Timpul, august 1897 (nr. 170-193)
1897-08-01 / nr. 170
ANUL AL NOUASPREZECELEA — NO. 170 UN NUMER 10 BANI ARONAMENTELE In țară pe un an..........................................30 lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni.............................................10 lei Pentru streinătate, un an............................5 ° lei la Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numeral la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Sasagiul Roman 7 EDIȚIA A TREIA SCRISOARE DESCHISA d-lui ARMAND RUBIN Redactor-șef al Independenței Române Dragă Rubin. Nădăjduiesc că n’avem să ne certăm amăndouă nici pentru barba lui Ștefan cel Mare, nici pentru a Monseniorului Antim. De aceea nă voiü încerca să discut cu d-ta prietenește, ca cu un confrate pe care’l cunosc de aproape și pe care-l stimez. Te-am prețuit totdeauna ca pe unul dintre ziariștii noștri cei mai eminenți și am fost dintre aceia cari au regretat din inimă că Parlamentul nostru nu ți-a acordat cetățenia română, pe care o meriți și care ți se cuvenea mai ales în urma serviciilor ce ai adus cauzei naționale când cu încarcerarea lui Ralui, Lucaci și a celor l’alți luptători ai românismului de peste Carpați. M’așî bucura din suflet dacă Camerele liberale Ți-ar acorda ceea ce ți-am refuzat cele conservatoare și’ți urez aceasta din toată inima. In urma acestor declarațiuni dictate de cea mai desăvârșită sinceritate, sper că nu mă vei bănui de nici o animozitate, de nici o pornire dușmănoasă. Și acum să venim la Monseniorele Antim, pentru care verși lacrimi atât de calde, dar care, sărmanul, nu e în stare să priceapă nici o iată din câte se scriu în presa română în privința Sânției Sale, măcar că e Mitropolit român. Ce crimă am comis eu în precedentul meu articol, ca să’mi respunzi în trei coloane pe un ton cam iritar? N’am făcut decât să rectific de pe erori din articolul Independenței. Și încă pe una n’am rectificat-o eu, ci regretatul Al. Lahovari, pentru care știu că aveai, pe când era în viață, o deosebită venerațiune. Și rectificările acestea au fost la locul lor, deoarece, cu toată lungimea răspunsului d-tale, nu le-ai putut răsturna. In Independența de la 19 iulie stă tipărit : «... Pour le moment, La Sainteté (Mgr. Antim) jouit d’une situation de fait, qui est meilleure, il est vrai, que celle qu’avait l’Exarque bulgare avant sa reconnaissance par le Sultan. II convient, en effet, de rappeler que lorsque, en 1863, Ies Bulgares de Macédoine ont étű leur ches religieux, sur la protestation du Patriarche, V Exarque fur exile. L’année dernière, au mois de novembre, les Valaques ont étu leur métropolite — ils ont procédé comme avaient procédé les Bulgares trente quatre ans au paravant pour constituer leur Eglise». Iar mai la vale .• «... J’Exarcat bulgare n’a été reconnu qu’en 1870, apres septans de persecutions haineuses....# Ce am răspuns eu? Am relevat erorile cuprinse în istoricul Independenței. Am arătat că primul Exarh bulgar n’a fost ales în 1863, ci în 1872, că n’a fost exilat nici un minut, cu toată protestarea Patriarhului, că nu a așteptat șeapte ani recunoașterea sa de către Sultan, deoarece, ales în Ianuarie 1872, și-a primit beratul în 4 Aprilie același an. Iar in 11 Maiü același an, ziua sînților Cyril și Methodiu, oficia cu mare pompă în biserica S-tulul Ștefan de Balata din Constantinopole. Toate acestea le recunoști astăzi și d-ta prin Independența. Dar atunci, ca să fii logic, trebue să mai recunoști ceva. Trebue să recunoști că «situațiunea de fapt» de care se bucură Antimul nostru nu e de loc mai bună decât aceea de care s’a bucurat, în 1872, Antimul bulgăresc, ci e, din contra, mai rea. Pe când Antimul bulgăresc își primea beratul după două luni de la alegerea sa, Antimul d-lui Sturdza nu e băgat în seamă de nimeni, nu e de nimeni luat în serios, după nouă luni de la pretinsa sa alegere. Afară numai dacă vom considera ca o mai bună situațiune de fapt împrejurarea că Antimul lui Mărgărit primește o leafă grasă ca să nu facă nimic, ca să joace rolul de figurant în cazul al douilea al unei case din Constantinopole, pe care d-ta o botezi pompos «palatul» Eminenței Sale. Și e o mare deosebire intre situația Bulgarilor în 1872 și a Românilor în 1897. Astăzi suntem, dacă nu aliații, în tot cazul amicii Padișahului, care acoperă cu decorații peptul reprezentantului nostru la Constantinopole și merge cu solicitudinea pentru conaționalii noștri până a se informa despre sănătatea d-lui Chintescu, când fostul prefect de Constanța dă câte o roată prin capitala imperiului otoman. Dar eu nici nu m’am pus pe terenul imputărilor și n'am făcut o crimă d-lui Sturdza pentru că n’a dobândit încă beratul pentru așa zisul mitropolit Antim. M’am ridicat numai în contra exagerațiunii. Când am văzut că se susține că avem un mitropolit român în Constantinopole, care are o mai bună situațiune de fapt decât avea Exarhul bulgar după alegerea sa, am zis: «nu e adevărat!» și cred că am dovedit că nu e adevărată această afirmație! La rândul meu întreb: pentru ce să prezintăm publicului o situație astfel de cum e? este oare aceasta în interesul cauzei ? Eu n’o cred și mărturisesc că eu m’am mirat de acest exces de zel din partea Independenței. Eu înțelegea Independența să laude succesele diplomatice ale d-lui Sturdza atunci când ele se vor realiza. Dar acuma nu e oare prea de timpuriu? Când d. Sturdza va obține beratul Sultanului pentru Monseniorele Antim, fii sigur, dragă Rubin, că și eu mă vom bucura dimpreună cu toți Românii, deși, mărturisesc, că ași fi preferit ca primul Mitropolit al Armânilor să priceapă limba acestora ceva mai bine decât Patriarhul grecesc.*) Ori mă crezi așa de rou Român, incât să nu mă bucur de succesele dobândite pe terenul național, numai fiind că au fost obținute de partidul advers aceluia sub steagul căruia îmi servesc țara? O asemenea bănuială m’ar mâhni, cum m’a întristat fraza următoare din articolul d-tale: «Dar nici nu trebuie sa venim cu analiza rece a unei inimi fără vlagă în ea, acolo unde trebuie căldură și entuziasm». Dacă ai făcut aluzie la mine, atunci îți voiü spune că ești nedrept și te voi ruga să’mî dai voie să fiu și eu tot așa de bun Român ca și d-ta. Dar mă mai învinovățești că vorbesc din punctul de vedere al partidului conservator. Așa e și nu mă rușinez de aceasta. Mulți ani de-a rândul și Independența a vorbit numai din acest punct de vedere și cred că nici ea nu se rușinează de acest trecut. Departe de a declara resboiu Independenței, cum presupune că ași voi să fac, mărturisesc că mie îmi pare rou că ea nu-și continuă buna sa tradițiune și că de un timp încoace se leapădă tot mai mult și tot mai ostentativ de vechile ei credințe, de vechile ei legături, ca și când acestea ar constitui un test supărător, care o împedecă să sboare spre scopurile înalte pe care le urmărește. Da, vorbesc din punctul de vedere conservator, pentru că sunt conservator. Și când văd că un organ, care până ieri se pretindea conservator, care azi se pretinde imparțial, trage spuza pe turta liberalilor, avantajând pe aceștia în păgubi partidului conservator, cred de datoria mea să restabilesc pur și simplu faptele și să nu las ca meritele partidului conservator să fie micșorate prin umflarea peste măsură a meritelor partidului advers, ca să nu zic altfel. Istoria va spune într’o zi cât a lucrat Alexandru Lahovari în chestiile naționale și se va vedea atunci ci și in chestia macedoneană el a avut dibăcia de a pregăti un teren admirabil, de care n’au știut să se folosească aceia pe cari îi tămâiază azi Independența. Lucrul acesta ar trebui să-i spună Independența, dacă un adevăr este imparțială, cum o afumă. Și amestecând numele lui Alexandru Lahovari în chestiile naționale, nu numai nu e nedelicat, dar e un omagiu ce se aduce memoriei sale. Am de gând chiar să o fac mai des, tocmai fiindcă venerez această memorie. Și d. Take Ionescu, pe care d-ta îl amesteci în discuție cam fără rost, o venerează tot așa de mult și nu cred să se entuziasmeze de atitudinea pe care de o bucată de vreme a luat-o Independența. Vorbești de capela română din Constantinopole. Ai vezut'o, dragă prietene? Dacă ai văzut’o, n’ai face rou să publicii o descriere mai amănunțită, arătând în același timp și cine merge să se închine la acea capelă. Gât privește recunoașterea tacită a naționalității române prin admiterea câtorva bursieri în școalele imperiului, ți-a răspuns regretatul Al. Lahovari cu succes și cred că nu e nevoie să mai insist asupra acestui punct. Totuși, fiindcă susții că faptul acesta e un succes al d-lui Sturdza, pe care în imparțialitatea d-tale nu ’l puteai trece cu vederea, îți voi spune — ceea ce poate nu știai—că sub ministerul lui Al. Lahovari, se aflau în școalele superioare ale imperiului șapte bursieri români și anume: trei la facultatea de drept și patru la cea de medicină. Ca să zică, dacă e vorba de succes, el revine lui Al. Lahovari. Dar o recunoaștere și mai frumoasă a naționalităței române a fost recunoașterea eforiilor române obținută tot în timpul lui Al. Lahovari, ca și consulatul din Bitolia, ca și dreptul de a deschide în Salonic o școală de comerciu a Statului român, școală pe care d. Sturdza nu voiește cu nici un chip s-o înființeze. Persecutarea eforiilor este o greșeală neiertată. Chiar dacă am admite că Apostol Mărgărit e un om neprețuit în Macedonia și că el trebue să incarneze acolo întreg Românismul, întreb ce se va face când Apostol Mărgărit nu va mai exista ? Ori, după sistemul dinastiilor liberale, lui Mărgărit Apostol îi va succede în treburile publice Mărgărit Apostolică, cum lui Brătianu Ion i-a succedat Brătianu Ionel ? ! Guvernul conservator pusese în Macedonia temelii solide, pe care d. Sturdza le-a distrus. Apoi, vrând s’o dreagă, mai rău a stricat-o prin caraghioasa alegere a mitropolitului de carnaval, iată adevărul. Oricine susține contrariul, voiește să apere politica d-lui Sturdza oitând ménie. Dar oare d-ta ești vinovat pentru aceasta? D-ta imprimi Independenței direcția politică, sau d. G. Em. Lahovari ? Eu ștm că d. George Lahovari dă ziarului său direcțiunea politică, cum e liber s’o facă. In cazul acesta nu s’ar putea oare ca d. G. Em. Lahovari să aibă înalte considerațiuni politice, pe care d-ta să nu le cunoști, care să-’l hotărască a înclina astăzi balanța imparțialității sale în spre partidul liberal ? Căci chestia macedoneană e numai un incident în acea ».îouă orientare a Independenței. Mai sunt multe altele, despre care vom vorbi altădată. Vom răspunde și la aluziile pe cari le faci la adresa mea și a Timpului. Deocamdată nu vreau să te obosesc și te rog să mă crezi ca și până acuma ale tale, cu frățească dragoste AL. CIURCU --------------—— --------------------- * La 1872 Bulgarii au ales Exarh pe unul dintre ai lor și au pus ca condiție sine qua nou, ca el să știe perfect limba poporului pe care avea să-l păstorească. TELEGRAME Prințul Bulgariei in Turcia Constantinopol, 11 August. Vizita prințului Ferdinand a avut loc după o invitație a Sultanului repetată de mai multe ori, de câtva timp deja, și pentru a impedica de a pune in executare un oarecare plan. Prințul ar fi făcut să depindă vizita sa de îndeplinirea unor promisiuni ce ’i s’au făcut mai nainte. Constantinopol, și August. Ziarul Skdam scrie : «Svonul care circulă că prințul Ferdinand a sosit la Constantinopol pentru afaceri politice este fals. La Roma deja, prințul Bulgariei a manifestat dorința de a prezenta Sultanului asigurarea devotamentului său. Nu e de mirat că niște persoane puse, sub suzeranitatea otomană, vizitează din când în când Constantinopolul, după cum a făcut-o prințul Ferdinand pentru a vorbi de afacerile Bulgariei și ale Rumeliei». Călătoria d-lui Faure Paris, și August. D. Felix Faure s-a întors din călătoria sa în Sud-Est. Căsătoria regelui Serbiei Viena, 11 August. Regele Serbiei a plecat la Carlsbad. ------------------------------------------------------------------- PREA AR FI BORCAN Tînerul ministru de lucrări publice are să benchetuiască din nou, — așa afirmă ziarele din Galați și n’avem nici un motiv de a ne îndoui de exactitatea acestei știri. D. Ionel Brătianu e tiner tinerel, a ajuns ministru fără muncă, e giugiulit și adorat de o sumă de oameni bătrâni, însurat nu e, așa că nici de soacră rea n’are să se plângă, bănet sună în buzunarele sale, — de ce n’ar petrece, la adică telea ? Auzi, infamii de reacționari să nu’î îngădue nici atât ! Ba, la drept vorbind, nici prin gând nu ne trece noué să stricăm chefurile d-lui Ionel,—numai să le facă cu rost și cu obraz. S’au apucat cei de la «gazeta cocotidiană a liberalilor desinteresațî»—vorba Sturdziștilor—să’i fie în nume de reit călătoria în Belgia și Olanda. Noi, ferească D-zeu! nu am profanat cu nimic memoria ilustră a tatălui tînerului care petrece în străinătate pe coata Statului. Poate să î se dea tînerului oricâte banchete, că nu degeaba au luptat liberalii peste șapte ani în opoziție amară. Dar unde cheful devine... macabru, să ne ierte și figura adorată și adoratorii figurei ! La Galați petrecere, acolo unde s’au versat atâtea lacrimi din pricina incapacității ministrului-inginer, iubitor de petreceri, prea ar fi boacăn ! Gălățenii din vale și din deal n’ar putea să uite, oricât de ritmic ar fi ciocnitul paharelor pe bordul vaporului Dobrogea, ce nenorocire a căzut pe capul lor, nenorocire care s’ar fi evitat dacă tînerul Ionel ar fi priceput că dezastrele se zădărnicesc altfel decât prin preumblări cu alaia. Nu voim să credem că intenția de a benchetui tocmai la Galați e o desfidere , dar realizarea acestui proiect ar fi cel puțin dovada unei inimi înguste. Petreacă fetișul cât și cum vrea. Dar dacă ține să inaugureze corabia Dobrogea cu un chef în toată regula, pornească-l mai în sus, în largul mării, — dar scutească pe nenorociții Gălățeni de o reamintire crudă a dezastrului de mai erî. -----------------------® ® S*--------------------- TINERI 1/13 AUGUST 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . v . 0,40 Reclame.............................< -d-V2 , 5 ° * ........ Ai 4^1 ■ In Paris anunciurile. se iafimesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. -----Ji S ,4 iv REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagrul Român 7 Preliminările Păcei Iată, după Frankfurter Zeitung, care ar fi textul preliminariilor de pace, așa cum a fost redactat de reprezentanții puterilor. Puterile însărcinându-se cu apărarea intereselor Greciei și Turcia acceptând intervențiunea puterilor, s’a stabilit o înțelegere, pentru cele unsprezece paragrafe următoare, între ambasadorii însărcinați cu negocierile și delegatul Porțe“. 1. Delimitarea fruntariei se va face după traseul care figurează în anexele tratatului pentru preliminariile păcei. Operațiunile delimitării se vor începe cel mai târziu 15 zile după semnarea preliminariilor. Ele vor fi executate de către delegații Turciei, al Greciei și ai puterilor, aceștia din urmă funcționând ca arbitri în caz de diferend. 2. Grecia va plăti Turciei o indemnitate de patru milioane lire turcești (92 milioane de franci). Marile puteri vor lua măsuri pentru ca drepturile creditorilor anteriori ai Greciei să nu fie jignite prin plata acestei indemnități și iau în acest scop sub controlul lor administrația veniturilor vechei și nouei datorii publice. 3. Privilegiile și prerogativele ce poseda Grecia în Turcia înainte de răsboiu, rămân neatinse. 4. Cel mai târziu în 15 zile după iscălirea preliminariilor, delegații speciali ai Greciei, învestiți cu depline puteri, se vor transporta la Constantinopole, în scopul încheierei păcei definitive. Vor regula în același timp chestiunile atingătoare de schimbul prizonierilor, o amnistie generală, libertatea navigațiunei și despăgubirile de plătit persoanelor cari au suferit stricăciuni în bunurile lor din faptul răsboiului. 5. Delegații vor încheia în afară de acestea trei convențiiî: înteia pentru regularea chestiunea naționalităților ; a doua prin care se vor determina relațiunile consulilor Greciei în Turcia cu administrațiunnea imperială otomană ; a treia, în fine, privitoare la delictele comise pe teritoriul uneia din părțile contractante și ale căror autori s-ar fi refugiat pe teritoriul celeilalte părți. 6. Imediat după semnarea preliminariilor va înceta starea de răsboiu între Grecia și Turcia. Trupele turcești se vor retrage imediat până la linia Salambriei și vor ocupa mai multe puncte, cu valoare strategică pentru Turcia, până ce Grecia va fi achitat complect indemnitatea ce datorește Turciei. 7. Relațiunile normale între cele două State vor fi reluate imediat după semnarea preliminariilor. Supușii celor două State se vor bucura de deplină libertate pentru a-și vedea de ocupațiuni în cele două State. 8. Imediat după semnarea preliminariilor, posturile ocupate înainte de răsboiu în imperiul turcesc de către rezidenții și consulii greci vor fi încredințate unor agenți timpurari cari, până la încheerea păcii definitive, vor lucra sub controlul puterilor care-și asumaseră protecțiunea intereselor grecești în timpul resboiului. Procesele întrerupte de resboiu se vor reîncepe după vechile proceduri. Procesele nouă se vor judeca după dreptul internațional și stipulațiunile convențiunei încheiată între Turcia și Grecia la 26 Februarie și 6 Mai 1896. 9. Turcia își rezervă dreptul de a propune puterilor revocarea firmanului imperial bazat pe convențiunea încheiată între Turcia și Grecia la 9 Mai 1891. 10. Reprezentanții marilor puteri se vor constitui în tribunal de arbitri pentru toate diferendele ce s’ar putea ivi între Turcia și Grecia până la semnarea definitivă a păcei, și și rezervă a exercita dreptul lor de arbitragiu fie personal, fie prin mandatari. II. Preliminariile de mai sus vor trebui să obție sancțiunea M. S. Sultanului în termen de opt zile după acceptarea lor.* m * Agenția Română ne comunică azi depeșile următoare : Londra, 11 August. Se anunță din Atena ziarului Times că puterile au comunicat Greciei, că Turcia nu are actualmente mijloace de a retrage trupele sale din Tesalia, dar că va ordona începerea rechemării lor, îndată după plata unui milion de lire de către Grecia, ca prim acompt al indemnității de resbel. Grecia a răspuns că nu poate obține bani, decât făcând un împrumut în străinătate, ceea ce-i este cu neputință cât timp nu are autorizația de a negocia direct cu bondholderii. Constantinopol, 11 August. In cercurile diplomatice se observă atacurile presei turcești în contra Engliterei. Constantinopol, 11 August. Astă noapte s’au găsit pe toate edificiile ministeriale afișe cerând schimbarea regimului actual. Constantinopol, 11 August. Ministrul afacerilor streine, la conferința ce s’a ținut ieri la Tophane, a propus un compromis privitor la modalitatea evacuărei Tesaliei. Ambasadorii au referat această propunere guvernelor lor. Viitoarea conferință la Tophane se va ține mâine sau Sâmbătă. ---------------------------------------------------------. SUVERANII GERMANIEI IN RUSIA — Prin fir telegrafic — Petersburg, 11 August. Elî s’a dat la Peterhoff un prânz de gală. In asistență se remarcau 60 de ofițeri de marină germană, 30 ofițeri de marină rusa, prințul Enric al Prusiei, prințul de Hohenlohe și d. de Bülow. Țarul, purtând uniforma de amiral german, a ridicat, un toast în onoarea și prosperitata flotei Germaniei, împăratul Wilhelm, în uniforma de amiral rus, a mulțumit în numele flotei germane, și a ridicat un toast în onoarea și prosperitatea frumoasei și glorioasei flote ruse. Iluminația grădinilor din Peterhoff era splendidă și o mulțime imensă se îngrămădea acolo. MM. IL. germane pleacă azi. Petersburg, 11 August. MM. LI. germane. Țarul și Țarina au părăsit Peterhoff pentru a merge la Kronstadt, la 11 ore de dimineață, pe bordul Alexandriei. La imbarcaderul din Peterhoff, perechia imperială germană și-a luat rămas bun într’un mod foarte cordial de la marii duci, marele ducese, de la contele Muraview, de la miniștri și de la prințul Radolin. Țarul s’a întreținut mult cu d. de Bülow, căruia i-a strâns mână. In momentul plecării Alexandriei, s’au tras salve de artilerie, muzica a cântat imnul german, pe când trupele scoteau urale reglementare. O mulțime enormă a urat călătorie bună MM. II. germane care nu încetau de a răspunde salutărilor ce li se trimiteau. Prințul de Hohenlohe, care își luase rămas bun de la Majestățile Lor de dimineață, a plecat la amiazi cu drumul de for de la Petersburg la Berlin. Prima escadră germană, sub ordinele amiralului Thomsen, a plecat de la Kronstadt la Neufahrwasser. Paris, 11 August. Vorbind de toasturile celor două Împărați la Petersburg, Temps zice că odată cu politeță de curte și elocință de gală, s’a făcut și diplomație conservatoare. Ambii Suverani au făcut cunoscut popoarelor și Europei că nu s-a produs nici o schimbare în lume. In această vizită nu se poate vedea decât doai Suverani de bună voină, printre multe alte capete încoronate, și ca și ele amici ai păcii. Acesta este și lucrul la care se aștepta și publicul inteligent, și e bine că evenimentul a răspuns așa de repede și pe deplin la așteptarea sa. -------------------------------------------------------