Timpul, martie 1899 (nr. 47-71)
1899-03-02 / nr. 47
DOVADĂ DE DEMENȚĂ _____ 9 Cuvintele nesocotite, rostite de primul ministru al teri la întrunirea de Vineri seară a majorităților parlamentare, n’aui fost desmințite de autorul lor, cu toate că d. N. Fleva a căutat, în cursul discursului ce a pronunțat Sâmbătă în Cameră, să-l tragă de limbă. D. Dim. Sturdza a încercat să atenueze oarecum gravitatea declarațiunile d-sale din ajun, dar nu a putut contesta că discursul său din sala Senatului a fost exact reprodus în toate ziarele independente Rămâne deci stabilit că primul sfetnic al Coroanei a făcut declarațiunile următoare: 1. Că M. S. Regele dorește să se voteze legea electorală și cea a învățământului profesional, și anume: fără nici o modificare; 2. Că dacă proiectele acestea nu vor fi votate tale quale, d-sa (d. Dim. Sturdza), nu va putea cere Suveranului ca să-ș i acorde prezidarea viitoarelor alegeri legislative ; 3. Că d-sa constata existența unor intrigi contra d-lui M. Pherekyde, ministrul de interne; și 4. Că legislatura actuală a fost stearpă, ceea ce constitue un alt motiv pentru ca d. președinte al consiliului să nu aibă curagiul de a pretinde direcțiunea alegerilor viitoare. Amestecul Suveranului în luptele politice militante constitue un act de demența, cu atât mai condamnabil cu cât îl comite însuși primul-ministru. Este deja destul de trist când Suveranul unei țări trebue să deștepte pe consilierii săi asupra nevoilor urgente ale Statului sau asupra măsurilor de luat pentru a restabili o stare de lucruri păcătoasă; dar când se produc asemenea cazuri, este cuviincios ca miniștrii să aibă cel puțin prudența elementara de a nu divulga extrema lor incapacitate, spre a nu amesteca pe Suveran în polemicele politice. Guvernanții noștri actuali n’au nici atâta obraz și inteligență. Ei se servesc de Capul Statului fie spre a îmbărbăta pe partizanii lor descuragiați și desgustați, fie spre a-i amenința. Asemenea fapte ies din cadrul unei discuțiuni serioase: autorii lor sunt candidați ai ospiciilor sanitare. Adeverul vorbește azi de legi regale, sub care curent denumește proectele «cerute de M. S. Regele», cum a zis d. Sturdza la întrunirea majorităților. El, nu este aceasta o consecință a atitudinei guvernului față de Suveran? Și nu este oare periculos când un guvern legitimează asemenea denumiri și anticonstituționale și periculoase? Presupunând chiar că miniștrii actuali se supun unui imbold al Suveranului, că legea electorală, de pildă, le-a fost cerută sau impusă, în urma unor împrejurări care au produs forțamente o cerere de asemenea natură, cum au fost ingerințele și brutalitățile stăpânirei în alegerile comunale de la 1 Noembre, —însemnează oare aceasta că proiectul guvernului trebue admis așa cum a fost alcătuit ? Ideia-mamă a putut porni de la factorul care veghează asupra tuturor partidelor, în interesul superior al Statului, dar de aci până a crede că și amănuntele de executare sunt și ele un desiderat superior, este o distanță enormă, o deosebire fundamentală. Partidele politice pot cădea de acord asupra necesităței unei reforme de interes general, cu sau fără imbold exterior; când vine însă momentul executării, se cuvine ca toate grupările politice de guvernă meni să se rostească, să examineze proiectul cu de-amănuntul, să -l discute și să se facă apoi o lege care să fie rezultatul luminei date de toți. Procedura electorală este una din acest fel de legi, căci ambele partide de guvernământ vor fi chemate să o aplice. Liberalii sunt azi la putere și speră să aplice el noua procedură: cine le garantează însă că prima aplicare a legii nu’l va găsi în opoziție ? Afară de aceasta, dacă este într’adevăr vorba de a garanta în mod mai eficace secretul votului și libertatea alegâtorilor de a se pronunța după conștiința lor, nu cere care logica cea mai elementară ca reprezentanții tuturor cetățenilor să aibă măcar dreptul de a interveni în discuțiune și a contribui cu ideile lor la alcătuirea unei legi într’adevăr bune ? Așa este logic, dar nu așa vrea guvernul. Guvernul cere majorităților să se voteze proiectul așa cum este alcătuit acum, fără nici o modificare. Guvernul nu admite nici o discuțiune, nici amendamente, iar când constată că până și unii din partizanii săi se opun la adoptarea câtorva din dispozițiunile proiectului, el o interpretează ca o ostilitate față de banca ministerială sau față de unul din miniștri și le cere supunere oarbă, necondiționată. Așa fiind, nu mai poate fi vorba de o intențiune lăudabilă, ci se impune credința că guvernul vrea să facă o lege numai penreu el și pentru scopurile sale. Cu atât mai condamnabil e atunci faptul că miniștrii se ascund sub o problematică cerință a Suveranului Ce ar fi zis liberalii dacă în primăvara anului 1895 guvernul conservator ar fi dat de procedeuri analoage când a propus legea minelor ? Nu era și aceasta o lege de interes general ? Nu s’ar fi putut spune și atunci că M. S. Regele aprobă această lege? Ce scandal enorm n’ar fi făcut partidul liberal dacă guvernul conservator întrebuința atunci sistemul de care se slujește acum coteria colectivistă! Noi suntem dispuși a crede că, în fața interesului superior al țării, se vor găsi și destui liberali cari să desaprobe apucăturile guvernanților de azi. Amenințările nu pot avea curs față de oamenii cinstiți, mai ales când ele se produc cu atât de puțină logică și iscusința, cu o dovadă evidentă a iresponsabilității cerebrale a guvernanților de azi. ---------------------y&Sîtm-------------------- TELEGRAME Din Camera franceza Paris. 11 Martie Camera deputaților. — In cursul discuției budgetului pentru roboții, d. Sembat, socialist, cere suprimarea atașaților străini, pentru că nu servă decât la oganizarea spionagiului. D. de Fceycinet combate amendamentul și zice că există foarte puține secrete de descoperit. Fiecare națiune cunoaște sistemele de mobilizare ale celorlalte națiuni. D. de Freycinet preferă pe spionii pe cari îi cunoaște, decât pe spionii necunoscuți, de cari trebue să le păzim. Amendamentul se respinge. Supunerea Filipinelor Washington. 11 Martie Generalul Otis îndeamnă guvernul a înceta negocierile cu resculații și să întreprinză o campanie ofensivă, până când Filipinele vor fi supuse. Din Ungaria Budapesta, 11 Martie Primind o deputațiune care i-a remis o adresă de onoare, d. Zsell, ministru președinte, declară că dorește o pace durabiă și potolirea spiritelor, astfel ca Parlamentul să aibă multă vreme o activitate folositoare; programul d-lui Zell este o aplecare sinceră către dualism și menținerea principiilor liberale pe baza cărora trebue să desvoltăm instituțiunile Statului național ungar. Budapesta. 11 Martie Camera magnaților a adoptat budgetul după o scurtă discuție. ---------------------------MHHHN-------------------------- SPIRITUL BISERICES D. Alexandru Mocsonyi publică în Telegraful Român din Sibiu, cu prilegiul instalării noului Mitropolit Mețianu, articolul următor : «Biserica serbează Duminecă o zi de bucurie. După o văduvie—de astă dată cam îndelungată—biserica va celebra solemnul act de instalare al înalt Prea Sf. Sale Archiepiscop-Mitropolit Ioan Mețianu ; ea va saluta cu iubire, venerațiune și însuflețire Capul ei suprem, și ea va saluta în venerata persoană a Inalt Prea Sf. Sale reînvierea acelei legături prețioase intre biserică și iubitul ei Domnitor, ce o constitue împreunată încrederea Majestății Sale și a bisericei,o încredere împreunată, care a înălțat pe înalt Prea Sfinția Sa la scaunul mitropolitan. Trecutul lung și bogat în fapte mari și merite neperitoare al înalt Prea Sf. Sale ne servește de garanția unul viitor promițător. Biserica întreagă își așează încrederea sa în probata Înțelepciune și neobosita energie a înalt Prea Sf. Sale, și toți fiii devotați biserices, cu suflet și devotament vor sprijini intențiunile și instianțele nobile ale Înalt Prea Sf. Sale în înalta, dar greaua sa pozițiune. Privirile tuturora vor fi îndreptate spre distinsa figură a înalt Prea Sf. Sale, și inimile tuturora vor fi cuprinse de un sentiment, de sentimentul bucuriei asupra actului festiv de întronizare a înalt Prea Sf. Sale. Actul înălțător de întronizare a Mitropolitului, însuflețirea generală asupra acestui eveniment momentos, — astfel de momente, pare că, dispun spiritele a se orienta asupra situațiunii și misiunii bisericei și dintr’un punct de vedere mai general. Și care fiu devotat bisericel n’ar simți gravitatea situațiunii, în Duelul Moruz?Ilonel Brătianu “". Ni se comunică Următoarele piese : i Domniei Sale , Domnului Ion I. C. Brătianu Domnule. Acum, când toate legăturile legale, care până astăzi puteau să pite piedică unei întâlniri între noi sunt definitiv rupte, viu să vă reclam singura satisfacere cu care onoarea se poate acomoda. Dacă a^i socotit un minut că totul se sfârșise între noi printr’o convenție scrisă, convenție pe care împrejurările mă sileau imperios să o primesc, vă recunosc în aceasta. Dar în nici un caz lașitatea nu va putea să formeze un scut pentru d-voastră: încercând a vă sustrage printr’un refuz de la provocarea cu care vă pălmuesc, nu veți face asta decât să dați represaliilor inevitabile un caracter de brutalitate pe care ’l-ași deplora. (*s.) SEBASTIAN MORUZZI 23 Februarie, 1899 II . Domniei Sale Domnului Sebastian Moruzzi Domnule, Aștept martorii d-voastră. 24 Februarie ION I. C. BRĂTIANU III Domniei Sale Domnului Sebastian Moruzi Scumpe amice. In urma scrisorei ustrageantă ce ai adresat d-lui I. I. C. Brătianu, ne-am întâlnit cu martorii constituirți de d-sa, d-nii general Wartiadi și avocatul Stătescu. La cererea noastră de a stabili condițiunile duelului, d-lor aț cerut să se hotărască mai întăiă dacă d-ta ai dreptul de a cere satisfacție. Am răspuns printr’un refuz de a intra în discuție amănunțită asupra primelor cauze din care aui isporit provocațiunea, subsemnalii primind însărcinarea de a te secunda pe cuvântul ce ne-ai dat că onoarea d-tale a fost greu atinsă. Am adăugat că suntem gata pentru a evita orice discuție, de a recunoaște d-lui Brătianu avantagiile ce decurg din dreptul de ofensat în urma scrisoarei ce i-afi adresat. D. avocat Stătescu ne-a răspuns că, cunoscind personal toate amănuntele afacerei, na primit să fie martor decât cu convingerea că nu este caz de a eși pe teren și că persistă în vederile d-sale. D. general Warthiadi s’a raliat la opinia d-lui Stătescu. Neputând ajunge la nici un resultat, ne-am retras, considerând misiunea noastră terminată. Primește, scumpe amice, o strângere de mână amicală. Colonelul TELL. A. CALLIMACHI. Bucureșt, 25 Februarie 1899. -------------------------------------------------------------- care se află biserica in zilele noastre ? ! și care fiu devotat bisericel n’ar fi pătruns de sublima misiune culturală a bisericei ?! Gravitatea situațiunii își află expresiunea în acel conflict profund, care subversează între spiritul bisericei și spiritul modernei concepțiuni de viață. Ca și o stâncă in mijlocul valurilor furtunoase, așa stă biserica astăzi, izolată, în mijlocul curentelor dușmănoase ale acestei direcțiuni moderne, în contra cărei influențe nici Statul, nici societatea nu s’a putut imuniza pe deplin. «Concepțiune realistă a vieței» — se zice de această direcțiune. Realistă, căci potențele ideale ale vieței nu le privește de potenții reale, ci numai de niște prejudici și iluziuni ale spiritelor naive, și prin urmare nu le atribue nici o valoare reală, sau numai într’atâta, încât ele pot fi utilizate de către «realiștii practici» spre exploatarea «spiritelor naive.» Cum astfel se poate preciza spiritul acestei moderne direcțiuni realiste. Pe lângă o astfel de concepțiune a vieței, n’are să ne surprindă de fel devaloarea generală a concepțiilor și principiilor morale ce o putem constata pretutindenea, și, durere, în deosebi in patria noastră proprie. N’are să ne surprindă dacă vedem de cât de rapid a decăzut la noi în țară morala publică și privată în ultimele decenii, dacă vedem cum sentimentele religioase, chiar și ale maselor poporale, astăzi încep deja a se slăbi idealea prin favorizarea legilor țării, inspirate de acest curent ; dacă vedem că renegatismul la noi în țară se taxează astăzi de o virtute patriotică, iar patriotismul se privește de către o ceată de oameni drept o marfă de târg, dacă stârpirea și celor mai elementare sentimente de pietate către părinții și cinstitul lor nume de familie, erezit nepătat de la el,— astăzi la rol în țară — a devenit pentru clasele întregi ale societății un mijloc indispensabil de subsistență materială. El bine, ridicarea slăbiciunilor de caracter la rangul virtuților și degradarea virtuților la nivelul unor articole de comerciu, oare astfel de aparițiuni nu constitue neindoiasele criterii ale decadenței morale ?! Vedem și aci, doctrinele false corump moravurile bune ale popoarelor. Căci fals este realismul acela care în ordinea fizică a lucrurilor nu cunoaște alte potențe reale decât împins și presiune, iar in ordinea morală a vieței nu altele decât principiul celui mai tare și al egoismului. Istoria ne învață tocmai contrariul: în viața popoarelor potențele ideale sunt cele mai eficace potențe reale. Virtuțile cetățenilor, libertatea, dreptatea, morala In viața publică— aceste potențe ideale sunt acele potențe reale, carețntemeiază și garantează prosperarea, gloria și înflorirea Statelor și a popoarelor, iar demoralizarea distruge organismul lor și duce spre prăpastie State și popoare. Vedem deci că pretinsul realism este un pseudo-realism, și că adevăratul realism nu este altceva decât adevăratul idealism. Trăim într’un pericdl de transițiune. Două direcțiuni a vieței, diametral opuse: idealismul și pseudo-realismul, stau în luptă crâncenă, iar noi ne găsim in mijlocul acestei lupte gigantice, a cărui isbândă are să decidă poate pentru secole asupra soartei popoarelor și a civilizațiunei. Astăzi pseudo-realismul este încă cuceritor, el și-a cucerit State și clase conducătoare ale societății, iar unicul azil al idealismului este singură numai biserica, care în toate formele sale, în toate timpurile și la toate popoarele, după firea ei genuină, are să reprezinte direcțiunea ideală a vieții în evoluțiunea omenească. De aci putem pricepe că: de ce este îndreptat curentul anti-idealist în deosebi și în prima linie în contra bisericii, —și că: de ce stă astăzi biserica isolată în mijlocul curentelor dușmănoase ale Statului și ale societății ? De aci putem judeca toată gravitatea situațiunii în care se află astăzi biserica. De aci putem cuprinde însă totodată și importanța imensă ce o are misiunea culturală a bisericei în viața popoarelor ; putem cuprinde și spiritul adevărat al acestei misiuni culturale care nu poate fi altul decât spiritul moralității. Scurt , misiunea culturală a bisericei este moralizarea popoarelor. rici.Aceasta este misiunea fiecărei biseBiserica noastră națională însă, are să urmeze în misiunea sa culturală o țintă îndouită: moralizarea și conservarea națională a poporului român , căci biserica noastră, ca parte integrantă a Românismului genuin, este biserică națională, iar ținta îndouită a misiunei sale culturale este și îndouit de grea, căci în zilele noastre poporul român nu numai în moralitatea sa, ci și în existența sa națională este amenințat de spiritul pseudo-realist ce domnește astăzi în Ungaria. Dar biserica națională, misiunea sa sublimă și grea numai în neștirbita ei organizare o poate îndeplini. Conservarea neștirbită a așezămintelor și instituțiunilor bisericești, susținerea neștirbită a principiului autorității și disciplinei bisericești, neștirbita domnie a interesului comun și necondiționata subordinare de orice interes particular, spiritul legalității, dreptății, frățietății, al patriotismului și loialității către Tron — acestea constitue spiritul bisericei de care tot fiul devotat bisericei este, și are să fie însuflețit, și acest spirit va fâlfâi negreșit și asupra festivităților frumoase de instalare. Spre durerea mea, starea prezentă a sănătății mele nu-’mi permite a participa în persoană la ele, dar să-mi fie permis a saluta și felicita, cel puțin din depărtare, pe înalt Prea Sânția Sa în fruntea bisericei noastre naționale, și însuflețit de spiritul bisericei, felicit pe înalt Prea Sânția Sa cu deviza lui Constantin ce-i strălucea pe firmament: «In hoc signo vinces!» Birchiș, 24 Februarie v. (8 Martie n.) 1899. ALEXANDRU MOCSONY J. --------------------------------------------------------------- DIN ITALIA — Prin fir telegrafic — Roma, 11 Martie Agenție Ștefani desminte știrea care zice că d. de Martino a înaintat încă o notă la Tsung l-Yamen. Roma, 11 Martie Italie spune că incidentul de la baia Sammun își va urma cursul lui regulat după uzurile diplomatice. Italia poate foarte ușor să ocupe baia Sammun, însă ministerul ezită de a lua această deciziune, c voește să întrebuințeze toate resursele diplomatice ca astfel să poată ajunge la o soluție pacinică. Roma, 11 Martie Secțiunile Camerei au numit o comisiune favorabilă proiectelor guvernului, între cari acela privitor la incorporarea militară a personalului din serviciul poștelor și a recidiviștilor (?) Roma, 12 Martie La alegerea legislativă care a avut loc astazi, d. Chiesi, publicist, unul din condamnații politici din Milano pentru faptele săvârșite în luna Maiti, a fost ales deputat din Paris. Roma, 12 Martie După Italie, o conferință a ambasadorilor Rusiei, Austriei și Franței este convocată pe mâine la Consulta, sub președinția d-lui Canevaro, pentru a examina Constituțiunea din Creta. -------------------------------------------------------- Instalarea Mitropo fiSețianu Organul autorizat al Românilor de peste munți, Tribuna din Sibiu, salută în termenii următori pe noul Mitropolit Ion Mețianu: «Mâine, Duminecă, noul Mitropolit al bisericei gr.-ort. române, I. P. S. S. Ioan Mețianu, va lua în mod oficial în posesie scaunul văduvit al mitropoliei și va fi instituit de cap al bisericii sate. Mâine se va săvârși ultimul act prin care I. P. S. S. va fi investit cu întreaga putere de a conduce destinele bisericei încredințate înțeleptei sale ocârmuiri. Mirele mult dorit va fi mâine introdus oficios în casa miresei sale iubite. Mire dorit și iubit, fii salutat și din partea noastră ! Increderea credincioșilor Tél Te-a ridicat la această, cea mai înaltă demnitate ce -Ți poate acorda neamul Téll, fii mândru de încrederea de care ai fost împărtășit! Iubirea neamului Téll Te-a ridicat, din treaptă în treaptă, până la această cea mai înaltă demnitate, resplătește-i iubirea cu sinceră și devotată iubire de neam! Dorul credincioșilor bisericei Tale de a Te vedea muncind și aici cu același zel și devotament cu care ’Ți ai împlinit chemarea până acum, Te-a adus la mijlocul nostru , fă ca credincioșii Tei să nu fie înșelați în așteptările legate de Tine! Mire al bisericei gr.-ort. române, fii bine venit în mijlocul nostru! Zestrea miresei Tale e sărăcăcioasă, și totuși represintă o comoară neprețuită. Zestrea ce ’Ți-o aduce mireasa Ta este iubirea de neam, de limbă și de lege; este iubirea și dorul de libertate, curajul și perseveranța în luptele seculare ce le-a avut și le are; un nume nepătat, cu care sunt înfrumusețate toate paginele istoriei neamului românesc; îngrijește bine de comoara ce Ți se încredințează ; chivernisește bine zestrea mi •