Timpul, iulie 1897 (nr. 143-169)

1897-07-01 / nr. 143

« v A A, ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — No. 143 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI AROHAMENTELE In țară pe un an..............................................3 ° lei » pe 6 luni............................................... 8 lei » pe 3 luni..................... 16 lei Pentru streinătate, un an............................50 lei la Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român T­ IN CHESTIA ȘEFIILOR Acum o lună am pus Drapelu­lui câte­va întrebări pe care le-am rezumat în trei puncte și anume : „ Recunoaște grupul reprezentat prin Drapelul pe d. Dim. Sturdza ca șef al partidului național-liberal ? Este grupul acesta gata să facă parte dintr-un cabinet prezidat de șe­ful partidului ? Grupul aurelianist reprezintă el o disidență în partidul de la putere ? Confrații de la foaia aurelianistă ne-au rămas datori răspunsul. Nu e vorba, înțelegem că le vine greu să se explice categoric, căci atât d. Au­relian cât și toți bărbații mai mar­canți ai grupului n’au pierdut nici un prilegiu de a proclama șefia d-lui Dim. Sturdza, chiar în timpul când puterea era ocupată de cabinetul Au­­relian­ Lascar. Am fi lăsat cestiunea încurcată până la toamnă și nu am fi profitat de tăcerea celor de la Drapelul, dacă într’unul din ultimele sale nu­mere ziarul aurelianist n’ar fi publi­cat în capul coloanelor sale un ar­ticol în care se pronunță categoric în contra șefiilor de partid. Auto­rul articolului consideră sistemul șe­filor de partid ca contrarii­ principii­lor liberale și se pronunță în contra vizirintelor zicând : «Liberalismul este antipodul feti­șismului sau idolatriei politice ; diri­­gearea lui urmează să rezulte din con­sfătuirea tuturor, cel puțin a delega­ților saui aleșilor grupărea, iar nu din bunul plac al unui șef, lăsat simpa­tiilor și antipatiilor lui personale, nu din cercul restrâns al că­ror­va intimi». Mai mult încă , d. G. Dem. Theo­­dorescu care semnează articolul în cestiune dă și soluțiunea care, după densul, ar trebui să se dea cestiune­ șefiilor. D-sa scrie : «Doctrina liberală, de esență deli­berativă, precum n’ar permite pentru Capul Statului un singur consilier, un vizir după modelul celor din Asia, ci mai mulți miniștri sub președința celui mai experimentat, cu mai multe merite și autoritate morală, tot ast­fel nu admite un șef unic și perpetuu­, ci mai mulți conducători, toți egali și de egală importanță, dintre care președintele să fie primul inter pares». Nu vom intra aci în discuția teo­retică a cestiunea șefiilor, căci ea nu este tranșată nică eri unde există sis­tem constituțional, nici prin pres­­cripțiuni constituționale nici prin moravurile politice, și aceasta din simpla cauză că șefii nu se numesc, ci se impun de împrejurări. Un par­tid politic are un șef unic când a­­cest șef se impune prin autoritatea lui morală și are mai mulți con­ducători când nici unul din bărbații săi marcanți nu are autoritatea mo­rală necesară pentru a lua conduce­rea supremă a partidului. Șefia partidelor politice nu poate fi prin urmare de­cât o cestiune vremelnică care atârnă de mai multa sau mai puțina destoinicie sau au­toritate a unei individualități politice. Ea nu poate fi cuprinsă în principiile unui partid modern, era cuprinsă în principiile Republicei ateniene unde exista ostracismul față cu personali­tățile politice care dobândeau­ o prea mare înrîurire în Stat. Este însă adevărat că vizitatele politice sunt rău­-făcătoare și repre­zintă un fel de despotism momen­tan și că ele au­ fost pretutindeni a­­panagiul liberalilor. Dovada la noi, unde un I. C. Brătianu a exercitat un șir de ani un ast­fel de vizitat și a adus partidul săi­ într’o stare de decădere din care nici astă­zi nu se poate ridica. La noi, conservatorii, acest sistem n’a existat nici o dată. N’am fost și nu vom fi nici o dată o turmă și un păstor; am avut și avem un șef care prin autoritatea lui morală s’a impus și se impune în trăsăturile ge­nerale ale conducerei partidului, dar nu un cap de coterie cu «un cerc restrâns de câți­va intimi». Iată deosebirea capitală între noi și adversarii noștri liberali. Acest punct o dată stabilit, să trecem la consecințele logice cari reies din repudiarea sistemului de șefii. Ea se poate considera ca un răs­puns pieziș, dar destul de categoric la prima cestiune pusă de noi. Hotărît că cei de la Drapelul nu mai recunosc pe d. Dim. Sturdza ca șef al partidului național-liberal. Prin urmare, grupul aurelianist se leapădă de alegerea făcută la Iași în persoana actualului prim-ministru ca șef al partidului și se emanci­pează de conducerea lui. In ochii Aurelianiștilor d. Sturdza nu mai reprezintă partidul față cu țara și cu Coroana ; el rămâne clar primul­­ministru al unei loterii pe care cei de la Drapelul n’o urmează și nu o recunosc ca reprezentând totalitatea partidului. Mai clar nu se poate caracteriza o disidență. Iată clar că și a treia din întrebă­rile noastre a căpătat un răspuns: Astăzi știm că grupul aurelianist reprezintă o disidență însemnată în partidul liberal, că partidul n’are nici o individualitate care să se bucure de destulă autoritate morală spre a se impune ca șef. Rămâne acum să se știe dacă domnii de la Drapelul n’ar fi gata să arunce într’o clipă armele lor de luptă pentru a intra din nou­ într’o formațiune ministerială prezidată de șeful pe care astă­zi îl combat. Aci de­sigur nu vom dobândi nici un răspuns până în ziua când Mo­nitorul va apare cu demisiunea unora din miniștrii actuali și cu înlocuirea lor prin unii Aurelianiști. Cu fie­care zi ce trece politica — dacă se poate numi politică — pe care o duce gruparea de la Dra­pelul iese mai mult în adevărata ei lumină; țara vede că are a face cu o disidență în care principiile și ideile nu ocupă nici un loc și care a isvorit numai din pizmă și ambițiuni neîn­deplinite. Aurelianiștii nu se pot mângâia că ai­ deținut puterea și n’ai­ avut des­toinicia de a o păstra. ---------------------------------------------------­ TELEGRAME Rusia ți China St. Petersburg, 10 Iulie. Țarul a primit pe Tchang-Yu­ Chuan, trime­sul extraordinar al Chinei. Grevele țărănești Roma, 10 Iulie. Grevele țăranilor se întind în provinciile Bo­­lonia și Ferrara. Trupe au fost trimise la fața locului; s’au făcut mai multe arestări. Gre­viștii cer reforma pacturilor rurale. Treeratul grâului s’a suspendat peste tot. Azi s’au disolvat șase cercuri socialiste în provin­cia Bolonia. Paris, 10 iulie. Camera deputaților. Răspunzând la discur­surile precedente ale d-lui Jaurès asupra crizei agricole, d. Deschanel a dovedit în mod elo­quent slăbiciunea remediilor propuse de socia­liști. Camera a votat afișarea discursului d-lui Deschanel în toate comunele din Franța. Alegerea lui Cipriani Roma, 10 iulie. Comisiunea parlamentară și-a anulat hotărî­­rea de a invalida alegerea d-lui Cipriani și a însărcinat pe raportorul său să studieze ches­tiunea din punctul de vedere juridic. --------------------mm*--------------------­ „CAMPANII’JU CAMPANII” Voința Națională plânge lacrimi a­­mare. Presa conservatoare, zice ea, nu mai cruță nimic, duce campanii mincinoase și a atins o culme care nici că se mai poate întrece. Ce memorie scurtă au confrații noștri­ Interü ,’ întru­cât e mincinoasă așa zisa «campanie» a presei conservatoare? Voința nu-și dă osteneala s’o dove­dească. Ea aruncă, numai așa, fraze sentențioase, de o «orală care te face să pofnești de rîs rând te gândești cine o propagă acum. Totuși, am vrea să știm, care «campanie» conservatoare a fost «rușinoasă și nenorocită»? Nu cum­va e vorba aci de atitudinea presei conservatoare în chestia mitro­politului Ghenadie ? Sau țintește or­ganul guvernului la afacerea coborîrei drapelului român de pe consulatul din Bitolia ? Sau la expulzarea profesorilor români din Macedonia? Chestiile acestea, toată lumea o știe, au­ costat viața pri­mului guvern liberal prezidat de d. Dim. Sturdza și ar fi greu­ de admis ca aceste «campanii» să fi avut un așa rezultat dacă erau­ mincinoase. Și, dacă Voința vrea să uite cu ori­ce preț trecutul acesta atât de rușinos pentru partidul în numele căruia scrie, face ea oare aluzie la «campanii» mai recente ? Adecă , e vorba aci de fai­moasa notă austro-rusă, despre care organul d-lui Dim. Sturdza n’a îndrăznit să scrie un singur cuvânt ? Ori de a­­facerea Smyrni, în care Voința a în­curcat și mai rea guvernul prin expli­cațiile ei prea puțin doveditoare ? Sau se țintește la afacerea cu cânepa, pe care însăși Voința a prezintat’o ca un gheșeft ? Nu vedem care din aceste «campanii» să fi fost «rușinoasă și nenorocită», — afară dacă ziarul guvernamental vrea să zică că au fost «rușinoase și nenoro­cite» pentru guvernele liberale. Dar au memorie scurtă gazetarii libe­rali și din alt punct de vedere. Ei au uitat cum scriau când se aflau în opo­ziție. Au dus și ei «campanii» , să ci­tăm câte­va: contra legii maximului, contra gendarmeriei rurale, contra poștei Mannlicher. Ei bine, știe acum toată țara la ce rezultat au ajuns aceste sfor­țări ale partidului liberal: legea maxi­mului continuă să se aplice, gendar­­meria rurală se menține, iar pușca Mann­licher a fost proclamată ca armă exce­lentă de către un ministru din guvernul liberal. Nu mai vorbim de legea pentru căi ferate de interes scundar și de le­gea minelor, cari n’au fost abrogate nici ele și a căror punere în aplicare se pregătește. Se poate clar face comparație între atitudinea noastră din opoziție și cea a liberalilor ? Trebue să ai­ zeț­i o memorie foarte scurtă ca să acuzi pe adversarul politic de fapte pe care în realitate le-ai co­mis tu cu vârf și îndesat ! ----------------------min*---------------------­ UN AVERTISMENT In articolele ce am publicat in «ches­tia apei», am fost foarte moderat cu d. Gucu, Nu i’am învinuit de alt­ceva de­cât de un amor propriu­ exagerat, care a împuchecat rezolvarea mai grab­nică a acestei cestiuni. D. Cucu era firește în drept să se apere în contra învinuirii mele și chiar coloanele Timpului i-ar fi fost puse pentru aceasta la dispoziție, dacă ar fi cerut’o. D. Cucu preferă să respunză prin Drapelul. E dreptul d-sale. Cu numărul de azi al Drapelului d. Cucu își începe apărarea și promite a continua. Voma aștepta sfirșitul apărării d-sale pentru a-i răspunde. Pentru azi voiesc numai să relevez forma apărării d-lui Gucu. D-sa vo­iește să facă zeflemele și să fie sar­castic cu mine. Spiritul pe care se Încearcă să’l facă e de prost gust și regret că d. Gucu nu vede cât îi șade de rău­ de a se pune pe acest teren. D-sa are tupeul de a vorbi cu mine de reclamă și de pufism. Ii voia răspunde și pe terenul a­­cesta și’i făgăduiesc că nu va pierde nimic așteptând. ----------------------min*----------------------­Al. Ciurcu. DE LA CURTE Vineri, 27 curent, la orele 121l­, M. S. Regele a bine-voit a primi în au­diență pe Exc. La Munir pașa, mare maestru de ceremonii și drogman al Divanului imperial otoman, însărcinat din partea Majestăței Sale­­ Imperiale Sultanului cu o misiune specială către M. S. Regele. Ex. Sa se întorcea de la Londra, unde fusese trimis, împreună cu mai mulți demnitari, pentru a reprezenta pe M. S. I. Sultanul la jubileul Reginei Angliei. După audiență, Exc. Sa a fost reți­nut la dejun, la care au fost invitați și d-ni: Dimitrie Sturdza, președintele con­siliului de miniștri; Exc. Sa Kiazim bey, trimis extraordinar și ministru ple­nipotențiar al Turciei; Nassir pașa, ge­neral de brigadă ; căpitanul Enver­bey, ambii adjutanți ai M. S. I. Sultanului; Azarian Effendi, consul general și de­legat în comisiunea europeană a Du­nărei ; d. locotenent-colonel Ghevket bey, atașat militar de lângă legațiunea otomană; d. Ion Kalinderu, adminis­tratorul domeniului Coroanei; d. maior Solacolu, comandantul batalionului 2 vînători, însărcinat cu aducerea și re­­conducerea Exc. Sale Munir pașa, pre­cum și suitele regale și princiare , în total 24 persoane. Muzica militară a cântat în tot timpul mesei. După dejun MM. II. Regele și Re­gina și A. S­ R. principesa Maria au bine­ voit a convorbi cu afabilitatea Lor obicinuită cu toate persoanele prezente. --------------------------------------—mm*-----------------------------------------­ TRATĂRILE DE PACE Insfirșit, guvernul Sultanului a fost împins într’un colț din care nu putea eși de­cât supunându-se grabnic con­certului european. In două zile s’au grămădit la Yldiz-Kiosk atâtea mani­­festațiuni categorice în contra piedi­­celor puse de Turcia la negocierile pentru pace, în­cât putem spera că încheierea nu va mai întârzia mult. Am avut interü nota circulară a con­telui Muraviev propunând marilor puteri accelerarea tratărilor dintre ambasadori și sublima Poartă, apoi scrisoarea împăratului Austriei către Sultan, amintindu-i în termeni foarte clari că n’are nimic mai bun de făcut de­cât să se supue hotărîrilor luate de concertul european. Telegramele de azi aduc o veste și mai serioasă : împărații Germaniei și Rusiei, regina Angliei, regele Italiei și președintele republicei franceze au trimis Sultanului câte o telegramă al căror cuprins e identic cu textul te­legramei împăratului Franc­isc­ Iosif. Va înțelege ori­cine însemnătatea a­­cestei manifestațiuni. Turcia nu poate de­cât să se supue și trebue să aș­teptăm prin urmare din moment în moment știrea că pacea a fost în fine încheiată. Ținem să reproducem aoi, ca do­cument istoric de mare importanță, textul francez al telegramei pe care împăratul Austriei a adresat’o Sulta­nului , fato: „L’amitié sincére et loyale que je porte à Votre Majesté et qu'Elle invoque ă juste titre dans les presentes circonstances me fait un devoir de Lui conseiller dans Son propre intéret et celui de Son empire la prompte conclusion de la paix avec la Grece sur la base des conditions formulées par les Amba­­sadeurs à Constantinopole. La ligne frontière proposée par le commis­sion des attaches militaires répond au prin­cipe de rectification stratégique adopté de prime abord par Votre Majesté et constitue, avec les autres conditions de paix, le Maximum des concessions reconnues comme équitables par le concert des grandes puissances, lequel, ferme et uni dans ses résolutions, tient avant tout à créer un ét­at de choses off­rant à V Europe de solides garanties de paix et de tranquillité. Je prie par consequent Votre Majesté de prendre des conseils en sérieuse consideration et je saisis cette occasion pour Lui renouveler V expression de mes sentiments de haute estime et de sincére amitié“.* • * Iată telegramele de ori și de azi: Tratările de pace Paris, 10 Ilie. Din Atena se comunică Agenției Ha­vas că regele Greciei, precum și membrii familiei regale, au adresat rudelor lor te­legrame, prin cari il roagă sa facă tot ce le e posibil pentru încheierea păcei. In acelaș timp le-au expus situația dăună­toare făcută Greciei prin întârzierea a­­dusă în negocieri. Constantinopole, 10 iulie. Pare că limbagiul hotărît al ultimei note a ambasadorilor ar fi pricinuit o im­­presiune adîncă la Yldiz-Kioäk. Toți se așteaptă la o grabnică reîncepere a confe­rințelor și la un mers expeditiv al ne­­gocierilor. Unii miniștri provoacă o agitație în fa­voarea graniței Peneului. Sultanul însă așteaptă hotărîrea cu privire la chestiu­nea graniței, care după el, va fi regulată după dorința lui. De câte­va zile circulă zgomote despre niște viitoare demonstrațiuni și atentate contra ambasadorilor. Acum nu e nici o primejdie. Budapesta, 10 iulie. Camera deputaților. D. Kossuth a des­­voltat o interpelare privitoare la activi­tatea diplomatică la Constantinopol și la Atena, la condițiunile de pace, la concer­tul european și la autonomia Cretei. r—.— MAÎIȚI 1/13 IULIE 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV .. .... 0,40 Reclame..................... » III........................3,50 » ...... » II........................5.— 1*» Paris anunciurile se primesc la Agen si Hmai, 8 Place de la Bourse. REAOTIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român - Paris, 11 Iulie. In timpul consiliului de miniștri ținut la Eliseu, d. Hanotaux a comunicat tex­tul telegramei adresate de Sultan d-lui Faure pentru a obține recunoașterea gra­niței Peneului; s’a discutat în consiliu ter­menii răspunsului d-lui Faure. Paris, 11 iulie. Ziarele comentează cu o mare satisfac­ție telegrama împăratului Francisc­ Iosif către Sultan. Roma, 11 Iulie. Se ves­ește din Constantinopol către Agenția Ștefani, că răspunsurile împă­raților Austriei, Germaniei și Rusiei, al regelui Italiei, reginei Angliei și preșe­dintelui Republicei franceze, la telegrama Sultanului, sunt concordante și îi reco­mandă să semneze pacea, după condițiu­­nile fixate de ambasadori. La Creta Canea, 14 Iulie. In ultima noapte s’au aruncat niște fi­tiluri cu petrol, aprinse, pe unele case ale creștinilor. începuturile de incendii cari s’au produs au fost stinse îndată. Patrulele s’au întărit. Guvernorul a ins­tituit un tribunal compus din ș­ase mu­sulmani și din doi creștini. Tot așa se va face la Candia și la Rethymnos. --------------------mm*-------------------­ Grigore . Amicul nostru, d. N. Petrașcu, publică în interesanta revistă Literatură și Artă Română un frumos articol asupra regretatului Grigore Peucescu. Cu voia autorului, începem a repro­duce aci în întreg biografia scrisă de d. Pe­­trașcu :"­­n timpurile noastre, viața celor mai mulți oameni fiind fără accidente și fără fapte extravagante, nu e de­cât o des­­voltare regulată a însușirilor fie­căruia. Viața lui Grigore Peucescu e, prin ur­mare, desvoltarea unei minți sănătoase, care știu să se inalțe, liniștit și conti­­nuu, până în ultimele ei momente. Născut în 5 Februarie 1842 la Ruși-­­de-Vede, din o familie modestă, el făcu studii strălucite atât în colegiul Sf. Sava din București cât și la facultatea de drept din Paris, de unde obținu titlul de licențiat. întors în țară, Peucescu se distinse mai intens ca magistrat, ajun­gând repede până la treapta de procu­ror al înaltei Curți de Casație, și mai în urmă ca advocat, luând un loc de onoare printre fruntașii baroului. Din cele dintâiü zile ale carierei sale libere, el începu a desfășura o activitate poli­tică care deosebi mai adânc personali­tatea lui. Deputat încă din 1871, direc­tor al gazetei conservatoare Timpul, vice-președinte al Camerei de mai multe ori, ministru al țării în 1889: iata scara socială ce urcă densul treptat, desfă­șurând din ce în ce mai mult puterile cu care îl înzestrase firea. Ager la minte și pururea lucrător cu ea, bun la inimă și dovedindu-­și vecinic bunătatea, Peucescu întrunea în sufle­tul lui, cum arareori se întâmplă: ar­monia ideilor și sentimentelor mari. Cor­pul lui era delicat și fin ; obrazul palid, încadrat de o barbă neagră ; ochii vii și arzători; perul negru, dat peste cap, lăsând in față o frunte largă, a cărei albeață răsfrângea parcă seninătatea con­științei de sub ea. Ca jurisconsult, tratatul«Obligațiilor» este o dovadă puternică despre cunoș­tințele și spiritul lui juridic. Cele două volume ce-l alcătuesc, sunt o lucrare serioasă cu multe observații de o ori­ginalitate și de o judițiositate care se pot compara cu observațiile" juriscon­sulților străini. Peucescu a aplicat cu­noștințele și experiența lui de magistrat și avocat asupra «Dreptului român», făcând să iasă avantajele și neajunsurile legiuitorului nostru față cu Codul civil francez, așa că la o revizuire a Codu­lui român va trebui să se țină seamă de părerile lui. Tot el a fundat și foaia Dreptul. Ca om politic, principiile lui sunt ex­puse, între altele, într-un studiu întitu­lat «Despre partidele politice», publicat mai intéiü în Convorbirile literare din 1878. Ele se pot reduce la două mai de căpetenie : Ideea democrației și ideea conserva­toare. Eștt din straturile adânci și curate ale poporului român, Peucescu înțele­gea și simțea în chip firesc toate drep­turile, nevoile și aspirațiunile poporului. De aceea el a fost un democrat convins, și preocuparea lui cea dintâia, în toată cariera sa politică, a fost soarta popo­rului nostru. In îmbunătățirea acestei soarte, el și-a întrebuințat toată inteli­gența și gândirea ; in apărarea sătea­nului, inima lui Peucescu intră în vi­

Next