Timpul, decembrie 1898 (nr. 263-287)
1898-12-01 / nr. 263
r 4 * ANUL AL DOUĂZECELEA — No. 268 UN NUMER 10 BANI ABOMAMENTELE «ppHmnpm| mSBSBPm MM mnmmah. mMHi YVHF TsissiüiüüüiSa Irm/l 1M*B No. Pentru streinătate, un an ••••••• 50 Ici gpRR | BaBBM ÎMgsBIl ■ KHKB M In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,30 b. pglSaB PȘsagS I WșMSffl hh|||H g?Bia|| M * Numérul la Agente ds journaux strangers ruc de .ferusL JL Tgfa&S JH1I.am1B1 Maubeuge, 69 |i la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70____________________________________________________________________________________________________ MARȚI 1 (18) DECEMBRE 1898 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURIJI INSERȚII Linia~36 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame • • ...............III.....................2,50 » •..............II................................5-In Pariu anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Y EXPLICAȚII INUTILE Acum curg deslușirile. Timp de două săptămâni s’au tocmit, unii— guvernul —cu gândul de a nu vinde cu nici un preț; alții—Drapeliștii — hotărîți de a da oricât li se va cere; și iar alții—Fleviștii—cu dispoziția clientului care intră în prăvălie ca să petreacă o jumătate de ceas și plictisește pe negustor prefăcându-se că nu găsește nimic convenabil. Și după ce târgul a luat sfârșitul inevitabil în asemenea condițiuni, vin lămuririle și explicațiile : acum vorbește Drapelul, vorbește d. Eleva în Dreptatea vorbește până și Voința Națională. Și toate vorbele astea, lungi, largi, sărate și piperate, nu spun nimic nou și nimic neașteptat. Se acuză unii pe alții că au zădărnicit reușita tratativelor și cu toții împreună nu înțeleg un lucru așa de elementar, că lipsea terenul priincios pentru a obține o împăcare și că fiecare din el contribuise și contribuește încă pentru ca înțelegerea să nu fie posibilă decât sub forma unei alianțe monstruoase. La ce bun, prin urmare, incriminările. Pentru orice om, cât de puțin cunoscător în ale politicei, nu putea fi un secret că tratativele din urmă se vor învârti—și s-au și învârtit—în jurul unui singur punct: șefia partidului și implicit a guvernului. Campania electorală care a precedat alegerile comunale a pregătit terenul acesta. D. Sturdza a plecat de la un capăt la cel l’alt al țerii cu fanionul șefiei pe lancie și a cerut suflării liberale să’l aclame fără rezerve. In timpul acesta disidența, care’l contesta șefia, a stat cu mâinele în sîn, sub pretextul arhi-ridicol că combătând atunci pe d. Sturdza, ar putea favoriza campania electorală a conservatorilor. Liberalii din toată țara n’au înțeles însă pretextul disidenților și au aclamat pe d. Sturdza. D’abia întors cu această cunună împrospătată, d. Sturdza a început să trateze împăcarea. Puteau oare crede disidenții că șeful reîntărit se va grăbi sa’și subscrie el însuși abdicarea, după ce se trudise atâta ca sâ’și repoleiască coroana ? Puteau el admite, cu toată seriositatea, că tratările vor trece cu ușurință peste acest prim și principal punct litigios: șefia ? Oameni politici serioși ar fi înțeles din primul moment imposibilitatea absolută de a obține o înțelegere în împrejurările actuale și nici n’ar fi intrat in vorbă. Drapeliștii n’au simțit însă cât de șubreda era temelia tratativelor și nu numai că s’au tocmit, dar s’au tocmit timp de două săptămâni, ceea ce a scoborît și mai mult, în judecata opininiei publice, capacitatea lor politică. Și acum se acuză unii pe alții. Aci nu e loc de incriminări, ci de aprecieri asupra pi șicherlîcului unora și asupra naivității altora. Și această apreciere o face lumea politică neutră, iar nu taberele în cauză. Din explicațiile ce publică acum organele celor trei fracțiuni liberale trebue să reținem două contraziceri, care dovedesc și mai bine pe de o parte că toate tratativele se învârteau în jurul șefiei, pe de alta că unii nu ’șî-au dat bine seama de rostul tratativelor. Voința Națională afirmă că delegațiunea a formulat în fața disidenților două condițiuni impuse de către majoritate, adăugând că asupra lor nu mai încape și nu poate admite nici o discuție, și anume, că șefia partidului și președinția consiliului aparțin d-lui Dim. Sturdza și că tratativele nu pot începe decât pornind de aci. Voința arată apoi că «asupra acestui punct s’a trecut repede, convenindu-se, pentru a înlesni înțelegerea, că era de ajuns din partea disidenților acceptarea acestei situațiuni de fapt.» Drapelul afirmă însă contrariul: că, «de comun acord cu comisia parlamentară, s’a înlăturat chestia șefiei, ea nefiind în discuție.» încă o contrazicere. Voința spune că «cu toții au convenit că această înțelegere nu trebue adusă la cunoștința publică printr’o remaniare ministerială imediată, ci pe baza unui comun acord asupra punctelor care fac obiectul neînțelegerilor de astăzi», iar Drapelul arată că disidenții au cerut remaniarea ministerială «înainte de discuția Mesagiului.» In aparență unii și alții se apropiaseră, în realitate însă se învârteau cu toții într’un cerc vițios, dar pentru publicul neinteresat reiese lămurit că guvernul era conștit de ceea ce urmărește, că d. Fleva a simțit scopul d-lui Sturdza, pe când numai Drapeliștii erau cu desăvârșire orbi și nu au văzut lumina decât atunci când guvernul a ridicat perdeaua. Opinia publică mai vede că rostul tratativelor nu s’a schimbat nici de astă dată, căci guvernul n’a dorit nici acum să ajungă la o împăcare, cum n’a voit’o nici în precedentele tocmeli. Și guvernul n’o vrea pentru că vede prea bine că nu o poate realiza. Partidul liberal nu se poate reîntregi cât timp va fi la putere. --------------------hgîbjibs------------------- TELEGRAME Paris. 10 Decembre Pacea americano-spaniolă Tratatul de pace dintre Spania și Statele Unite s-a semnat astă seară. Chestia cretană Canea. 10 Decembre Prințul George este așteptat la Suda la 15 Decembre. Din Bulgaria Sofia, 10 Decembre Sobrania acceptă în principiu proiectul de lege asupra organizației judiciare. Azi dimineața s’a făcut inaugurarea solemnă a rafinăriei de zahăr bulgară, în presența prințului, a demnitarilor Curții și a corpului diplomatic. Conferința contra anarhiștilor Roma, 10 Decembre Opinione zice că conferința anti-anarhistă va examina probabil săptămâna viioare raporturile sulecomisiunilor. E puțin probabil ca lucrările conferinței să se termine înainte de sărbătorile de Crăciun, dar se crede că se vor putea termina la finele lui Decembre. Călătoria d-lui Bourgeois Nil. 10 Decembre. Bourgeois a fost primit în amiență de cei două Regi și a visitat Skupstina. La prânzul de la Curte, Regele Alexandru a ridicat un toast pentru Franța și Regele Milan pentru armata franceză. D. Bourgeois a răspuns ridicând un toast în sănătata celor două Regi și pentru armata sărbească. D. Bourgeois a plecat azi dimineață la Contantnopol, via Sofia. Sofia. 11 Decembre D. Bourgeois a sosit. El a făcut o visită d-lul Stoilow și s-a dus la Sobrania, unde a făcut cunoștință cu miniștri și cu mai mulți deputați. D. Bourgeois a fost invitat la prânzul Curții de diseară. Fostul ministru francez va merge de aci la Constantinopol. Bacalaureatul în Franța Paris, 11 Decembre Intr’o conferință ținută la Sorbona, d. Lavisse, profesor, a reclamat suprimarea bacalaureatelor, ce nu servă decât ca să deprimeze inteligențele și să distrugă inițiativele. El a conchis insistând asupra necesității de a da Franței generațiuni mai bune decât până acum. D. B mvalet a reclamat un învățământ practic, care să producă din Francezi oameni de acțiune. Din Egipt Cair, 11 Decembre Guvernul are de gând să propue puterilor să proroage pentru un an activitatea Curților judiciare mixte. Un discurs al Imp. Wilhelm Berlin, 11 Decembre Primind pe președintele Reichstagului, împăratul a relevat faptul că situația internațională cere o atențiune mare, deși Germania întreține raporturi pașinice și amicale cu toate EDIHA A TREIA puterile. E nevoe deci de a procede la sporirea propusă a armatei. Este cu neputință de a face mai mult, fiind date forțele economice ale țării. împăratul a exprimat satisfacția sa asupra călătoriei sale în Palestina și mai cu deosebire asupra înțelegerii ce domnește între toți Germanii, protestanți și catolici. Din Turcia Constantinopol, 11 Decembre Zia-pașa, fost ambasador la Viena, și marele vizir au primit ordinul de a alege consilieri de Stat, spre a examina împreună cu el reclamațiunile regiei tuunurilor. Această din urmă este satisfăcută de aceste numiri și speră că vor avea o influență favorabilă asupra creditului Turciei. Moartea unui insurgent cuban Washington, 11 Decembre D. Calixto Garcia, venit aci cu o delegațiune spre a negocia cu autorităție americane, a murit de o pneumonie. ---------------------------------------------- In lintea de aur Acum când tratativele sunt pentru moment întrerupte—«rupte» n’ar fi cuvântul propriu—toată lumea se întreabă ce atitudine vor avea disidenții în fața guvernului. Răspunsul ar fi ușor când am avea de o parte și de alta oameni serioși cari nu se ceartă pentru mofturi și nu sunt gata să se împace în tot momentul nesocotind diferendele din ajun. Dar cum avem a face cu Sturdziști și Drapeliștî, răspunsul depinde de măsura vicleniei unora și naivității celorlalți. D. Dim. Sturdza a și spus că va întinde disidenților o «punte de aur» peste care aceștia să poată trece la guvern și Drapeliștii nu așteaptă decât baterea primului pilot al podului pentru a reîncepe tocmeala. Un merit nu putem contesta d-lul Sturdza, că’și cunoaște pe foștii și viitorii partizani. Și pentru că a știut să’i aprecieze, să’i cântărească, să le ghicească toate gândurile ascunse, d. Sturdza îi și tratează după cum cere consecința logică a stării lor sufletești: le arată budgetele când trebue să-l reducă la tăcere și ascunde viziunea ispititoare când nu mai are nevoe de el. A fost și de astă dată destul ca șeful guvernului să vorbească de speranța unor apropiate tratative, de «puntea de ași», pentru ca Drapeliștii să nu îndrăsnească a lua contra guvernului vre-o poziție dușmănoasă. Nici un grup politic n’a fost vre odată mai batjocorit decât au fost Drapeliștii în ultimele tratative. D. Sturdza s’a jucat cu el ca cu o minge pentru copil și s-a aruncat apoi peste bord cu o nonșalanță admirabilă. Totuși, această grupare de așa ziși oameni politici a auzit de o «punte de aur» și e gata să uite batjocura, orbită de strălucirea metalului care nonplet. Sunt, incontestabil, oameni de caracter și de inimă în gruparea drapelistă, dar numărul lor e prea mic față de cel l’aljl, cari se cresc necontenit că au pierdut avantagiile puterei și cari hotăresc în împrejurările cele mai serioase. Situația aceasta compromite reputația grupului și necinstește scopurile lui mai înalte. Drapeliștii ar trebui să asculte puțin și ceea ce zice opinia publică. Dacă ar face-o, el ar înțelege imediat că rostul lor nu există decât în două alternative : ori să reintre în partidul colectivist fără pretențiuni și fără condițiuni, ori să se afirme ca grupare intransigentă față de guvern. Toate căile intermediare sunt excluse. Dacă se gândesc la aur, grăbească-se să treacă puntea ; dacă îi mișcă însă adevărate sentimente politice, aîi datoria să dovedească repede că nu-I amăgește aurul. ------------------------ISSfó KfH----------------------- In chestia școalelor din Brașov Drapelul de azi publică o srisoare din Bașov, din care extragem pasagiile următoare: « .... E destul de clar că biserica S-tulul Nicolae din Brașov are bază de drept asupra pretențiunei și nu altă biserică din Transilvania. Cu toate acestea, in privința aceasta ne-am așteptat la discuțiuni și la intrigi chiar. Ne-am așteptat, căci cunoșteam slăbiciunile omenești și împrejurările între cari trăesc cele două partide de aici — așa trebue să vorbim, — unii oameni de la biserica din Cetate, nu cei din Scheiu. Cum să se poată suferi să primească bani numai cei de la Sf. Nicolae ?! Să devină și mai puternici de cum sunt? ! Românismul să sufere una ca asta?! Și tocmai la «popa Voina»?! etc. etc. Un păcat e acesta de care suferim în toate părțile, în toate Statele. Tendințe pentru acapararea puterei — hegemoniei, — grandomania că dacă se regulează chestiunea rentei, trebue să se reguleze așa fel ca să devină proprietatea exclusivă a școalelor — deși admit și d-lor că până acum s’a dat bani școalelor pe baza pretențiunei bisericii S-tulul Nicolae. Prin aceasta însă după, cum se vede clar, lucrul are să se încurce grozav. Se vor începe și acum a se pune bețe în roate, acum când e vorba de a se cere cu stăruință rezolvarea chestiunei pretențiunei, pentru ca în București să se afle pretexte a nu o rezolva, încercarea aceasta a d-lor Popp și D. Manole e însă foarte indrăsneață. Noi nu putem vedea în întreprinderea aceasta altceva decât un semn că guvernul românesc nu poate resolva chestiunea. Guvernul românesc a făcut destul de hotărîte promisiuni la Mitropolia din Sib,imă astă primăvară, prin oameni trimiși anume și s’a angajat că o regulează numai să fie lăsat în pace. Și Mitropolia s’a ținut de vorbă. Telegraful Român a tăcut multă vreme, ba învinuia pe d. Take Ionescu. A tăcut însă și el numai până cei de la Mitropoie s’au convins că la București nu se ține cont de ce s’a promis. I s’au deslegat apoi gura și Telegrafului Român. Și acum s’au căutat nouă pretexte și motive. Cele vechi nu mai putea fi avea valoare în situațiunea schimbată, în urma intentărei procesului. Până acum adică tot domnii Popp și D. Manole declarau că nu se dau banii din cauză că e părintele Voina în Eforie. In zadar li se răspundea că un guvern românesc nu poate să pericliteze o instituțiune românească de valoarea școalelor românești din Brașov, din motivul că urăște pe un om, pe care ca preot la biserica din Scheia, de care e legată existența școalei, îl trimit credincioșii acestei biserici să-l reprezinte în forurile școlare; — până acum se susținea acest motiv. Era altcum, sigur, o tragere pe sfoară. Sigur alte motive va fi împedicat pe guvernul românesc spre a sista plătirea rentei. Și acum tot alte motive trebue să existe, în urma cărora nu poate regula afacerea. Motivele aduse de d-nii Popp și D. Manale n’au baze reale. Evident e doar că școala nu poate pretinde regularea, ci numai și nauia Lio CiiCO. Sf. Nicolae, căci numai ea are baze de drept». --------------------s|«WN----------------—— Afacerea Dreyfus — Prin fir telegrafic — Paris, 10 Decembre In urma sentinței Curții de casație privitoare la Pitqiart, consiliul de resboiu nu se va întruni la 12 Decembre. Paris. 10 Decembre Circulă știrea că d. de Freycinet ar fi decis să examineze și să resolve el Însuși Gestiunea punerii în libertate a lui Picquart. Paris. 10 Decembre Veltiva locotenentului-colonel Henry adresează decanului ordinului avocaților o scrisoare în care zice că Reinach, afirmând că bărbatul ei este un trădător, ea are dreptul de a traduce pe calomniator Înaintea juraților și roagă pe decanul avocaților să acorde din oficiu un apărător săracului, văduvei și orfanului, căci ea este o vâduvă săracă și că acela care se pune sub protecția sa, este orfanul la cot .-colonel Hary. Paria, 11 Decembre După Liberté, ar fi iminentă aplicarea unei decisiuni provizorie, luată in mod instantaneu de justiția militară, în privința lui Picquart. Paris, 11 Decembre D nil Derouléle și H .bert au reușit să pătrundă într’o Întrunire revisionistă ținută la La Villette și să pronunțe acolo câteva vorbe. Adunarea a votat apoi o ordine de zi în favoarea lui Picquart. —-----------------------------------—------ Criza din Ungaria — Prin fir telegrafic — Budapesta, 10 Decembre Camera deputaților.— D. Lang, vice-președinte, deschide ședința ln mijlocul unei agitațiuni vii. Când ministrul președinte, baron Banffy, intră în sala ședințlor, opozția se dedă la un sandal enom, care silește pe vice prepreședinte să suspende ședința. Președintele consiliului de miniștri părăsește sala, unde continuă cea mai vie agitațiune. Ședința se redeschide după zace minute. Vice-președintele anunță intențiunea sa de a demisiona, pentru că n’a găsit sprijinl partidelor pentru a procede la alegerea președintelui. In acest moment d. Kubik, deputat al extremei stânge, încearcă să se repeadă la fotoliul ministrului-președinte. Partidul liberal înconjoară pe baronul de Bănffy. D. Kubik este condus la locul său de către partizanii tehni aci urmează un zgomot de nedescris. Ministrul-președinte face să se citească un rescript regal prorogând Reichstagul până la 17 Decembre. Șdința se ridică în mjlocul celei mai mari agitațiuni. Budapesta, 10 Decembre D. de Szillagyi fost președinte al Camerei deputaților, și d. Lang, fost vice-președinte, a ieșit din perfidul LberU. Baronul de Bâoffy a plecat la Viena. Viena, 10 Decembre Imperatul a primit azi pe baronul de Bauffy In modul cel mai grațios și in timpul audienții care a ținut peste o oră, primul ministru unguresc a făcut Suveranului un raport amănunțit asupra situației. Baronul de Baffy a conferit cu contele Goluchowsky, d. Krilay și ministrul președinte conte de Tiiua. Primul ministru unguresc va pleca la noapte la Budapesta. ----------------------HHRIS#---------------------- Dim. A. Sturdza în chestia națională Tribuna din Sibiu continuă a discuta politica națională a d-lui Dim. A. Sturdza. Iată ce scrie in numărul ei de Sâmbătă, 28 cor.: «Cutezătoarea, neromâneasca și păcătoasa scrisoare redactată de d. Sturdza «în ziua lnălțărei Domnului» 1894, cu scopul incalificabil de-a pecetui coborîrea cauzei noastre naționale, este un document sdrobitor pentru a dovedi că intențile adevărate ale «bărbatului de Stat», pe atunci atât de vorbăreț, erau de a pune mâna pe șefii cauzei naționale și, în consecință, pe cauza însăși. Atitudinea regretabila, râsbunătoare, denundantă și calomioasă a d-lui Sturdza în discursul său de la Orfeu constitue un document tot atât de sdrobitor, pentru faptul că d. Sturdza de pe atunci făcea totul ca să se recomande ca «om de ispravă» — d-sa zicea «samsar cinstit» — cercurilor politice conducătoare de la Viena și mai ales de la Budapesta. E atât de nechibzuit acest cărunt bărbat politic, atât de pripit și atât de nenorocit, în toate acțiunile sale, încât își trădase planurile sale d sa de pe vremea opoziției. Când, după nenumărate și neobosite sforțări, uriașe dar și impure, d. Dimitrie Sturdza a reușit să ajungă la guvern, d-sa a dat pe față în toată goliciunea repulsivă faptul că frazele frumoase cu cari lupta in opoziție erau numai paravane, că ideile ce le lansa la marile întruniri publice erau numai afișe de speculant, — în scopul egoist de a se vedea cocoțat la putere. De la 1895 încoace, de când machiavelicul «naționalist» ’și-a văzut visul cu ochii, s’a văzut prim-ministru, — un șir nesfârșit de grave dezastre pentru chestia națională urmată — din grația lui .. Discursul de la Iași, acel faimos discurs, era inaugurarea atitudinei d-lui prim-ministru Sturdza față cu chestia națională. In acel discurs, ținut după abia 7 zile de guvern, la 13 Octombre 1895, d. Sturdza a dat cu buretele peste tot ce a vorbit in cauza noastră ca opozițional. Cu o desinvoltură surprinzătoare, d. Sturdza, omul care cerea guvernului conservator să intervină pentru noi, declara acum că : «Avem să ne abținem cu toții de la orice act de agitație în afacerile interioare ale Statelor vecine și în special ale monarhiei au^houngare». Distinsul nostru luptător, d. Aurel C. Popovici, în desvelirile sale neuitate, a dat lovitura de moarte eroului de scuze și complicilor săi. Inteprivirile noastre am trebuit să semnalăm și să înfierăm și noi atitudinea «națională» a d-lui Sturdza precizată în discursur d sale de la Iași. Noi nu privim și nu putem privi pe d. Sturdza din punct de vedere al partidelor de dincolo. Pentru că deviza noastră legiferată în enunciațiile repetite ale partidului și ale comitetului național este să nu ne amestecăm in afacerile interioare ale fraților de dincolo. Dar avem și titlul de drept și datorința de a judeca asupra d-lui Sturdza ca bărbat care a avut rol în chestia națională și care s’a atins de ea cu gânduri ascunse, pentru ca, în fine, să-’I prepare chiar el — înmormântarea. Noi am combătut și combatem pe d. Sturdza personal, iar nu pe «șeful partidului național liberal din România». Niciodată combătând pe d. Sturdza nu ’l-am identificat cu marele partid național-liberal din România. Și nici nu se poate identifica, pentru că d. Sturdza, devenit prim-ministru,și-a făcut o problemă de a dovedi că nu e nici «național «nici «liberal». Aceasta e și cauza că adevărații naționali liberali nu se găsesc în jurul d lu