Timpul, noiembrie 1897 (nr. 244-266)
1897-11-25 / nr. 262
No. 262 armatei planează neatinsă d’asupra oricărei discuțiuni. ta Paris, 5 Decembre . D. Charles Dupuy, intervievat de un reedactor al ziarului Le Temps, zice că a afirmat în mod expres culpabilitatea lui Dreynfus în culoarele Camerei, dar n’a pronunțat nici un cuvânt asupra dosarului afaceriei și asupra conținutului său. Le Jour anunță că mai mulți deputați iau de gând să ceară la începutul ședinței de mâine afișarea discursului generalului Billot. " Un redactor al ziarului Le Temps a întrebat pe d. Scheurer-Kestner dacă este adevărat că ar avea de gând să facă o interpelare la Senat. Acesta a răspuns că n’a luat încă o hotărîre definitivă în această privință. Ziarele de seară zic că după ședința de , ori trebue lăsată ca justiția să’și îndeplinească opera în deplină independență, fără a o tulbura prin aclamări și pasiuni din afară. PAGINI LITERARE JULES TERMINA 16 oceanele în flăcări VI (Urmare) In acest moment Conrad observă că se făcuse cu totul noapte și că-i era imposibil să mai descifreze măcar un rend din manuscris. In aceste emoțiuni așa de mari și deosebite, el pierduse cu totul noțiunea timpului. Se părea că în această excesivă încordare a spiritului seu, toate facultățile îî erau suspendate. Venirea repede a nopței îi aduse la realitate... și foamea, o foame grozavă, muncindu-i de o dată stomacul, ca o fiară sălbatecă care multă vreme adormită se deșteaptă de o dată și-l sfâșie cu unghiile. Fu cuprins de o mare durere urmată de teroare. Unde era el oare? De câte ceasuri se afla el în acea casă ? Unde va descoperi hrana ? Să iasă și apoi să se reîntoarcă ? Nu! nici nu se gândea la aceasta. Putea oare să se expue la întrebări, la care el na putea și nici nu voia să respunză ? ’I se părea deja că cunoscând numai jumătate din secretul familiei Zipelius, o barieră se ridicase între el și restul oamenilor. Și cu toate astea, trebuia să trăiască. Mai intâiu, voia să aibă lumină. La ultimele luciri ale crepusculul, care se stingea la fiecare minut, Contrad căută luminarea care înainte îî luminase calea; dânsul scoase un strigăt de neliniște găsind pe marginea cuptorului o mică grămadă de ceară topită. Astfel, in timpul leșinului séu iluminarea—care era întreagă—se consumase cu totul. Era oare condamnat a sta în întunerec până a doua zi ? El merse pe pipăite, cuprins de striguri și cu capul amețit de durerile foamei. Ii fu frică să nu leșine și făcând o sforțare puternică, merse drept spre ușă. Din fericire memoria lui era destul de puternică spre a nu fi uitat, și ajunse la resort. Apăsă pe el și se pomeni pe coridor. Aci însă noaptea era și mai întunecoasă. Ideile lui se turburară. Conrad abia își da socoteală pe unde trebue să se scoboare. Mai mult norocul decât voința lui îl călăuzi către scară unde se împiedecă... In sfîrșit Conrad simți nisipul scârțâind sub pașii lui... Era în parc, învăluit de umbră și tăcere... Pe cer nu era nici o stea. Nori negri și deși parcă era să cază pe el. Merse drept înainte, în întuneric, cuprins de o neînvinsă trebuință de a umbla, ne mai fiind stăpân nici pe nervii nici pe mușchii lui. De odată el se împiedică de pământul moale și căzu. Mâinele lui, se agățară de niște tufe de verdeață, în vârful cărora degetele lui întâlniră forme leguminoase. Și, fără să știe, fără să guste, mâncă nesățios, lacom... Când fălcile îi fură ostenite de a tot sfărâma, el adormi acolo unde căzuse, ca o brută... VII In micul magazin din Paris, Mieke ține în brațe pe mica Monique, care începe a rîde și murmură sunete cari seamănă cu vorbe : «Papa... papa... mam...». — Un copil,excepțional, doamnă, cum se vede, foarte rar... mare, grasă, puternică și neastâmpărată rupe tot! Și cum mica repetă cuvântul : «Ppa... ppa...», Mieke are în ochi lacrămi cari îî curg pe obraz. Tata Peteers, ocupat a da loc unui tablou de Wouwermans, o privi și zise cu o mișcare de desnădejde . — Dar, Mieke, drăguța mea, trebue să judeci puțin... Nu s’a pierdut bărbatul teu ! Mieke abia își putu ține flacrămile care o împedecau de a vorbi. — Știu bine tată, știu bine, dar gândește-te, sunt opt zile de când n’a mai mtai somn din viață ! — Ce e drept, e mult, murmură Peeters , dar nu e lucru ușur e să aranjezi îr afacere de moștenire, mai ales când și e vorba de sute de mii de franci!... Cum oamenii aceia de legi nu mai sfârșești c nici o dată. O — Dar tu când erai în călătorie, tu li rămâneam opt zile fără să scrii lui mama? — Niciodată! strigă Peeters prins în cursă. Pe urmă, ca să o dreagă zise : — Cu toate astea pot fi împrejurări... c Ce e dreptul că purtarea lui Zip e o ciudată. n «A doua zi după sosirea lui acolo am primit o telegramă care anunță că stotul merge bine. «După toate aparențele trebuia să s sosească o scrisoare, care să ne dea toate lămuririle și să ne spue dacă vine îndată sau scade mai mult. » «A doua zi nimic ! A treia zi nimic! ! Și zilele trec, trec ! O săptămână trecu. Unde e el oare ? La Balezeekie, la Blanken Si’sla Dunkerque ? «Pe cine să întrebăm?» Și afară de asta Miecke se temea să nu se supere prin vr’o hotărîre pe care ar lua-o. Mieke nu poate să auză sunetul unui pas de trotuar fără ca inima să , nu-i bată. Ii e frică. Câte o dată rîzând, ea repetă cuvântul din provincia lui : «Toți Zippelius sunt nebuni!» Și cu toate astea cine poate să pară că are un spirit mai rece, mai liniștit ca Conrad ? Cui să se încrează ? Oare nu cumva vr’o nenorocită afacere de bani se pusese de-a curmezișul fericirei ei ? Dar de asemeni putea să i se fi întâmplat și vr'o nenorocire. Mieke plângea și duse copila în odaia din fund. In acel moment prietenul Pernaert se strecură lângă Peeters și ’l zise : — Șut !... nu face zgomot! Pe urmă luă pe Peeters după o mare legătură de tablouri. — Ce e ? zise bătrânul, speriat. —Nu striga așa tare! Nu e nevoe să auză Miecke. —Știi ceva ? — Da, zise Pernaert scoțând o scrisoare din buzunar. Alaltă ori fără să vă consultam scris... — Cui? Singurei persoane a cărei adresă o avem , notarului. — Și a respuns ? — Cu prima poștă. E un om foarte spunctual. —De altfel eu adăugasem și un timbru pentru răspuns. — Ce -ți a scris el!... Conrad e sănătos cel puțin ? — Vorbind drept nu știu nimic ; mai bine e să citești singur scrisoarea. In asemenea ocazie două păreri sunt mai bune decât una, înainte de a spune ceva lui Mieke, să ne consfătuim puțin. El puse în mâna lui Peeters ,scrisoarea notarului. I ....................... Medicii cei mai celebrii recomandă întrebuințarea neîntârziată a vinului și elixirului Bravais, ca specific al boalelor catarale, două linguri de supă cu vin la fiecare două ceasuri și în ora intermediară un grog cald cu două linguri de elixir.* * * Bancherul: — D-ta dorești să intri casier la mine? Ai vreun document prin care să mi arăți că ești curat la mâini ? Postulantul : — Privește-mi manile, sunt curate, mă spăl de trei ori pe zi... Bancherul:—Atunci regret. Nu pot să te primesc. Postulantul Pentru ce? Bancherul: — Pentru că cine spală ceva, desigur că o și șterge—la America ! Moș Neaga. Va urma. ULTIM (INVENTI ȘTIRILE ZILEI b_____________________________ Prin decretul regal s'a încuviințat ca județul Ilfov să primească, sub beneficia de inventariü, legatul făcut a• celui județ de către decedatul I. Ionescu Mirea, in scop de a se construi și întreține un spital rural în comuna ■i Roșu. 5 * 9 I * * . I D. Gr. Bălteanu a fost numit in pos_tul de intendent al spitalului rural Strehaia, județul Mehedinți, in locul d-lui I. Bădescu, demisionat. «■ # * Au fost numite institutoare cu titlul definitiv la catedrele lor, și a■ nume: D-na Beatrice Lateș la școala primară de aplicație de pe lângă școala normală de institutoare din Craiova, D-șoara Ionescu Virginia la școala primară de aplicație de pe lângă școla I normală de institutoare din Craiova, D-șoara Lucia Pascal la școala primară de aplicație de pe lângă școala I normală de institutoare din București. D-șoara Angelina I. Leonte la școala primară de aplicație de pe lângă școla normală de institutoare din București. * ♦ * In timpul de epidemie de febră tifoidă este de cea mai mare importanță a pune multă băgare de seamă , la apa ce se întrebuințează pentru beuz. Pentru a fi la adăpostul oricărei eventualități se recomandă întrebuințarea unei ape minerale naturale, alcalină, cum de exemplu a Mathoni s Giesshübler.» Această apă prin faptul că isvorăște din stânci și conține o cantitate însemnată de acid carbonic este cu totul lipsită de microbi defăjmători și dovedită în nenumărate rinduri ca un mijloc preventiv excelent în cazuri de epidemie. * * * * Influența își atacă brusc victima. O slăbiciune extremă, înmuerea forțelor, durere de cap, încovoiare, nevralgii și catar, deranjarea funcțiunilor gastrice și intestinale, acestea sunt simptomele grave mai cu seamă la persoanele bolnave deja, sau slabe. TIMPUL 1897 ----------------------------------------------------------------------------TINFORMAȚIUNI Ieri, Duminecă, s’a făcut în strada Nouă la Ligă, subscripția pentru Banca Poporului. La orele 2 subscripția a fost închisa, căci se acoperise deja de patru ori capitalul. La Banca Poporului nu s-a fi primit decât subscripții de ale Românilor. Cursurile tuturor școalelor din T.Severin au fost suspendate de Sâmbătă, pentru 15 zile, din cauza epidermelor. D. N. Perlea, mare comerciant în Brăila, a adunat die lista încredințată d-sale următoarele sume pentru statua regretatului bărbat de Stat Al. Lahovari: D. N. Perlea » P. St. Athanasovici » Alfred Periano » A. Embiricos » Mihu Stlu » P. I. Bancotescu » Ion I. Popea » Panaioti E. Violet Io » Vittorio B. Mendel » A. Zerman 100 lei 100 » 100 » 100 » 100 » 100 « 100 » 200 » 100 » 40 » Total 1040 lei NEORINDUIEȘlE DE BRI ERI s’au petrecut în capitală niște regretabile scene de devastări, de care am fost scutiți de multă vreme și de care credeam că vom fi scutiți ior azi. In cele ce urmează—vom face o dare de seamă absolut obiectivă: întrunirea de la Dacia» Pentru a protesta în contra mișcărei evreești din țară, studenții universitari au ținut ori, Duminecă, la orele 2, în sala Dacia, o întrunire publică. Deja pe la orele 1 sala era tixită de lume, așa că era cu neputință să mai pătrundă un singur oip- o lume imensă staționa pe piața Sf. Anton și pe strada Carol de la colțul casei Rahovei până în calea Moșilor. La orele 2 întrunirea se deschide sub președinția d-lui D. Danielopol, președintele asociațiunea generale a studenților. Primul orator, d. Georgiade, declară că este delegat, împreună cu alți‘colegi, dea reprezintă la întrunire o parte din studențimea ieșană și în special pe membrii societăței Solidaritatea, al căreia președinte este. Oratorul arată spre cum evreii au pus mână pe întreg comerțul și industria din Moldova și termină, în aplaus,de șalel, asigurând că studenții români din Iași vor merge mână în mână cu colegii lor din capitală în mișcarea pentru binele și salvarea patriei, începută de studenții din capitală. Al douilea orator, studentul G. Danielopol, arată neajunsurile pe care Evreii le-au adus progresiv țăreni.Voi avem 600.000 de Evrei la o populațiune de 5 și jum. milioane; această proporțiune în creștere trebue să îngrijească pe orice Român, mai ales pentru faptul că evreii pretind azi drepturi egale cu Românii. Studențimea universitară a luat în mână această chestiune și va lupta, sfârșește d. Danielopol, pentru combaterea flagelului ce ne amenință. D. V. Miculescu, fost președinte al comitetului național studențesc, analizează și combate punct cu punct toate pretențiunile evreilor, apoi arată caracterul și apucăturile de speculațiune ale rasei evreești. Terminând d-sa face apel la toți cetățenii pentru a lupta în contra mișcărei evreești, D. Tamara demonstrează pap? Ovreii, după ce au acaparat aproape întreaga industrie și comerțul țărei noastre, voiesc acum să pună mâna și pe drepturile noastre politice. Oratorul vestejește apoi purtarea d-lui deputat V. M. Cogălniceanu și sfârșește făcând apel la cetățenii capitalei ca să subscrie pentru ridicarea monumentului lui M. Cogălniceanu, pentru ca memoria acestui mare bărbat de Stat să nu fie pătată de banii evreești. După ce au mai luat cuvântul și au vorbit în aceeași ordine de idei studenții V. Dimitrescu-Brăila, Brăescu din Iași, Vlădescu și ziaristul Polichroniade, d. Io’’gala, membru în comitetul național studențesc, dă citire următoarei moțiuni: Cetățenii Capitalei și studenții universitari români, întruniți în sala Dacia în ziua de 23 Noembre 1897, față cu tendințele de acaparare a tot ce este românesc din partea Evreilor, socotind o impasibilitate a noastră ca slăbirea cea mai sigură a naționalităței române, știind că această slăbire se va reflecta peste tot locul unde trăesc Românii , consideră ca chestiune de cea mai înaltă ș i importanță națională lupta începută pentru apărarea drepturilor strămoșești și Hotărăsc : 1) a nu desarma un singur moment, până când nu vor fi de fapt stăpâni în casa lor; 2) a se trimete memorii M. S. Regelui și Corpurilor Legiuitoare ca să se arate legitimitatea acțiunea lor; 3) a căuta să se unească toți Românii într’o puternică „Ligă antisemită“; 4) și obligă pe studenți a aduce la îndeplinire hotărîrea luată la această întrunire“. Moțiunea a fost primită cu ovații entuziaste După cetirea moțiunei, chiar gala îndeamnă pe cetățeni să se răspândească în liniște. Devastările mulțimea năvălea la geamuri, spărgea ușile și ferestrele, pătrundea înăuntru și sfărîma tot ce le eșea în cale. De asemenea sinagogele au fost atacate cu pietre și cărămizi. Vestea acestor devastări s’a răspândit în tot cartierul evreiesc cu iuțeala nigerului. Ovreii au fugit cam pe unde au putut. S’au ascuns prin podul caselor, prin pivnițe, prin grajduri, alții s’au încuiat în casă, de frică să nu fie bătuți de devastatori a căror furie creștea din moment în moment. * *# Numai peste vreo două ore poliția a început să intervină pentru restabilirea ordinei, ceea ce prin multe cercuri face să se creadă că poliția a fost complice cu devastatorii. Chiemându-se geandarmii călări, aceștia au reușit să împrăștie mulțimea. Pe la orele 6 seara, întreaga forță a poliției, prefectul, inspectorii și toți geandarmii călări și pedeștri sunt în păr la răspântia stradelor Academia cu Doamna. Pe la orele 7 seara, liniștea era restabilită. Prin cartierele evreești circulau patrule compuse din geandarmi călări și soldați de infanterie, lucru pe care, nu ne sfiim de a-1 spune, poliția trebuia să-l facă de mai înainte pentru să preîntâmpină toate aceste scene regretabile. Iată acum prăvăliile care au fost devastate : In Strada Lipscani, începând din calea Victoriei toate magazinele până la Aubon gont, apoi Poloni, Filip Haas, casa de schimb Fermo, croitoria Herman Davidovici. Postăvăria și magazinul de covoare au fost sparte. Au mai fost sparte geamurile de la prăvăliile: la gustul parisian, la Principesa Maria, la Mascota toate geamurile cele mari, croitoria de dame Steinberg, magazinul de modela franceza, casa de schimb Fuchs, Brayer și fii, croitoria Schonbebel. La cafeneaua de la Hugo, toate geamurile au fost sparte In strada Decebal . Geamurile de la depozitul F. Marty, ușile și ferestrele de la tipografia Klein. Asemenea și la croitoria Leon Rostparin. In strada Sf. Vineri. Au fost sparte geamurile la Heinrich Iozif eroilor, la casa Rosental, la casele Simon și Bacaloglu, la librăria Kanner, la magazinul de mode Antoneta Goldenberg, la magazinul de mobile Grünberg, la doctor Sigler, în curtea templului manifestanții au stricat grilajul de fer din jurul grădinnei, poarta de fer de la intrare, toate geamurile templului și ale școalei de fete din aceeași curte. Aproape toate casele de pe această strada sunt cu geamurile sparte. In strada gălăraș) . La casa d rufoț Westfried au fost sfârmate toate geamurile și firma a fost aruncată jos. Asemenea la casele No. 1 și 5 toate geamurile sparte. Prăvălia «La Gustul Parisian» este cu geamurile sparte. In calea Văcărești. Toate geamurile sparte la casa cu No. 1 unde e o croitorie. Au fost devastate . Librăria și papetăria Iancu, No. 41 ; tipografia Concurența ; librăria la Normalistu , casa unde locuește dr. Țuri ; farmacia Salfeld ; Avram Bresler, șepcărie. La lăptăria Maria Kalmitz, toate geamurile și străchinile cu unt și lapte sparte. Lipscăria H. Gluckman și Goldman, case cu două etaje, sparte toate ferestrele și ușile. Asemenea o casă cu trei etaje ,unde e un magaam de mobile. Au fost sfărâmate la un anticar de la No. 20 ușile și ferestrele. Vis-a vis de spitalul Xenocrat la o ceainărie cu două etaje și la bărbieria Herman nici un ochiu de geam n’a rămas nespart. Magazinul de coloniale Iierscovici și toate casele de pe aceasta stradă au geamurile sparte.’ Fp stradele Maipulari, Stoagogei și altele 4fe vecinățate asemenea au fost sparte o mare mulțime de geamuri. Pe Calea Victoriei. Toate geamurile prăvăliilor evreești de vis-a-vis de hotel de France, la un alt magazin vis-avis de prefectura poliției, la Poppoff și magazinul Dară de vis-a-vis de L’Indépendance Rouislaine. In stradele Doamnei, Șelari, farul, folțea stricăciunile cauzate sunt de assemenea foarte spari. Studențimea universitară, care nu solidarizeaza cu autorii devastărilor, ne-a trimis prin comitetul ei următoarea declarațiune cu rugămintea de a o publica : În urma întrunirei de la Dacia, întemplându-se oarecari neorîndueli, noi, studenții universitari, în numele tuturor studenților cari au luat parte la această întrunire, declarăm : «Că nu suntem câtuși de puțin amestecați în aceste neorîndueli și acest lucru se probează până la evidență, atât prin faptul"că neorindueliie începuseră deja în timpul când studenții erau în sală, cât și prin îndemnul făcut de toți oratorii ca publicul să se răspîndească în liniște». Rem. G. Danielopol, Vasile Miculescu, Vasile Dumitrescu(Brăila), I. Vulturescu, G. Danielopol, G. G. Tamara, Ion Gheorghiade (Iași), G. Iorgala, M. Vlădescu, I. Surescitarea publicului în contra evreilor a luat început încă din timpul întrunirei. In vremea când se citea moțiunea, un cetățean aduce știrea că doar Români—Miculescu, dulgher din strada Arionoaei, și un d. Andreescu, sosit alaltă seară din Moldova — trecând la braț pe Calea Văcărești, ar fi fost atacați de un grup de evrei, cari s’ar fi repezit asupră-le și ’lear fi luat la bătae. Svonul acesta a produs o surescitare extraordinară în public. Intr’adevăr, după terminarea întrunirei și după ce studenții pleacă în cortegiu spre localul Ligei din strada Nouă, grosul mulțime, formând mai multe grupuri, a pornit înspre cartierele evreești. Un grup de câteva mii de manifestanți a apucat înspre strada Lipscani, unde e centrul magazinelor evreești. pe dată ce manifestanții au întâlnit firme evreești, au inceput să asvârle cu pietre în geamuri, iar circi omegile sfărâmai obloanele și firmele. Mai toate magazinele din strada Lipscani au fost devastate, geamurile sparte și mărfurile asvârțite în stradă. Din vitrinele magazinelor se amestecau în stradă panglicele, pălăriile manșoanele, etc., cu tot felul de mărfuri. Geamurile enorme de cristal se sfărâmau sub sburusturile pietre și ciomege ale mulțimei înfuriate. ‘ Mai nici un magazin din strada Lipsean !’a scăpat fără ca măcar douătrei geamuri să fie sparte. Ambele trotuare erau plinse cu sfărâmături de geamuri, obloane și firme rupte. Curioșii fugeau în toate părțile de teamă sa nu le cadă in cap bucăți de cărămizi și pietre care curgeau din toate părțile ca ploaia. Manifestanții nu cruțau nici un magazin, nici chiar pe cele creștine. Astfel în afară de casele de schimb ale d-lor Toma Taciu și Moroianu, au mai fost devastați magazinele 4-lor Rascu, Jean Poloni și altele. Din strada Lipscani, o parte din manifestanți au apucat pe strada Smârdan și au venit la cafeneaua Națională, care era plină de consumatori, în mare parte evrei. Manifestanții au tăbărît cu pietre și piomege în geamuri și în mai puțin de un sfert de apă toate geamurile au fost prefăcute in țăndări, întreaga cafenea a fost în câteva minute cu desăvârșire golită, iar localul părea ea după revoluție. De aci manifestanții s’au reîntors pe strada Lipscani, au intrat în strada Șeara, unde au sfărâmat câteva geamuri a diferitele hăinării și au apucat pe strada Qabrovpisii. Aci au luat un șir toate prăvăliile de manufactură cărora le-au sfărâmat geamurile și obspapele și le-au împrăștiat mărfurile care eraui pe la galantare. O mare cafenea de la hotelul Gabroveni, unde de asemenea se aflau niște Evrei, a fost cu desăvârșire devastata de către mulțime. Tot aci, librăria și tipografia I. M. Klein a fost devastată , cărți, hârtii și tot felul fie mărfuri aruncate în stradă și călcate in picioare de mulțipre. Recând această grupă de manifestanți opera în partea dinspre strada Lipscani, o altă grupă mai numeroasă opera în partea din spre Calea Văcărești. Când mulțimea a ajuns în calea Văcărești, de la etajul al douilea al hotelului Patria locuit în mare parte de evrei și situat în colț cu strada Patriei, au fost trase asupra mulțimei trei focuri de revolver, care din fericire nu au atins pe pinteni. In Calea Văcărești s’au format numeroase grupe care s’au împrăștiat pe diferite strade ce dau în calea Văcărești, ca stradele: Sticlarilor, Sinagogei, Palestina, Labirint, Mămulari etc. Pretutindeni mulțimea a devastat locuințele și magazinele din acest cuartier populat în majoritate de evrei. Ceainăriile și cafenelele din calea” Văcărești au fost obiectul de predilecție al devastărilor. Proprietarii căutau să deșerte ceainăriile și să închidă obloanele, însă * Brăescu (Iași). f * f