar, în Hamburger Nachrichten, cu privire la alianța secretă dintre Rusia și Germania, încheiată de Bismarck și desfăcută de succesorul său, contele Caprivi, a produs o mare emoțiune în Germania și în Austria, și această mărturisire cinică de duplicitate a sguduit așa de puternic tripla alianță încât guvernul german a crezut indispensabil să intervină. Dar e îndoios dacă nota publicată în Reichsanzeiger, (Monitorul Imperiului) o să poată liniști agitațiunea și pune capăt polemicelor». Intr’un alt pasagiu, Gazeta scrie : Ar fi trebuit o desmințire maîcare+#SISIS+ JOI 24 OCTOMBRE (5 N-BRE) 1896 DISCURSUL D-LUI HANOTRUX — Prin fir telegrafic — Paris, 3 Noembre. Camera deputaților. D. Cochin, membru al dreptei, desvoltă o interpelare asupra evenimentelor din Armenia și face un istoric lung al atrocităților comise în Europa. D. Hubbard, radical, combate orice intervențiune în afacerile Turciei. D. Hanotaux face un istoric al cestiunei și zice că Puterile nu au rămăs nepăsătoare și că Franța a ținut un astfel de limbagiu, încât a fost cu neputință de a nu se înțelege însemnătatea sa. Pericolul situațiunei a fost depărtat prin fericita inițiativă a Austro-Ungariei. Puterile par convinse că prima necesitate constă într-o înțelegere solidă și reală. Puterile se aplică actualmente să înlăture sau să aplaneze toate cauzele diviziunei. Rezultatele obținute se datorează acțiunei comune a ambasadorilor la Constantinopol și unanimității lor. Dacă acțiunea Puterilor ar trebui să facă să se se simta la Constantinopol pentru a obține de la Sultan reforme, condițiunile acestei națiuni nu ar trebui să atingă integritatea imperiului otoman și situațiunile câștigate prin tratate. Nu este vorba de un amestec direct, nici de un condominium care ar fi expedientul cel mai precar și mai primejdios; dar diplomația europeană este hotărîtă să panseze rănile și să împedice reproducerea ultimelor nenorociri. In timpul șederii Țarului la Paris s’au făcut schimbări de vederi între Franța și Rusia în privința cestiunei Orientului; între aceste două puteri s’a degajat o comunitate de aprecieri și de interese și avem ferma încredere că prin moderațiune și menajând toate interesele, soluțiunile discutate vor răspunde vederilor tuturor cabinetelor și trebuințelor situațiunei în Orient. Europa unită va ști să facă pe Sultanul să o înțeleagă și îi va indica mijloacele pentru a aduce peste tot o oarecare ordine, fără care Statele nu pot să existe. Europa va ști să demonstreze că numai o politică reală și demnă poate să corespunză cu binele Sultanului și poporului său. Franța, credincioasă tradițiunilor sale, dorește îmbunătățirea soartei popoarelor în Orient, dar ea nu uită legăturile ce o unesc de mult timp cu imperiul otoman și motivele ce o fac să dorească menținerea integrității sale , dar înștiințată de trecut, respinge orice spirit de aventură. Oricât de mari sunt problemele de rezolvat, soluțiunea lor nu este cu neputință dacă toți ar lucra cum făcem noi, într’un spirit de concordie și de dreptate (aplause unanime). D. Jaurès replică și blamează guvernul că lasă Rusiei direcția politică în Orient. Depune o ordine de zi care se respinge cu 451 voturi contra 54. D. Develle propune o ordine de zi aprobând declarațiunile guvernului, care este adoptată cu 402 voturi contra 90. --------------------------------------------------- D. N. T. POPP SI MOȘIA POTELU D. N. Economu, președintele clubului conservator din Craiova, adresează d-lui N. T. Popp, deputat național-liberal, scrisoarea următoare : D-lui N. T. Popp, deputat de Doljin. In ziua de 17 cor. ora 10 dim. am primit din parte-ve o scrisoare adresată mie ca președinte al clubului conservator din Craiova ; iar la ora 2 p. m. această scrisoare am văzut-o publicată în foi volante. Din conținutul ei, după cum ori și cine a putut vedea, pe de o parte de tânguițî contra unui articol apărut în ziarul Voința Poporului No. 47 din 14 cor. subtitlul: «Un gheșefi scandalos» și lăsați să se înțeleagă că eu așî fi autorul acestui articol, iar pe de alta căutați să expuneți șirul afacerei și apoi conchideți că totul a fost clar ca lumina zilei și că sunt calomnii cele expuse în zisul articol. Apoi ca un drept al d-voastră de apărare -mi cereți ca scrisoarea ce mi-ați trimis să fac să fie publicată în gazeta clubului, lucru pe care atât ea cât și comitetul de redacție al jurnalului nu’l mai credem necesar, deoarece d-voastră v’ați grăbit a da publicității prin foi volante acea scrisoare, mai înainte de a apărea primul număr al gazetei. Mai înainte de toate țin să lămuresc paternitatea articolului de care vă plângeți. Bănuiți poate că, fiind advocatul d-lui Beligrădeanu, am fost pus în măsură a cunoaște detaliile și că astfel eu am putut fi autorul articolului, vă înșelați. Nu sunt autorul nici inspiratorul acelui articol și nici că posed vre-o informație de la d. Beligrădeanu. Ca președinte al clubului conservator și fiindcă v’ați adresat la mine în această calitate, deși ’mi acordați zece zile pentru a vizita California de la Potel și apoi să fac amendă onorabilă în fața sumei, pentru ca să nu las în acest interval de timp opinia publică nedominita asupra corectiti dinei d-voastră, nu voi uza de termenul acordat și mă grăbesc a ve răspunde și a ve arăta ceea ce ști . Mé mir de ce v’ați năpustit cu atâta furie asupra mea și asupra ziarului Voința Poporului, care cel din urmă s’a ocupat de afacerea moșiei Potelu, când mai dinainte toate jurnalele din capitală relevaseră afacerea Potelului, cu culori mult mai negre decât jurnalul nostru, și cu toate astea d-voastră nu v’ațî dat osteneala a ve apăra și restabili adevĕrul, ca să nu lăsați a se acredita asupra ve aceste grave bănueli. Ba, chiar era de a d-voastră datorie să stabiliți că afacerea este curată, pentru a nu se sacrifica cei doui nenorociți funcționari de la domenii. Dar, să revenim la chestie. Moșia Potelu, proprietate a Statului, din județul Romanațî, cu o întindere de 5800 pogoane de muncă, cu bălți, vii, mori, erbăriturî și livezi, a fost dată în arendă d-lui Beligrădeanu pe periodul 1886 — 1896, cu arenda anuală de 189.000 lei, și fiind-că termenul contractului expira la 23 Aprilie 1896, guvernul încă din anul 1895 o scoate în licitație. Să fie bine știut că în vechile condițiuni generale de arendarea moșiilor Statului se prevedea că a patra parte din pogoanele de muncă să se lase spre odihnă, fără vre-o sancțiune pentru arendașul abătut, așa că toți arendașii munceau și pământul de odihnă. Prin noile condițiuni generale s-a pus o sancțiune că arendașul care își va permite să muncească din pământul de odihnă, va plăti fără judecată și cu aplicarea legii de urmărire, câte 50 de lei de fiecare hectar. Mai adăugați că productele noastre se negoția și cu aproape jumătate prețul de cum au fost în trecut. Poate că aceste circumstanțe au motivat ca d-nii Beligrădeanu să nu mai ofere pentru Potel suma de lei 189.000, ci numai suma de 125.000 lei, la a unsprezecea licitație ținută de guvern. Cu toate stăruințele puse, d. Paladi, ministrul domeniilor, nu a confirmat mezatul, găsind că prețul este prea mic, ci a dispus a se căuta în regie și în consecință s-a trimes un domn administrator. Timpul de muncă fiind prea înaintat, d. administrator a muncit ce-a putut; însă în ceea ce privește veniturile moșiei care se compun din: bălți, mori, vii, erbărituri și livezi, parte le-a arendat, cum : bălțile unui domn Ion Ionescu, pescar din Corabia, cu prețul de lei 25.000 socotit pe opt luni până la 23