Timpul, decembrie 1898 (nr. 263-287)

1898-12-01 / nr. 263

r 4 * ANUL AL DOUĂ­ZECELEA — No. 268 UN NUMER 10 BANI ABOMAMENTELE «ppHmnpm| mSBSBPm MM mnmm­ah. mMHi YVHF TsissiüiüüüiSa I­rm/l 1M*B N­­o. Pentru streinătate, un an ••••••• 50 Ici gpRR | BaBBM ÎMgsBIl ■ KHKB M In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,30 b. pglSaB PȘsagS I WșMSffl hh|||H g?Bia|| M *­ Numérul la Agente ds journaux strangers ruc de .feru­sL JL Tgfa&S JH1I.am1B1 Maubeuge, 69 |i la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70____________________________________________________________________________________________________ MARȚI 1 (18) DECEMBRE 1898 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURIJI INSERȚII Linia~36 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame • • ...............III.....................2,50 » •­..............II................................5-In Pariu anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Y EXPLICAȚII INUTILE Acum curg deslușirile. Timp de două săptămâni s’au tocmit, unii— guvernul —cu gândul de a nu vinde cu nici un preț; alții—Drapeliștii — hotărîți de a da ori­cât li se va cere; și iar alții—Fleviștii—cu dis­poziția clientului care intră în pră­vălie ca să petreacă o jumătate de ceas și plictisește pe negustor pre­­făcându-se că nu găsește nimic con­venabil. Și după ce târgul a luat sfârșitul inevitabil în asemenea con­­dițiuni, vin lămuririle și explica­țiile : acum vorbește Drapelul, vor­bește d. Eleva în Dreptatea vor­bește până și Voința Națională. Și toate vorbele astea, lungi, largi, sărate și piperate, nu spun nimic nou și nimic neașteptat. Se acuză unii pe alții că au zădărni­cit reușita tratativelor și cu toții împreună nu înțeleg un lucru așa de elementar, că lipsea terenul priincios pentru a obține o împă­care și că fie­care din el contri­buise și contribuește încă pentru ca înțelegerea să nu fie posibilă de­cât sub forma unei alianțe monstruoase. La ce bun, prin ur­mare, incriminările. Pentru ori­ce om, cât de puțin cunoscător în ale politicei, nu pu­tea fi un secret că tratativele din urmă se vor învârti—și s-au și în­vârtit—în jurul unui singur punct: șefia partidului și implicit a gu­vernului. Campania electorală care a pre­cedat alegerile comunale a pregătit terenul acesta. D. Sturdza a plecat de la un capăt la cel­ l’alt al țerii cu fanionul șefiei pe lancie și a ce­rut suflării liberale să’l aclame fără rezerve. In timpul acesta disidența, care’l contesta șefia, a stat cu mâi­­nele în sîn, sub pretextul arhi-ri­­dicol că combătând atunci pe d. Sturdza, ar putea favoriza campa­nia electorală a conservatorilor. Li­beralii din toată țara n’au­ înțeles însă pretextul disidenților și au a­­clamat pe d. Sturdza. D’abia întors cu această cunună împrospătată, d. Sturdza a început să trateze împăcarea. Puteau oare crede disidenții că șeful reîntărit se va grăbi sa’și subscrie el însuși abdicarea, după ce se trudise atâta ca sâ’și repoleiască coroana ? Pu­­teau el admite, cu toată seriositatea, că tratările vor trece cu ușurință peste acest prim și principal punct litigios: șefia ? Oameni politici se­rioși ar fi înțeles din primul mo­ment imposibilitatea absolută de a obține o înțelegere în împrejurările actuale și nici n’ar fi intrat in vorbă. Drapeliștii n’au simțit însă cât de șubreda era temelia tratati­velor și nu numai că s’au tocmit, dar s’au tocmit timp de două săp­tămâni, ceea ce a scoborît și mai mult, în judecata opininiei publice, capacitatea lor politică. Și acum se acuză unii pe alții. Aci nu e loc de incriminări, ci de aprecieri asupra pi șicherlîcului u­­nora și asupra naivității altora. Și această apreciere o face lumea po­litică neutră, iar nu taberele în cauză. Din explicațiile ce publică acum o­rganele celor trei fracțiuni liberale trebue să reținem două contrazi­ceri, care dovedesc și mai bine pe de o parte că toate tratativele se învârteau în jurul șefiei, pe de alta că unii nu ’șî-au dat bine seama de rostul tratativelor. Voința Națională afirmă că de­­legațiunea a formulat în fața disi­denților două condițiuni impuse de către majoritate, adăugând că asu­pra lor nu mai încape și nu poate admite nici o discuție, și anume, că șefia partidului și președinția consiliului aparțin d-lui Dim. Sturd­za și că tratativele nu pot începe de­cât pornind de aci. Voința a­­rată apoi că «asupra acestui punct s’a trecut repede, convenindu-se, pentru a înlesni înțelegerea, că era de ajuns din partea disidenților ac­ceptarea acestei situațiuni de fapt.» Drapelul afirmă însă contrariul: că, «de comun acord cu comisia par­lamentară, s’a înlăturat chestia șe­fiei, ea nefiind în discuție.» încă o contrazicere. Voința spune că «cu toții au convenit că această înțelegere nu trebue adusă la cu­noștința publică printr’o remaniare ministerială imediată, ci pe baza unui comun acord asupra punctelor care fac obiectul neînțelegerilor de astăzi», iar Drapelul arată că disi­denții au cerut remaniarea minis­terială «înainte de discuția Mesa­­giului.» In aparență unii și alții se apro­piaseră, în realitate însă se învâr­teau cu toții într’un cerc vițios, dar pentru publicul neinteresat re­iese lămurit că guvernul era con­­știt de ceea ce urmărește, că d. Fleva a simțit scopul d-lui Sturdza, pe când numai Drapeliștii erau cu desăvârșire orbi și nu au văzut lu­mina de­cât atunci când guvernul a ridicat perdeaua. Opinia publică mai vede că ros­tul tratativelor nu s’a schimbat nici de astă dată, căci guvernul n’a dorit nici acum să ajungă la o îm­păcare, cum n’a voit’o nici în pre­cedentele tocmeli. Și guvernul n’o vrea pentru că vede prea bine că nu o poate rea­liza. Partidul liberal nu se poate reîntregi cât timp va fi la putere. --------------------hgîbjibs-------------------­ TELEGRAME Paris. 10 Decembre Pacea americano-spaniolă Tratatul de pace dintre Spania și Statele Unite s-a semnat astă­ seară. Chestia cretană Canea. 10 Decembre Prin­țul George este așteptat la Suda la 15 Decembre. Din Bulgaria Sofia, 10 Decembre Sobrania acceptă în principiu proiectul de lege asupra organizației judiciare. Azi dimineața s’a făcut inaugurarea solemnă a rafinăriei de zahăr bulgară, în presența prin­țului, a demnitarilor Curții și a corpului di­plomatic. Conferința contra anarhiștilor Roma, 10 Decembre Opinione zice că conferința anti-anarhi­stă va examina probabil săptămâna viioare raportu­rile sule­comisiunilor. E puțin probabil ca lucrările conferinței să se termine înainte de sărbătorile de Crăciun, dar se crede că se vor putea termina la finele lui Decembre. Călătoria d-lui Bourgeois Nil. 10 Decembre­­. Bourgeois a fost primit în am­iență de cei două Regi și a visitat Skupstina. La prânzul de la Curte, Regele Alexandru a ridicat un toast pentru Franța și Regele Milan pentru armata franceză. D. Bourgeois a răspuns ridicând un toast în sănăta­ta celor două Regi și pentru armata sărbească. D. Bourgeois a plecat azi dimineață la Con­tant­nopol, via S­ofia. Sofia. 11 Decembre D. Bourgeois a sosit. El a făcut o visită d-lul Stoilow și s-a dus la Sobrania, unde a făcut cu­noștință cu miniștri și cu mai mulți deputați. D. Bourgeois a fost invitat la prâ­nzul Curții de diseară. Fostul ministru francez va merge de aci la Constantinopol. Bacalaureatul în Franța Par­is, 11 Decembre Intr’o conferință ținută la Sorbona, d. La­­visse, profesor, a reclamat suprimarea bacalau­reatelor, ce nu servă de­cât ca să deprimeze inteligențele și să distrugă inițiativele. El a conchis insistând asupra necesității de a da Franței generațiuni mai bune de­cât până acum. D. B mvalet a reclamat un învățământ prac­tic, care să producă din Francezi oameni de acțiune. Din Egipt Cair, 11 Decembre Guvernul are de gând să propue puterilor să proroage pentru un an activitatea Curților ju­diciare mixte. Un discurs al Imp. Wilhelm Berlin, 11 Decembre Primind pe președintele Reichstagului, îm­păratul a relevat faptul că situația internațio­nală cere o atențiune mare, de­și Germania întreține raporturi pașinice și amicale cu toate EDIHA A TREIA puterile. E nevoe deci de a procede la sporirea propusă a armatei. Este cu neputință de a face mai mult, fiind date forțele economice ale țării. împăratul a exprimat­ satisfacția sa asupra călătoriei sale în Palestina și mai cu deosebire asupra înțelegerii ce domnește între toți Ger­manii, protestanți și catolici. Din Turcia Constantinopol, 11 Decembre Zia-pașa, fost ambasador la Viena, și marele vizir au primit ordinul de a alege consilieri de Stat, spre a examina împreună cu el reclama­­țiunile regiei tu­unurilor. Această din urmă este satisfăcută de aceste numiri și speră că vor avea o influență favo­rabilă asupra creditului Turciei. Moartea unui insurgent cuban Washington, 11 Decembre D. Calixto Garcia, venit aci cu o delegațiune spre a negocia cu autorități­e americane, a murit de o pneumonie. ----------------------------------------------­ In lintea de aur Acum când tratativele sunt pentru mo­ment întrerupte—«rupte» n’ar fi cuvântul propriu—toată lumea se­ întreabă ce atitu­dine vor avea disidenții în fața guvernului. Răspunsul ar fi ușor când am avea de o parte și de alta oameni serioși cari nu se ceartă pentru mofturi și nu sunt gata să se împace în tot momentul nesocotind dife­rendele din ajun. Dar cum avem a face cu Sturdziști și Drapeliștî, răspunsul depinde de măsura vicleniei unora și naivității ce­lor­l­alți. D. Dim. Sturdza a și spus că va întinde disidenților o «punte de aur» peste care aceștia să poată trece la guvern și Drape­liștii nu așteaptă de­cât baterea primului pilot al podului pentru a reîncepe tocmeala. Un merit nu putem contesta d-lul Sturdza, că’și cunoaște pe foștii și viitorii partizani. Și pentru că a știut să’i aprecieze, să’i cân­tărească, să le ghicească toate gândurile as­cunse, d. Sturdza îi și tratează după cum cere consecința logică a stării lor sufletești: le arată budgetele când trebue să-l reducă la tăcere și ascunde viziunea ispititoare când nu mai are nevoe de el. A fost și de astă dată destul ca șeful guvernului să vorbească de speranța unor apropiate tratative, de «puntea de ași», pentru­ ca Drapeliștii să nu îndrăsnească a lua contra guvernului vre-o poziție duș­mănoasă. Nici un grup politic n’a fost vre­ odată mai batjocorit de­cât au fost Drapeliștii în ultimele tratative. D. Sturdza s’a jucat cu el ca cu o minge pentru copil și­­ s-a arun­cat apoi peste bord cu o nonșalanță ad­mirabilă. Totuși, această grupare de așa ziși oameni politici a auzit de o «punte de aur» și e gata să uite batjocura, orbită de strălucirea metalului care non­plet. Sunt, incontestabil, oameni de caracter și de inimă în gruparea drapelistă, dar nu­mărul lor e prea mic față de cel­ l’aljl, cari se cresc necontenit că au pierdut avanta­­giile puterei și cari hotăresc în împrejură­rile cele mai serioase. Situația aceasta com­promite reputația grupului și necinstește scopurile lui mai înalte. Drapeliștii ar trebui să asculte puțin și ceea ce zice opinia publică. Dacă ar face-o, el ar înțelege imediat că rostul lor nu există de­cât în două alternative : ori să reintre în partidul colectivist fără preten­­țiuni și fără condițiuni, ori să se afirme ca grupare intransigentă față de guvern. Toate căile intermediare sunt excluse. Dacă se gândesc la aur, grăbească-se să treacă pun­tea ; dacă îi mișcă însă adevărate sentimente politice, aîi datoria să dovedească repede că nu-­I amăgește aurul. ------------------------ISSfó KfH-----------------------­ In chestia școalelor din Brașov Drapelul de azi publică o s­risoare din B­așov, din care extragem pasagiile urmă­toare: « .... E destul de clar că biserica S-tu­­lul Nicolae din Brașov are bază de drept asupra pretențiunei și nu altă biserică din Transilvania. Cu toate acestea, in privința aceasta ne-am așteptat la discuțiuni și la intrigi chiar. Ne-am așteptat, căci cunoșteam slăbiciunile omenești și împrejurările între cari trăesc cele două partide de aici — așa trebue să vorbim, — unii oameni de la biserica din Cetate, nu cei din Scheiu. Cum să se poată suferi să primească bani numai cei de la Sf. Ni­colae ?! Să devină și mai puternici de cum sunt? ! Românismul să sufere una ca asta?! Și tocmai la «popa Voina»?! etc. etc. Un păcat e acesta de care suferim în toate părțile, în toate Statele. Tendințe pentru acapararea puterei — hegemo­niei, — grandomania că dacă se regu­lează chestiunea rentei, trebue să se reguleze așa fel ca să devină proprie­tatea exclusivă a școalelor — de­și ad­mit și d-lor că până acum s’a dat bani școalelor pe baza pretențiunei bisericii S-tulul Nicolae. Prin aceasta însă după, cum se vede clar, lucrul are să se încurce grozav. Se vor începe și acum a se pune bețe în roate, acum când e vorba de a se cere cu stăruință rezolvarea chestiunei pre­tențiunei, pentru ca în București să se afle pretexte a nu o rezolva, încercarea aceasta a d-lor Popp și D. Manole e însă foarte indrăsneață. Noi nu putem vedea în întreprinderea aceasta alt­ceva de­cât un semn că gu­vernul românesc nu poate resolva ches­tiunea. Guvernul românesc a făcut des­tul de hotărîte promisiuni la Mitropolia din Sib­­,­imă astă primăvară, prin oameni trimiși anume și s’a angajat că o regulează numai să fie lăsat în pace. Și Mitropolia s’a ținut de vorbă. Telegraful Român a tăcut multă vreme, ba învinuia pe d. Take Ionescu. A tăcut însă și el numai până cei de la Mitropo­ie s’au convins că la București nu se ține cont de ce s’a promis. I s’au deslegat apoi gura și Telegra­fului Ro­mân. Și acum s’au căutat nouă pretexte și motive. Cele vechi nu mai putea fi avea valoare în situațiunea schimbată, în urma intentărei procesului. Până acum adică tot domnii Popp și D. Manole de­­clarau că nu se dau banii din cauză că e părintele Voina în Eforie. In zadar li se răspundea că un guvern românesc nu poate să pericliteze o instituțiune românească de valoarea școalelor ro­mânești din Brașov, din­­ motivul că urăște pe un om, pe care ca preot la biserica din Scheia, de care e legată existența școalei, îl trimit credincioșii acestei biserici să-­l reprezinte în foru­rile școlare; — până acum se susținea acest motiv. Era alt­cum, sigur, o tragere pe sfoară. Sigur alte motive va fi împedicat pe gu­vernul românesc spre a sista plătirea rentei. Și acum tot alte motive trebue să existe, în urma cărora nu poate re­gula afacerea. Motivele aduse de d-nii Popp și D. Manale n’au baze reale. Evi­dent e doar că școala nu poate pretinde regularea, ci numai și n­aui­a Lio CiiCO. Sf. Nicolae, căci numai ea are baze de drept». --------------------s|«WN----------------—— Afacerea Dreyfus — Prin fir telegrafic — Paris, 10 Decembre In urma sentinței Curții de casație privi­toare la Pitq­iart, consiliul de resboiu nu se va întruni la 12 Decembre. Paris. 10 Decembre Circulă știrea că d. de Freycinet ar fi de­cis să examineze și să resolve el Însuși Ges­tiunea punerii în libertate a lui Picquart. Paris. 10 Decembre Ve­ltiva locotenentului-colonel Henry adre­sează decanului ordinului avocaților o scri­soare în care zice că Reinach, afirmând că bărbatul ei este un trădător, ea are dreptul de a traduce pe calomniator Înaintea jura­ților și roagă pe decanul avocaților să a­corde din oficiu un apărător săracului, vă­duvei și orfanului, căci ea este o vâduvă săracă și că acela care se pune sub protecția sa, este orfanul la cot .-colon­el H­ary. Paria, 11 Decembre După Liberté, ar fi iminentă aplicarea unei decisiuni provizorie, luată in mod instan­­taneu de justiția militară, în privința lui Picquart. Paris, 11 Decembre D nil Derouléle și H .bert au reușit să pătrundă într’o Întrunire revisionistă ținută la La Villette și să pronunțe acolo câte­va vorbe. Adunarea a votat apoi o ordine de zi în favoarea lui Picquart. —-----------------------------------—------­ Criza din Ungaria — Prin fir telegrafic — Budapesta, 10 Decembre Camera deputaților.— D. Lang, vice-pre­­ședinte, deschide ședința ln mijlocul unei agitațiuni vii. Când ministrul președinte, baron Banffy, intră în sala ședinț­lor, opozția se dedă la un s­andal eno­m, care silește pe vice pre­­președinte să suspende ședința. Președintele consiliului de miniștri pără­sește sala, unde continuă cea mai vie agi­tațiune. Ședința se redeschide după zace minute. Vice-președintele anunță intențiunea sa de a demisiona, pentru că n’a găsit sprij­inl partidelor pentru a procede la alegerea pre­ședintelui. In acest moment d. Kubik, deputat al extremei stânge, încearcă să se repeadă la fotoliul ministrului-președinte. Partidul li­beral înconjoară pe baronul de Bănffy. D. Kubik este condus la locul său de către partizanii teh­ni aci urmează un zgomot de nedescris. Ministrul-președinte face să se citească un rescript regal prorogând Reichstagul până la 17 Decembre. Ș­dința se ridică în m­jlocul celei mai mari agitațiuni. Budapesta, 10 Decembre D. de Szillagyi fost președinte al Camerei deputaților, și d. Lang, fost vice-președinte,­ a i­eșit din perfidul LberU. Baronul de Bâoffy a plecat la Viena. Viena, 10 Decembre Im­peratul a primit azi pe baronul de Bauffy In modul cel mai grațios și in tim­pul audienții care a ținut peste o oră, pri­mul ministru­ unguresc a făcut Suveranului un raport amănunțit asupra situației. B­aronul de Ba­ffy a conferit cu contele Goluchowsky, d. Krilay și ministrul preșe­dinte conte de Tiiua. Pri­mul­ ministru unguresc va ple­ca la noapte la Budapesta. ----------------------HHRIS#----------------------­ Dim. A. Sturdza în chestia națională Tribuna din Sibiu continuă a discuta po­litica națională a d-lui Dim. A. Sturdza. Iată ce scrie in numărul ei de Sâmbătă, 28 cor.: «Cutezătoarea, neromâneasca și pă­cătoasa scrisoare redactată de d. Sturdza «în ziua lnălțărei Domnului» 1894, cu scopul incalificabil de-a pecet­ui cobo­­rîrea cauzei noastre naționale, este un document sdrobitor pentru a dovedi că intențile adevărate ale «bărbatului de Stat», pe atunci atât de vorbăreț, erau de a pune mâna pe șefii cauzei națio­nale și, în consecință, pe cauza însăși. Atitudinea regretabila, râsbunătoare, denund­antă și calomioasă a d-lui Sturdza în discursul său de la Orfeu constitue un document tot atât de sdrobitor, pen­tru faptul că d. Sturdza de pe atunci făcea totul ca să se recomande ca «om de ispravă» — d-sa zicea «samsar cin­stit» — cercurilor politice conducă­toare de la Viena și mai ales de la Budapesta. E atât de nechibzuit acest cărunt băr­bat politic, atât de pripit și atât de nenorocit, în toate acțiunile sale, încât își trădase planurile sale d sa de pe vremea opoziției. Când, după nenumărate și neobosite sforțări, uriașe dar și impure, d. Dimitrie Sturdza a reușit să ajungă la guvern,­­ d-sa a dat pe față în toată goliciunea repulsivă faptul că frazele frumoase cu cari lupta in opoziție erau numai pa­ravane, că ideile ce le lansa la marile întruniri publice erau numai afișe de speculant, — în scopul egoist de a se vedea cocoțat la putere. De la 1895 încoace, de când machia­velicul «naționalist» ’și-a văzut visul cu ochii, s’a văzut prim-ministru, — un șir nesfârșit de grave dezastre pentru ches­tia națională urmată — din grația lui .. Discursul de la Iași, acel faimos dis­curs, era inaugurarea atitudinei d-lui prim-ministru Sturdza față cu chestia națională. In acel discurs, ținut după abia 7 zile de guvern, la 13 Octombre 1895,­­ d. Sturdza a dat cu buretele peste tot ce a vorbit in cauza noastră ca opozițional. Cu o desinvoltură surprinzătoare, d. Sturdza, omul care cerea guvernului con­servator să intervină pentru noi, declara acum că : «Avem să ne abținem cu toții de la ori­ce act de agitație în afacerile interioare ale Statelor vecine și în spe­cial ale monarhiei au^h­o­ungare». Distinsul nostru luptător, d. Aurel C. Popovici, în desvelirile sale neuitate, a dat lovitura de moarte eroului de scuze și complicilor săi. In­teprivirile noastre am trebuit să semnalăm și să înfierăm și noi atitudi­nea «națională» a d-lui Sturdza preci­zată în discursur d sale de la Iași. Noi nu privim și nu putem privi pe d. Sturdza din punct de vedere al par­tidelor de dincolo. Pentru că deviza noastră legiferată în enunciațiile repetite ale partidului și ale comitetului național este să nu ne a­­mestecăm in afacerile interioare ale fra­ților de dincolo. Dar avem și titlul de drept și dato­­rința de a judeca asupra d-lui Sturdza ca bărbat care a avut rol în chestia na­țională și care s’a atins de ea cu gân­duri ascunse, pentru ca, în fine, să-’I pre­pare chiar el — înmormântarea. Noi am combătut și combatem pe d. Sturdza personal, iar nu pe «șeful par­tidului național liberal din România». Nici­odată combătând pe d. Sturdza nu ’l-am identificat cu marele partid na­­țional-liberal din România. Și nici nu se poate identifica, pentru că d. Sturdza, devenit prim-ministru,­­și-a făcut o pro­blemă de a dovedi că nu e nici «națio­nal «nici «liberal». Aceasta e și cauza că adevărații na­ționali liberali nu se găsesc în jurul d lu

Next