Timpul, noiembrie 1898 (nr. 239-262)
1898-11-01 / nr. 239
Mi A < V V * >7Í r/j '■ ■ . ' ^ry~ UN NüMBR 10 BANI UN NUMÉR^IO BANI ABOIAHEITELE PVl V1B Wl^V'T'W ««HINCIURI 51 IKSEBTII la țară pe un an’..................................... 3 ° lel if WSSS& if gillils B ^flil§fi 8 ragNi «Pf^la j|lii|j|w fpÍÍs|if B llilliW Linia 30 litere petit pag. IV •' • •'‘ (’ 0,40 : m 53........... 2 SBB IM / B B 1 Ba ( *—* •.....h ?•* Pentru străinătate, un an • ...................5 ° !c. »11111111 S £ S9 1 tlplil|Uyffl|.| 1^ •'•■ BraSB 3 IBraSlg J * ’ * ' ’ ' | * * ^" *<■' ,...' s! *’ . 2m Pi&r Sg ziarul nostru se găsește cu o.so b. HH gj mBSsm BuBtajM jäjralän| MH|j«mia| tm în Paria anunciurile se primesc la Remim Naraerul la Agence de joumatne strantgars rue de grauBHI^tei mmr m&$W mmtKmmfm mMiiii n m\W tmEESmemm^Bk Havas, 8 Place de la Bourse, Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. «*»=0TMTM=TM= TO - ■-■ - ■ -r- ^ <janurosgnmi Hwmi«niji -----V REPACȚIA și ADMINISTRAȚIA &SDACȚIA §M1 MINISTRAȚII finctare^il, Cale» Vletisrleî — 70 ____ _____________________ ® uesire|tS9 Calea Victoriei — 70 CANDIDAȚII PARTIDULUI CONSERVATOR PENTRU CONSILIUL COMUNAL AL CAPITALEI COLEGIUL I General Mani Menelas Ghermaul Nicolae Filipescu C. C. Arion Ion G. Grădișteanu Dr. Florea Teodorpaen Gr. Capșa, comerciant Doctor Buicliu Ioan Lahovari Doctor Leonte Dim. A. Lanrian, profesor Mihail Deșliu D. Bobrescu, fost secretar general de minister H. N. Șoimescu Barbu Făltineanu General Algin COLEGIUL II Take Ionescu Const. Diseacu, profesor Dr. Iatrate, profesor Mihail Cornea Scarlat Vîrnav, inginer N. Ath. Popovici Al. Cimea Anghel Demetrieacu, profesor P. Sfetescu Gr. Olănescu Dim. Șoimescu Dim. Roșu, comerciant I. Grătescu Colonel Costescu Dr. Severeanu DATORIA SUPREMA Cetățenii cari se prezintă mâine la vot știut că au o datorie mare de Îndeplinit : obligația de a se rosti nu numai între lista conservatoare și cea colectivistă, ci și între partidul conservator și coteria de la guvern care nu mai reprezintă decât o fracțiune și încă cea mai păcătoasă—a partidului liberal. Caracterul politic al acestor alegeri comunale a fost îndeajuns scos la iveala sn adunările publice din toata țara. Guvernul și adversarii săi au mărturisit că fac din campania electorala actuală un piedestal politic, unii pentru a se menține la guvern în contra și a partizanilor lor celor mai distinși, alții pentru a începe procesul de gonire de la putere a guvernanților de azi. Țara se află într’una din acele perioade grele ale existenței care necesitează o sforțare uriașă a tuturor bărbaților politici de toate nuanțele spre a răpi frânele guvernului din mâinile unor aventurieri îndrăsneți, pentru cari interesele supreme ale patriei sunt mult mai prejos decât buzunarul lor propriu. Din cauza aceasta partidul conservator a profitat de prilegiul luptei electorale pentru comună spre a începe campania serioasă de răsturnare a elicei de la putere. Guvernanții au înțeles și ei seriozitatea luptei noastre, căci n’au pregetat de a mărturisi că și ei consideră alegerile comunale ca o luptă politică. Cum colectiviștii nu sunt însă destul de săturați de foloasele puterii, cum țara e încă destul de bogată spre a fi stoarsă în profitul partizanilor lor, cum au încă numeroase «afaceri» în curs de execuțiune și altele în stare de proiect, rezistența lor va fi extremă. Preludiul l-am auzit deja. Bandele de ciomăgași au fost organizate din vreme spre a teroriza pe cei slabi și a fi la îndemâna în momentul suprem. Școala electorală colectivista, care și-a atins punctul culminant în anii din urmă ai regimului Brătianu, a fost repetată in ascuns spre a fi întrebuințată și acum, căci situația guvernului e și de astă dată tot așa de gravă cum era înainte de 1888. Nădăjduim, cu toate acestea, că toate sforțările disperate ale guvernanților de azi vor fi zadarnice. Dacă nu ne înșeală aparențele, avem convingerea că corpul electoral al țării s’a transformat în bine în ultimul deceniu. Puțin câte puțin cetățenii au dobândit o mai mare independență în aprecieri și manifestațiuni politice. Mai exista încă, din nefericire, un strat social inconștient «« a fi mirrorKo fin_ ciur; ac maud 1i tu numoase și făgădueli mincinoase, cum mai sunt unii cari nu pot scutura cu desăvârșire dependența de guvern, de toate guvernele. Dar există azi și o clasă de cetățeni, destul de numeroasă, care știe să judece înainte de a lucra. Acesta e un progres îmbucurător. Alegerile parțiale pentru unele mandate în Parlament au făcut dovada convingerii noastre. Aproape pretutindeni unde s’au făcut alegeri parțiale, corpul electoral sau a trimis in Cameră și Senat reprezentanți al partidului conservator sau s’a pronunțat cu o mică diferență de voturi pentru candidații noștri. Constatarea aceasta concretă ne întărește în credința că și de astă dată lupta disperată a colectiviștilor se va sfârși cu sdrobirea lor. Cetățenii luminați ai țerii nu pot ierta guvernului de azi crimele naționale ce a comis și administrația destrăbălată introdusă în toate ramurile activității interne. Acești alegetori conștienți se vor duce la urnă cu hotărîrea fermă de a manifesta în contra guvernului de trădători, de gheșeftari și de nelegiuiți. Intimidările, promisiunile, ingerințele nu-l vor abate de la datoria lor supremă, de a pune umorul pentru alungarea colectiviștilor de la cârma țârii. Alegerile comunale vor fi clar — așa sperăm — fundamentul pe care trebue să se ridice clădirea unui viitor mai bun pentru această țară atât de greu încercată. Să privească alegătorii într’o parte și în alta și vor vedea acolo o gașcă de desmățați cari dețin puterea în virtutea unui noroc orb și se folosesc de ea strivind cu piciorul onoarea și demnitatea țârii, dincoace un partid de guvernământ serios, a cărui activitate la guvern a lăsat urme adânci de propășire și a cărui politică generală a făcut ca stindardul țării să fâlfâe cu mândrie, respectat și onorat de lumea întreagă. Deosebirea e dar așa de mare între noi și el, că nu e cu putința ca alegătorii conștienți și luminați să nu-și spue cuvântul în favoarea noastră, oricare ar fi sforțările contrarii. Datoria aceasta supremă trebue să și-o îndeplinească toți adevărații patrioți. -----------------------«a**»;---------------------- TEEEGHAME Comisia budgetară franceză Paris, 11 Noembre D. Mesureur, radical, a fost ales, cu 19 voturi contra 14, președinte al comisiunei budgetului. D. Pelletan a fost ales raportor general. Chestia Fashodeî Cair, 11 Noembre Maiorul Marchand și căpitanul Baratier au amânat plecarea lor pe Duminică. Ei au alea ca linie de retragere calea Nilului albastru, Abisinia și Djibuti, Rusia și Anglia Petersburg. 11 Noembre Ziarele relevează tonul neliniștitor al discursu’ui march'zu'ul de Salisbury. Novoie Vremia zice că acest discurs al marchizului de Salisbury nu Împrăștie de loc neliniștea provocată de însrmările engleze și indică niște intențiuni ce guvernul englez n’ar putea realiza decât în detrimentul intereselor celor mai vitale ale puterilor continentale, mai cu deosebire un acela al Franciei și al Rusiei. -----—~— MWWV ......----- ---- Neînțelegeri imaginare Unele gazete simt din când în când nevoia de a face intrigi în partidul conservator. înțelegem această pornire prea puțin delicată la adversarii noștri firești, la colectiviști și socialiști, dar rostul ei e greu de pătruns când se produce la ziarele independente care nu urmăresc de regulă decât o singură țintă, de a fi bine informate. Or, a fi bine informat însemnează a spune numai adevărul. Acum o lună sau doué s’a repetat din când în când știrea că ar exista neînțelegeri între conservatori și junimiști, conservatori și aceștia. S’a dovedit însă curând tocmai contrariul, atât prin atitudinea strâns unită a tuturor fruntașilor partidului conservator în toate chestiile mari, cât și prin conlucrarea lor uniformă in campania electorală. Se demonstrase clar cu prisos că nu exista și nu există în întreg partidul conservator nici un desacord de vederi și că ziarele «bine informate» se făcuseră ecoul unei fantezii prea bogate. După această primă desmințire prin fapte a unor disensiuni imaginare, tot nu s’au dat bătuți cei ce doresc să spue cititorilor numai purul «adevăr». Au inventat o discordie între junimiști și radicali, asigurând că d. Carp refuză mereu să recunoască fuziunea grupului radical în partidul conservator și că din cauza aceasta nu admite ca d. Panu să vorbească la aceeași întrunire cu d-sa. S’a desmințit, tot prin fapte, și scornitura aceasta, căci la ultima întrunire a partidului conservator din Iași au luat cuvântul atât d. Carp cât și d. Panu. Ce mai rămânea de intrigat ? Gazetele «bine informate» au însă imaginația destul de bogată spre a nu se opri, în suprema lor dorință de a spune cititorilor lor «adevărul». Acum au născocit o neînțelegere între d. Panu și prietenii d-sale cari formau grupul radical, zicând că acești prieteni, cari sunt azi membri ai partidului conservator, ar fi deciși să părăsească pe d. Panu din cauză că ar fi nemițât rv Să desmințim asuara RIVA.itcra aceasta ? De prisos. Noi avem obiceiul de a dovedi neadevărul altora prin fapte pipăibile. Or, încredințăm pe ingenioșii reporteri de la ziarele așa de «bine informate» că vor gusta și această neplăcere, de a vedea cum cititorii lor se conving de netemeinicia știrilor ce dau. Și tot cititorii vor trebui să dezlege problema cea grea a mobilului care împinge pe unii de a visa neînțelegeri în partidul conservator, când au atâta materie de a vorbi de discordia din partidul cel l’alt, dacă țin cu orice preț să se ocupe cu astfel de teme. -----------------------tawss ®----------------------- Polemică veninoasă Discuția dintre Drapelul și Voința Națională devine din ce în ce mai veninoasă, mai ales de când d. P. S. Aurelian a publicat demnul său răspuns la cuvântarea insolentă rostită de d. Sturdza la Craiova. Voința a atacat atunci direct pe d. Aurelian, spunând că «e o cutezanță» din partea d-sale de a afirma că de 40 de ani face parte din partidul liberal, insinuând că în opoziție d. Aurelian se eclipsa din partid și colabora în ascuns cu un alt partid și sfârșind cu amenințarea următoare : «In ziua când ne vom pierde răbdarea și vom lua și noi altfel pe d-nii Aurelian și Costinescu, atunci Drapelul o să apreciize toate consecințele procedeului său». A doua zi Drapelul a publicat notița următoare: «Din cauză că toată pagina I a ziarului de azi e ocupată cu discursul d-lui Delavrancea, suntem nevoiți să amânăm pe mâine răspunsul articolului injurios apărut la Voința Națională cu data de Joaia trecută. Nici cititorii noștri, nici Voința nu vor pierde așteptând». Această informație inofensivă a sdruncinat într’atâta calmul redactorilor de la Voința încât, fără să aștepte răspunsul Drapelului, s’au grăbit să amenințe din nou pe Drapeliști cu rîndurile următoare: «Moderații» confrați de la Drapelul, cari duc, de c âtva timp, o campanie murdară, în contra primului-ministru, în contra noastră, în contra Întregului partid, găsesc injurios un articol al nostru, nu se poate mai rece și mai cumpătat, și și permit să ne amenințe. Cu toate că, de când d. N. Xenopol a mers cu nerușinarea până a ataca și a fi necuviincios cu d. G. Cantacuzino, am fi în drept să ne așteptăm la ori și ce, totuși suntem siguri că răspunsul Drapelului n’o să fie tocmai așa de strașnic, căci, după răspuns, va veni replica noastră, și nu așteptăm decât indicațiile Drapelului, pentru a merge, la orice discuțiune până la capăt. Pe când apărea în Voința această nouă amenințare, se tipărea răspunsul Drapelului. Extragem din el pasagiile următoare: «Nu ne impresionează de loc insultele triviale și amenințările ridicule ale Voinței... Când d. Dimitrie Sturdza, Intr’un moment de uitare de sine, ca să nu zicem mai mult, și-a permis, la o întrunire publică, în auzul torei întregi și al Regelui, să falsifice cu atâta sudrăsneală și cu atâta cinism istoria unor evenimente peste cari abia a trecut un an și câteva luni, insulând pe aceia cari au venit să repare greșelile lui și să redea țarei și Coroanei liniștea și prestigiul cărora acele greșeli le aduseseră o gravă și primejdioasă atingere, d. Aurelian era în drept și dator să vie a restabili adevĕrul sub propria sa răspundere... Apărându-se, d. Aurelian a uzat de un drept al său legitim. Ceva mai mult. El a apărat marile instituțiuni ale Statului, pe care d. Sturdza, în orbirea patimei sale, Ic Atiiva flui . Este timpul ca acest miserabil sistem de luptă politică să înceteze, și somăm în public pe cel de la Voința Națională, o dată pentru totdeauna, să spue tot ce au de spus asupra oricăruia din membrii grupei noastre. Până atunci, suntem în drept a le spune că sunt niște calomniatori ordinari, cari in disperarea lor recurg la orice arme spre a se putea menține în situațiunile ce și-au creat.» Acum vine rîndul Voinței Naționale. Cunoscând florile ei de stil și strășnicia argumentației sale, știm de mai ’nainte cum va râspunde. Sturdza nu ’și-a vârsat încă tot veninul. Afacerea Breyfas — Prin fir telegrafic — Paris, 11 Noembre D. Dupuy a primit să răspundă Luni la o cestiune a d-lui Fournier, socialist, în privința urmăririlor intentate în contra d-îul Gohier pentru cartea sa la contra armatei. D. de Freyeinet a acceptat în principiu, pentru Marți, discuțiunea cestiunei d-lui Beyer, socialist, în privința prelungirea tinerii la secret a locotenentului-colonel Picquart. Paris, 11 Noembre După lemps, d. Cavaignac a discutat în fața Curții de casație dovezile mărturisirilor lui Dreyfus, anunțând că toate documentele în această privință nu s’au supus Curții, dar că ar fi de datoria guvernului să le dea. Ancheta în contra lui Picquart se va închide Leul s.ü Marți. Paris, 11 Noembre O notă a Agenției Havas zice că d. Delcassé, aflând de un articol al unul ziar de seară în privința afacerii Dreyfus, și în care era amestecată contesa de Münster, fiica ambasadorului Germaniei la Paris, s-a dus să ducă contelui de Münster expresia viilor păreri de roü ale guvernului și indignarea sa tn contra unor asemenea prevederi ce nu se pot fndeajuns veșteji. Roma, 11 Noembre Italie califică de năsocire curată știrea ziarului Intransigeant după care colonelul Panizzardi ar fi trimis guvernului o depeșă cifrată dovedind culpabilitatea lui Dreyfus. -----------------------emis--------------------— Scrisoare din Macedonia Primim de la un Român fruntaș din Bitolia corespondența următoare, pe care o reproducem fără modificări și fără comentarii, Bitola, 22 Octombre 1898 In interesul chestiei române din Macedonia, rog pe onorabila direcțiune a ziarului Timpul, care apără întotdeauna cauzele juste, să binevoiască a face un mic loc în coloanele organului sau următoarei dări de seamă asupra reformelor introduse acum de curând în școalele din Macedonia și asupra rezultatului lor. Sunt un om particular, cunosc toate peripețiile și fazele prin care ați trecut școalele noastre in timp de 25 ani. N’am făcut și nici nu fac parte din nici un partid. Sunt și vom fi un simplu spectator, însă ca Român, școalele române mu interesează și doresc progresul lor, ba chiar și ma doare când văd că din timp în timp se petrec unele neregularități; prin urmare pretind ca sentimentele mele de nepărtinire să nu fie puse la îndouială, fiindcă ele provin de la un om care, nu numai că n’a luat parte la certele ce s’au ivit până acum între frații români, ci nici că s’a apucat vreodată să scrie în privința aceasta, nici pentru, nici contra. Fac un asemenea pas pentru prima dată. M’apuc să scriu vâzând că râul ia proporții serioase și e pe cale de a înăbuși chestia noastră. De la un timp vedem că prin consultatul român din localitate se distribuesc mereu pe la profesori și profesoare niște adrese ministeriale. Este vorba de unele nouă dispozițiuni luate de onor. minister în privința școalelor din Macedonia. Ele consistă în numiri noul, distituiri, înlocuiri și reduceri de subvenții a membrilor personalului didactic al liceului și al școalei de fete din Bitolia. Am văzut, spre pildă, că profesori și profesoare model de conduită și de învățătură sunt destituiți, transferați și înlocuiți prin tot ce e mai putred, tipul lenei, al ignoranței și corupțiunei. Consider de prisos: să discut aci dacă măsurile luate de d. Haret sunt sau nu potrivite și menite a da efectele așteptate. Pentru un moment am să las să vorbească însăși faptele petrecute la școala de fete. Îndată ce fiecare profesoare a luat cunoștință de conținutul scrisorilor ministeriale, a început să-și manifeste sentimentele de indignare. De vre-o trei săptămâni scandalurile sunt la ordinea zilei. Toate nu voesc să primească ca directoare pe d-na Bolintineanu. Cele cari au fost destituite nu voesc să părăsească posturile lor. De unde discuțiuni și certe în cancelaria școalei. Cursurile marfă nu se țin de loc; meditații la internatul de fete de loc, pentru că elevele, profitând de destrăbălarea profesoarelor, nu se supun. Fetele își petrec timpul mai mult prin strade. La certele profesoarelor ia câteodată parte și d. Podeanu, consul al României, care se distinge prin strigătele sale. D. consul se duce în cancelaria școalei de fete și întrebuințează fel de fel de amenințări și injurii față cu unele profesoare care nu-l ascultă pe d-sa. El se duce acolo însoțit de ca valul consulatului și de două alți indivizi, unul în calitate de frate al noului director al liceului și cell’alt, un anume Capsali, revizor presumtiv al școalelor din ținutul Bitoliei. Profitând de această ocazie, acești două tineri nu lipsesc de loc din cancelaria școalei de fete. Fiecare Român poate să’și închipuiască în ce hal se găsește de câtva timp școala de fete din Bitolia și cu toate acestea d. Haret scrie directoarei actuale : «Sper că școala de fete din Bitolia are să fie pusă pe un picior mai bun, acum cu nouăle dispozițiuni ce au fost luate». Și noi și toată lumea se miră cum d. ministru a putut să ia asemenea măsuri imprudente. Ar fi trebuit să facă ceva mai bine, iar nu să distrugă și ceea ce am câștigat cu atâta osteneală și sacrificii. Dacă nu cunoaște situația, să ni se permită să l o descriem noi, și numai noi cari ne găsim la fața locului. Să ni se permită să declarăm sus și tare că până acum am avut o școală de fete model. De acum înainte n’are să fie decât un focar de corupțiune. Fosta directoare, d-na Buser, care printr’o măsură nesocotită a fost înlocuită sub pretext că nu știe carte românească, a fost 7 ani la Asilul «Elena Doamna» și a fost recomandată de însuși d. Take Ionescu, fost ministru pe atunci. N aducem felicitările și mulțumirile noastre pentru această fericită alegere. Prin conduita și demnitatea acestei profesoare, școala noastră era până acum lăudată până și de inamicii noștri. Apoi cât ca directoare la internat, asigurăm pe d. ministru că nici mamele n’ar fi putut să îngrijească de fete ca dânsa. Același lucru putem să spunem și pentru celel alte profesoare, care au fost lăsate pe drumuri sub cuvântul că nu știu carte românească. Nu ne sfiim să afirmăm că aceste profesoare sunt foarte capabile și știti destul de bine românește ca să predea la școală. Se va constata mai târziu. Insă, fiindcă se pune chestia pe acest tărîm, mai intâiu consulul român nu știe românește. El este născut și crescut la Brusac, la consulatul român nu se vorbește de cât grecește. In acest ordin de idei voi cere voie de la d. ministru să mai fac și o altă observație. Am în mâinile mele Voința Națională din 11 Octombre curent, unde se vorbește de pretinsa tranșare a chestiei macedonene prin reintegrarea la vechile lor locuri ale institutori și institutoare. Cerem să ni se spue cam ce capacitate și ce titluri posedă acești domul și aceste doamne? Poate unul sau doul din el să aibă vre-o câteva clase gimnaziale. Restul, sunt toți numai cu câteva clase primare, ba chiar unii fără măcar o clasă primară. Prin urmare, nimeni nu știe românește. Nici nu poate fi comparație între el și profesoarele destituite. Dacă e vorba de capacități, de titluri și de posedarea limbei românești, pentru ce d. Nicolaki Papahagi, profesor de limba elenă, să fie Înlocuit prin d. Toma Constantinescu ? Acesta din urmă se zice că a urmat 4 ani la Universitatea