Timpul, iunie 1897 (nr. 120-142)

1897-06-01 / nr. 120

ANUL AL NOUA­SPREZECELEA — No. 120 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..............................................30 lei » pe­­• luni...............................................18 lei » pe 3 luni ......................................... 10 lei Pentru streinătate, un an.............................50 lei In IPaB­i» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la A­gen­ce de journaux ét­rangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucureștii. Pasagini r­omân 7 EDITIA A TREIA MACEDONIA Ori­cât am voi să ne întoarcem gândul de la chestia Românilor din Turcia, ne este cu neputință. Și nemulțumirile noastre din lă­­untru, și scârba noastră în contra­stăpânire­ de azi, dezastrele chiar care ne amenință din inclemența vre­me!, nimic nu ne poate distrage de la gândul nostru de căpetenie , ne-a sosit ceasul, să nu-i lăsăm și de rân­dul acesta. Popor îndouit de numeros de­cât locuitorii Regatului, ne-am ciopârțit de vremuri în toate direcțiile, tăiat și din­spre Apus și din­spre Răsărit, și din­spre Miază-noapte, de pretu­tindeni, rasă cu apucături mari și cu năzuințe și mai mari, oameni pă­trunși de ideia că sunt croiți pen­tru ceva mai mult de­cât să slu­jească unora drept material etnic, iar restul pitulat de nevoi și în­ghesuit de frică să se terfelească într’o viață pur digestivă, și în a­­celași timp oameni cuminți cari își măsoară puterile și-și înțeleg inte­resul chiar când acest interes stă în­potriva aspirațiilor lor. — Românii toți, cărturari și necărturari, sunt pătrunși de importanța Armânilor și salută cu un fel de nesfârșită mân­drie și Macedonia unde pot lucra pentru mărirea neamului, fără pri­mejdii pentru Regat, și împrejură­rile de astă­zi pe care nu noi le-am creat, dar care ne satisfac cum nu ne așteptam. Am spus mai ari unele din do­rințele noastre, care azi sunt dorin­țele tuturor. Mai sunt și altele. Azi vom vorbi numai de una. Cultură românească, școli româ­nești, slujbă divină în românește, toate astea ca să fie pe d’întregul folositoare trebue să fie întru ceva împănate cu imaginea Regatului Ro­mâniei. Din fericire așa este întocmirea imperiului otoman, în­cât cu prie­tenie îți este permis să afirmi, să înfigi chiar în sol icoana patriei tale. In alte țări un steag strain de­asupra unei case de consul nu în­semnează nimic. In imperiul Turciei este o lume întreagă, este un colț din patrie transplantat peste mări și țări, este însuși Regatul care se în­tinde sub înfățișarea lui cea mai frumoasă, curățit de zina luptelor interne și strălucitor prin puterea și civilizația lui. Trebue dar să facem tot putin­­ciosul ca să fâlfâe cât mai mult și cât mai des tricolorul nostru. Profitând de regimul capitulațiu­­nilor, să punem cât mai multe din școalele noastre secundare, să punem mai ales Universitatea din Țarigrad, — care se va face fiind-că nu se poate să nu se facă — sub cutele acestui steag. Urmând isbânda marelui Al. La­­hovari, să sporim, să sporim mereu, să sporim într’una consulatele ro­mânești. Fie­care va fi centru de viață ro­mânească, fie­care va fi icoana Re­gatului, va fi pentru Armâni pă­mântul făgăduinței. Turcia n’are de ce să ne invi­dieze. Dimpotrivă, Regele Carol nu poate intra în Stambul de­cât paci­­nic, ca prieten al Sultanului. în­chinătorii lui în Peninsula balcanică nu pot fi de­cât reali supuși ai Sul­tanului, singurii ghiauri fideli. Iar proseliții cari ’i-ar face propaganda noastră, nu se pot rupe de la Sul­tan, ci de la vrășmașii lui. Încă o dată , să nu uităm para­bola fetelor celor leneșe. Mântuitorul se apropie, unt-de-lemn este în neamul acesta, să nu rămânem cu candelele neaprinse, căci pentru cei leneși nu se deschid porțile raiului. -------------------—S458SÍX---------------------­ TEL EGiR A SVI E Din Rusia Petersburg, n­ Iunie. Oficialul publică numirea d-lui Obolensky ca ajutor al ministrului de interne. Starea Țarinei și a fiicei sale noul născute este foarte satisfăcătoare. Din partidul tlrci­-turc Constantino­pol, 11 iunie. Ex-comisarul datoriei publice și redactor al ziarului tíner-turcesc Mizam, Murad-bey, a părăsit comitetul tíner-turcesc, în urma unor neînțelegeri cu redactorul ziarului Mesh­veret, Riza-bey. Acesta a fost exclus din comitet. In Indiile engleze Londra, II Iunie. Se anunță din Limla Agenției Reuter că un detașament de 300 de oameni de trupe indiene făcând escorta d-lui Gee, comisar britanic, a fost atacat în valea Tob­i, lângă granița af­gană, de triburile Meliks. Trei ofițeri și 25 soldați au fost omorîți ; alți 25 au fost răniți. Ca­denasul In Franța Paris, si Iunie. Camera deputaților. Această adunare abor­dează discuția proiectului­­ de lege cadenas, autorizând guvernul să aplice în mod provizoriu prin decret, urcările taxelor de vamă propuse Parlamentului. Tezaurul de resboiü al Franței Paris, și Iunie. După ziarul Le Soire, de Richot ar fi decla­rat în culoarele camerei, în privința trata­tului secret încheiat între guvern și Banca Franciei că aceasta ar fi angajată să facă avansuri Sta­tului, pentru o sumă de aproape un miliard, în caz de resbel continental. ---------------------------------------------------­ De ce „colectivist“ Drapelul simulează o neștire absolută a motivelor pentru care se dă în țara românească porecla de «colectivist» tu­­turor liberalilor și atribue paternitatea adversarilor politici cari ’și-ar fi zis — cităm textual—­ «Nu sunt­ între liberali și oameni neonești ? Să-’i confundăm pe toți la un loc, să-’i unim pe toți într’o singură ființă colectivă, într’o colectivi­tate și să-’i numim colectiviști*. Și ca să lămurească și mai bine că pe nedrept se zice colectivist fie­cărui liberal. Dra­pelul adaugă : «O ființă colectivă e și Statul, ca să mă măr­ginesc la un singur exemplu. In Statul nostru de sigur că sunt și oameni neonești. N’avem de­cât să ne gândim la cei din închisori, din temnițe, din ocne. Cine ar fi așa de necuviin­cios ca din cauza acestora să întrebuințeze cu­vântul de colectivist în sens infamant, batjoco­ritor, contra ori­cărui membru al Statului? De ce oare, ce nu-i permis, ce nu-i cuviincios contra ori­cărui membru al Statului, să fie per­mis, să fie cuviincios contra ori­cărui membru al partidului național-liberal ?» Fraza aceasta e frumoasă, logică chiar. Dar autorul articolului din Dra­pelul a uitat, sau se face că uită un lucru important: într’un Stat, ființă co­lectivă, oameni cinstiți, cari formează majoritatea cea mare, nu împing sim­ți­mentul colectivității până a se face solidari cu cei necinstiți, cu tîlharii, cu răi-făcătorii, ci, din potrivă, întrebuin­țează contra lor toate rigorile pentru a­­’i exclude din societatea cinstită, pentru a’i pedepsi. Așa procedează Statul, ju­dețul, comuna, corporațiunile, ființe colective ca și partidele politice. Dacă și partidul național liberal s’ar găsi, deci, în condițiunile acestea, ni­mic mai logic de­cât observația ce am reprodus mai sus din Drapelul. Toată lumea știe însă că tocmai par­tidul național-liberal e acela, singurul poate în toată lumea—afară de asocia­țiile anarh­iste și de răi­făcători— care împinge solidaritatea până a acoperi și a scuza și pe acei din colectivitatea lor cari se fac culpabili de fapte mur­dare, nedemne, pedepsite de legi și de morală. E prea recentă istoria acestor fapte ca să fie nevoe de exemple. Or, dacă partidul național-liberal se deose­bește de cele­l­ alte colectivități printr’o procedare contrarie, nu este oare ușor de înțeles că ceea ce pare nelogic în­tr’o colectivitate în care cinstea și sim­­țimentul cinstei predomină, e foarte lo­gic în cazul special al colectivităței na­­țional-liberale ? Nu există un singur exemplu în toa­tă istoria partidului liberal din Româ­nia care să dovedească cum că cei cari au­ comis greșeli contra onoarei, contra corectitudinei, contra cinstei, să fi fost isgoniți din partid, așa cum procedează Statul și alte colectivități cu membrii lor nedemni. Ba, din potrivă, am vă­zut pe «marele lor bărbat de Stat»— cum numește azi Drapelul pe Ion C. Brătianu—acoperind pe partizanii săi necinstiți și am auzit tot din gura lui mărturisirea—banală azi, dar nu mai puțin adevărată—că «a tolerat asasinate, crime și hoții numai pentru a menține partidul la putere», această colectivitate de interese personale. In așa împrejurări, de ce se miră Dra­pelul că porecla injurioasă, dar dreap­tă, se aplică și celor cinstiți din colec­tivitate ? Cinstea nu e ceva relativ, condițio­nat. Dovedească partidul național-libe­ral că a încetat de a se face solidar cu cei răd­ nărăviți, cu cei cari fac din po­litică o artă de a se îmbogăți repede pe căi necurate, și adversarii nu vor mai arunca ae­ cărui liberal porecla de «colectivist» în obraz. -----------------------------------------------—— O CAMPANIM N­ECESfIRA S’a vorbit mult și se vorbește mult și acum despre faimosul proces așa zis «al cămătarilor». N’am împărtășit indignarea și rivna care a cuprins de o dată pe unii din confrații tu v.rî față cu acest proces. Mai ales n’am înțeles procedarea par­chetului in privința arestarei preven­tive a câtor­va persoane inculpate de camătă. Dovadă că am avut dreptate este că nic una din arestările făcute n’a fost susținută de tribunal. Negreșit că nimeni nu resimte cea mai mică simpatie pentru acei cari exercită urata meserie de cămătari, dar trebue să ne ferim de exagera­­țiuni, să nu lovim cu ușurință în o­­noarea unor comercianți înainte de a avea dovezi despre culpabilitatea lor. In ori­ce caz, nu putem de­cât să ne ridicăm din răsputeri în contra sistemului nenorocit care s’a strecurat de un timp încoace într’o parte a presei noac­re, sistem care împinge pe unele ziare a se substitui justiției, prejudecân­d afacerile pendinte și cre­­zând curente favorabile sau defavora­bile împricinaților. Nu de mult am avut un exemplu isbitor al unui ase­menea amestec al presei într’o afacere de infanti Cid care a făcut mult zgo­­mot. Am asistat la spectacolul scâr­bos de a vedea o familie întreagă ta­rifă la baza opiniunei publice, când în urmă justiția s’a pronunțat în contra gravei acuzări ce’i se aducea. Același sistem se repetă acum cu mai multe persoane in contra cărora s’a deschis o acțiune pentru camătă. Dacă aceste persoane s’au făcut pa­sibile de înșelăciune față cu minori —căci alt delict nu este prevăzut in această materie de Codul nostru pe­nal—ele iși vor căpăta pedeapsa me­ritată, dar există și un alt delict care se numește șantagiic, oare acei cari întrebuințează opinia publică in contra unor cetățeni, fără a aștepta hotă­­rîrile justiției, nu comit ei acest de­lict ? Camăta va exista in veci, cât vor exista risipitori; istoria ne arată cum în toate țările s’au făcut legislațiuni, unele chiar draconice, contra ei și, cu toate acestea, au­ rămas zadarnice. Singurul leac este înființarea de bănci populare și de case de împrumut controlate de Stat. Aci ar fi locul pentru presă de a întreprinde o cam­panie bine-facătoare și roditoare, să combată camăta, făcând-o inutilă și oferind nevoiașilor mijloacele de a nu recurge la densa. In ce privește pe risipitori și pedes­­frinați, dacă n’ar exista cămătari i-ar inventa ei. TURCIA ȘI GRECIA Depeșile de azi ne dau oare­cari in­dicii asupra condițiunilor pentru în­cheierea păcii. Ziarele din Constantinopole afirmă că Techik-pașa, care reprezintă pe Sultan in conferința ad-hoc a amba­sadorilor, ar fi gata să facă concesiu­nile următoare: 1. Tesahu rămâne a Greciei, cu o rectificare de graniță care va consista în cesiunea întregei regiuni situată la nord de fluviul Penea . 2. Capitulați­unile in favoarea Gre­cilor din Turcia rămân in vigoare. 3. Reducerea despăgubire­ de res­­boiu in raport cu puterile financiare ale Greciei. Făcând concesiunile acestea, Turcia înlesnește mult posibilitatea unei în­cheieri mai grabnice a păcei și pare că, după toate probabilitățile, Grecia va sfârși prin a admite condițiunile. Dacă se va ridica o obiecțiune mai serioasă din partea cabinetului gre­cesc, de­sigur că ea va privi rectifi­­carea graniței din Tesalia. Stabilind ca fruntarie nouă cursul riului Pe­ I­nea, (Peneios, Salamvria), care-și are sorgintea în apropiere de Trikala și se varsă în mare între Platamos­a și Karitza. Turcia câștigă, pe lângă toa­­tă regiunea muntoasă de la granița actuală și orașele principale Tyrna­­vos și Trikala. Natural că aceasta n’ar mai avea caracterul unei rectificări de fruntarii, ci ar constitui, cum am zis și ele, o cesiune de teritoriu în toată regula, iată clar punctul vulne­rabil al condițiunilor de pace. Nu încape însă nici o indoeală că Grecia ar ceda la urma urmelor și a­­supra acestui punct, dacă toate pute­rile ar fi într’adevăr de acord pentru a’i povățui aceasta. Totul depinde de faimosul concert european. Din mo­mentul ce vezi una din puteri ar a­­vea interes să nu se facă liniște în Orient, toată munca ambasadorilor din Constantinopol ar fi zadarnică. Iată telegramele din urmă : Tratările d­e parc Atena, 11 Iunie. Ministerul de finanțe este ocupat să calculeze exact resursele Greciei. A­­ceastă lucrare va ser­vi de bază la fixa­rea indemnității de resbel și se va co­munica d-lui Loew, atașat financiar en­glez la Constantinopol. Această știre precum și acea a nu­mire­ comisiune, însărcinată să fixeze granița greco-turcească, se consideră ca un semn favorabil pentru încheierea păcii. Constantinopol 11 iunie. Amânarea conferinței pentru nego­­cierile în privința păcii se explică prin faptul că Tewfik-pașa nu a fost informat încă de decisiunea definitivă a Sulta­nului în privința retrocesiunea Tesaliei. De­și dificultățile in această chesti­une nu se consideră încă ca aplanate, totuși se speră că se va ajunge la o înțelegere. In ceea­ ce privește cestiunile de in­demnitate de resbel și a capitulațiuni­­lor, înțelegerea s’a stabilit in principiu. In privința resurselor financiare ale Greciei, se așteaptă sentința d-lui Loew, atașat financiar englez, care va sosi Luni la Constantinopol. Constantinopol, 11 iunie. După ziare, Tewfik-pașa va face în curând concesiunile următoare : Tesalia va rămâne Greciei, afară de districtul situat la nord de Penea. Tur­cia va consimți în principiu la capitu­­lațiuni, dar va cere numirea unor ex­perți pentru a studia cestiunea. Turcia va consimți la un examen al situațiu­­nei financiare al Greciei, în ceea­ ce pri­vește suma ce va putea plăti ca indem­nitate de resbel. n. SpeIyaiinis insultat Atena. 11 Iunie. După Ilestra, câți­va trecători, pe cari d. Delyannis voia să-’i salute, s’au oprit în fața lui, ’l-au insultat, și ’î-au spus că el a precipitat Grecia în abis. Această scenă a produs falsul svon că un atentat s’ar fi comis în contra fostului președinte al consiliului. Adevărul este că exasperarea opiniei publice în contra d-lui Delyannis este la culme: întoarcerea la putere a fostu­lui președinte al consiliului ar provoca tulburări. La Ci­cla Canea, 11 iunie. Șefii insurgenților au fost la amiralul Canevaro, care­­ i-a sfătuit să angajeze pe amicii lor din Grecia de a nu mai veni în Creta. Amiralii au decis să tra­teze cu asprime pe agitatori. Roma, 11 iunie. Camera deputaților. Răspunzând la o întrebare a d-lui Imbriani asupra unor măceluri noi comise în Creta de Turci, d-nn Rom­a, sub-secretar de Stat al a­­facerilor streine, declară că guvernul n’a primit în ultimele zile nici o știre în privința măcelurilor comise în Creta. Numai din Suda se anunță, cu data de 2 Iunie, că musulmanii din Candia au devenit mai turbulenți în urma suc­ceselor Turcilor din Tesalia. Aceștia au omorît câți­va creștini, pentru a-și răsbuna niște acte vechi. Aceste ex­cese au fost însă îndată reprimate, zece indivizii bănuiți că ar fi autorii a­­cestor omoruri au fost arestați. Se asigură că principalul scop al pu­terilor, menținând forțele lor în Creta, este de a împedica desordine sânge­roase, atât din partea creștinilor, cât și din partea musulmanilor. DUMINECA 1/13 IUNIe­ 189" UN NUIVER 10 bJ^NI »SA SCIUflf Ș­­l«$ERfil­t Linia 30 litere petit pag. IV kückme................... » III. . ..... ‘ • • * . . . » II..................5.— Lta Paris anunciurile se primesc la Agenția d­avas, 8 Place, de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I­ucurești, Pasagiu! NSpinân ! PAGINI LITERARE IH. PREVOST-DUCLOS ii) ORAȘUL VRĂJIT (Urmare) Șoarecii roseseră totul ! —­«N’am noroc ! zise Izidor ; nu sunt mai prost de­cât mulți alții, și cu toate astea’mi merge rea. Cu toate astea, nu e vreme de pierdut. Am făgăduit tînă­­rului ăla să-’i sfârșesc afacerea în două zile; trebue absolut ca azi ori mâine totul să fie sfîrșit. Aide Minun, reor­ganizează-mi repede acest detașament de imbecili cari lasă să li se toază lu­crurile. Fă-i să ia ce le lipsește, îm­prumută arme de la trupele de blocare, cari bateau eri­toba ca să sperie spiri­tele. N’am văzut ceva mai stupid ca asta !» In vreme ce Mimun prepara mate­rialul pentru operația de răsboiu, ge­neralisimul încălecă pe Copilul Lunet și plecă din bivuacul Kifukuru spre a face o recunoaștere. In avant-posturî el observă că soldații Ormas din corpul de asediu atârnaseră de arbori o adu­nătură de lucruri din cele mai ne­po­trivite : un știulete de porumb, o să­geată și o pană de cocoș. El află că acest lucru înseamnă o declarație de răsboiu la moarte locui­torilor din Kisimbasimba. Dincolo de această linie de semne Ganga­ya­ ita putu să se încredințeze că apărările cetăței se compuneau din cel puțin două rânduri: dintr’un fel de loc închis și înconjurat și din niște împrej­muiri de lemne și arbori crescuți unul lângă altul. Intre aceste două împrej­muiri se afla un șanț larg. Ce era din­colo de lemne și arbori ? Ce era din­colo de a doua împrejmuire? Imposibil să poată vedea. Din înălțimea observatorului său, Izi­dor tot nu putu să vază nimic. După acele uluci nu se auzea nici un zgo­­mot. Peste tot tăcere !... Orașul acesta ciudat era oare deșert, cum pretindeau urmașii ? «— Ei, ce sunt mofturile astea ? își zise bucătarul, prostii! vom vedea noi îndată . Când Izidor se scoborî de pe Copi­lul Lunei, hotărirea lui era luată. El adoptase metoda de atac prin inti­midare. Trebue să se știe că de doui ani acest mijloc dedea în­tot­deauna un rezultat favorabil. In adevăr, negrii din Africa se sperie grozav de armele de foc. Dacă o bandă de briganzi vine la marginea unui sat și trage câte­va sal­ve de focuri, îndată locuitorii speriați aleargă țipând și cer­ertare, supunân­­du-se. Ast­fel operau Maziru, un popor de pradă care dezola atunci regiunea Lacurilor; ast­fel un scelerat numit Ki­­sabengo ajunsese să bage spaima în cinci sau ș­ase mari provincii; tot ast­fel un oare­care Mșiri, în fruntea a câtor­va pungași Ongamoezi cucerise regatul Katanga, la est de Tanganyka. Izidor porunci să înainteze o sută de oameni armați din nou de Mimun, îi desfășură în tiraliori, la câți­va pași de prima îngrădire, le porunci să facă un atac repede trăgând mereu peste a doua îngrădire. Dar mișcarea iute nu era în armonie cu caracterul acestor soldați de elită. Fără a se grăbi, ei ochiră cu puștile, plini de spaimă, dând ochii peste ca­r că li se vedea albul ochilor, și cân­tând cântece de mort. In sfârșit, ei se puseră a juca cu urșii, imitându-i cât mai bine. Ei sareau, bateau aerul cu brațele și în acelaș timp vorbeau, stri­gări, lipați și urlați. După zece minute de exercițiu de fe­lul acesta, erau antrenați. Sub­ofițerii lor, judecând momentul oportun, îi îm­­pingeau pe pozițiile pe cari trebuiau să le ia, lovindu-i cu bicele. «— Soldați ai diavolului, strigă Izi­dor zăpăcit; ei! Minun, ai văzut tu vreo­dată nebunia asta ? — Malul besefe (sunt nebuni), zise șeful statului major. — In sfârșit, iată-i la postul lor! Ei bine ! Arde, începeți focul, tiraliori ! Ei voi arcași, încercați să reușiți!» Se auziră detunătarele pușcilor, se văzu vîrful zidului acoperit de o grin­dină de gloanțe. Gloanțe tăiate din bu­căți de plumb și rotunjite cu mâna ; săgeți de lemn și de fier, în vîrf cu oase și împodobite cu pene. Arcașii Ormas trec ca cei mai înde­­mînateci din tot continentul și specia­litatea lor e să tragă foarte repede. Se zice că ei pot să arunce până la 28 de săgeți una după alta și că a 28-a por­nește din arc înainte ca întâia să cadă pe pământ. Reputația lor pare meritată. Urmând principiul tacticei naționale,

Next