Timpul, noiembrie 1898 (nr. 239-262)

1898-11-01 / nr. 239

Mi A < V V * >7Í r/j '■ ■ . ' ^ry~ UN NüMBR 10 BANI UN NUMÉR^IO BANI ABOIAHEITELE PVl V1B Wl^V'T'W ««HINCIURI 51 IKSEBTII la țară pe un an’..................................... 3 ° lel if WSSS& if gillils B ^flil§fi 8 ragNi «Pf^la j|lii|j|w fpÍÍs|if B l­lilliW Linia 30 litere petit pag. IV •' • •'­­‘ (­’ 0,40 : m 53........... 2 S­B­B IM / B B 1 B­­­a ( *—* •­.....h ?•* Pentru străinătate, un an • ...................5 ° !c. »11111111 S £ S9 1 tlplil|Uy­ffl|.|­ 1^ •'•■ BraSB 3 IBraSlg J * ’ * ' ’ ' | * * ^" *<■' ,...' s! *’ . 2m Pi&r Sg ziarul nostru se găsește cu o.so b. HH gj mBSsm BuBtajM jäjralä­­­n­| M­H|j«mi­a| tm în Paria anunciurile se primesc la Remim­ Naraerul la Agence de joumatne strantgars rue de grauBHI^tei mmr m&$W mmtKmmfm­­­­ mMiiii­ n m\W tmEESmemm^Bk Havas, 8 Place de la Bourse, Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. «*»=0TMTM=TM= TO­­ - ■-■ - ■ -r- ^ <janurosgnmi Hwmi«niji -----V REPACȚIA și ADMINISTRAȚIA &SDACȚIA §M1 MINISTRAȚII finctare^il, Cale» Vletisrleî — 70 ____ _____________________ ® uesire|tS9 Calea Victoriei — 70 CANDIDAȚII PARTIDULUI CONSERVATOR PENTRU CONSILIUL COMUNAL AL CAPITALEI COLE­GIUL I General Mani Menelas G­hermaul Nicolae Filipescu C. C. Arion Ion G. Grădișteanu Dr. Florea Teodorpaen Gr. Capșa, comerciant Doctor Buicliu Ioan Lahovari Doctor Leonte Dim. A. Lanrian, profesor Mihail Deșliu D. Bobrescu, fost secretar gene­­ral de minister H. N. Șoimescu Barbu Făltineanu General Algin COLEGIUL II Take Ionescu Const. Diseacu, profesor Dr. Iatrate, profesor Mihail Cornea Scarlat Vîrnav, inginer N. Ath. Popovici Al. Cim­ea Anghel Demetrieacu, profesor P. Sfetescu Gr. Olănescu Dim. Șoimescu Dim. Roșu, comerciant I. Grătescu Colonel Costescu Dr. Severeanu DATORIA SUPREMA Cetățenii cari se prezintă mâine la vot știut că au o datorie mare de Îndeplinit : obligația de a se rosti nu numai între lista conservatoare și cea colectivistă, ci și între par­tidul conservator și coteria de la guvern care nu mai reprezintă de­cât o fracțiune­­ și încă cea mai pă­cătoasă—a partidului liberal. Caracterul politic al acestor ale­geri comunale a fost îndeajuns scos la iveala sn adunările publice din toata țara. Guvernul și adversarii săi au mărturisit că fac din cam­pania electorala actuală un piedestal politic, unii pentru a se menține la guvern în contra și a partizanilor lor celor mai distinși, alții pentru a începe procesul de gonire de la putere a guvernanților de azi. Țara se află într’una din acele perioade grele ale existenței care necesitează o sforțare uriașă a tu­­turor bărbaților politici de toate nu­anțele spre a răpi frânele guver­nului din mâinile unor aventurieri îndrăsneți, pentru cari interesele su­preme ale patriei sunt mult mai prejos de­cât buzunarul lor propriu. Din cauza aceasta partidul conser­vator a profitat de prilegiul luptei electorale pentru comună spre a începe campania serioasă de răs­­turnare a elicei de la putere. Gu­vernanții au înțeles și ei seriozita­tea luptei noastre, căci n’au pre­getat de a mărturisi că și ei con­sideră alegerile comunale ca o luptă politică. Cum colectiviștii nu sunt însă destul de săturați de foloasele puterii, cum țara e încă destul de bogată spre a fi stoarsă în profitul parti­zanilor lor, cum au încă numeroase «afaceri» în curs de execuțiune și altele în stare de proiect, rezistența lor va fi extremă. Preludiul­­ l-am auzit deja. Bandele de ciomăgași au fost organizate din vreme spre a teroriza pe cei slabi și a fi la în­demâna în momentul suprem. Școa­la electorală colectivista, care­­ și-a atins punctul culminant în anii din urmă ai regimului Brătianu, a fost repetată in ascuns spre a fi între­buințată și acum, căci situația gu­vernului e și de astă dată tot așa de gravă cum era înainte de 1888. Nădăjduim, cu toate acestea, că toate sforțările disperate ale guver­nanților de azi vor fi zadarnice. Dacă nu ne înșeală aparențele, avem convingerea că corpul electo­ral al țării s’a transformat în bine în ultimul deceniu. Puțin câte pu­țin cetățenii au dobândit o mai mare independență în aprecieri și manifes­­tațiuni politice. Mai exista încă, din nefericire, un strat social inconștient «« a fi mi­­rrorKo fin_ ciur; ac mau­d­ 1i tu nu­moase și făgădueli mincinoase, cum mai sunt unii cari nu pot scutura cu desăvârșire dependența de gu­vern, de toate guvernele. Dar există azi și o clasă de cetățeni, destul de numeroasă, care știe să judece înainte de a lucra. Acesta e un progres îmbucurător. Alegerile parțiale pentru unele mandate în Parlament au făcut do­vada convingerii noastre. Aproape pretutindeni unde s’au făcut alegeri parțiale, corpul electoral sau a tri­mis in Cameră și Senat reprezen­tanți al partidului conservator sau s’a pronunțat cu o mică diferență de voturi pentru candidații noștri. Constatarea aceasta concretă ne întărește în credința că și de astă dată lupta disperată a colectiviști­lor se va sfârși cu sdrobirea lor. Cetățenii luminați ai țerii nu pot ierta guvernului de azi crimele na­ționale ce a comis și administrația destrăbălată introdusă în toate ra­murile activității interne. Acești ale­­getori conștienți se vor duce la urnă cu hotărîrea fermă de a ma­nifesta în contra guvernului de tră­dători, de gheșeftari și de nele­giuiți. Intimidările, promisiunile, in­gerințele nu-l vor abate de la da­toria lor supremă, de a pune umo­­rul pentru alungarea colectiviștilor de la cârma țârii. Alegerile comunale vor fi clar — așa sperăm — fundamentul pe care trebue să se ridice clădirea unui viitor mai bun pentru această țară atât de greu încercată. Să privească alegătorii într’o parte și în alta și vor vedea a­colo o gașcă de desmățați cari dețin puterea în virtutea unui noroc orb și se folo­sesc de ea strivind cu piciorul o­­noarea și demnitatea țârii, dincoace un partid de guvernământ serios, a cărui activitate la guvern a lăsat urme adânci de propășire și a cărui politică generală a făcut ca stin­dardul țării să fâlfâe cu mândrie, respectat și onorat de lumea în­treagă. Deosebirea e dar așa de mare între noi și el, că nu e cu putința ca alegătorii conștienți și luminați să nu-și spue cuvântul în favoarea noastră, ori­care ar fi sforțările con­trarii. Datoria aceasta supremă tre­bue să și-o îndeplinească toți adevă­rații patrioți. -----------------------«a**»;----------------------­ TEEEGHAME Comisia budgetară franceză Paris, 11 Noembre D. Mesureur, radical, a fost ales, cu 19 voturi contra 14, președinte al comisiunei budgetului. D. Pelletan a fost ales raportor­ general. Chestia Fashodeî Cair, 11 Noembre Maiorul Marchand și căpitanul Baratier au a­­mânat plecarea lor pe Duminică. Ei au alea ca linie de retragere calea Nilului albastru, Abi­sinia și Djibuti, Rusia și Anglia Petersburg. 11 Noembre Ziarele relevează tonul neliniștitor al discur­­su’ui march'zu'ul de Salisbury. Novoie Vremia zice că acest discurs al marchizului de Salis­bury nu Împrăștie de loc neliniștea provocată de însrmările engleze și indică niște intențiuni ce guvernul englez n’ar putea realiza de­cât în detrimentul intereselor celor mai vitale ale puterilor continentale, mai cu deosebire un a­­cela al Franciei și al Rusiei. -----—~—­ MWWV ......----- ----­ Neînțelegeri imaginare Unele gazete simt di­n când în când ne­voia de a face intrigi în partidul conserva­tor. înțelegem această pornire prea puțin delicată la adversarii noștri firești, la colec­tiviști și socialiști, dar rostul ei e greu­ de pătruns când se produce la ziarele inde­pendente care nu urmăresc de regulă de­cât o singură țintă, de a fi bine informate. Or, a fi bine informat însemnează a spune numai adevărul. Acum o lună sau doué s’a repetat din când în când știrea că ar exista neînțele­geri între conservatori și junimiști,­­ con­servatori și aceștia. S’a dovedit însă curând tocmai contrariul, atât prin atitudinea strâns unită a tuturor fruntașilor partidului con­servator în toate chestiile mari, cât și prin conlucrarea lor uniformă in campania elec­torală. Se demonstrase clar cu prisos că nu exista și nu există în întreg partidul con­servator nici un desacord de vederi și că ziarele «bine informate» se făcuseră ecoul unei fantezii prea bogate. După această primă desmințire prin fapte a unor disensiuni imaginare, tot nu s’au dat bătuți cei ce doresc să spue cititorilor numai purul «adevăr». Au inventat o dis­cordie între junimiști și radicali, asigurând că d. Carp refuză mereu să recunoască fu­ziunea grupului radical în partidul conser­vator și că din cauza aceasta nu admite ca d. Panu să vorbească la aceeași întrunire cu d-sa. S’a desmințit, tot prin fapte, și scornitura aceasta, căci la ultima întrunire a partidului conservator din Iași au luat cuvântul atât d. Carp cât și d. Panu. Ce mai rămânea de intrigat ? Gazetele «bine informate» au însă ima­ginația destul de bogată spre a nu se opri, în suprema lor dorință de a spune cititorilor lor «adevărul». Acum au născocit o neînțelegere între d. Panu și prietenii d-sale cari formau gru­pul radical, zicând că acești prieteni, cari sunt azi membri ai partidului conservator, ar fi deciși să părăsească pe d. Panu din cauză că ar fi nemi­țât rv Să desm­ințim­ asuara RIV­A.itcra aceasta ? De prisos. Noi avem obiceiul de a dovedi neadevărul altora prin fapte pipăibile. Or, încredințăm pe ingenioșii reporteri de la ziarele așa de «bine informate» că vor­­ gusta și această neplăcere, de a vedea cum cititorii lor se conving de netemeinicia știrilor ce dau. Și tot cititorii vor trebui să dezlege pro­blema cea grea a mobilului care împinge pe unii de a visa neînțelegeri în partidul conservator, când au atâta materie de a vorbi de discordia din partidul cel­ l’alt, dacă țin cu ori­ce preț să se ocupe cu ast­fel de teme. -----------------------tawss ®-----------------------­ Polemică veninoasă Discuția dintre Drapelul și Voința Na­țională devine din ce în ce mai veni­noasă, mai ales de când d. P. S. Aure­lian a publicat demnul său răspuns la cuvântarea insolentă rostită de d. Sturdza la Craiova. Voința a atacat atunci direct pe d. Aurelian, spunând că «e o cutezanță» din partea d-sale de a afirma că de 40 de ani face parte din partidul liberal, insinuând că în opoziție d. Aurelian se eclipsa din partid și colabora în ascuns cu un alt partid și sfârșind cu amenin­țarea următoare : «In ziua când ne vom pierde răbdarea și vom lua și noi alt­fel pe d-nii Aurelian și Costinescu, atunci Drapelul o să apreciize toate consecințele procedeului său». A doua zi Drapelul a publicat notița următoare: «Din cauză că toată pagina I a ziarului de azi e ocupată cu discursul d-lui Dela­­vrancea, suntem nevoiți să am­­ânăm pe mâine răspunsul articolului injurios apărut la Vo­ința Națională cu data de Joaia trecută. Nici cititorii noștri, nici Voința nu vor pierde așteptând». Această informație inofensivă a sdrun­­cinat într’atâta calmul redactorilor de la Voința în­cât, fără să aștepte răs­punsul Drapelului, s’au grăbit să ame­nințe din nou pe Drapeliști cu rîndurile următoare: «Moderații» confrați de la Drapelul, cari duc, de c ât­va timp, o campanie murdară, în contra primului-ministru, în contra noas­tră, în contra Întregului partid, găsesc in­jurios un articol al nostru, nu se poate mai rece și mai cumpătat, și­­ și permit să ne amenințe. Cu toate că, de când d. N. Xenopol a mers cu nerușinarea până a ataca și a fi necuviincios cu d. G. Cantacuzino, am fi în drept să ne așteptăm la ori și ce, totuși suntem siguri că răspunsul Drapelului n’o să fie tocmai așa de strașnic, căci, după răspuns, va veni replica noastră, și nu aș­teptăm de­cât indicațiile Drapelului, pentru a merge, la ori­ce discuțiune până la capăt. Pe când apărea în Voința această nouă amenințare, se tipărea răspunsul Drapelului. Extragem din el pasagiile următoare: «Nu ne impresionează de loc insultele triviale și amenințările ridicule ale Voinței... Când d. Dimitrie Sturdza, Intr’un mo­ment de uitare de sine, ca să nu zicem mai mult, și-a permis, la o întrunire publică, în auzul torei întregi și al Regelui, să falsi­fice cu atâta sudrăsneală și cu atâta cinism istoria unor evenimente peste cari abia a trecut un an și câte­va luni, insul­ând pe aceia cari au venit să repare greșelile lui și să redea țarei și Coroanei liniștea și prestigiul cărora acele greșeli le aduseseră o gravă și primejdioasă atingere, d. Aure­lian era în drept și dator să vie a restabili adevĕrul sub propria sa ră­spundere... Apărându-se, d. Aurelian a uzat de un drept al său legitim. Ceva mai mult. El a apărat marile instituțiuni ale Statului, pe care d. Sturdza, în orbirea patimei sale, Ic At­ii­va­­­­ flui . Este timpul ca acest miserabil sistem de luptă politică să înceteze, și somăm în pu­blic pe cel de la Voința Națională, o dată pentru tot­dea­una, să spue tot ce au de spus asupra ori­căruia din membrii grup­­ei noastre. Până atunci, suntem în drept a le spu­ne că sunt niște calomniatori ordinari, cari in disperarea lor recurg la ori­ce arme spre a se putea menține în situațiunile ce și-au­ creat.» Acum vine rîndul Voinței Naționale. Cunoscând florile ei de stil și strășnicia argumentației sale, știm de mai ’nainte cum va râspunde. Sturdza nu ’și-a vârsat încă tot ve­ninul. Afacerea Breyfas — Prin fir telegrafic — Paris, 11 Noembre D. Dupuy a primit să răspundă Luni la o cestiune a d-lui Fournier, socialist, în privința urmăririlor intentate în contra d-îul Gohier pentru cartea sa la contra armatei. D. de Freyeinet a acceptat în principi­u, pentru Marți, discuțiunea cestiunei d-lui Beyer, socialist, în­ privința prelungirea ti­nerii la secret a locotenentului-colonel Pic­­quart. Paris, 11 Noembre După lemps, d. Cavaignac a discutat în fața Curții de casație dovezile mărturisiri­­lor lui Dreyfus, anunțând că toate docu­mentele în această privință nu s’au supus Curții, dar că ar fi de datoria guvernului să le dea. Ancheta în contra lui Picquart se va în­chide Leul s.­ü Marți. Paris, 11 Noembre O notă a Agenției Havas zice că d. Del­­cassé, aflând de un articol al unul ziar de seară în privința afacerii Dreyfus, și în care era amestecată contesa de Münster, fiica ambasadorului Germaniei la Paris, s-a dus să ducă contelui de Münster expresia viilor păreri de roü ale guvernului și indignarea sa tn contra unor asemenea prevederi ce nu se pot fn­deaj­uns veșteji. Roma, 11 Noembre Italie califică de năs­ocire curată știrea ziarului Intransigeant după care colonelul Panizzardi ar fi trimis guvernului o depeșă cifrată dovedind culpabilitatea lui Dreyfus. -----------------------emis--------------------— Scrisoare din Macedonia Primim de la un Român fruntaș din Bi­tolia corespondența următoare, pe care o reproducem fără modificări și fără comen­tarii, Bitola, 22 Octombre 1898 In interesul chestiei române din Ma­cedonia, rog pe onorabila direcțiune a ziarului Timpul, care apără în­tot­dea­­una cauzele juste, să bine­voiască a face un mic loc în coloanele organului sau următoarei dări de seamă asupra refor­melor introduse acum de curând în școalele din Macedonia și asupra rezul­tatului lor. Sunt un om particular, cunosc toate peripețiile și fazele prin care ați trecut școalele noastre in timp de 25 ani. N’am făcut și nici nu fac parte din nici un partid. Sunt și vom­ fi un simplu spec­tator, însă ca Român, școalele române mu interesează și doresc progresul lor, ba chiar și ma doare când văd că din timp în timp se petrec unele neregula­­rități; prin urmare pretind ca senti­mentele mele de nepărtinire să nu fie puse la îndouială, fiind­că ele provin de la un om care, nu numai că n’a luat parte la certele ce s’au ivit până acum între frații români, ci nici că s’a apu­cat vre­odată să scrie în privința a­­ceasta, nici pentru, nici contra. Fac un asemenea pas pentru prima dată. M’a­­puc să scriu vâzând că râul ia propor­ții serioase și e pe cale de a înăbuși chestia noastră. De la un timp vedem că prin con­sultatul român din localitate se distri­­buesc mereu pe la profesori și profe­soare niște adrese ministeriale. Este vorba de unele nouă dispozițiuni luate de onor. minister în privința școalelor din Macedonia. Ele consistă în­ numiri noul, distituiri, înlocuiri și reduceri de subvenții a membrilor personalului di­dactic al liceului și al școalei de fete din Bitolia. Am văzut, spre pildă, că profesori și profesoare model de conduită și de în­vățătură sunt destituiți, transferați și înlocuiți prin tot ce e mai putred, tipul lenei, al ignoranței și corupțiunei. Consider de prisos: să discut aci dacă măsurile luate de d. Haret sunt sau nu potrivite și menite a da efectele aștep­tate. Pentru un moment am să las să vorbească însăși faptele petrecute la școala de fete. Îndată ce fie­care profesoare a luat cunoștință de conținutul scrisorilor mi­nisteriale, a început să-și manifeste sen­timentele de indignare. De vre-o trei săptămâni scandalurile sunt la ordinea zilei. Toate nu voesc să primească ca directoare pe d-na Bolintineanu. Cele cari au fost destituite nu voesc să pă­răsească posturile lor. De unde discu­­țiuni și certe în cancelaria școalei. Cursu­rile mar­fă nu se țin de loc; medi­tații la internatul de fete de loc, pentru că elevele, profitând de destrăbălarea profesoarelor, nu se supun. Fetele își petrec timpul mai mult prin strade. La certele profesoarelor ia câte­odată parte și d. Podeanu, consul al României, care se distinge prin strigătele sale. D. consul se duce în cancelaria școalei de fete și întrebuințează fel de fel de ame­nințări și injurii față cu unele profesoare care nu-l ascultă pe d-sa. El se duce a­­colo însoțit de ca valul consulatului și de două alți indivizi, unul în calitate de frate al noului director al liceului și cel­­l’alt, un anume Capsali, revizor presum­­­tiv al școalelor din ținutul Bitoliei. Pro­fitând de această ocazie, acești două ti­neri nu lipsesc de loc din cancelaria școalei de fete. Fie­care Român poate să’și închipu­­iască în ce hal se găsește de cât­va timp școala de fete din Bitolia și cu toate a­­cestea d. Haret scrie directoarei actuale : «Sper că școala de fete din Bitolia are să fie pusă pe un picior mai bun, acum cu nouăle dispozițiuni ce au fost luate». Și noi și toată lumea se miră cum­ d. ministru a putut să ia asemenea măsuri imprudente. Ar fi trebuit să facă ceva mai bine, iar nu să distrugă și ceea­ ce am câștigat cu atâta osteneală și sacrificii. Dacă nu cunoaște situația, să ni se permită să­­ l­ o descriem noi, și numai noi cari ne găsim la fața locului. Să ni se permită să declarăm sus și tare că până acum am avut o școală de fete model. De acum înainte n’are să fie de­cât un focar de corupțiune. Fosta direc­toare, d-na Buser, care printr’o măsură nesocotită a fost înlocuită sub pretext că nu știe carte românească, a fost 7 ani la Asilul «Elena Doamna» și a fost recomandată de însuși d. Take Ionescu, fost ministru pe atunci. N­ aducem feli­citările și mulțumirile noastre pentru această fericită alegere. Prin conduita și demnitatea acestei profesoare, școala noastră era până acum lăudată până și de inamicii noștri. Apoi cât ca direc­toare la internat, asigurăm pe d. mi­nistru că nici mamele n’ar fi putut să îngrijească de fete ca dânsa. Același lucru putem să spunem și pentru cele­l­ alte profesoare, care au fost lăsate pe drumuri sub cuvântul că nu știu carte românească. Nu ne sfiim să afirmăm că aceste pro­fesoare sunt foarte capabile și știti des­tul de bine românește ca să predea la școală. Se va constata mai târziu­. Insă, fiind­că se pune chestia pe acest tărîm, mai intâiu consulul român nu știe românește. El este născut și cres­cut la Brusac, la consulatul român nu se vorbește de cât grecește. In acest ordin de idei voi cere voie de la d. ministru să mai fac și o altă observație. Am în mâinile mele Voința Națională din 11 Octombre curent, unde se vor­bește de pretinsa tranșare a chestiei macedonene prin reintegrarea la vechile lor locuri ale institutori și institutoare. Cerem să ni se spue cam ce capacitate și ce titluri posedă acești domul și a­­ceste doamne? Poate unul sau doul din el să aibă vre-o câte­va clase gimna­­ziale. Restul, sunt toți numai cu câte­va clase primare, ba chiar unii fără măcar o clasă primară. Prin urmare, nimeni nu știe românește. Nici nu poate fi com­parație între el și profesoarele desti­tuite. Dacă e vorba de capacități, de titluri și de posedarea limbei românești, pen­­tru ce d. Nicolaki Papahagi, profesor de limba elenă, să fie Înlocuit prin d. Toma Constantinescu ? Acesta din urmă se zice că a urmat 4 ani la Universitatea

Next