Timpul, decembrie 1896 (nr. 266-287)
1896-12-01 / nr. 266
ANUL AL OPTSPREZECELEA — No. 266 UN NUMER 10 BANI ARQUAIENTELE In țară pe un an................................................30 lei » pe 6 luni. ....................................... 18 lei » pe 3 luni................................................10 lei Pentru streinătate, un an ..........................50 lei la l’aris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii. l ® asagis#l Român 7»8 SUUIS CUIQUE Am spus de nenumărate ori că nota cea mai caracteristică a liberalilor este spiritul de gașcă ; el merge până la uitarea considerațiunilor celor mai elementare ale bunei cuviințe și ale dreptăței. Nici cultul morților nu găsește grație în fața urilor de gașcă ale liberalilor; ele merg până dincolo de mormânt. Un exemplu ciudat și totodată semnificativ al acestei stări de suflet a adversarilor noștri a fost dat în zilele din urmă cu prilegiul așezărea bustului răposatului general Cernat în fața comandamentului corpului al 2-lea de armată. Nimeni din noi nu s’a gândit a contesta generalului care a avut fericirea de a comanda pe ostașii noștri în împrejurări ca acele de la 1877- 78, partea sa de merit. N’am scormonit trecutul, nici n’am intrat în amănunte cu cari am fi putut cu înlesnire întuneca aceste merite ; am crezut, însă, și credem că, o dată ce soarta a voit să favorizeze pe un general alipindu-i numele la fapte glorioase, chiar când partea ce a luat la aceste fapte este din cale afară modestă, evenimentele sunt încă prea recente, suntem prea aproape de ele pentru a le aprecia din punct de vedere critic. De aceea am lăsat istoriei imparțiale misiunea de a da fiecărui actor care a jucat un rol în epoca războiului de la 1877-78 partea de merit ce i se cuvine. Admitem dar a priori că se datora memoriei norocosului general Cernat un bust spre amintirea evenimentelor la care a luat o parte activă. Dar punem întrebarea: De cine a fost organizată armata care a reînviat, pe câmpiile Bulgariei și sub zidurile Plevnei, renumele vitejiei românești ? Răspunsul îi va da orice ostaș român , numele bărbatului care, începând sub Vodă Cuza și urmând sub Carol I, și-a devotat viața întreagă desvoltăreî și organizărei oștire, este în inima fiecărui ostaș al țarei. Istoria nu va putea niciodată vorbi de armata română și de faptele ei fără a alipi de aceste fapte numele generalului Florescu. Avem exemple în istoria popoarelor care ne dovedesc cu câtă dreptată se apreciază partea de merit ce se cuvine bărbaților cari au organizat oștirile care în urmă s’au luptat pentru patrie. In Francia numele lui Carnot a rămas popular sub porecla glorioasă de «organizator al victoriei» ; cu toate că el n’a comandat nici o armată, nu se vorbește de războiul primei republici franceze fără să se pomenească de acela care a făcut victoriile posibile prin munca, competența și patriotismul pe care le-a pus în pregătirea și formarea oștirei. In Prusia, când, după înfrângerea de la Jena, țara era îngenunchiată în fața lui Napoleon I, un Scharnhorst a fost acela care a pus bazele regenerărei armatei prusiane și i-a dat organizarea care a făcut dintr’cnsa a ceea ce este astăzi. Ei bine, numele lui Scharnhorst este pus alături cu ilustrațiunile militare ale Prusiei, alături cu un Blücher, cu un Moltke. Iată cum popoare mari au știut să răsplătească meritele acelora cari au organizat oștirile naționale. Nimeni în Francia sau în Prusia nu a cutezat să conteste un singur moment dreptul unui Carnot sau al unui Scharnhorst la imortalitatea marmorei. Statuele lor figurează mândre pe piețele publice sau în edificiile Statului. La noi, însă, cu toate că nici liberalii noștri nu vor pretinde că generalul Cernat a fost un Blücher sau un Moltke, ura, nesăbuita ură de gașcă care fierbe în inima lor, a mers până a ridica bustul aceluia care n’a avut decât norocul de a figura ca comandantul armatei, sub ordinul direct și imediat al M. S. Regelui care conducea operațiunile, pe când bustul generalului Florescu, ale aceluia care a creat armata cu care am biruit și ne-am câștigat neatârnarea, nu figurează încă nicăeri. Dar lucrul este și mai ciudat. Cunoaștem prea bine pe liberalii noștri pentru a ne gândi să le cerem ca ei să ridice bustul unui bărbat care a făcut parte din partidul conservator, oricât de mari ar fi meritele lui. Dar ceea ce este meschin, ceea ce denotă o micime de suflet de care numai spiritul de gașcă este capabil, este faptul că bustul generalului Florescu a fost comandat înainte de acela al generalului Cernat și este gata așteptând în magazie rândul său pentru a fi așezat. Liberalii, însă, nu-și pot călca pe inimă; pentru dânșii este o durere nespusă de a face dreptate unui adversar politic, chiar dincolo de mormânt. Ei împing sistemul lor de excluzivism până la reposați. Pentru dânșii nu există nici un sîmțimînt de echitate, fie el cel mai elementar și uman, când e vorba de unul care n’a fost de «ai noștri». Toate sunt, însă, în zadar: spiritul de gașcă, sîmțimîntele înguste și egoiste, excluzivismul și ura politică, toate aceste lucruri aricioase, care sunt apanagiul liberalilor și mai ales al colectiviștilor noștri, se șterg de către valurile istoriei. Ea va ști să dea fiecărui ce este al seu. Figura generalului Ioan Florescu va apare întotdeauna mândră și luminoasă în fruntea bărbaților cari au lucrat fără preget pentru oștire. Mai bine merit fără bust decât bust fără merit! --------------------------------------------------- TELEGRAME Evenimentele «Iii» Turcia Constantinopol, 11 Decembre. Mutările în posturile de comandant al orașului, comandant și inspector al gendarmeriei și director al poliției din Stambul, sunt în legătură cu ultimele măsuri de exil. Această schimbare de persoane se consideră că echivalentă cu exilul celor interesați. Procesul Ludlow Berlin, 11 Decembre. Reichsanzeiger anunță că îndată ce împăratul Wilhelm a aflat că Luetzow este autorul articolului publicat în Welt am Montag, a ordonat o ancheta riguroasă. Ieri s’au făcut perchizițiuni în apartamentul fostului comisar Tausch. Agentul Rusiei în Bulgaria Sofia, îl Decembre. D. Tscharykow s’a întors la postul său. Arestarea lui Baihaut Paris, ii Decembre. D. Baihaut a fost arestat spre a face doui ani de închisoare, deoarece nu a plătit amenda de 900.000 de franci la care a fost condamnat în afacerea Panama. Din Camera italiană Roma, 11 Decembrie. Camera deputaților. D. Imbriani crede că Camera italiană trebue să se simtă că e de datoria ei de a face un omagiu memoriei lui Macceo, mort în mod vitejesc pentru independența țării sale (Aprobare la stânga). Din Camera austriacă Viena, 11 Decembre. Camera deputaților. Cu ocazia discuției budgetului fondurilor secrete, d., Badeni declară că guvernul nu poate să preciseze nici un program pentru viitor, nefiind cunoscuta compoziția nouei Camere. Totuși poate să declare că guvernul va urma întotdeauna drumul partidelor moderate, subordonând scopurile partidelor scopului ce trebue să urmărească orice Stat modern. Guvernul nu consideră votarea budgetului fondurilor secrete ca un vot de încredere, ci numai ca o dovadă că Camera are neîncredere în guvernul actual (Aplause vii) Discuția va continua mâine. Călătoria alegelui Serbiei Veneția, 11 Decembre Regele Serbiei a plecat la Viena. Prăbușirea unei case Xeres. 11 Decembre O casă s’a prăbușit acoperind sub dărâmături peste 160 de persoane. S’au găsit deja 11 cadavre. Numărul victimelor nu se cunoaște în mod exact. Lucrarea de curățire continuă. Tratatul italo-rus Hamburg, 11 Decembre Hamburger Nachrichten zice că declarația d-lui di Rudini nu este de ajuns pentru a EDIȚIA A TREIA face să dispară suposiția că convențiunea rusoitaliană a existat sau există. Dacă această convențiune nu s’a semnat in 1891 de d. di Rudini, ea a fost semnată de un altul și la o altă epocă. Acest ziar este convins că s-a stabilit o convențiune după care raria a făcut act de mediațiune la Paris în favoarea Italiei, ca echivalent pentru concesiunile italiene în politica orientală. Hamburger Nachrichten nu vede în acest fapt nici o atingere a datoriilor către tripla alianță. Ar fi de dorit numai că dacă Italia are relațiunni bune cu celelalte puteri, să se aranjeze în astfel de mod încât să nu se pună în opoziție cu datoriile sale către Germania și Austro-Ungaria. Catastrofa corăbiei Salier Paris, 1i Decembre După ziare se aflau pe bordul lui Salier, 210 pasageri, printre care 113 Ruși, 35 Galițieni, 61 Spanioli și un German. ------------------------------------------- O mică problemă In lupta fratricidă întreprinsă de cele două categorii de astionari-liberali caracterele distinctive s’au șters așa încât nu se mai recunosc taberile. Dacă n’am avea dovada rănilor, aproape n’am ști cine e învins și cine e învingător— căci, afară de anarhe, alt rezultat definitiv nu vedem. S’a crezut un moment că învingător e d. Sturdza, de vreme ce «închisese» chestia mitropolitului și înecase în sânge manifestația de protestare ; dar d-nul Sturdza a căzut. S’a bănuit, apoi, că biruitor e d. Fleva, ca unul, care în aparență resturnase guvernul. Dtr d. Fleva n’a obținut, în noul cabinet, nici un locșor— va să zică un biruist. in această încurcătură, problema îșî schimbă baza. Deși va menține sentința Sinodului în chestia mitropolitului Ghenadie, victoria va fi, pe sub mână, a Ocultei; de se va da o soluție acestei afaceri, biruința va fi de partea opiniei publice. Asupra acestei cestiuni toată lumea este edificată acum , chestiunea Ghenadie nu e închisă și o soluție pacinică e o necesitate fatală — prin urmare d. Sturdza e băgat mesa. In acest stadiu, problema sa, iarăși, altă față, soluția, se va da conform dorinței celor cari, de ochii lumei, susțin pe îngenunchiatul Sturdza, sau daseva potrivit echității și sentimentului public? In cazul d'intâiü, ministerul, care a declarat că va da satisfacție dorințelor țerei, e înfundat ; în cazul cel lalt, fostul președinte de consiliu va fi trimis pe brând la Canossa. După ce se va rezolva și această insurmontabilă dificultate, o nouă problemă se va pune : cine, în cazul când va învinge guvernul, va fi conducătorul majorităței ; și cine, în caz contrariu, se va așeza pe banca ministerială ? D. Sturdza nu va putea fi leaderul unei majorități care -i va fi repudiat, și nu va putea fi expresiunea unui Parlament care a rezolvat, altfel decât Vasiliu, chestia «închisă» a mitropolitului Ghenadie Petrescu. E logic, nu e așa ? Dar chiar când și această mică pedică se va înlătura, o nouă problemă va lua ființă : cine va păstori colectivitatea în urma atâtor bumicări câte vor fi impuse de împrejurări pentru a ajunge la deslegarea definitiva a problemei care ne frământă ? S’au văzut ciobani trecând de la o turmă la alta, dar turme care să treacă de la un cioban la altul nu se văzuse —și tocmai fenomenul acesta ni-i va prezintă colectivitatea la scurta vremi a —pară mite. Ywann --------------------------------------------------- TOT NU’I SOLUȚIE Tratările dintre guvern și grupul d-lui N. Fleva n’au dat nici un rezultat satisfăcător. Numărul de azi dimineață al Dreptății, deși nu mărturisește ruperea parlamentarilor, e destul de elocvent printre rânduri : ziarul d-lui Fleva reîncepe atacurile contra guvernului, iar comitetul de 300 e convocat a se întruni diseară în localul clubului liberal-democrat. Dreptatea arată insă asupra căror condițiuni s’au urmat tratările , cităm textual: «Guvernul a cerut d-lui Fleva să dea concurs pentru rezolvarea chestiunii mitropolitane. D. Fleva nu a solicitat nimic, nici pentru d-sa nici pentru amicii d-sale,ci a cerut: i) Reintrarea în legalitate. i) Reinstalarea Mitropolitului pe scaunul de pe care a fost detronat fără nici o lege. Acestea le-a cerut d. Fleva, pentru DUMINECA 1/13 DECEMBRE 1896 , religia poporului român, pentru liniștea Țării». Apoi, Dreptatea spune următoarele: «Acum, dacă guvernul va îmbrățișa această soluțiune, menită a bucura țara, a liniști Biserica, a asigura guvernului simpatii generale,— ori va vroi să fie mai bine seamă de interesele acelor doui domni cari au compromis situațiunea partidului liberal și au adus dezordinea în țară, — aceasta se va vedea». Avem, așadar, o indicație precisă. Grupul d-lui Fleva a cerut reinstalarea Mitropolitului, dar guvernul d-lui Aurelian a refuzat aceasta, pentru că cei două șefi ai partidului național-liberal, d-nii D. Sturdza și Eug. Stătescu, se opun la o asemenea soluțiune. Dacă există deci un punct sigur în toată încurcătura in care se sbate guvernul, e numai faptul că d. Fleva nu mai dă nici un concurs d-lui Aurelian pentru rezolvirea chestiunii Mitropolitului, pentru că guvernul nu vrea să reinstaleze, măcar pentru o zi, doar, pe I. P. S. Sa Mitropolitul Primat Ghenadie. Dar, atunci, care e soluția guvernului ? ’ D. Mârzescu a asigurat ori în CațTmeră că guvernul va aduce o soluțiune, președintele Camerei a făcut o declarație analogă; și, deși d. Fleva sau unul din amicii sei va interpelă azi guvernul în chestia aceasta, e prea probabil ca nici azi să nu se cunoască soluțiunea. Sunt prea fundamentale divergințele de păreri dintre fruntașii partidului colectivist, pentru ca guvernul să se poată opri la o soluție care să împace pe toată lumea. Intr’o chestie așa de mare guvernul trebue să se bizue măcar pe o majoritate impunătoare, dacă nu poate atrage de parte-i pe toți oamenii politici. Oricum, fie că guvernul se va hotărî azi sau va mai amâna soluția, pe multe zile de armistițiu nu mai poate conta. — -------------— +*&&&*--------------------- D. C. 1. STOICESCU ACASĂ Cu adevărată mândrie națională reproducem, după un ziar oficios, amănuntele următoare despre somptuosul palat al d-lui C. I. Stoicescu, ministrul care face trăsura de unire între România și străinătate. Vestibulul, amenajat cu multă artă, dă acces unei scări de marmoră de Garara care pare a fi aruncată în aer, căci cu toată rotațiunea ce face baza sa nu e decât prima treaptă. Balustradele acestei scări sunt de fier și, pentru circumstanță, ele sunt ornate de fiori artificiale. La intrare, două armure autentice reamintesc timpurile cavalerești din veacul din mijloc. In stânga vestibulului, ale cărui păreți sunt de stuck, se află biuroul și biblioteca d-lui ministru al lucrărilor publice. Biblioteca este în stilul renaștere, având pe perete niște frumoase Gobelenuri. Pereții sunt acoperiți, în partea de jos, de stejar sculptat, și căminul este o adevărată comoară. Pe cămin se află doar lampadori de bronz și La Femme et la Mouche de Moreaux. Bronzuri de arte și tablouri sunt o mulțime, toate iscălite de mână de maeștri. Intr’un colț se vede fotografia nemuritorului Ioan C. Brătianu cu un autograf. Fotografiile AA. L. RR. principele Ferdinand și principesa Maria sunt așezate pe cămin în cadre foarte frumoase, surmontate de o coroană de aur. Alături de bibliotecă este o sală de așteptare tot așa de artistic mobilată. In ea admirăm la Madeleine repentie, marmoră plină de viață, de Fedi. Această marmoră a aparținut lui Vodă Guza și apoi Mitropolitului Moldovei Gabrie Miclescu. Perdelele sunt foarte bogate. Sala cea mare de mâncare se află în dreapta, tapisată de Aubusson cu fructe și personagiuri; acest Aubusson este unic în felul lui in toată România. Căminul este în stilul Renașterei cu foarte frumoase medalioane cu îngerași și bacante. Masa este cât se poate de artistică. Sala aceasta conține niște vechi porțelanuri de Saxa, trei tablouri vechi și medalioane cu armele regelui Ludovic al Bavariei. Draperiile sunt de catifea veche ca Aubusson și încadrează trei ferestre cu gramuri de München. Alături se află un salon maurese în stilul cel mai pur. In sala maurescă se vede frumosul tablou al lui Aman: La Joyeuse de Mandoline. UN NUMER 10 BANI ANUL SCIURÎ ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV........................0,40 Reclame...................... » III.................... . 2,50 » ...... » II.. . . 5*— I» Paris anunciurile Haraf, 8 Place-1 REDACȚIA SI a M, București, I Pasajul De remarcat sub scara deT Marmora, care duce la etajul de sus, modelul original de pământ ars al sculptorului Storck : Regina Elisabeta dând de bcut unui rănit. La Palatul Regal el se află de 5 ori mai mare în marmoră. Pe scară este o Venusă de Milo și un Copil italian sculptat de Vasilescu care se află la Veneția și care este însărcinat de a executa monumentul de la Ploești. Ajuns în etajul de sus, mergi din surprinderi în surprinderi. Este de prisos a mai descrie bogățiile salonului Ludovic XV, căci el este întocmai cum s’a avut acest rege al Franței. Aici, între altele, s’a admirat foarte mult tabloul representând pe d-na Iosefina Stoicescu în mărime naturală; acest tablou, datorit pictorului Mirea, a fost expus la exposițiunea din Paris in 1889. Mai sunt incă două salonuri, mobilate cu gust. Locul reservat muzicii este de asupra, și mascat cu desăvârșire. --------------------------------------------------- IfSAGlllL D-Llll CLEVELAND Wi este vreo trei luni—la 4 Martie 1957— d. Cleveland va părăsi «Casa Albă» pentru a face loc d-lui Mac Kinley. Intrunindu-se acum Congresul Statelor Unite d. Cleveland ’i-a adresat un mesagiu care tratează două chestiuni importante din politica exterioară și ’Pentru că Agenția Română ne-a transmis un rezumat prea scurt al mesagiulu vom da aci o expunere mai largă. Cu privire la chestia armenească d. Cleveland spune că guvernul otoman să’a recunoscut încă ’validitatea reclamațiunilor juste ale Statelor Unite relativ la jefuirea și distrugerea bunurilor milionarilor americani din Kharput și Marash. Guvernul american nu va negligea nimic pentru a obține o satisfacție grabnică. Mesagiul adaugă că nu se va permite, în perspectiva întunecoasă a afacerilor din Turcia, să se mai tulbure multă vreme ochii creștinătăței. Nu e cu putință ca reclamațiunile lumei creștine să renuâe fără răspuns. In chestia cubana mesagiul deplânge efectul dezastros ce i-a avut răsboiul din Cuba asupra comerciului Statelor Unite. Insurgenții se află într’o situație în care nu e posibil ca să fie recunoscuți. Mesagiul semnalează apoi dificultățile cu care au să se lupte trupele spaniole, combătute de un dușman care fuge de orice luptă în regulă, alegându-șî terenul propriu și neatacând decât atunci când toate avantagiile sunt de partea sa. De altminteri, mulți Cubani locuitori în Statele Unite propagă răscoală prin mijloace pe care legislația penală americană nu le poate reprima. Insurgenții sunt, fără îndoială, încuragiați și prin simpatiile poporului american; tendințele aceste simpatice în prea multe cazuri conduc elementele neliniștite și aventuroase ale populației americane la o participare activă la răscoală și impun Statelor Unite o supraveghere oneroasă. Mesagiul declară că propunerea de a acorda insurgenților dreptul de beligeranți și de insurecțiune e inoportună. Cumpărarea Cubei de către Statele Unite ar fi poate demnă de a fi luată în considerație, dacă am fi siguri de dorința sau voința Spaniei de a primi o asemenea propunere. Pare că, dacă Spania ar acorda Cubei o autonomie adevărată nu ar mai fi nici un motiv pentru ca pacificarea insulei să se poată efectua pe temeiul acesta. Aceasta ar fi o soluție care ar lăsa intactă poziția Spaniei, fără a ’î atinge onoarea. Guvernul american a informat, acum câteva luni, pe Spania că dacă s’ar oferi insurgenților, ca măsură de satisfacție, un proiect de homerule și aceștia l’ar accepta și în același timp o garanție pentru prezent, puterea executivă a Statelor Unite ar încerca să dea această garanție prin mijloacele ce ar putea fi primite de Spania. Nu s’a primit încă nici un răspuns definitiv , dar cum nu există nici un motiv de a se crede că propunerea ar fi reavenită, mesagrul speră că sforțările pentru împăcarea Spaniei cu Cubanii vor da în curând un rezultat satisfăcător, dar adaugă că, oricare ar fi circumstanțele ce se pot produce politica și interesele obligă pe Statele Unite să se apue la cumpărarea insulei sau la ingerința tuturor celorlalte puteri în afacerile Cubei. Nu s’ar putea presupune ca atitudinea Statelor Unite să fie menținută până la infinit și, deși acestea doresc să respecteze suveranitatea Spaniei, trebue să se fie în seamă că, în urma evenimentelor, ele s’ar putea găsi într’o și-