Timpul, iunie 1897 (nr. 120-142)
1897-06-01 / nr. 120
ANUL AL NOUASPREZECELEA — No. 120 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..............................................30 lei » pe• luni...............................................18 lei » pe 3 luni ......................................... 10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei In IPaBi» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii. Pasagini român 7 EDITIA A TREIA MACEDONIA Oricât am voi să ne întoarcem gândul de la chestia Românilor din Turcia, ne este cu neputință. Și nemulțumirile noastre din lăuntru, și scârba noastră în contrastăpânire de azi, dezastrele chiar care ne amenință din inclemența vreme!, nimic nu ne poate distrage de la gândul nostru de căpetenie , ne-a sosit ceasul, să nu-i lăsăm și de rândul acesta. Popor îndouit de numeros decât locuitorii Regatului, ne-am ciopârțit de vremuri în toate direcțiile, tăiat și dinspre Apus și dinspre Răsărit, și dinspre Miază-noapte, de pretutindeni, rasă cu apucături mari și cu năzuințe și mai mari, oameni pătrunși de ideia că sunt croiți pentru ceva mai mult decât să slujească unora drept material etnic, iar restul pitulat de nevoi și înghesuit de frică să se terfelească într’o viață pur digestivă, și în același timp oameni cuminți cari își măsoară puterile și-și înțeleg interesul chiar când acest interes stă înpotriva aspirațiilor lor. — Românii toți, cărturari și necărturari, sunt pătrunși de importanța Armânilor și salută cu un fel de nesfârșită mândrie și Macedonia unde pot lucra pentru mărirea neamului, fără primejdii pentru Regat, și împrejurările de astăzi pe care nu noi le-am creat, dar care ne satisfac cum nu ne așteptam. Am spus mai ari unele din dorințele noastre, care azi sunt dorințele tuturor. Mai sunt și altele. Azi vom vorbi numai de una. Cultură românească, școli românești, slujbă divină în românește, toate astea ca să fie pe d’întregul folositoare trebue să fie întru ceva împănate cu imaginea Regatului României. Din fericire așa este întocmirea imperiului otoman, încât cu prietenie îți este permis să afirmi, să înfigi chiar în sol icoana patriei tale. In alte țări un steag strain deasupra unei case de consul nu însemnează nimic. In imperiul Turciei este o lume întreagă, este un colț din patrie transplantat peste mări și țări, este însuși Regatul care se întinde sub înfățișarea lui cea mai frumoasă, curățit de zina luptelor interne și strălucitor prin puterea și civilizația lui. Trebue dar să facem tot putinciosul ca să fâlfâe cât mai mult și cât mai des tricolorul nostru. Profitând de regimul capitulațiunilor, să punem cât mai multe din școalele noastre secundare, să punem mai ales Universitatea din Țarigrad, — care se va face fiind-că nu se poate să nu se facă — sub cutele acestui steag. Urmând isbânda marelui Al. Lahovari, să sporim, să sporim mereu, să sporim într’una consulatele românești. Fiecare va fi centru de viață românească, fiecare va fi icoana Regatului, va fi pentru Armâni pământul făgăduinței. Turcia n’are de ce să ne invidieze. Dimpotrivă, Regele Carol nu poate intra în Stambul decât pacinic, ca prieten al Sultanului. închinătorii lui în Peninsula balcanică nu pot fi decât reali supuși ai Sultanului, singurii ghiauri fideli. Iar proseliții cari ’i-ar face propaganda noastră, nu se pot rupe de la Sultan, ci de la vrășmașii lui. Încă o dată , să nu uităm parabola fetelor celor leneșe. Mântuitorul se apropie, unt-de-lemn este în neamul acesta, să nu rămânem cu candelele neaprinse, căci pentru cei leneși nu se deschid porțile raiului. -------------------—S458SÍX--------------------- TEL EGiR A SVI E Din Rusia Petersburg, n Iunie. Oficialul publică numirea d-lui Obolensky ca ajutor al ministrului de interne. Starea Țarinei și a fiicei sale noul născute este foarte satisfăcătoare. Din partidul tlrci-turc Constantinopol, 11 iunie. Ex-comisarul datoriei publice și redactor al ziarului tíner-turcesc Mizam, Murad-bey, a părăsit comitetul tíner-turcesc, în urma unor neînțelegeri cu redactorul ziarului Meshveret, Riza-bey. Acesta a fost exclus din comitet. In Indiile engleze Londra, II Iunie. Se anunță din Limla Agenției Reuter că un detașament de 300 de oameni de trupe indiene făcând escorta d-lui Gee, comisar britanic, a fost atacat în valea Tobi, lângă granița afgană, de triburile Meliks. Trei ofițeri și 25 soldați au fost omorîți ; alți 25 au fost răniți. Cadenasul In Franța Paris, si Iunie. Camera deputaților. Această adunare abordează discuția proiectului de lege cadenas, autorizând guvernul să aplice în mod provizoriu prin decret, urcările taxelor de vamă propuse Parlamentului. Tezaurul de resboiü al Franței Paris, și Iunie. După ziarul Le Soire, de Richot ar fi declarat în culoarele camerei, în privința tratatului secret încheiat între guvern și Banca Franciei că aceasta ar fi angajată să facă avansuri Statului, pentru o sumă de aproape un miliard, în caz de resbel continental. --------------------------------------------------- De ce „colectivist“ Drapelul simulează o neștire absolută a motivelor pentru care se dă în țara românească porecla de «colectivist» tuturor liberalilor și atribue paternitatea adversarilor politici cari ’și-ar fi zis — cităm textual— «Nu sunt între liberali și oameni neonești ? Să-’i confundăm pe toți la un loc, să-’i unim pe toți într’o singură ființă colectivă, într’o colectivitate și să-’i numim colectiviști*. Și ca să lămurească și mai bine că pe nedrept se zice colectivist fiecărui liberal. Drapelul adaugă : «O ființă colectivă e și Statul, ca să mă mărginesc la un singur exemplu. In Statul nostru de sigur că sunt și oameni neonești. N’avem decât să ne gândim la cei din închisori, din temnițe, din ocne. Cine ar fi așa de necuviincios ca din cauza acestora să întrebuințeze cuvântul de colectivist în sens infamant, batjocoritor, contra oricărui membru al Statului? De ce oare, ce nu-i permis, ce nu-i cuviincios contra oricărui membru al Statului, să fie permis, să fie cuviincios contra oricărui membru al partidului național-liberal ?» Fraza aceasta e frumoasă, logică chiar. Dar autorul articolului din Drapelul a uitat, sau se face că uită un lucru important: într’un Stat, ființă colectivă, oameni cinstiți, cari formează majoritatea cea mare, nu împing simțimentul colectivității până a se face solidari cu cei necinstiți, cu tîlharii, cu răi-făcătorii, ci, din potrivă, întrebuințează contra lor toate rigorile pentru a’i exclude din societatea cinstită, pentru a’i pedepsi. Așa procedează Statul, județul, comuna, corporațiunile, ființe colective ca și partidele politice. Dacă și partidul național liberal s’ar găsi, deci, în condițiunile acestea, nimic mai logic decât observația ce am reprodus mai sus din Drapelul. Toată lumea știe însă că tocmai partidul național-liberal e acela, singurul poate în toată lumea—afară de asociațiile anarhiste și de răifăcători— care împinge solidaritatea până a acoperi și a scuza și pe acei din colectivitatea lor cari se fac culpabili de fapte murdare, nedemne, pedepsite de legi și de morală. E prea recentă istoria acestor fapte ca să fie nevoe de exemple. Or, dacă partidul național-liberal se deosebește de celel alte colectivități printr’o procedare contrarie, nu este oare ușor de înțeles că ceea ce pare nelogic într’o colectivitate în care cinstea și simțimentul cinstei predomină, e foarte logic în cazul special al colectivităței național-liberale ? Nu există un singur exemplu în toată istoria partidului liberal din România care să dovedească cum că cei cari au comis greșeli contra onoarei, contra corectitudinei, contra cinstei, să fi fost isgoniți din partid, așa cum procedează Statul și alte colectivități cu membrii lor nedemni. Ba, din potrivă, am văzut pe «marele lor bărbat de Stat»— cum numește azi Drapelul pe Ion C. Brătianu—acoperind pe partizanii săi necinstiți și am auzit tot din gura lui mărturisirea—banală azi, dar nu mai puțin adevărată—că «a tolerat asasinate, crime și hoții numai pentru a menține partidul la putere», această colectivitate de interese personale. In așa împrejurări, de ce se miră Drapelul că porecla injurioasă, dar dreaptă, se aplică și celor cinstiți din colectivitate ? Cinstea nu e ceva relativ, condiționat. Dovedească partidul național-liberal că a încetat de a se face solidar cu cei răd nărăviți, cu cei cari fac din politică o artă de a se îmbogăți repede pe căi necurate, și adversarii nu vor mai arunca ae cărui liberal porecla de «colectivist» în obraz. -----------------------------------------------—— O CAMPANIM NECESfIRA S’a vorbit mult și se vorbește mult și acum despre faimosul proces așa zis «al cămătarilor». N’am împărtășit indignarea și rivna care a cuprins de o dată pe unii din confrații tu v.rî față cu acest proces. Mai ales n’am înțeles procedarea parchetului in privința arestarei preventive a câtorva persoane inculpate de camătă. Dovadă că am avut dreptate este că nic una din arestările făcute n’a fost susținută de tribunal. Negreșit că nimeni nu resimte cea mai mică simpatie pentru acei cari exercită urata meserie de cămătari, dar trebue să ne ferim de exagerațiuni, să nu lovim cu ușurință în onoarea unor comercianți înainte de a avea dovezi despre culpabilitatea lor. In orice caz, nu putem decât să ne ridicăm din răsputeri în contra sistemului nenorocit care s’a strecurat de un timp încoace într’o parte a presei noacre, sistem care împinge pe unele ziare a se substitui justiției, prejudecând afacerile pendinte și crezând curente favorabile sau defavorabile împricinaților. Nu de mult am avut un exemplu isbitor al unui asemenea amestec al presei într’o afacere de infanti Cid care a făcut mult zgomot. Am asistat la spectacolul scârbos de a vedea o familie întreagă tarifă la baza opiniunei publice, când în urmă justiția s’a pronunțat în contra gravei acuzări ce’i se aducea. Același sistem se repetă acum cu mai multe persoane in contra cărora s’a deschis o acțiune pentru camătă. Dacă aceste persoane s’au făcut pasibile de înșelăciune față cu minori —căci alt delict nu este prevăzut in această materie de Codul nostru penal—ele iși vor căpăta pedeapsa meritată, dar există și un alt delict care se numește șantagiic, oare acei cari întrebuințează opinia publică in contra unor cetățeni, fără a aștepta hotărîrile justiției, nu comit ei acest delict ? Camăta va exista in veci, cât vor exista risipitori; istoria ne arată cum în toate țările s’au făcut legislațiuni, unele chiar draconice, contra ei și, cu toate acestea, au rămas zadarnice. Singurul leac este înființarea de bănci populare și de case de împrumut controlate de Stat. Aci ar fi locul pentru presă de a întreprinde o campanie bine-facătoare și roditoare, să combată camăta, făcând-o inutilă și oferind nevoiașilor mijloacele de a nu recurge la densa. In ce privește pe risipitori și pedesfrinați, dacă n’ar exista cămătari i-ar inventa ei. TURCIA ȘI GRECIA Depeșile de azi ne dau oarecari indicii asupra condițiunilor pentru încheierea păcii. Ziarele din Constantinopole afirmă că Techik-pașa, care reprezintă pe Sultan in conferința ad-hoc a ambasadorilor, ar fi gata să facă concesiunile următoare: 1. Tesahu rămâne a Greciei, cu o rectificare de graniță care va consista în cesiunea întregei regiuni situată la nord de fluviul Penea . 2. Capitulațiunile in favoarea Grecilor din Turcia rămân in vigoare. 3. Reducerea despăgubire de resboiu in raport cu puterile financiare ale Greciei. Făcând concesiunile acestea, Turcia înlesnește mult posibilitatea unei încheieri mai grabnice a păcei și pare că, după toate probabilitățile, Grecia va sfârși prin a admite condițiunile. Dacă se va ridica o obiecțiune mai serioasă din partea cabinetului grecesc, desigur că ea va privi rectificarea graniței din Tesalia. Stabilind ca fruntarie nouă cursul riului Pe Inea, (Peneios, Salamvria), care-și are sorgintea în apropiere de Trikala și se varsă în mare între Platamosa și Karitza. Turcia câștigă, pe lângă toată regiunea muntoasă de la granița actuală și orașele principale Tyrnavos și Trikala. Natural că aceasta n’ar mai avea caracterul unei rectificări de fruntarii, ci ar constitui, cum am zis și ele, o cesiune de teritoriu în toată regula, iată clar punctul vulnerabil al condițiunilor de pace. Nu încape însă nici o indoeală că Grecia ar ceda la urma urmelor și asupra acestui punct, dacă toate puterile ar fi într’adevăr de acord pentru a’i povățui aceasta. Totul depinde de faimosul concert european. Din momentul ce vezi una din puteri ar avea interes să nu se facă liniște în Orient, toată munca ambasadorilor din Constantinopol ar fi zadarnică. Iată telegramele din urmă : Tratările de parc Atena, 11 Iunie. Ministerul de finanțe este ocupat să calculeze exact resursele Greciei. Această lucrare va servi de bază la fixarea indemnității de resbel și se va comunica d-lui Loew, atașat financiar englez la Constantinopol. Această știre precum și acea a numire comisiune, însărcinată să fixeze granița greco-turcească, se consideră ca un semn favorabil pentru încheierea păcii. Constantinopol 11 iunie. Amânarea conferinței pentru negocierile în privința păcii se explică prin faptul că Tewfik-pașa nu a fost informat încă de decisiunea definitivă a Sultanului în privința retrocesiunea Tesaliei. Deși dificultățile in această chestiune nu se consideră încă ca aplanate, totuși se speră că se va ajunge la o înțelegere. In ceea ce privește cestiunile de indemnitate de resbel și a capitulațiunilor, înțelegerea s’a stabilit in principiu. In privința resurselor financiare ale Greciei, se așteaptă sentința d-lui Loew, atașat financiar englez, care va sosi Luni la Constantinopol. Constantinopol, 11 iunie. După ziare, Tewfik-pașa va face în curând concesiunile următoare : Tesalia va rămâne Greciei, afară de districtul situat la nord de Penea. Turcia va consimți în principiu la capitulațiuni, dar va cere numirea unor experți pentru a studia cestiunea. Turcia va consimți la un examen al situațiunei financiare al Greciei, în ceea ce privește suma ce va putea plăti ca indemnitate de resbel. n. SpeIyaiinis insultat Atena. 11 Iunie. După Ilestra, câțiva trecători, pe cari d. Delyannis voia să-’i salute, s’au oprit în fața lui, ’l-au insultat, și ’î-au spus că el a precipitat Grecia în abis. Această scenă a produs falsul svon că un atentat s’ar fi comis în contra fostului președinte al consiliului. Adevărul este că exasperarea opiniei publice în contra d-lui Delyannis este la culme: întoarcerea la putere a fostului președinte al consiliului ar provoca tulburări. La Cicla Canea, 11 iunie. Șefii insurgenților au fost la amiralul Canevaro, care i-a sfătuit să angajeze pe amicii lor din Grecia de a nu mai veni în Creta. Amiralii au decis să trateze cu asprime pe agitatori. Roma, 11 iunie. Camera deputaților. Răspunzând la o întrebare a d-lui Imbriani asupra unor măceluri noi comise în Creta de Turci, d-nn Roma, sub-secretar de Stat al afacerilor streine, declară că guvernul n’a primit în ultimele zile nici o știre în privința măcelurilor comise în Creta. Numai din Suda se anunță, cu data de 2 Iunie, că musulmanii din Candia au devenit mai turbulenți în urma succeselor Turcilor din Tesalia. Aceștia au omorît câțiva creștini, pentru a-și răsbuna niște acte vechi. Aceste excese au fost însă îndată reprimate, zece indivizii bănuiți că ar fi autorii acestor omoruri au fost arestați. Se asigură că principalul scop al puterilor, menținând forțele lor în Creta, este de a împedica desordine sângeroase, atât din partea creștinilor, cât și din partea musulmanilor. DUMINECA 1/13 IUNIe 189" UN NUIVER 10 bJ^NI »SA SCIUflf Șl«$ERfilt Linia 30 litere petit pag. IV kückme................... » III. . ..... ‘ • • * . . . » II..................5.— Lta Paris anunciurile se primesc la Agenția davas, 8 Place, de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Iucurești, Pasagiu! NSpinân ! PAGINI LITERARE IH. PREVOST-DUCLOS ii) ORAȘUL VRĂJIT (Urmare) Șoarecii roseseră totul ! —«N’am noroc ! zise Izidor ; nu sunt mai prost decât mulți alții, și cu toate astea’mi merge rea. Cu toate astea, nu e vreme de pierdut. Am făgăduit tînărului ăla să-’i sfârșesc afacerea în două zile; trebue absolut ca azi ori mâine totul să fie sfîrșit. Aide Minun, reorganizează-mi repede acest detașament de imbecili cari lasă să li se toază lucrurile. Fă-i să ia ce le lipsește, împrumută arme de la trupele de blocare, cari bateau eritoba ca să sperie spiritele. N’am văzut ceva mai stupid ca asta !» In vreme ce Mimun prepara materialul pentru operația de răsboiu, generalisimul încălecă pe Copilul Lunet și plecă din bivuacul Kifukuru spre a face o recunoaștere. In avant-posturî el observă că soldații Ormas din corpul de asediu atârnaseră de arbori o adunătură de lucruri din cele mai nepotrivite : un știulete de porumb, o săgeată și o pană de cocoș. El află că acest lucru înseamnă o declarație de răsboiu la moarte locuitorilor din Kisimbasimba. Dincolo de această linie de semne Gangaya ita putu să se încredințeze că apărările cetăței se compuneau din cel puțin două rânduri: dintr’un fel de loc închis și înconjurat și din niște împrejmuiri de lemne și arbori crescuți unul lângă altul. Intre aceste două împrejmuiri se afla un șanț larg. Ce era dincolo de lemne și arbori ? Ce era dincolo de a doua împrejmuire? Imposibil să poată vedea. Din înălțimea observatorului său, Izidor tot nu putu să vază nimic. După acele uluci nu se auzea nici un zgomot. Peste tot tăcere !... Orașul acesta ciudat era oare deșert, cum pretindeau urmașii ? «— Ei, ce sunt mofturile astea ? își zise bucătarul, prostii! vom vedea noi îndată . Când Izidor se scoborî de pe Copilul Lunei, hotărirea lui era luată. El adoptase metoda de atac prin intimidare. Trebue să se știe că de doui ani acest mijloc dedea întotdeauna un rezultat favorabil. In adevăr, negrii din Africa se sperie grozav de armele de foc. Dacă o bandă de briganzi vine la marginea unui sat și trage câteva salve de focuri, îndată locuitorii speriați aleargă țipând și cerertare, supunându-se. Astfel operau Maziru, un popor de pradă care dezola atunci regiunea Lacurilor; astfel un scelerat numit Kisabengo ajunsese să bage spaima în cinci sau șase mari provincii; tot astfel un oarecare Mșiri, în fruntea a câtorva pungași Ongamoezi cucerise regatul Katanga, la est de Tanganyka. Izidor porunci să înainteze o sută de oameni armați din nou de Mimun, îi desfășură în tiraliori, la câțiva pași de prima îngrădire, le porunci să facă un atac repede trăgând mereu peste a doua îngrădire. Dar mișcarea iute nu era în armonie cu caracterul acestor soldați de elită. Fără a se grăbi, ei ochiră cu puștile, plini de spaimă, dând ochii peste car că li se vedea albul ochilor, și cântând cântece de mort. In sfârșit, ei se puseră a juca cu urșii, imitându-i cât mai bine. Ei sareau, bateau aerul cu brațele și în acelaș timp vorbeau, strigări, lipați și urlați. După zece minute de exercițiu de felul acesta, erau antrenați. Subofițerii lor, judecând momentul oportun, îi împingeau pe pozițiile pe cari trebuiau să le ia, lovindu-i cu bicele. «— Soldați ai diavolului, strigă Izidor zăpăcit; ei! Minun, ai văzut tu vreodată nebunia asta ? — Malul besefe (sunt nebuni), zise șeful statului major. — In sfârșit, iată-i la postul lor! Ei bine ! Arde, începeți focul, tiraliori ! Ei voi arcași, încercați să reușiți!» Se auziră detunătarele pușcilor, se văzu vîrful zidului acoperit de o grindină de gloanțe. Gloanțe tăiate din bucăți de plumb și rotunjite cu mâna ; săgeți de lemn și de fier, în vîrf cu oase și împodobite cu pene. Arcașii Ormas trec ca cei mai îndemînateci din tot continentul și specialitatea lor e să tragă foarte repede. Se zice că ei pot să arunce până la 28 de săgeți una după alta și că a 28-a pornește din arc înainte ca întâia să cadă pe pământ. Reputația lor pare meritată. Urmând principiul tacticei naționale,