Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)

1923-03-21 / nr. 16

Ulii, JMPIWM.. *». 16 ABQNAVENTE un­g**Pr. 1.«* 4m 6 , %r it 200 $ Inni .! „ 160 Pento*­preoț*, fl­ăv râtâta/i, intelictualî, st­ftcowwwh ți muncitori­, se fac» a reducan de to *h>­­ Pentru etveliizare «tât costul abonamentul«! cât și costul­­ exemplar tritil «h­* dublu TELEFON No. 6/55 " ' «ÜBT DIRECȚIA UNIM COMITET PRIMEEâGTOR­I 1.10LDEA RADULESCU Marci* «Meter id­estwsaats H ewMtU ia to­­picspitavm «en Mana a tonAtțtef, ț**m pastrarea tormeîoe­­t»»u»e­vetbi, dar »fan­t pururea locu — iată ce este masétiitismul. M. Balnescu Mwțuri gț REDACȚIA ȘI ADIVUL«9TIIAZIA BUCUREȘTI CALEA VICTOR ® la, ea, PUBLI € rFft*»A­s« Prime$i» ta a:.5...x&t8îATIa zmnlui $1 tA TOATE A Sangii LE BI PUBLIC N­AJJ5 Cora&penetenta privitoare kt ftedseih trebue adresată Primul că­­minata v Manuscrisele nepubecate se crd; domnii autori sunt rageți să-și păstreze copia Cum sa „votează­* o Constituție! __ »J+ — Ziua de eri în Capitală - Ziua de ézi a complectat atmosfera de provocare și silnicie în care guvernuul își sineSaipue că poate i­ofj-wissio­n a­rai o Constituție era baione­tele a trei dawssii de infante­rie svârlite violent a supra Capitalei sugrumate, se poa« fie opri o mișcare sau un gest sporadic al messȘiessei, dar «as se poate „vota" o Gonstitiufie, care trebue să fie — prin «Se­­raKifie și prin firadifie — con­tractul liniștit al împrejmu- viețisirii nani popor ! Ceea ce s’a petrecut eră pe sărăsiie Capita­lei este o m­isiu­ne și o infasnie. E o rușine fi­indcă s’a degradat­ țara in­­ fața străinilor ce sunt mar­tori inutilelor erori cu cari ’guvernul își tfixează valoa­­r­ea morală a Constituției ta­masaiei întregite. E o infamie fiindcă tot ce s’a petrecut eri era cu totul de prisos elater pentru inte­resele mărunte ale gsswem­less era nevoie de nici una din ororii ® cari n’a a făcut de­cât să suisfîîn­eze cu un trist adevăr «la«Sarefiste sensațio­­nale deja „Daci ® 0. Chaverraul și-a dictat singur sentința, așa cum și-o diete ®* să toate «»«voracele cari-și pierd capid. —taasd^saar^»~­ Ce mai așteaptă cuvemul ? Sve Banae Țu­țâș petrecute, orf, și de­­plarațiie cari le ap twceodat, făcute de oameni­ politici cu slisuurilere, de la o tribună publica, trebue sa puc­­pe gânduri pe toți oci­­i mai n­uți­aram de iubire pentru țara aceasta.­­S'a putut crede la un moment dat C» kcrurile nu vor lua o întorsătură atât de gravă, s’a putut spera, ju­decând după șovăiala și incertitu­dinea în care plutea întreaga actici­­­e a opoziției, că guvernul se mtă­­iește, dimpotrivă, prin felul în care partide adverse își manifestau disprețul și dezgustul lor pentru proiectul Constitcuției, s’a putut nă­dăjdui în fine ca toată această pro­testare contra elaboratului liberal î nu era pornită decât din datoria de a se face guvernului o opoziție cu .Orice preț e dar că în cele din urmă partidele adverse vor­ ceda, și minis­terul Brătianiu își va trece în ținute .Constituția hîr, k­ai bine, n’a fost așa. E Departe de a se potoli și dezarma, dele de opozi­ție s’au organizat m­ă ga au apărut ori, în fața ce­­­lor chemați la întrunire, și a­­poi, pe uliță în fața baionetelor, ca niște înjghebări politice hotărâte să meargă până la realizarea definiti­vă a idealului lor; înlăturarea nouei Constituții, prin desființarea guver­nului Brah­am. Pentru aceasta, opoziția coalizată s’a adunat la ,,Dacia“ și a dat de a­­colo semnalul luptei. Noi zicem­ semnalul războiului civil, și credem că nu suntem prea departe de reali­tate când adăugăm că, în cazul când d- l­ Brătianu n­i se decide să pără­sească puterea, semnalul acesta­­ va fi semnalul revoluției. iVcm d Brătianu să împingă lu­crurile atât de departe, este d-sa așa de rău informat în­cât, ignorând cele ce s’au spus eli la Dacia de către reprezentanții provinciilor no­i, și răsunetul pe care aceste de­clarații îl vor avea în țară, să se în­căpățâneze a rămâne mai departe la cârma statului numai ca să mai­­ aibă odată prilejul de a reprima? Dar crede oare d-sa­că se poate face­­ vreo asemănare între starea de spi­rit generală de la 1907, și între cea de acum? In tot cazul, cât de departe san­iem­, vai, de destinderea u acum un an, în numele căreia a luat puterea actualul guvern...* Și atunci, și în tot timpul acestor Cinci ani cari au urmat războiului, au avut loc în țara noastră, *— ca mai în­ toate țările cari au suferit prefaceri mari pe urma formidabi­lului cataclism mondial, ■— lupte și frământări politice și sociale din Cele mai înverșunate. Nici­odată în­să în tot acest timp, ori­cari ar fi fost organizațiile politice în luptă, cei oricari ar fi fost ținta urmărită, nu s’au auzit pronunțându-se, de că­tre reprezentanții­ provinciilor noui­. Cuvântul cărei arde buzele­, dedipa­rea, sau acela care face să se cutre­mure carnea pe trupul omului pein­tre tagmă pentru țara sa: revoluția!­­IA trebuit să avem un guvern, £ e* irit la cârma Statului în numele des­tnder­ii, care voia să însemne ar­­monie­ și în numele, competinței și în­țelep­ciunei sale politice, pentru ca să ajungem în mai puțin de un an aici unde am ajuns. Fiindcă nu pu­tem crede că oamenii cari compun și susțin actualul minister vor avea încă orbirea să susțină că fap­tele nu prezintă nici o gravitate. Nu suntem dintre aceia carii do­rim țarei noastre binefacerile răz­boiului civil, și nici nu încurajăm pe nimeni pe necasat cale. Dar dacă oamenii cari au apucat pe drumul acesta din desnădejde sau dintr’o greșită înțelegere a me­todelor de luptă politică, au trecut de la vorbă La fapta — care e dato­ria unui bun român, decât de a în­lătura de urgență răul, înlăturând cauza lui? Ori, cauza tuturor relelor și, pe deasupra, a acestui rău mai mare și mai teribil decât toate, cu cari sun­tem amenințați acum: anarhia, și poate și revoluția, este guvernul. El însuși trebue să înțeleagă aceasta, fiindcă el însuși și-a cret, de altfel un blam dureros de elocvent e și mărturisind, prin măsurile luate, că nu se mai poate menține decât prin forță. Se putea oare un mai nimerit răspuns la acest formidabil strigăt de desaprobare pe care o țară întrea­gă i-l aruncă în față? Ce mai așteaptă clar guvernul? De ce nu face el cu un minut mai de­vreme, gestul patriotic pare să-l rea­biliteze în fața istoriei, și să redea tarei liniștea de care are nevoe? I. Joldea Brădulescu. MiantiiT' pi­ilesc străinătatea într’unele ziare streine, ca de pildă „Le Intr’unele ziare streine, ca de pildă „Le Temps“, s’au putut citi, știri trimise din Ro­mânia și în care se spunea că opoziția a­­probă toate proectele de legi ale guvernu­lui brătienist și că mai ales acela al Cons­tituției, n BTOVocat o adevărată satisfacție în țară. Se înțelege că știrile in chestiune au fost exprediate de partidul­­ liberal, făcându-se pentru apariție, toate sacrificiile necesare. Este de a lun sintem­ un vechi obicei al libera­lilor, să informeze greșit streinătatea asupra tuturor evenimentelor, și în sensul de a se da Apusului impresia că tot ce vine de la Brătieni,­­se bucură în țară de o deosebită popularitate. Sistemul ce sra vicios de informare a stră­­inătății, pentru că se bazează pe minciună, mai are însă un mare neajuns. Sunt unele măsuri brătieniste, atâta de samavolnicie și nedrepte, încât, chiar streinii, pot vedeai că ele nu ar putea fi primite de un popor, cult și conștient. Ori­ce poate să gândească Franța și francezii luminați, de țara noastră, dacă ar putea să prindă, a­­colo, rădăcini ideea că noi privim tot, fără să­­ judece nimic ? E o aureolă de primitivitate și incultură pe care guvernul, o face țărei, numai din vani­tatea de a puteai spune în informații și știri false și costisitoare că partidul liberal, e popular, Eri Capitala a fost în picioare. A domnit panica și teroarea”. Toate provinciile s’au a­­sociat la lovitura dată guvernului, care a înțeles că trebue să se retragă. Ei bine, cu toate cele petrecute, știm sigur că peste câteva zile vom citi următoarele în ziarele streinei k.Manifestațiile de la București, făcute con­tra liberalilor, au fost făcute de către ires­ponsabili, ce văzând că nu e de făcut ni­mica s’au împrăștiat repede“. Nu știm dacă streinătatea vă crede infor­mațiile brătieniste, plătite din visteria Sta­tului. "Acea streinătate va trebui să se mire însă, cetind peste câteva zile ..Căderea unui guvern, vai, atât de popular. Intri cine vrea,­­rămine cine pate! — In Ierul esne 8 miffeMaiH «eînnificnifive, «fe&a întru­­nirea »n Botoșanii — Ca întrimnirea conservatoare din Botoșani a luat cuvântul între alții și preotul Ardeleanu, din Maramu­reș. Nimic neobișnuit își vor fi zis tot aceia cari, cu­tind în ziare, au a­­flat faptul. Un cetățean român din teritoriul alipit, care vorbește la o întrunire publică a unui partid politic din ve­chiul regat, nu e nici­ primul și nu va fi nici ultimul care, va mai face așa ceva! Desigur nu putem învinui pe acei cari în primul moment, neputând da faptului im­portanta cuvenită, l’ar fi judecând astfel, de aceia so­cotim de datoria noastră cei ce cu­noaștem adevăratul motiv al pre­zentei acestui reprezentant al Ma­ramureșului la întrunirea din Boto­șani, să-l arătăm cu un ceas mai de­vreme. Și aceasta nu numai pentru a scoate faptul în afară de cadrul faptelor obișnuite ci mai cu osebire pentru a i se da, — pe sfântă drep­tate — toată importanța cuvenită lui din cauza Spontaneitatea, cur­ate­nei­­ sufletești și dezinteresării ce l’a călăuzit. Sunt mai bine de rinei luni de când d. Al. Marghiloman, șeful par­tidului conservator-progresist, fost înștiințat de către un prieten a­cum că un preot din Maramureș, al cărui nume nu-l cunoștea­, a înjghe­bat acolo o organizațiune politico­­conservatoare-progresistă.­­ Informațiunea aceasta, simplă și neprecisă, oricât ar fi avut­ darul și meritul de a plăcea d-lui Marghilo­man, rămânea totuși la începutul e, ca ceva platonic, ceva ne­pipăibil.“Și lipsa de date mai precise te făcea să te gândești, fără să vrei șt prover­bul românesc, la-l de unde nu-i! De atunci și până la întrunirea din Botoșani nici un fapt mai mult, nici un pas înainte, pentru a pune pe șeful partidului conservator-pro­­gresist pe urmele adevărului în ceea ce privește această inițiativă, aceas­tă încercare spontană a unor oa­meni cari abia acum se vede câta comunitate de sentimente și de gân­dire aveau cu șeful și cu partidul conservator. Când a citit apoi în ziare că par­tidul conservator-progresist va ține în­ Botoșani un congres al partidu­lui, și de data aceasta ca și la înce­put, fără a anunța pe nimeni, s’a dus acolo, în fruntea unei delega­­țiuni, în vechiul și frumosul oraș Bo­toșani, pentru a lua parte cu fapta și cu vorba la manifestarea partidu­lui, ale cărui idei și principii le-a îmbrățișat din propria-i inițiativă, nu pentru că erau numai ideile și principiile partidului conservator, dar pentru că erau gi sunt ideile și principiile cari-l călăuzesc pe el și pe tot acei grupa# în jurul lui­. Ce a vorbit preotul Ardeleanu la Botoșani și cum a vorbit, martori sunt miile de cetățeni — din toate straturile sociale, din toate parti­­­dele politice — cari au asistat în a­­cea zi la întruniră Gândirea adânca a vorbelor sale, curățenia de suflet, sinceritatea și emoțunea vorbitorului, și acestea, toate într’o prea curată și frumoasă limbă românească, au avut darul de­ a pune în picioare o sală arhiplină, care a răsplătit — cum se cuvenea ■ —prin ovaț.iub­iîe ri. pe amini care.­­ași putea zicce, predica. Și atunci mi-am adus aminte de cuvintele rostite cândva de d. Alex. Marghiloman. In partidul conservator-progre­­sist intră cine vrea, rămâne însă, nu­mai cine poate! Mișcarea maramureșenilor și ma­nifestarea lor cu ocazia Congresu­lui de la Botoșani, justifică pe dea­­întregul cuvintele pline de cumin­țenie citate mai sus. Au intrat fiindcă au voit. Vor ră­mâne, pentru că sunt așa cum s’au arătat. P. W. Pe foi de calendar Plagiatu! Plagiatul a fost totdeauna obiectul de pre­ocupare al mai tuturor istoricilor și criticilor literari. E mult mai ușor să cauți la marii scriitori, reminiscențe, asemănări și apropieri de texte și de inspirații, decât să creezi o­­­pera definitivă, tare să te consacre alături de înaintași. N’ar fi nimic de zis când cercetările se fac numai din­­ punct­­ de vedere științific, p­entru a stabili înrudiri de temperament, in­fluența geniilor sau atmosfera unei epoci li­terare. Din păcate, însă, cei mai mulți dintre acești șobolani de bibliotecă, caută — fără izbândă — să scadă din valoarea unui scri­itor, dovedind că opera lui întreagă, frag­mente sau pagini, se regăsesc în lucrarea al­tuia, care a trăit înnaintea lui. In franța, mai ales, jocul este distractiv și amuzant. Pierre Benoit, autorul „Atlanti­­deie veșnic hărțuit de critică, ori de căte ori îi apare un nou roman. Victorien Sardou a­­vea să sufere la fiecare piesă prigonirile in­teresaților cercetători. Intr- o zi a și publicat o broșură: ,,Mes plagiate", în care îmi aduc aminte cum arăta asemănarea „Bărbierului din Sevilla cu „Școala femeilor” a lui Mo­­lière. D. Georges Maur­ev­ent publică acum o carte, la care a lucrat multă vreme ifi care se numește „Le livre des Plagiats". El arată cât de mult s’au „inspirat" scriitorii unii de la alții, și cât de mult se aseamănă paginile Unora cu ale altora, Anatole France, la care sa recurgă totdea­una în materie de artă, spusese odată că o situație nu aparține celui care a găsit-o în­­tâiu, ea aparține celui care a fixat-o mai bine în memoria oamenilor, și dă exemplul lui Moliere, care a luat de unde a găsit, fixând totul prin pecetea originalității sale. Nimeni — spune tot Anatole France — nu poate să fi gândit un lucru la care să nu se fi gândit altul înainte. "Arta consistă în a da o formă nouă, unei idei vechi. Dar cartea d-lui Maurevent e foarte amu­zantă, mai ales când arată că rămâne o ne­rușinare faptul de a copia pe un altul și că plagiatorii­­ de meserie nu se pot ascunde în dosul unor atari afirmații de un ordin cu totul opus intențiunei lor incorecte. Dionis ECOURI MARELE EUROPEAN. — D. Pan Ha­­lipa, a declarat la întrunirea de ieri, că Ba­­a­rabia, are de gând, să facă u­n lucru de natură să se sgudue întreaga Europă. Nu știu ce va face Basarabiai, — presupu­nem însă că ceva absolut național și româ­nesc. Suntem însă de părere ca de aicea înainte să se dea d-lui Pan Hal­ipa numele de „Marele european**. CU GOARNEIIE. — Pentru tai să nu­ se udă cuvintele celor cari au vorbit de la lubul partidului național, liberalii, au pus e gorniști să facă cu goarnele un zgomot în­­iorător. O greșeală muzicală. Trebuia să se ante, marșul funebru de Chop?". Au fost, oară, ieri, pregătirile de înmormântare a­uvernului. Buletin politic Nissi Cantacuzino și situatia politica D-l Matei Cantacuzino aproape n’a făcut politică militantă. A fost inția­­tor și a colaborat la înființarea „Ligei Poporului“ — fapt care l-a adus în primul minister al d-lui General Ave­­rescu ca titular al Ministerului de Jus­tiție, și s’a retras pe chestiuni pur de principii pentru a’și relua expectativa sa în care s’a complăcut totdeauna. D-l Matei Cantacuzino se preocupă totuși de politic.. militantă fără să în­țeleagă a participa prea în de­aproape in luptele pe cu Arc. ue ne-ar fi ing­ăduit aii spune . Matei Cantacuzino este un doctrinar al politicei militante. Prin justețea observațiunilor sale a­­supra situației politice, și prin meritul atât de rar la noi, al obiectivităței, pro­fesorul de drept civil de la Iași s’a im­pus ca o personalitate al cărei cuvânt a cântărit totdeauna greu. Azi într’una din clipele cele mai grele pentru țară, d. Martei Cantacu­zino acordă un interview unui confra­te, în care face un foarte judicios expo­zeu al situației politice. D-sa începe prin a face constata­rea exasperărei care stăpânește azi în­treaga țară și accentuează că un singur remediu — plecarea actualului regim — poate aduce calmarea spiritelor. Este într’adevăr o atmosferă care do­vedește până la evidență apropiata ple­­care a liberalilor. Este poate aceiași atmosferă care se întinsese la venirea lor și prare preciza tuturor venirea a­­ceasta. S’au făcut atunci enorme sfor­țări de către guvernul Averescu pentru a se putea menține, sau a coaliza cele­lalte pa­rtide pentru a le lăsa lor și nu liberalilor puterea. S’a inventat chiar un guvern — unic în felul său — un guvern de vre-o lună, dar nimic n’a putut împiedeca venirea liberalilor, pe care chiar și cei ce nu o doreau, o sim­țeau ca inevitabilă. Inevitabilă este și astăzi plecarea lor, care se simte cu aceiași putere, cu toate sforțările care se fac, pentru a menține actualul gu­vern măcar până după votarea Con­stituției. Subliniind inevitabila cădere a gu­vernului, d-l Matei Cantacuzino își ex­primă apoi părerea asupra celor indi­cați a urma la guvernare. — „Numai oameni cu experiență!“ pot forma viitorul cabinet spune lămu­rit d-l Matei Cantacuzino, și analizând apoi situația fiecărui partid, în fața succesiunei libert­­ilor, d-sa face obser­­vațiuni, de cel mai mare interes asupra adevăratei situații a țărăniștilor. D-sa privește cu for­te multă simpatie gru­parea născută de după război, totuși refuză sa răspundă la întrebarea dacă acest pa­rtid ar fi capabil a corespunda cerințelor unuim partid de guvernământ D-l Matei Cantacuzino aduce apoi o serie de preciziuni asupra rostului a­­devărat al acestui partid, observa­­țiuni care s’au mai făcut de către ve­chii și adevărații reprezentanți ai con­servatorismului. Căci, după cum con­stată și d-l Cantacuzino,­­ țărăniști nu pot fi decât un partid de tradiții și de idee conservatoare, însăși ideile în numele cărora își justifică compune­rea, îi obligă la aceasta. Țărăniștii au fost însă ținuți departe de cârmuire și nu au fost puși să colaboreze alături de cei c­are reprezentau cu adevărat tradi­ția sănătoasă a țărei. Izolați, lipsiți de experiență politică, și primind în cadrele conduceri unii politiciani ce nu’și au locul într’un par­tid țărănist-conservator, țărăniștii au alunecat pe o pantă vinovată, dând gripării­lor o directivă incompatibilă cu rostul lor adevărat. Asupra partidului național d-l Matei Cantacuzino sublineciză ridicolul fu­­zionărei acestora cu gruparea rămasă sub oblăduirea d-lui Mișu Cantacu­­­zino. D-l Matei Cantacuzino nu’și termi­­­nă aci declarațiile. Confratele inter-* viewist, găsește cu dare să-i amâne pe altă dată sfârșitul declarațiilor, așa în­­cât concluziunile nu sunt trecute. Nu mai era nici nevoe, d­ 1 Can­tacu­­zino a vorbit astfel încât concluziunile le poate trage ori­cine. Infailrea­­ armatei Pentru a se calma fricile d-ln­­­ Brătianu, și pentru a nu se strica ăm petitul partizanilor, trudele scoasei ori din cazărmi, și aduse și din alte orașe, au umplut străzile, au bariace­dat trecerile și cm împeâiccd artei circulațime. Capitala a trăit ori mo^setadC M groază, în sunetele goarnelor și tin clinchetul baionetelor• Armata noastră făcută să aparți tara, drapelele și dinastia, și să ar sigure gloria unui popor, a trebu­i să apere ehi averile și suma&a­cum tienistă și pe acest sârma» guvern* doborât de propria sa imformfa&t&total și de intențiile sale urienase.­­ Nimenea nu a putut să traneăpr^t de f­ier al baionetelor, atât â­, bine făcută a fost ordinea de băute a trupelor. Mic și fugitiv smccos. Soldații noștri, pe cari WurmM l-au trimis he războiul mondial, nu pregătiți, fără­ haine și fără artma­ment, au apărut ori echipa# ado­­­­abil, pentru a servi interesiAs bri& lieniste. Trupele sunt zisei prin caz, & ofi mită. Nu trebue să se uite, însă, Pe i­runta e a țârei și că ea nu poate fi scoasa pentru a apăra pe Mterak­-. Cace aceasta înseamnă a o atigrada si a o înjosi în ochii țârei. Armata trebue însă resp­ectată, respectându-se misiunea, presum fiul și măreția ei. Nu trebue să se uite de «șemened .ă „Marea mută“ e însă spiritul de­ disciplină, dar că e­a are însă și un­ suflet ce se simte jignit și îndurerat v­­ăzând că baionetle naționale ser* ?esc să fie îndreptate spre piepturile­ Bucovinei și Ardealului, pemtru că irmineț­le acestea alipite, deși au­­oată dragostea de țară, tot pat­riotismul luminat, nu înțeleg să fif sugrumate de mâinile ownor ds.poțu Brătienii înjosesc armata, dar dp­­ă aceasta de iubire și respect a Brac­ienilor față de glorioasa instituție m fi fatal, una din civita&e codes­ei lor._____________ _________ Citit­ în papia IV-a Ultima oră tele« erafică și politică cuvinte de antialitate ..Suntem reacționari? Dar reacțiunea, în s­ensul politic al cuvântului, nici nu este cu­­stin­s în România, pentru că-i lipsesc neap­ăratele elemente istorice. Lipsește dinastia etronată, lipsește amintirea chiar a instituț­iilor feudale, a lipsit totdeauna aristocrația din naștere, lipsește inegalitatea de drepti­ ’un cuvânt lipsește totul pentru­­ ca o reacț­iune sâ fie cu putință macar". M. EMINESCUt „Timpul" 18Sn. EssSr’o estosîre de educație socială Ademenirea d-șoarei Jeana și cei vinetra îi da această întâmplare Cinie nu­ cunoaște pățania domni­șoarei Jeana? Anecdota întrece în senzațional fac­tura celui mai palpitant film d­e cine­matograf și intriga celui mai iscusit roman foileton, întrece prin aceea că aventura domnișoarei Jeana e reală, petrecută azi, sub ochii noștri, în lu­mea binecunoscută a Bucureștilor de azi... O fată, tânără, frumoasă­, plină de grație și de romantism, părăsește ho­telul somptuos al părinților ei, mul­timilionari, și fuge în bezna oarbă a necunoscutului, ademenită de un tâ­năr iscusit, care făgăduise să-i trans­forme în realitate mirajul de imagini pe care de atâtea ori îl admirase tâ­năra fată pe pânza cinematografului. O servitoare odioasă și venală e transformată pentru circumstanță în confidență și damă de companie a micei principese abisurilor. Iar cava­lerul purtător al tainei fericirilor, sau mai pe scurt, excrocul sentimental, desăvârșește astfel după toate cerin­țele legei, delictul de fapt și ade­menire de minoră." Abia trec­e două zile de la înfăptui­rea odioasă și realitatea crudă și ba­nală izbește ca o palmă grea căp­­șorul plin de fumuri al domnișoarei Jeana. Cu inconștiența naivă a copi­lăriei, domnișoara anunță familiei re­nunțarea la visul ei de fericire și do­rința scumpă de a-și relua viața de banală fiică de multimilionari. Azi când excrocul făptuitor e ares­tat, iar servitoarea pusă sub urmă­rire, și copila redată familiei sale, azi când în durerea părinților se transfor­mă în bucuria regăsirei, nu ne poate fi luată drept indelicateță ream­inti­­rea nesocotitei fapte a äon»ii§Qasei Jeana. La ospățul reîntoarcerei copi­lului pierdut, să ne fie îngăduit să înjunghiezu mielul cel gras al învă­țămintelor, ca o pilduitoare lecție pen­tru vremurile de azi. Cum tot cam în aceeași vreme, rubrica faptelor di­verse, ne-a adus știrea dispariției mis­terioasă a mai multor tinere fete, socotind epidemia, ca u­n simptom în­grijitor, e necesară o punere la punct a cazului, pentru îndreptarea răului prin îndrumarea celor cari poartă a­­devărata vină. La dispariția domnișoarei Jeana, îndurerata ei mamă a destăinuit unui confrate că toată vina o poartă pro­fesoarele copilei, și a precizat chiar trei sau patru nume. Pentru conflicte cu familia profesoarele numite, pri­goneau fără milă copila, care ar fi spus chiar mamei sale că nu se mai duce la școala unde profesoarele o numesc „nesimțitoare”, fiindcă se prea îngrașe! Pe de altă parte servitoarea, la prima ei­­ depoziție, a spus că fata a fugit de la­ părinți fiindcă o băteau, și chiar în ziua plecărei, copila a fost bătută cu biciul de mama ei, pentru că nu voia să ia untură de pește. Firește, nu vom avea naivitatea să luăm aceste spuse drept fapte in­ti­mu­lab­i­le și a trage din ele conclu­­zi­iii pripite Nu putem aduce unor profesoare, poate luminate, vina ce le-o atribue o mamă prea necăjită, și nici unei mame nu-i putem imputa o acuzație adusă de o slugă odioasă Sunt însă în aceste învinuiri pripite preocupări ce pot fi ușor puse în cumpănă cu fapte bine cunoscute. Povestea cu îngrășatul și cu untura de pește, precum și învinuirea seve­­rității aruncată de o parte și de alta, ne lasă să întrevedem grija cea mare ce se purta fizicului atât de agreabil al frumoasei fete, și lipsa unui su­port moral atât de necesar unui su­flet sensibil și atât de înclinat spre sentimentalism, de care a dat dovadă copila prin însăși fapta ei eroic de prostească. La școală, e sigur că fetița nu era mulțumită. Se poate chiar ca vre­una din profesoarele ei să o fi numit „ne­simțitoare”, aceasta însă sigur că se referea la lipsa de interes pe care eleva o punea în prepararea lecțiilor. Sentimentalismul maladiv al Jeanei și unica ei preocupare de ce va fi pățind fumoasa Pryscila Deau­­n partea a fi soua a „Prințesei detective”, sigur­­ă se potriveau foarte puțin cu trev­alențele aride ale chimiei și cu ex­­­agerile de rătăciri pătrate ale ak­psiei matematici. Aci stă sigur vina adevărată a pro>­esoarelor d-rei Jeana, care n’a­u ștKt si­ă vadă înclinările sufletești ale ca­ilei, îndrumând-o printr-o bună și c­ompletă înțelegere.* Acasă, toate orele­­ de recreație, deff­­ișoara le petrecea în cinematograful are­i stătea deschis la dispoziție, iar­­ând ieșind de acolo, sub povara cu toțiilor, raporta viața de film pre­zier­ei izolări sufletești, singura fu­rtă l căreia putea să-i încredințeze gârt­­­urile și frământările sufletului ei e­ra Vița, servitoarea Vița. Intre cinematograf’ și servitoare și­ curgea întreaga viață sufletească St­­aserffe rădăcini pătrate ale a­­estei­i, ga La ani, pe vârsta când­ etîța devine domnișoară, Și copil î­­ncepe viața sufletească de adolest*­entă, cei do« jurai » se preocip­­iau de ochi și de sprâncene, de ți* !Citiți coalinuia pea un pag- 2-art,. 1 J

Next