Timpul, august 1897 (nr. 170-193)

1897-08-01 / nr. 170

ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — NO. 170 UN NUMER 10 BANI ARONAM­­EN­TELE In țară pe un an..........................................30 lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni.............................................10 lei Pentru streinătate, un an............................5 ° lei la Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numeral la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, S­asagiul Rom­an 7 EDIȚIA A TREIA SCRISOARE DESCHISA d-lui ARMAND RUBIN Redactor-șef al Independenței Române Dragă Rubin. Nădăjduiesc că n’avem să ne certăm amăndouă nici pentru barba lui Ște­fan cel Mare, nici pentru a Mon­sen­­iorului Antim. De aceea nă voiü în­cerca să discut cu d-ta prietenește, ca cu un confrate pe care’l cunosc de aproape și pe care-l stimez. Te-am pre­țuit tot­de­a­una ca pe unul dintre ziariștii noștri cei mai eminenți și am fost dintre aceia cari au regretat din inimă că Parlamentul nostru nu ți-a acordat cetățenia română, pe care o meriți și care ți­ se cuvenea mai ales în urma serviciilor ce ai adus cauzei naționale când cu încarcerarea lui Ra­lui­, Lucaci și a celor­ l’alți luptători ai românismului de peste Carpați. M’așî bucura din suflet dacă Came­rele liberale Ți-ar acorda ceea­ ce ți-am refuzat cele conservatoare și’ți urez a­­ceasta din toată inima. In urma acestor declarațiuni dic­tate de cea mai desăvârșită sinceritate, sper că nu mă vei bănui de nici o a­­nimozitate, de nici o pornire dușmă­noasă. Și acum să venim la Monseniorele Antim, pentru care verși lacrimi atât de calde, dar care, sărmanul, nu e în stare să priceapă nici o iată din câte se scriu în presa română în pri­vința Sânției Sale, măcar că e Mitro­polit român. Ce crimă am comis eu în preceden­tul meu­ articol, ca să’mi respunzi în trei coloane pe un ton cam iritar? N’am făcut de­cât să rectific de pe e­­rori din articolul Independenței. Și încă pe una n’am rectificat-o eu, ci regretatul Al. Lahovari, pentru care știu că aveai, pe când era în viață, o deosebită venerațiune. Și rectifică­rile acestea au fost la locul lor, de­oare­ce, cu toată lungimea răspunsu­lui d-tale, nu le-ai putut răsturna. In Independența de la 19 iulie stă tipărit : «... Pour le moment, La Sainteté (Mgr. An­tim) jouit d’une situation de fait, qui est meil­­leure, il est vrai, que celle qu’avait l’Exarque bulgare avant sa reconnaissance par le Sultan. II convient,­ en effet, de rappeler que lorsque, en 1863, Ies Bulgares de Macédoine ont étű leur ches religieux, sur la protestation du Pa­­triarche, V Exarque fur exile. L’année dernière, au mois de novembre, les Valaques ont étu leur métropolite — ils ont procédé comme a­­vaient procédé les Bulgares trente­ quatre ans au paravant pour constituer leur Eglise». Iar mai la vale .• «... J’Exarcat bulgare n’a été reconnu qu’en 1870, apr­es sept­ans de persecutions hai­­neuses....# Ce am răspuns eu? Am relevat erorile cuprinse în is­toricul Independenței­. Am arătat că primul Exarh bulgar n’a fost ales în 1863, ci în 1872, că n’a fost exilat nici un minut, cu toată protestarea Patriarhului, că nu a așteptat șeapte ani recunoașterea sa de către Sultan, de­oare­ce, ales în Ianuarie 1872, și-a primit beratul în 4 Aprilie același an. Iar in 11 Maiü același an, ziua sînților Cyril și Methodiu, oficia cu mare pompă în biserica S-tulul Ștefan de Balata din Constantinopole.­ Toate acestea le recunoști astă­zi și d-ta prin Independența. Dar atunci, ca să fii logic, trebue să mai recu­noști ceva. Trebue să recunoști că «situațiunea de fapt» de care se bu­cură Antimul nostru nu e de loc mai bună de­cât aceea de care s’a bucurat, în 1872, Antimul bulgăresc, ci e, din contra, mai rea. Pe când Antimul bulgăresc își primea beratul după două luni de la alegerea sa, Antimul d-lui Sturdza nu e băgat în seamă de nimeni, nu e de nimeni luat în serios, după nouă luni de la pretinsa sa alegere. Afară numai dacă vom considera ca o mai bună situațiune de fapt împrejurarea că Antimul lui Mărgărit primește o leafă grasă ca să nu facă nimic, ca să joace rolul de figurant în cazul al douilea al unei case din Constantinopole, pe care d-ta o botezi pompos «palatul» Eminenței Sale. Și e o mare deosebire intre situația Bulgarilor în 1872 și a Românilor în 1897. Astă­zi suntem, dacă nu aliații, în tot cazul amicii Padișahului, care a­­­­coperă cu decorații peptul reprezen­­tantului nostru la Constantinopole și merge cu solicitudinea pentru cona­ționalii noștri până a se informa despre sănătatea d-lui Chintescu, când fostul prefect de Constanța dă câte o roată prin capitala imperiului otoman. Dar eu nici nu m’am pus pe terenul imputărilor și n'am făcut o crimă d-lui Sturdza pentru că n’a dobândit încă beratul pentru așa zisul mitro­polit Antim. M’am ridicat numai în contra exagerațiunii. Când am văzut că se susține că avem un mitropolit român în Constantinopole, care are o mai bună situațiune de fapt de­cât avea Exarhul bulgar după alegerea sa, am zis: «nu e adevărat!» și cred că am dovedit că nu e adevărată a­­ceastă afirmație! La rândul meu întreb: pentru ce să prezintăm publicului o situație ast­fel de cum e? este oare aceasta în interesul cauzei ? Eu n’o cred și măr­turisesc că eu m’am mirat de acest exces de zel din partea Independenței. Eu înțelegea Independența să laude succesele diplomatice ale d-lui Sturdza atunci când ele se vor realiza. Dar a­­cuma nu e oare prea de timpuriu? Când d. Sturdza va obține beratul Sultanului pentru Monseniorele Antim, fii sigur, dragă Rubin, că și eu mă vom bucura dimpreună cu toți Ro­mânii, deși, mărturisesc, că ași fi pre­ferit ca primul Mitropolit al Armâni­lor să priceapă limba acestora ceva mai bine de­cât Patriarhul grecesc.*) Ori mă crezi așa de rou Român, in­cât să nu mă bucur de succesele dobân­dite pe terenul național, numai fiind că au fost obținute de partidul ad­vers aceluia sub steagul căruia îmi servesc țara? O asemenea bănuială m’ar mâhni, cum m’a întristat fraza următoare din articolul d-tale: «Dar nici nu trebuie sa venim cu analiza rece a unei inimi fără vlagă în ea, acolo unde trebuie căldură și entuziasm». Dacă ai făcut aluzie la mine, atunci îți voiü spune că ești nedrept și te voi­ ruga să’mî dai voie să fiu și eu tot așa de bun Român ca și d-ta. Dar mă mai învinovățești că vor­besc din punctul de vedere al partidu­lui conservator. Așa e și nu mă ruși­nez de aceasta. Mulți ani de-a rândul și Independența a vorbit numai din acest punct de vedere și cred că nici ea nu se rușinează de acest trecut. Departe de a declara resboiu Indepen­denței, cum presupune că ași voi să fac, mărturisesc că mie îmi pare rou că ea nu-și continuă buna sa tradi­­țiune și că de un timp încoace se leapădă tot mai mult și tot mai os­tentativ de vechile ei credințe, de vechile ei legături, ca și când acestea ar constitui un test supărător, care o împedecă să sboare spre scopurile înalte pe care le urmărește. Da, vorbesc din punctul de vedere conservator, pentru că sunt conserva­tor. Și când văd că un organ, care până ieri se pretindea conservator, care azi se pretinde imparțial, trage spuza pe turta liberalilor, avantajând pe aceștia în păgubi partidului con­servator, cred de datoria mea să res­tabilesc pur și simplu faptele și să nu las ca meritele partidului conservator să fie micșorate prin umflarea peste măsură a meritelor partidului advers, ca să nu zic alt­fel. Istoria va spune într’o zi cât a lucrat Alexandru Lahovari în chestiile na­ționale și se va vedea atunci ci și in chestia macedoneană el a avut dibăcia de a pregăti un teren admirabil, de care n’au știut să se folosească aceia pe cari îi tămâiază azi Independența. Lucrul acesta ar trebui să-i spună Independența, dacă un adevăr este imparțială, cum o afumă. Și amestecând numele lui Alexandru Lahovari în chestiile naționale, nu numai nu e nedelicat, dar e un omagiu ce se aduce memoriei sale. Am de gând chiar să o fac mai des, tocmai fiind­că venerez această memorie. Și d. Take Ionescu, pe care d-ta îl amesteci în discuție cam fără rost, o venerează tot așa de mult și nu cred să se entuziasmeze de atitudinea pe care de o bucată de vreme a luat-o Independența. Vorbești de capela română din Con­stantinopole. Ai vezut'o, dragă prie­tene? Dacă ai văzut’o, n’ai face rou să publicii o descriere mai amănunțită, arătând în același timp și cine merge să se închine la acea capelă. Gât privește recunoașterea tacită a naționalității române prin admiterea câtor­va bursieri în școalele imperiului, ți-a răspuns regretatul Al. Lahovari cu succes și cred că nu e nevoie să mai insist asupra acestui punct. Totuși, fiind­că susții că faptul acesta e un succes al d-lui Sturdza, pe care în im­parțialitatea d-tale nu ’l puteai trece cu vederea, îți voi­ spune — ceea ce poate nu știai—că sub ministerul lui Al. Lahovari, se aflau în școalele su­perioare ale imperiului ș­apte bursieri români și anume: trei la facultatea de drept și patru la cea de medicină. Ca să zică, dacă e vorba de succes, el revine lui Al. Lahovari. Dar o recunoaștere și mai frumoa­să a naționalităței române a fost recunoașterea eforiilor române obți­nută tot în timpul lui Al. Lahovari, ca și consulatul din Bitolia, ca și dreptul de a deschide în Salonic o școală de comerciu a Statului român, școală pe care d. Sturdza nu voiește cu nici un chip s-o înființeze. Persecutarea eforiilor este o greșeală neiertată. Chiar dacă am admite că Apostol Mărgărit e un om neprețuit în Macedonia și că el trebue să in­carneze acolo întreg Românismul, în­treb ce se va face când Apostol Măr­gărit nu va mai exista ? Ori, după sistemul dinastiilor libe­rale, lui Mărgărit Apostol îi va suc­cede în treburile publice Mărgărit A­­postolică, cum lui Brătianu Ion i-a succedat Brătianu Ionel ? ! Guvernul conservator pusese în Ma­cedonia temelii solide, pe care d. Sturdza le-a distrus. Apoi, vrând s’o dreagă­, mai rău a stricat-o prin ca­raghioasa alegere a mitropolitului de carnaval, iată adevărul. Ori­cine sus­ține contrariul, voiește să apere poli­tica d-lui Sturdza oitând ménie. Dar oare d-ta ești vinovat pentru aceasta? D-ta imprimi Independenței direcția politică, sau­­ d. G. Em­. Laho­vari ? Eu ștm că d. George Lahovari dă ziarului său direcțiunea politică, cum e liber s’o facă. In cazul acesta nu s’ar putea oare ca d. G. Em. Lahovari să aibă înalte considerațiuni politice, pe care d-ta să nu le cunoști, care să-’l hotărască a înclina astă­zi balanța imparțiali­tății sale în spre partidul liberal ? Căci chestia macedoneană e numai un incident în acea­ »­.­­îouă orientare a Independenței. Mai sunt multe al­tele, despre care vom­ vorbi altădată. Vom­ răspunde și la aluziile pe cari le faci la adresa mea și a Timpului. De­o­cam­dată nu vreau să te obo­sesc și te rog să mă crezi ca și până acuma al­e tale, cu frățească dragoste AL. CIURCU --------------—— ---------------------­ *­ La 1872 Bulgarii au ales Exarh pe unul dintre ai lor și au pus ca condiție sine qua nou, ca el să știe perfect limba poporului pe care avea să-l păstorească. TELEGRAME Prințul Bulgariei in Turcia Constantinopol, 11 August. Vizita prințului Ferdinand a avut loc după o invitație a Sultanului repetată de mai multe ori, de cât­va timp deja, și pentru a impedica de a pune in executare un oare­care plan. Prințul ar fi făcut să depindă vizita sa de îndeplinirea unor promisiuni ce ’i s’au făcut mai nainte. Constantinopol, și August. Ziarul Skdam scrie : «Svonul care circulă că prințul Ferdinand a sosit la Constantinopol pentru afaceri politice este fals. La Roma deja, prințul Bulgariei a manifestat dorința de a pre­zenta Sultanului asigurarea devotamentului său. Nu e de mirat că niște persoane puse, sub su­zeranitatea otomană, vizitează din când în când Constantinopolul, după cum a făcut-o prințul Ferdinand pentru a vorbi de afacerile Bulga­riei și ale Rumeliei». Călătoria d-lui Faure Paris, și August. D. Felix Faure s-a întors din călătoria sa în Sud-Est. Căsătoria regelui Serbiei Viena, 11 August. Regele Serbiei a plecat la Carlsbad. -------------------------------------------------------------------­ PREA AR FI BORCAN Tînerul ministru de lucrări publice are să benchetuiască din nou, — așa afirmă ziarele din Galați și n’avem nici un motiv de a ne îndoui de exactitatea acestei știri. D. Ionel Brătianu e tiner tinerel, a ajuns ministru fără muncă, e giugiulit și adorat de o sumă de oameni bătrâni, însurat nu e, așa că nici de soacră rea n’are să se plângă, bănet sună în buzu­narele sale, — de ce n’ar petrece, la adică telea ? Auzi, infamii de reacționari să nu’î îngădue nici atât ! Ba, la drept vorbind, nici prin gând nu ne trece noué să stricăm chefurile d-lui Ionel,—numai să le facă cu rost și cu obraz. S’au apucat cei de la «ga­zeta cocotidiană a liberalilor desintere­­sațî»—vorba Sturdziștilor—să’i fie în nume de reit călătoria în Belgia și O­­landa. Noi, ferească D-zeu! nu am pro­fanat cu nimic memoria ilustră a tatălui tînerului care petrece în străinătate pe coata Statului. Poate să­­ î­ se dea tîneru­­lui ori­câte banchete, că nu de­geaba au luptat liberalii peste ș­apte ani în opoziție amară. Dar unde cheful devine... macabru, să ne ierte și figura adorată și adora­torii figurei ! La Galați petrecere, acolo unde s’au versat atâtea lacrimi din pricina inca­pacității ministrului-inginer, iubitor de petreceri, prea ar fi boacăn ! Gălățenii din vale și din deal n’ar putea să uite, ori­cât de ritmic ar fi ciocnitul pahare­lor pe bordul vaporului Dobrogea, ce nenorocire a căzut pe capul lor, neno­rocire care s’ar fi evitat dacă tînerul Ionel ar fi priceput că dezastrele se zădărnicesc alt­fel de­cât prin preum­blări cu alaia. Nu voim să credem că intenția de a benchetui tocmai la Ga­lați e o desfidere , dar realizarea acestui proiect ar fi cel puțin dovada unei inimi înguste. Petreacă fetișul cât și cum vrea. Dar dacă ține să inaugureze corabia Do­brogea cu un chef în toată regula, por­­nească-l mai în sus, în largul mării, — dar scutească pe nenorociții Gălățeni de o reamintire crudă a dezastrului de mai erî. -----------------------® ® S*---------------------­ TINERI 1/13 AUGUST 1897 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . v . 0,40 Reclame.............................< -d-V2 , 5 ° * ........ Ai 4^1 ■ In Paris anunciurile. se iafimesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. -----Ji S ,4 iv REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, Pasagrul Român 7 Preliminările Păcei Iată, după Frankfurter Zeitung, care ar fi textul preliminariilor de pace, așa cum a fost redactat de re­prezentanții puterilor. Puterile însărcinându-se cu apărarea intereselor Greciei și Turcia acceptând intervențiunea puterilor, s’a stabilit o înțelegere, pentru cele un­spre­zece pa­ragrafe următoare, între ambasadorii însărcinați cu negocierile și delegatul Porțe“. 1. Delimitarea fruntariei se va face după traseul care figurează în anexele tratatului pentru preliminariile păcei. Operațiunile delimitării se vor începe cel mai târziu 15 zile după semnarea preliminariilor. Ele vor fi executate de­ către delegații Turciei, al Greciei și ai puterilor, aceștia din urmă funcționând ca arbitri în caz de diferend. 2. Grecia va plăti Turciei o indem­nitate de patru milioane lire turcești (92 milioane de franci). Marile puteri vor lua măsuri pentru ca drepturile creditorilor anteriori ai Greciei să nu fie jignite prin plata a­­cestei indemnități și iau în acest scop sub controlul lor administrația venitu­rilor vechei și nouei datorii publice. 3. Privilegiile și prerogativele ce po­seda Grecia în Turcia înainte de răs­boiu, rămân neatinse. 4. Cel mai târziu în 15 zile după is­­călirea preliminariilor, delegații speciali ai Greciei, învestiți cu depline puteri, se vor transporta la Constantinopole, în scopul încheierei păcei definitive. Vor regula în același timp chestiu­nile atingătoare de schimbul prizonie­rilor, o amnistie generală, libertatea na­­vigațiunei și despăgubirile de plătit per­soanelor cari au suferit stricăciuni în bunurile lor din faptul răsboiului. 5. Delegații vor încheia în afară de acestea trei convențiiî: înteia pentru regularea chestiunea naționalităților ; a doua prin care se vor determina rela­­țiunile consulilor Greciei în Turcia cu administrațiunnea imperială otomană ; a treia, în fine, privitoare la delictele co­mise pe teritoriul uneia din părțile con­tractante și ale căror autori s-ar fi re­fugiat pe teritoriul celei­l­alte părți. 6. Imediat după semnarea prelimina­riilor va înceta starea de răsboiu între Grecia și Turcia. Trupele turcești se vor retrage ime­diat până la linia Salambriei și vor o­­cupa mai multe puncte, cu valoare stra­tegică pentru Turcia, până ce Grecia va fi achitat complect indemnitatea ce datorește Turciei. 7. Relațiunile normale între cele două State vor fi reluate imediat după sem­narea preliminariilor. Supușii celor două State se vor bu­cura de deplină libertate pentru a-și vedea de ocupațiuni în cele două State. 8. Imediat după semnarea prelimina­riilor, posturile ocupate înainte de răs­boiu în imperiul turcesc de către rezi­denții și consulii greci vor fi încredin­țate unor agenți timpurari cari, până la încheerea păcii definitive, vor lucra sub controlul puterilor care-și asuma­seră protecțiunea intereselor grecești în timpul resboiului. Procesele întrerupte de resboiu se vor reîncepe după vechile proceduri. Procesele nouă se vor judeca după dreptul internațional și stipulațiunile convențiunei încheiată între Turcia și Grecia la 26 Februarie și 6 Mai­ 1896. 9. Turcia își rezervă dreptul de a pro­pune puterilor revocarea firmanului im­perial bazat pe convențiunea încheiată între Turcia și Grecia la 9 Mai­ 1891. 10. Reprezentanții marilor puteri se vor constitui în tribunal de arbitri pen­tru toate diferendele ce s’ar putea ivi între Turcia și Grecia până la semna­rea definitivă a păcei, și­ și rezervă a exercita dreptul lor de arbitragiu fie personal, fie prin mandatari. II. Preliminariile de mai sus vor tre­bui să obție sancțiunea M. S. Sultanu­lui în termen de opt zile după accep­tarea lor.* m * Agenția Română ne comunică azi depeșile următoare : Londra, 11 August. Se anunță din Atena ziarului Times că puterile au comunicat Greciei, că Turcia nu are actualmente mijloace de a retrage trupele sale din Tesalia, dar că va ordona începerea rechemării lor, în­dată după plata unui milion de lire de către Grecia, ca prim acompt al indem­nității de resbel. Grecia a răspuns că nu poate obține bani, de­cât făcând un împrumut în străinătate, ceea ce-i este cu neputință cât timp nu are autorizația de a negocia direct cu bondholderii. Constantinopol, 11 August. In cercurile diplomatice se observă a­­tacurile presei turcești în contra En­­gliterei. Constantinopol, 11 August. Astă noapte s’au găsit pe toate edi­ficiile ministeriale afișe cerând schimba­rea regimului actual. Constantinopol, 11 August. Ministrul afacerilor streine, la confe­rința ce s’a ținut ieri la Top­hane, a propus un compromis privitor la mo­dalitatea evacuărei Tesaliei. Ambasa­dorii au referat această propunere gu­vernelor lor. Viitoarea conferință la Top­hane se va ține mâine sau Sâmbătă. ---------------------------------------------------------. SUVERANII GERMANIEI IN RUSIA — Prin fir telegrafic — Petersburg, 11 August. Elî s’a dat la Peterhoff un prânz de gală. In asistență se remarcau 60 de o­­fițeri de marină germană, 30 ofițeri de marină rusa, prințul Enric al Prusiei, prințul de Hohenlohe și d. de Bülow. Țarul, purtând uniforma de amiral ger­man, a ridicat, un toast în onoarea și pros­peritata flotei Germaniei, împăratul Wilhelm, în uniforma de a­­miral rus, a mulțumit în numele flotei germane, și a ridicat un toast în onoa­rea și prosperitatea frumoasei și glorioasei flote ruse. Iluminația grădinilor din Peterhoff era splendidă și o mulțime imensă se îngră­mădea acolo. MM. IL. germane pleacă azi. Petersburg, 11 August. MM. LI. germane. Țarul și Țarina au părăsit Peterh­off pentru a merge la Krons­tadt, la 11 ore de dimineață, pe bordul A­lexandriei. La imbarcaderul din Peterhoff, perechia imperială germană și-a luat rămas bun într’un mod foarte cordial de la marii duci, marele ducese, de la contele Mu­­raview, de la miniștri și de la prințul Radolin. Țarul s’a întreținut mult cu d. de Bülow, căruia i-a strâns mână. In momentul plecării Alexandriei, s’au tras salve de artilerie, muzica a cântat imnul german, pe când trupele scoteau urale reglementare. O mulțime enormă a urat călătorie bună MM. II. germane care nu încetau de a răspunde salutărilor ce li se trimiteau. Prințul de Hohenlohe, care își luase rămas bun de la Majestățile Lor de di­mineață, a plecat la amiazi cu drumul de for de la Petersburg la Berlin. Prima escadră germană, sub ordinele amiralului Thomsen, a plecat de la Kron­stadt la Neufahrwasser. Paris, 11 August. Vorbind de toasturile celor două Împă­rați la Petersburg, Temps zice că odată cu politeță de curte și elocință de gală, s’a făcut și diplomație conservatoare. Am­bii Suverani au făcut cunoscut popoare­lor și Europei că nu s-a produs nici o schimbare în lume. In această vizită nu se poate vedea de­cât doai Suverani de bună voin­ă, printre multe alte capete încoronate, și ca și ele amici ai păcii. Acesta este și lucrul la care se aș­tepta și publicul inteligent, și e bine că evenimentul a răspuns așa de repede și pe deplin la așteptarea sa. -------------------------------------------------------

Next