Timpul, februarie 1897 (nr. 24-47)

1897-02-01 / nr. 24

é ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — No. 24 UN NUMER 10 BANI & BOWIflEWTELE In țară pe un an.............................................3 ° lei t pe 6 luni.............................................. 8 lei » pa 3 luni..............................................16 lei Pentru străinatate, un an . . . 4 . . . 50 lei lm Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux strangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7-8 EDIȚIA A TREIA care contimporanii nu se cam gră­besc să ți’l decerne, înainte de a intra în cercetarea a­­m­ănunțită a proiectului de budget pe 1897—93, și o vom face cu nepărti­­nire, vom da aci cifrele finale ale ve­niturilor și cheltuelilor, așa cum sunt fixate de ministrul financelor, în com­parație cu evaluările admise pentru 1896-97.­­1­­4.­913.000 Diferința între ambele budgete ar fi de 4.913.000 lei, dar din evaluările pe 1896—97 trebue să scădem : Num­erariul casei de amortizare Mai puțin din exc. Casei de dep. 3.600.000,— 400.000,— Mai puțin din venit. min. cultelor^^soaoooj— Total 4.500.000,— sume care nu mai figurează in bud­getul pe 1897—98; dacă mai deducem din budgetul pe 1897—98 o sumă de 619.000 lei care nu figurează ca re­sursă a anului curent, cele două bud­gete se prezintă ast­fel: Pentru 1896-97 cu 205,378.000 la venit » 1897--98 » 214,222 000 » * Cu o diferență de 8,884.000 in plus cifră cu care, în realitate, sunt cres­cute evaluările veniturilor pe 1897—98. ----------------------—-------------------------­ -­­­4.913.000 Venituri 1896—97 0 97—9% Contrib. directe .... 32.710.000 33.910.000 € indirecte . . . 59.350.000 61.360.000 Monop. Statului :... 48.350.000 49.670.000 Venit. min. domeniilor 25.000.000 52.383.000 x x lucr. publ. 15.300.000 16.826.000 x »de interne 10.082.000 10.242.000 x x­ » finance 3.115.000 4.270.000 x x x resboiü 1.290.000 1.325.000­­ x x externe 205.000 160.000 x x x instruct 750.000 200.000 1 » x justiție. 56.000 200.000 Venituri diferite .... ■ 13.720.00­­ 1.295.000 209.928.000 214.841.000 Cheltueli 1896—97 1897—98 N­atoria publica 76,477.136.71­79,235.109,31 Min. de­resboiu 42,409.160,— 44,473.335,— » » finance 24,493.049,— 25.311.759,— x » culte 26,522.111,— 26,871.529,84 x x interne 18,474.567,— 18,476.667,— x » lnc. pub. 5,630.370,— 5,632.n­o.— x » justiție 6,904.556,— 6,578.456,— x x domenii 6.027.084,40­6,027.058,80 » x externe 1,621.741,— 1,621.741,— Cons. de miniștri 66.500,— 66.500,— Credite supliment. 1,301.724,85 602.794,05 209,928.000,—• 214.481.000,— PROIECTUL DE BUDGET PE 1807-1898 . In primele cuvinte cu care minis­trul finanțelor ișî însoțește proiectul de budget general al Statului pe exer­cițiul viitor 1897-98, fostul director al Voinței Naționale trădează că nu s-a putut încă lepăda de urîtele apu­cături ce se dobândesc în redacția un­nui ziar colectivist. Am fi voit ca în cercetarea evaluă­rilor pe care ministrul le crede înte­meiate pentru anul financiar viitor, să nu amestecăm politica. De câte ori e vorba de cifre, și mai ales de bud­getul general care reprezintă bogăția și solvabilitatea țării, ar trebui să tacă patima de partid. Cum să rămâi rece și obiectiv, când cele dintâia fraze din expunerea de motive a ministru­lui sunt expresia pasiunei și a subiec­­tivităței, sunt oglinda politicianului veninos care recurge la tot felul de stratageme pentru a pune în inferio­ritate pe adversarii politici. D. Cantacuzino, care uită că e mi­nistru până și atunci când scrie pre­fața unei opere aparținând țării în­tregi, d. Gogu Cantacuzino n'a putut înfrâna nici de data aceasta apucă­turile polemistului colectivist—remi­niscență de pe vremea când colabora mai des la Voința Națională—și de­clară cu emfază că prevederile sale din anul trecut s’au îndeplinit, căci »situația budgetară satisfăcătoare a «anului curent se deosibește de cei 2 «ani financiari precedenți prin dispa­­­rițiunea deficitelor in sumă de peste «27 milioane», și că aceasta «se dato­­­rește unui an agricol normal, dar «tot o­dată unor evaluări mai strânse din venituri și unei administrațiuni fi­­­nanciare mai de aproape suprave­­ghiată». De ce vorbește ministrul finanțelor numai de cei doui ani financiari pre­cedenți cari au produs deficite—cauza o cunoaște toată lumea—și nu pome­nește nimic măcar de cel d’al treilea an precedent, de gestiunea 1893—94 care a produs un excedent de peste 20 de milioane? E cinstită precedarea a­­ceasta? D. Cantacuzino e într’atâta orbit de patima politică in­cât recur­ge, dacă nu la o falsificare, cel puțin la o ascundere a adevărului întreg ca să poată lovi in partidul conservator. Un ministru care se respectă, un mi­nistru demn și iubitor de adevăr și dreptate ar fi trebuit să arate că din cei opt ani de administrație conser­vatoare șense s’au încheiat cu exce­dente în sumă totală de peste 45 mi­lioane lei; că numai doui ani, cei două din urmă în care țara a fost bântuită de o grea criză agricolă, au dat defi­cite în suma totală de aproape 27 mi­lioane și că bilanțul final al gestiunei financiare conservatoare se încheie cu un excedent, cu un excedent de 18 și jumătate milioane lei. Dar d. Gogu Cantacuzino-Rîfovea­­nul nu se oprește la această ascun­dere a adevărului. De­și atribue situ­­ațiunea favorabilă a budgetului cu­rent unui «an agricol normal», — și anul acesta a fost excepțional de bun — ține să adaoge că rezultatul ce a obținut se întemeiază și pe o «admi­­nistrațiune financiară mai de aproape supraveghiată». Intru cât și cum? Cari sunt reformele ce ai introdus în administrația financiară și care te în­dreptățesc să arunci, indirect, bănu­­eli asupra administrației conserva­toare ? Schimbatu-s’a, sub conducerea d-tale, modul de percepere al venitu­rilor? Descoperit-am cum­va abateri sau cel puțin greșeli in modul cum se incasau mai înainte banii țărei ? Nimic din toate acestea. Atunci ? A­­tunci... in inima d-tale clocotește pa­tima politică și recurgi și la neade­văruri pentru a ataca pe adversari și a-ți face însuți un titlu de glorie pe Atena, 1­ Februarie. Flotila de torpiloare, însoțită de yachtul Sfakteria a pictat. Se semnalează lupte la Castello, în provincia Kissamo și la mânăstirea Chry­­sopyghi. -------------------mm*---------------------­ TELEGRAME Arhiducele Otto in Germania Berlin, i6 Februarie Arh­iducele Otto a sosit. A fost primit la gară de Impératul și prinții. Impératul și ar­chiducele Otto s’au sărutat, apoi s’au dus la palat, unde arhhiducele Otto a salutat pe Im­­peritteasa. Berlin. II Februarie Imperatul a conferit Vulturul Negru arh­i­­ducelui Otto și l’a numit general-maior. Ar­h­iducele Otto a asistat la prînzul de gală ce s’a dat la Curte. 1 Demisia Patriarh­ului ecumenic Consta­ntinopol, 16 Februarie Patriarh­ul ecumenic, refuzând de a-și re­trage deciziunile, și-a dat demisia. Episcopul din Ephese, Mons. Constantin, a fost chemat la locotenența patriarh­atului. Din Bulgaria Sofia, 16 Ianuarie ieri au sosit doui trimeși ai Sultanului. Ei au condus până la Varna iactul electric oferit de Sultan prințului Ferdinand, cu ocazia vizitei sale la Constantinopol. Un prînz s’a dat la palat în onoarea trimi­șilor Sultanului, cari se vor întoarce mâine la Constantinopol. Se asigură în cercurile bine informate că ne­gocierile cu puterile europene pentru încheierea de tratate de comerț sunt pe cale bună. Gu­vernul speră să poată face ca Camera să ra­tifice tratatele, fără ca să fie nevoe de proro­garea sesiunei. Proclamarea lui Mac.Kinley Washington, 16 Februarie Camera reprezentanților și Senatul, întru­nite în congres, au proclamat in mod oficial pe d. Mac­Kinley ca președinte al Statelor­ Unite, și pe d. Hobart ca vice-președinte. ----------------------mm*---------------------­ Grecia și Creta Era au sosit din Grecia știri extrem de grave cu privire la Creta. O flotă compusă din ș­ase torpiloare și comandată de prințul George, cel de al douilea fiu al Regelui George al Greciei, a plecat la Creta cu ordinul de a împiedeca, cu forța de va fi ne­voe, debarcarea trupelor turcești trimise la Creta spre a potoli răscoala. In ace­lași timp, primul ministru a declarat în Camera din Atena că Grecia va împie­deca pe Turcia de a trimite trupe la Creta. Aceasta e o declarație de războiu. Grecia e hotărîtă să-șî anexeze insula răsculată și locuită în cea mai mare parte de Greci. Va tolera Turcia a­­ceastă răpire a uneia din provinciile ei? Dacă se va opune, răsboiul e gata. Se va supune Sultanul unui fapt îndepli­nit, așa cum a fost cazul cu Rumelia ? Dar atunci și alte provincii turcești vor imita pilda și Turcia va fi redusă în Europa la o cantitate negligiabilă. E greu să pronosticăm în împrejurări așa de complicate. Să dorim numai ca atunci chiar când răsboiul va isbucni între Turcia și Grecia, răul să nu se intindă mai departe și să nu producă conflicte între alte puteri, azi.Iată telegramele ce am primit eri și Constantino­pol, 1n Februarie. Guvernatorul general al insulei Creta anunță că la Kissamo au­ fost omorîți 23 mahomeiani. Viena, 10 Februarie. Corespondența Politică zice că toate puterile mari se silesc, la Atena, să împiedece Grecia de a lua măsuri care să poată aduce o ruptură cu Turcia. Puterile atrag atențiunea Greciei asu­pra răspundere!. cd"*­! ia, în momentul actual, dacă printr-o politică activă ar aduce o complicație a cestiunei cre­­tane. Canea, 10 Februarie. Nici o schimbare nu s’a produs în situația care este liniștită. Toți refugia­ții s’au întors, sub conducerea autori­tăților turcești, a căror atitudine este demnă. Atitudinea bastimentelor grecești des­pre care se bănuește că sunt în înțele­gere cu insurgenții, cauzează oare­care neliniște. Atena. 10 Februarie La Retimno musulmanii au dat foc mai multor cartiere. Roma, 10 Februarie. Amiralul Canevaro a conferit azi cu marchizul Visconti-Venosta și va pleca la Neapole ca să ia comandamentul primei divizii a escadrei care e gata de a pleca la Creta,în caz de nevoe. . Atena, 10 Februarie. 7500 de creștini blochează provinciile din Est. In împrejurimile lui Heraclilion se observă grupe numeroase de turci și de creștini gata să se apuce la luptă dacă s-ar comite vreun atentat în contra u­­nuia din coreligionarii lor. Știrea privitoare la trimiterea de trupe turcești venind din Smirna produce e­­moțiune. Berlin, 10 Februarie. Agenția Wolff anunță că corabia de resbel grecească «Hypra» a debarcat arme și munițiuni. Toulon, 10 Februarie. Incrucișătorul Amiral Charnier a ple­cat azi după amiazi la Canea. Atena. 10 Februarie. O flotilă de șense torpiloare, sub co­manda prințului George, a plecat astft­­noapte la Creta, în mijlocu­l unor ova­­ziuni entuziaste. Flotila a primit ordi­nul de a împedica prin toate mijloa­cele debarcarea trupelor turcești la Creta. Grecia a adresat puterilor o notă declarând că nu poate să asiste ca simplă spectatoare la evenimentele din insula C­rota. O mulțime imensă a condus la gară pe prințul George care era însoțit de de Regele și de prințul moștenitor. Mulțimea striga : Trăiască Creta». Despărțirea dintre prințul George și familia regală a fost foar­te mișcătoare. La Pireu­ s’au petrecut scene entu­ziaste. Camera deputaților. Răspunzând la o interpelare, d. Dollannis declară că nu poate să comunice adunării ordinele ce a primit flotila , în ori­ce caz Gre­cia va împedica pe Turcia de a tri­mite trupe în Creta (sensație).. Londra, 11 Februarie. Se anunță din Canea ziarului Times că situația la Heraclilion s-a agravat de­odată. Mahometaniî prădează casele creștinilor și împedică plecarea refu­giaților. Atena, 11 Februarie. Berovici-pașa se află acum la con­sulatul grecesc din Halepa protegiat de creștinii armați. Paris, în Februarie. Le Nord zice că este în măsură să declare că depeșa adresată din Viena ziarului Gaulois și care vorbește de o împărțire succesivă a Turciei între Rusia, Germania și Austro-Ungaria, în de­trimentul Franciei, este lipsită de ori­ce temeiu. SAMBATA 1/13 FEBRUARIE 1897 OITTIMK­A — Prin fir telegrafic — Constantino­pol, 16 Februarie. Consiliul sanitar a decis crearea unei comi­­siuni sanitare la Bassora și organizarea unui serviciu aspru de carantină și de paza la gra­niță. Carantina pentru proveniențele din India va fi de 5 zile. In caz de s’ar produce vr’un caz de ciumă pe bordul vr’unui vapor, după so­sirea sa în port, carantina va fi de 20 de zile. Aceeași carantină se va aplica provenințelor Belucistanului. Petersburg, 10 Februarie Oficial. Comisiunea însărcinată să ia măsuri în contra ciumei, a decis să trimeată doctori în India, pentru a studia acolo această boală. Comisiunea a mai decis interzicerea pelerina­­giilor creștine și mahometane în Rusia și Asia. Londra, 11 Februarie Știrile care zic că la Calcuta și la Kanda­har a isbucnit ciuma, sunt neîntemeiate. -------------------------------------------------------------------­ UN INHMIER 10 BAN!­IMUCIUIT! ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 ha clame..................... » III........................2,5. » ..................... » II.......................5.— l­a Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Biburses>v ——­­­V­ RRDACTIA SI ADMINISTRAȚIA­­*1 București, Paéginl Molteaăt 7-8 BANCHETUL DE MIERCURI Alaltă-seară, Miercuri, a avut loc în sala de marmoră a hotelului Bu­levard banchetul pe care câți­va a­­mici l-au oferit d-lui N. Filipescu. Peste 150 persoane de distincțiune au luat parte la acest banchet, în de­cursul căruia a domnit cel mai cald entuziasm. D-niî G. Panu și Take Io­­nescu n’au putut să asiste din cauza intreruperea comunicațiilor—d. Panu fiind oprit la Roman, iar d. T. Io­­nescu la Galați. Al. Șirul toaștelor a fost deschis de d. Catargiu, care a spus urmă­toarele : «D-niî mei, îmi fac o plăcută dato­rie de a închina cel d’Intein pahar în să­nătatea MM. Lor Regelui și a prea grațioasei noastre Regine. «Actul ce ne-a îndemnat a ne întruni azi, ese din cadrul obicinuit al luptelor noastre politice de partid, pentru că a­­dunarea de față are de scop a protesta solemn în contra încăl­cării elementului românesc de către elementele străine d’abia superpuse și pretinse naționale. (Aplause prelungite). «Intr’adevăr, candidatura d-lui Ni­­culae Filipescu la Galați cum s’a dat lupta, n’a rămas atât a partidului con­servator cât mai cu seamă a neamului românesc. «Patriotismul, abnegația și curagiul prietenului nostru, au­ fost cu prisos compensate prin marele număr de vo­turi ce a obținut la ambele scrutine. «Iar alegătorii Gălățeni respunzând cu atâta căldură la apelul d-lui Fili­pescu, în lupta crâncenă ce a între­prins în contra colectiviștilor, au do­vedit tărei că inima Galaților, această mândrie a bătrînei Moldove, a rămas tot românească, iar nu o dependență a plevei Levantului. (Aplause prelun­gite). «Pentru aceasta cred că nu am pu­tea aduce un mai mare omagiu virtu­ților civice ale prietenului nostru, pe care’l sărbătorim azi, de­cât ridicând pa­harul în sănătatea alegătorilor col. II al Galaților, unind glasurile noastre în urarea de «trăiască Galații și adevăra­tul lor ales, Nicu Filipescu». (Aplause). Al douilea orator este d. N. Fili­pescu, al cărui frumos și substanțial discurs a fost mereu întrerupt de a­­plauzele asistenților. După ce vorbește de trecutul partidului conservator, care nu e de­cât un sting șir de jertfe fără răsplată, apoi de popularitatea trainică in care conservatorii pun spe­ranțele lor pentru viitor, d. Filipescu termină cu următoarele cuvinte rela­tiv la numeroasele adesiuni ce vin zil­nic partidului conservator : «De aceea dacă atâtea adesiuni ne vin pe fie­care zi, cauza e că toți oa­menii de valoare pricep măreția operii noastre și prețuesc și procedeurile con­ducătorilor partidului conservator. Toți oamenii de talent știu că gă­sesc la noi un câmp deschis pentru ac­tivitatea lor. La noi înaintarea se face la merit nu la vechime. Un partid a cărui deviză e «tot pen­tru țară» cere ca primă condițiune ori­cărui aderent nou ca să fie destoinic de a lucra la propășirea țărei. Partidul liberal, din potrivă, care pune pe stea­gul lui cuvintele «totul pentru noi» cere în primul rând devotamentul către partid. Și aceasta nu e numai credința bă­trînilor și a ruginelor partidfilui.Liberal, ci și a tinerilor cari, cutez­a spune,­ sunt mai răi de­cât bătrânii. Printre a­­ceștia rivalitățile și geloziile sunt mai aspre de­cât printre bătrâni, îndată ce un tînăr se ridică, el întâmpină coali­­țiunea tuturor invidioșilor. Noi, din potrivă, suntem încântați de ori­ce adesiune nouă. Suntem mulțu­miți ca partea fie­căruia dintre noi să fie mai mică, pentru ca partidul să fie mai mare. Suntem bucuroși ca ori­cine are un merit superior să ne treacă îna­inte. V’așî putea da,­în­­ această privință, pilda acelui tînăr—căci n’are nici vîr­sta de a candida la Senat—, ale cărui suc­cese le am sărbătorit cu drag și nu e unul dintre noi care să nu urmărească cu emoțiune desfășurarea talentului său din zi în zi mai matur, care îi preves­tește cea mai strălucită carieră. De aceea tineretul vine la noi, pe când guvernul nu a determinat o sin­gură defecțiune în r­îndurile noastre. E și momentul ca toți cei ce așteaptă un viitor mai bun pentru țară să vie în rîndurile noastre, căci apropiat e mo­mentul când partidul conservator va trebui să ia răspunderea situațiunei. Dacă țara arată atâta răbdare e că­ știe că, la momente grele, va găsi, în par­tidul conservator, o rezervă prețioasă. In sănătatea d-voastre cari reprezin­­tați aceste scumpe speranțe, ridic pa­harul meu. (Aplause). D. C. Disescu, într’un toast admi­rabil, sărbătorește pe d. N. Filipescu: «Filipescu prin energica lui stăruință, unită cu o rară desinteresare, pusă în serviciul unor convincțiuni profunde, a dovedit—zice d. Disescu—că masele nu sunt inconșciente; că, luminate, știă admirabil de bine să facă deosebirea între omul politic închinat binelui pu­blic, și omul de afaceri, care, în nu­mele marelor principii, cer­e politicei înavuțirea și mulțumirea poftelor lui. Sunt câte­va zile numai de când ad­versarii noștri, cari altă dată vorbeau în numele opiniunei publice, au fost si­liți să recunoască, că dacă vor să pre­lungească lupta, sunt nevoiți să alerge la neorîndueli, la fapte cari necinstesc tot așa de mult pe omul nedemn care le face, ca și pe guvernul care le în­­gădue. Alegerea de la Galați va rămâne pen­tru tot­dea­una apoteoza, ilustrațiunea celor mai neobicinuite abuzuri de pu­tere, a mijloacelor celor mai rușinoase, cu care un guvern desnădăjduit, e si­lit să lupte. (Aplause). D. Disescu termină bând pentru trium­ful ideii care a însuflețit și însuflețește pe amicul a cărui cauză ne-a întrunit aci. D. Ionel Grădișteanu arată interesul ce trebue să pună toți ce -și iubesc țara pentru întărirea elementului româ­nesc. In lupta contra streinismului care ne amenință nu este de ezkat , toate sacrificiile se impun. Dacă se afirmă că țara noastră poate cuprinde până la 15 milioane locuitori, aceasta nu înseamnă că trebue să facem dintr’easa un azil de adunături. Ce fel de locuitori ? e între­­barea ce ni se impune. Și eu cred că ei trebue să fie Români! (Aplause pre­lungite­. D. Grădișteanu bea în sănătatea d-lui Nicu Filipescu, care, prin energia sa în lupta de la Galați, a afirmat vigoarea elementului românesc. D. Ion Lahovari aduce omagiile sale d-lui N. Filipescu pentru succesul re­purtat la Galați în contra colectivității și descrie apoi cu multă căldură energia, stăruința și convingerea cu care d. Fi­lipescu lucrează, imediat după întoar­cerea sa în țară de la studii, pentru ideea conservatoare. D-sa arată cum odinioară teama cu­prindea pe toți membrii partidului când era vorba să se manifesteze ca conser­vatori. «Nimenea nu indrăsnea să facă aceasta, atât eram de impopulari în țară și în opinia publică». Nicu Fili­pescu este acela care a îndrăznit să sfărîme această teamă și să se afirme con­servator , în 1888, și acum în alegerea de la Galați". Lui se datorește că par­tidul astă­zi se poate afirma cu mândrie în fața țărei. Discursul d-lui Lahovari a fost des subliniat cu aplauze îndelung repetate. D. Ion L. Caragiale a toastat pentru luptătorul ager, pentru bărbatul de Stat iubitor de țară, pentru oratorul fără sea­măn, pentru d. Alexandru­ Lahovari. (Aplauze entuziaste). D. Barbu Păltineanu, adânc mișcat, explică de ce a fugit de la liberalii fra­zeologi și a venit la conservatori : «Am venit la conservatori fără să fiu chemat, am venit pentru că am văzut tineri plini de talent și de energie luptând pentru binele țărei,—pentru că am văzut agi­­tându-se idei. Am venit «fără condiții»

Next