Timpul, decembrie 1896 (nr. 266-287)

1896-12-01 / nr. 266

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA — No. 266 UN NUMER 10 BANI ARQUAIENTELE In țară pe un an................................................30 lei » pe 6 luni. ....................................... 18 lei » pe 3 luni................................................10 lei Pentru streinătate, un an .­.........................50 lei la l’aris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii. l ® asagis#l Român 7»8 SUUIS CUIQUE Am spus de nenumărate ori că nota cea mai caracteristică a libe­ralilor este spiritul de gașcă ; el merge până la uitarea considerațiunilor ce­lor mai elementare ale bunei cuviințe și ale dreptăței. Nici cultul morților nu găsește grație în fața urilor de gașcă ale liberalilor; ele merg până dincolo de mormânt. Un exemplu ciudat și tot­odată semnificativ al acestei stări de suflet a adversarilor noștri a fost dat în zi­lele din urmă cu prilegiul așezărea bustului răposatului general Cernat în fața comandamentului corpului al 2-lea de armată. Nimeni din noi nu s’a gândit a con­testa generalului care a avut ferici­rea de a comanda pe ostașii noștri în împrejurări ca acele de la 1877- 78, partea sa de merit. N’am scormonit trecutul, nici n’am intrat în amănunte cu cari am fi pu­tut cu înlesnire întuneca aceste me­rite ; am crezut, însă, și credem că, o dată ce soarta a voit să favori­zeze pe un general alipindu-i numele la fapte glorioase, chiar când partea ce a luat la aceste fapte este din cale afară modestă, evenimentele sunt încă prea recente, suntem prea aproape de ele pentru a le aprecia din punct de vedere critic. De aceea am lăsat is­toriei imparțiale misiunea de a da fie­cărui actor care a jucat un rol în epoca războiului de la 1877-78 partea de merit ce­­ i se cuvine. Admitem dar a priori că se da­tora memoriei norocosului general Cernat un bust spre amintirea eve­nimentelor la care a luat o parte ac­tivă. Dar punem întrebarea: De cine a fost organizată armata care a reînviat, pe câmpiile Bulga­riei și sub zidurile Plevnei, renumele vitejiei românești ? Răspunsul îi va da ori­ce ostaș român , numele bărbatului care, în­cepând sub Vodă Cuza și urmând sub Carol I, și-a devotat viața în­treagă desvoltăreî și organizărei oș­tire­, este în inima fie­cărui ostaș al țarei. Istoria nu va putea nici­odată vorbi de armata română și de fap­tele ei fără a alipi de aceste fapte numele generalului Florescu. Avem exemple în istoria popoare­lor care ne dovedesc cu câtă drep­­tată se apreciază partea de merit ce se cuvine bărbaților cari au organi­zat oștirile care în urmă s’au lup­tat pentru patrie. In Francia numele lui Carnot a rămas popular sub porecla glorioasă de «organizator al victoriei» ; cu toate că el n’a comandat nici o ar­mată, nu se vorbește de războiul primei­ republici franceze fără să se pomenească de acela care a făcut victoriile posibile prin munca, com­petența și patriotismul pe care le-a pus în pregătirea și formarea oștirei. In Prusia, când, după înfrângerea de la Jena, țara era îngenunchiată în fața lui Napoleon­ I, un Scharnhorst a fost acela care a pus bazele re­­generărei armatei prusiane și i-a dat organizarea care a făcut dintr’cnsa a ceea ce este astă­zi. Ei bine, nu­mele lui Scharnhorst este pus ală­turi cu ilustrațiunile militare ale Pru­siei, alături cu un Blücher, cu un Moltke. Iată cum popoare mari au știut să răsplătească meritele acelora cari au organizat oștirile naționale. Ni­meni în Francia sau în Prusia nu a cutezat să conteste un singur mo­ment dreptul unui Carnot sau al unui Scharnhorst la imortalitatea marmorei. Statuele lor figurează mân­dre pe piețele publice sau în edifi­ciile Statului. La noi, însă, cu toate că nici li­beralii noștri nu vor pretinde că ge­neralul Cernat a fost un Blücher sau un Moltke, ura, nesăbuita ură de gașcă care fierbe în inima lor, a mers până a ridica bustul aceluia care n’a avut de­cât norocul de a figura ca comandantul armatei, sub ordinul direct și imediat al M. S. Regelui care conducea operațiunile, pe când bustul generalului Florescu, ale ace­luia care a creat armata cu care am biruit și ne-am câștigat neatârnarea, nu figurează încă nicăeri. Dar lucrul este și mai ciudat. Cunoaștem prea bine pe liberalii noștri pentru a ne gândi să le cerem ca ei să ridice bustul unui bărbat care a făcut parte din partidul con­servator, ori­cât de mari ar fi me­ritele lui. Dar ceea ce este meschin, ceea ce denotă o micime de suflet de care numai spiritul de gașcă este capabil, este­ faptul că bustul gene­ralului Florescu a fost comandat înainte de acela al generalului Cernat și este gata așteptând în magazie rândul său pentru a fi așezat. Liberalii, însă, nu-și pot călca pe inimă; pentru dânșii este o durere nespusă de a face dreptate unui ad­versar politic, chiar dincolo de mor­mânt. Ei împing sistemul lor de ex­­cluzivism până la reposați. Pentru dânșii nu există nici un sîmțimînt de echitate, fie el cel mai elemen­tar și uman, când e vorba de unul care n’a fost de «ai noștri». Toate sunt, însă, în zadar: spiri­tul de gașcă, sîmțimîntele înguste și egoiste, excluzivismul și ura poli­tică, toate aceste lucruri aricioase, care sunt apanagiul liberalilor și mai ales al colectiviștilor noștri, se șterg de către valurile istoriei. Ea va ști să dea fie­cărui ce este al seu. Figura generalului Ioan Florescu va apare în­tot­deauna mândră și luminoasă în fruntea bărbaților cari au lucrat fără preget pentru oștire. Mai bine merit fără bust de­cât bust fără merit! ---------------------------------------------------­ TELEGRAME Eveni­m­entele «Iii» Turcia Constantinopol, 11 Decembre. Mutările în posturile de comandant al ora­șului, comandant și inspector al gendarmeriei și director al poliției din Stambul, sunt în le­gătură cu ultimele măsuri de exil. Această schimbare de persoane se consideră că echiva­lentă cu exilul celor interesați. Procesul Lud­low Berlin, 11 Decembre. Reichsanzeiger anunță că îndată ce împăra­tul Wilhelm a aflat că Luetzow este autorul articolului publicat în Welt am Montag, a or­donat o ancheta riguroasă. Ieri s’au făcut perchizițiuni în apartamentul fostului comisar Tausch. Agentul Rusiei în Bulgaria Sofia, îl Decembre. D. Tscharykow s’a întors la postul său. Arestarea lui Baihaut Paris, ii Decembre. D. Baihaut a fost arestat spre a face doui ani de închisoare, de­oare­ce nu a plătit amenda de 900.000 de franci la care a fost condamnat în afacerea Panama. Din Camera italiană Roma, 11 Decembrie. Camera deputaților. D. Imbriani crede că Camera italiană trebue să se simtă că e de da­toria ei de a face un omagiu memoriei lui Macceo, mort în mod vitejesc pentru indepen­dența țării sale (Aprobare la stânga). Din Camera austriacă Viena, 11 Decembre. Camera deputaților. Cu ocazia discuției bud­getului fondurilor secrete, d., Badeni declară că guvernul nu poate să preciseze nici un pro­gram pentru viitor, nefiind cunoscuta compo­ziția nouei Camere. Totuși poate să declare că guvernul va urma în­tot­dea­una drumul parti­delor moderate, subordonând scopurile partide­lor scopului ce trebue să urmărească ori­ce Stat modern. Guvernul nu consideră votarea bud­getului fondurilor secrete ca un vot de încre­dere, ci numai ca o dovadă că Camera are ne­încredere în guvernul actual (Aplause vii) Dis­cuția va continua mâine. Călătoria alegelui Serbiei Veneția, 11 Decembre Regele Serbiei a plecat la Viena. Prăbușirea unei case Xeres. 11 Decembre O casă s’a prăbușit acoperind sub dărâmă­turi peste 160 de persoane. S’au găsit deja 11 cadavre. Numărul victimelor nu se cunoaște în mod exact. Lucrarea de curățire continuă. Tratatul italo-rus Hamburg, 11 Decembre Hamburger Nachrichten zice că declarația d-lui di Rudini nu este de ajuns pentru a EDIȚIA A TREIA face să dispară suposiția că convențiunea ruso­­italiană a existat sau există. Dacă această con­­vențiune nu s’a semnat in 1891 de d. di Ru­dini, ea a fost semnată de un altul și la o altă epocă. Acest ziar este convins că s-a sta­bilit o­­ convențiune după care r­aria a făcut act de mediațiune la Paris în favoarea Italiei, ca echivalent pentru co­n­cesiunile italiene în politica orientală. Hamburger Nachrichten nu vede în acest fapt nici o atingere a datoriilor către tripla alianță. Ar fi de dorit numai că dacă Italia are relațiunni bune cu cele­l­alte puteri, să se aranjeze în ast­fel de mod în­cât să nu se pună în opoziție cu datoriile sale către Ger­mania și Austro-Ungaria. Catastrofa corăbiei Salier Paris, 1i Decembre După ziare se aflau pe bordul lui Salier, 210 pasageri, printre care 113 Ruși, 35 Galițieni, 61 Spanioli și un German. ------------------------------------------- O mică problemă In lupta fratricidă întreprinsă de cele două categorii de astionari-liberali ca­racterele distinctive s’au șters așa în­cât nu se mai recunosc taberile. Dacă n’am avea dovada rănilor, aproape n’am ști cine e învins și cine e învingător— căci, afară de anarh­e, alt rezultat de­finitiv nu vedem. S’a crezut un moment că învingător e d. Sturdza, de vreme ce «închisese» chestia mitropolitului și înecase în sânge manifestația de protestare ; dar d-nul Sturdza a căzut. S’a bănuit, apoi, că biruitor e d. Fleva, ca unul, care în aparență res­­turnase guvernul. Dtr d. Fleva n’a ob­ținut, în noul cabinet, nici un locșor— va să zică un biruist. in această încurcătură, problema îșî schimbă baza. De­și­ va menține sen­tința Sinodului în chestia mitropolitu­lui Ghenadie, victoria va fi, pe sub mână, a Ocultei; de se va da o soluție a­­cestei afaceri, biruința va fi de partea opiniei publice. Asupra acestei cestiuni toată lumea este edificată acum , ches­tiunea Ghenadie nu e închisă și o so­luție pacinică e o necesitate fatală — prin urmare d. Stur­dza e băgat mesa. In acest stadiu, problema sa, iarăși, altă față, soluția, se­ va da conform do­rinței celor cari, de ochii lumei, susțin pe îngenunchiatul Sturdza, sau dase­va potrivit echității și sentimentului public? In cazul d'intâiü, ministeru­l, care a de­clarat că va da satisfacție dorințelor țerei, e înfundat ; în cazul cel­ lalt, fos­tul președinte de consiliu va fi trimis pe brând­ la Canossa. După ce se va rezolva și această insurmontabilă dificultate, o nouă pro­blemă se va pune : cine, în cazul când va învinge guvernul, va fi conducă­­torul majorităței ; și cine, în caz con­­trariu, se va așeza pe banca minis­terială ? D. Sturdza nu va putea fi leaderul unei majorități care -i va fi repudiat, și nu va putea fi expresiunea unui Parlament care a rezolvat, alt­fel de­cât Vasiliu, chestia «închisă» a mitro­politului Ghenadie Petrescu. E logic, nu e așa ? Dar chiar când și această mică pe­­dică se va înlătura, o nouă problemă va lua ființă : cine va păstori colecti­vitatea în urma atâtor bumicări câte vor fi impuse de împrejurări pentru a ajunge la deslegarea definitiva a pro­blemei care ne frământă ? S’au văzut ciobani trecând de la o turmă la alta, dar turme care să treacă de la un cioban la altul nu se văzuse —și tocmai fenomenul acesta ni-i va prezintă colectivitatea la scurta vremi a —pară­ mi­te. Ywann ---------------------------------------------------­ TOT NU’I SOLUȚIE Tratările dintre guvern și grupul d-lui N. Fleva n’au dat nici un re­zultat satisfăcător. Numărul de azi dimineață al Dreptății, de­și nu mărtu­risește ruperea parlamentarilor, e des­tul de elocvent printre rânduri : zia­rul d-lui Fleva reîncepe atacurile contra guvernului, iar comitetul de 300 e convocat a se întruni diseară în localul clubului liberal-democrat. Dreptatea arată insă asupra căror condițiuni s’au urmat tratările , cităm textual: «Guvernul a cerut d-lui Fleva să­­ dea concurs pentru rezolvarea chestiunii mitropolitane. D. Fleva nu a solicitat nimic, nici pentru d-sa nici pentru amicii d-sale,­­ci a cerut: i) Reintrarea în legalitate. i) Reinstalarea Mitropolitului pe sca­unul de pe care a fost detronat fără nici o lege. Acestea le-a cerut d. Fleva, pentru DUMINECA 1/13 DECEMBRE 1896 , religia poporului român, pentru liniștea­­ Țării». Apoi, Dreptatea spune următoarele: «Acum, dacă guvernul va îmbrățișa această soluțiune, menită a bucura țara, a liniști Biserica, a asigura guvernu­lui simpatii generale,— ori va vroi să fie mai bine seamă de interesele acelor doui domni cari au compromis situa­­țiunea partidului­­ liberal și au adus dezordinea în țară, — aceasta se va vedea». Avem, așa­dar, o indicație precisă. Grupul d-lui Fleva a cerut reinsta­larea Mitropolitului, dar guvernul d-lui Aurelian a refuzat aceasta, pen­tru că cei două șefi ai partidului na­­țional-liberal, d-nii D. Sturdza și Eug. Stătescu, se opun la o asemenea so­lu­­ți­une. Dacă există deci un punct sigur în toată încurcătura in care se sbate guvernul, e numai faptul că d. Fleva nu mai dă nici un concurs d-lui Aurelian pentru rezolvirea chestiunii Mitropolitului, pentru că guvernul nu vrea să reinstaleze, măcar pentru o zi, doar, pe I. P. S. Sa Mitropolitul Primat Ghenadie. Dar, atunci, care e soluția guver­nului ? ’ D. Mârzescu a asigurat ori în Ca­țT­meră că guvernul va aduce o solu­­­țiune, președintele Camerei a făcut o declarație analogă; și, de­și d. Fleva sau unul din amicii sei va interpelă azi guvernul în chestia aceasta, e prea probabil ca­ nici azi să nu se cu­noască soluțiunea. Sunt prea fundamentale divergin­­țele de păreri dintre fruntașii parti­dului colectivist, pentru ca guvernul să se poată opri la o soluție care să împace pe toată lumea. Intr’o chestie așa de mare guvernul trebue să se bizue măcar pe o majoritate impună­toare, dacă nu poate atrage de parte-i pe toți oamenii politici. Ori­cum, fie că guvernul se va ho­tărî azi sau va mai amâna soluția, pe multe zile de­­ armistițiu nu mai poate conta. — -------------— +*&&&*---------------------­ D. C. 1. STOICESCU A­CASĂ Cu adevărată mândrie națională reproducem, după un ziar oficios, amănuntele următoare despre somptuosul palat al d-lui C. I. Stoi­­cescu, ministrul care face trăsura de unire în­tre România și străinătate. Vestibulul, amenajat cu multă artă, dă acces unei scări de mar­moră de Garara care pare a fi arun­cată în aer, căci cu toată rotațiunea ce face baza sa nu e de­cât prima treaptă. Balustradele acestei scări sunt de fier și, pentru circumstanță, ele sunt ornate de fiori artificiale. La intrare, două armure autentice reamintesc timpurile cavalerești din veacul din mijloc. In stânga vestibulului, ale cărui păreți sunt de stuck, se află biuroul și biblioteca d-lui ministru al lucră­rilor publice. Biblioteca este în stilul renaștere­, având pe perete niște fru­moase Gobelenuri. Pereții sunt aco­periți, în partea de jos, de stejar sculp­tat, și căminul este o adevărată co­moară. Pe cămin se află doar lam­padori de bronz și La Femme et la Mouche de Moreaux. Bronzuri de arte și tablouri sunt o mulțime, toate is­călite de mână de maeștri. Intr’un colț se vede fotografia nemuritorului Ioan C. Brătianu cu un autograf. Fo­tografiile AA. L­. RR. principele Fer­dinand și principesa Maria sunt așe­zate pe cămin în cadre foarte fru­moase, surmontate de o coroană de aur. Alături de bibliotecă este o sală de așteptare tot așa de artistic mobi­lată. In ea admirăm la­­ Madeleine re­­pentie, marmoră plină de viață, de Fedi. Această marmoră a aparținut lui Vodă Guza și apoi Mitropolitului Moldovei Gab­­rie Miclescu. Perdelele sunt foarte bogate. Sala cea mare de mâncare se află în dreapta, tapisată de Aubusson cu fructe și personagiuri; acest Aubus­son este unic în felul lui in toată România. Căminul este în stilul Re­­nașterei cu foarte frumoase medali­oane cu îngerași și bacante. Masa este cât se poate de artistică. Sala a­­ceasta conține niște vechi porțelanuri de Saxa, trei tablouri vechi și meda­lioane cu armele regelui Ludovic al Bavariei. Draperiile sunt de catifea ve­che ca Aubusson și încadrează trei fe­restre cu gramuri de München. Ală­turi se află un salon maurese în sti­lul cel mai pur. In sala maurescă se vede frumo­sul tablou al lui Aman: La Joyeuse de Mandoline. UN NUMER 10 BANI ANUL SCIURÎ ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV........................0,40 Reclame...................... » III.................... . 2,50 » ...... » II.. . . 5*— I» Paris anunciurile Haraf, 8 Place­­­-1 REDACȚIA SI a­ M­­, București, I Pasajul De remarcat sub scara d­eT Marmora, care duce la etajul de sus, modelul original de pământ ars al sculptoru­lui Storck : Regina Elisabeta dând de bcut unui rănit. La Palatul Regal el se află de 5 ori mai mare în mar­­moră. Pe scară este o Venusă de Milo și un Copil italian sculptat de Vasilescu care se află la Veneția și care este în­sărcinat de a executa monumentul de la Ploești. Ajuns în etajul de sus, mergi din surprinderi în­ surprinderi. Este de prisos a mai descrie bogățiile salo­nului Ludovic XV, căci el este întoc­mai cum s’a avut acest rege al Fran­ței. Aici, între altele, s’a admirat foarte mult tabloul representând pe d-na Io­­sefina Stoicescu în mărime naturală; acest tablou, datorit pictorului Mirea, a fost expus la exposițiunea din Paris in 1889. Mai sunt incă două salonuri, mobilate cu gust. Locul reservat mu­zicii este de asupra, și mascat cu de­săvârșire. ---------------------------------------------------­ IfSAGlllL D-Llll CLEVELAND Wi este vre­o trei luni—la 4 Martie 1­957— d. Cleveland va părăsi «Casa Albă» pentru a face loc d-lui Mac Kin­­ley. Intrunindu-se acum Congresul Sta­­telor­ Unite d. Cleveland ’i-a adresat un mesagiu care tratează două chestiuni importante din politica exterioară și ’Pentru că Agenția Română ne-a trans­mis un rezumat prea scurt al mesagiu­­l­u­ vom da aci o expunere mai largă.­­ Cu privire la chestia armenească d. Cleveland spune că guvernul otoman să’a recunoscut încă ’validitatea recla­­mațiunilor juste ale Statelor­ Unite rela­tiv la jefuirea și distrugerea bunurilor milionarilor americani din Kharput și Marash. Guvernul american nu va ne­­gligea nimic pentru a obține o satis­facție grabnică. Mesagiul adaugă că nu se va permite, în perspectiva întu­necoasă a afacerilor din Turcia, să se mai tulbure multă vreme ochii crești­­nătăței. Nu e cu putință ca reclamațiu­­nile lumei creștine să renuâe fără răs­puns. In chestia cubana mesagiul deplânge efectul dezastros ce i-a avut răsboiul din Cuba asupra comerciului Statelor­ Unite. Insurgenții se află într’o situație în care nu e posibil ca să fie recunos­cuți. Mesagiul semnalează apoi dificul­tățile cu care au să se lupte trupele spaniole, combătute de un dușman care fuge de ori­ce luptă în regulă, alegân­­du-șî terenul propriu și ne­atacând de­cât atunci când toate avantagiile sunt de partea sa. De altminteri, mulți Cu­bani locuitori în Statele­ Unite propagă răscoală prin mijloace pe care legisla­ția penală americană nu le poate re­prima. Insurgenții sunt, fără îndoială, încuragiați și prin simpatiile poporului american; tendințele aceste simpatice în prea multe cazuri conduc elementele neliniștite și aventuroase ale populației americane la o participare activă­­ la răscoală și impun Statelor­ Unite o su­praveghere oneroasă. Mesagiul declară că propunerea de a acorda insurgenților dreptul de belige­ranți și de insurecțiune e inoportună. Cumpărarea Cubei de către Statele­ Unite ar fi poate demnă de a fi luată în considerație, dacă am fi siguri de dorința sau voința Spaniei de a primi o asemenea propunere. Pare că, dacă Spania ar acorda Cubei o autonomie adevărată nu ar mai fi nici un motiv pentru ca pacificarea insulei să se poată efec­tua pe temeiul acesta. Aceasta ar fi o soluție care ar lăsa intactă poziția Spa­niei, fără a ’î atinge onoarea. Guvernul american a informat, acum câte­va luni, pe Spania că dacă s’ar oferi insurgenților, ca măsură de satis­facție, un proiect de home­rule și aceștia l’ar accepta și în același timp o garan­ție pentru prezent, puterea executivă a Statelor­ Unite ar încerca să dea această garanție prin mijloacele ce ar putea fi primite de Spania. Nu s’a primit încă nici un răspuns definitiv , dar cum nu există nici un motiv de a se crede că propunerea ar fi rea­venită, mesagrul speră că sforțările pentru împăcarea Spaniei cu Cubanii vor da în curând un rezultat satisfăcător, dar adaugă că, ori­care ar fi circumstanțele ce se pot produce politica și interesele obligă pe Statele­ Unite să se apue la cumpărarea insulei sau la ingerința tuturor celor­­l­alte puteri în afacerile Cubei. Nu s’ar putea presupune ca atitudi­­nea­ Statelor­ Unite să fie menținută până la infinit și, de­și acestea doresc să respecteze suveranitatea Spaniei, trebue să se fie în seamă că, în urma eveni­mentelor, ele s’ar putea găsi într’o și-

Next