Timpul, septembrie 1923 (nr. 149-171)

1923-09-15 / nr. 160

A -f ANUL Al XXIII-l ea No. 160 ABONAMENTE 2 lei exemplarul Un an . . . . . . . . . . Lei 800 6 luni ...................... • M 400 3 luni .......... »1 200 Pentru preoți, «I Învățători, Intelectuali, funcționari și muncitori ne face o reducere de 60 °/c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costa exemplarului este dublu­­ TELEFON No. 6/65 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR: L JOLDEA RADULESCU Un congres conservator LA TIMIȘOARA D. Al. Marghiloman va face o expuner­e a situației po­­litice actuale. Organizația partidului con­servator­ pro­greșist din Ba­nat a convocat pentru ziua de Duminică 7’ Octombrie a. c., un mare congres la Timi­șoara, la care va lua cuvân­tul și d-l Al. Marghiloman, șeful partidului conservator progresist. Membrii partidului care doresc să ia parte la acest Congres, sunt rugați să bine­­voiască a înștiința până la 25 Septembrie inclusiv, pe d. dr. Livius Linția, avocat, pre­ședintele organizației din Ba­nat, Timișoara, str. Primă­riei. situația guvernului Ce face guvernul și ce fac partidele de opoziție? O datorie patriotică a opoziției. Cu prilejul discursului amiralului Horthy Orcat ar părea de ciudat, dar tre­bue să spunem că recentul discurs al amiralului Horthy, care a pus pe gânduri majoritatea ziarelor româ­nești, și a dat de lucru presei ofi­cioase, departe de a constitui un motiv de îngrijorare pentru noi, este, din potrivă, o nouă indicație de pace continuă și durabilă în Eu­ropa centrală. Căci cu cât reprezen­tanții unei puteri își vor afirma mai categoric și mai deschis ,Atențiunile lor războinice, cu atât țările intere­sate să se păstreze ordi­nea stabi­lită în Europa, vor reacționa și vor pune la locul lui pe recalcitrant Afirmațiunile pe can Regentul Ungariei le-a făcut cu atâta ușu­rință și dezinvoltură, în legătură cu o anume atitudine pe care Anglia și Italia ar avea-o față de politica de revanșă a Ungariei, nu­ sunt de natură să angajeze aceste două sta­te și în nici un caz ele nu trebue să alarmeze atâta timp cât nu se cunoaște opiniunea cabinetelor din Londra și Roma asupra declarați,l­­nilor amiralului Horthy. Până la o confirmare sau desmin­­țire oficală, este bine ca aceste de­­clarațiuni să fie primite cu toată re­zerva, și nu e fără interes să se ia în considerație atitudinea de espec­­tativă demnă pe care alte două țări, tot așa de vizate prin discursul amenințător al amiralului — Ceho­­slovachia și Yugoslavia — au adop­tat-o față de vitetul războinic care vine de la Budapesta. De asemenea nu este de mirare ca guvernul, care cunoaște suficient de bine situația din Ungaria, și care știe că aceasta nu e în stare să-și apere propria sa ordine internă, ne cum să întreprindă un război, să fi exagerat în mod intenționat șt­iile cari vin din Ungaria, pentru a pro­voca o deplasare a atențiunii opi­niei publice românești, în altă direc­ție decât aceea asupra cări­a stă­­ruește astăzi: incapacitatea de a gu­verna a ministerului Brătianu. În tot cazul, e s­gur că guvernul dă o importanță prea mare declarațiuni­­lor amiralului Horthy, numai pen­tru a câștiga teren în inter­or, și a ieși din încurcătura politică în care se găsește. Și totuși situațiunea externă se agravează din zi în zi indiferent și în afară de amenințările sau plati­tudinile Ungariei. Ceea ce e mai rău pentru noi, și ceea ce trebue să facă obiectul preo­cupărilor de fiece moment ale opo­ziției, este, nu agravarea situației externe, ori de unde ar veni și orice urmări internaționale ar avea ea, ei imprecizia care se accentuează mereu în situația noastră internă, și care face ca un guvern slab și vădit in­capabil, să se mențină la­ cârma țării, lipsit de orice control din par­tea grupărilor poltice constituite In adevăr, guvernul Brătianu a sfârșit prin a fi complect impopu­lar și prin a desminți toate legen­dele în baza cărora a reclamat pu­ o­n terea. Astăzi d. Brătianu, ne mai având prilejul, ca în trecut, să trâm­bițeze imaginare succese în poli­tica externă, se arată alarmat de a­­nume manifestațiuni în politicei externe și peste domeniul graniță, pentru a-și consolida situația in­ternă. Nu e exclus însă ca date fiind e­­venimenate ce se petrec actualmen­te în Europa, d. Brătianu să se gă­sească la un moment dat într’o în­curcătură externă, din care să nu poată ieși decât părăsind puterea. Lucrul nu e de mirat, cunoscută fiind aptitudinea șefului guvernu­lui de a osc­la totdeauna între cele două grupe de puteri în luptă de interese mondiale. In cazul de față, va fi o sarcină foarte grea pentru d. Brătianu de a alege între politi­ca franceză și politica engleză fiind­că d-sa nu are anumite linii gene­rale de conduită, ci și în chestiuni atât de delicate, d-sa urmează ace­leași vechi procedee și aceleași com­­binațiuni de a rămâne totdeauna cu cel mai tare, dar de a sfârși prin a se găsi în cele din urmă tot lângă cel slab. Ce face însă în timpul acesta o­­poziția . Ca și acum doi ani, când proble­ma se punea la fel de grea, atât pentru guvern cât și pentru opozi­ție suntem siliți să constatăm că a­­ceasta lipsește de la una din dato­riile ei principale, aceea de a se a­­mesteca cu energie în afacerile ex­terne, de a supune la un control se­ver activitatea d-lui Brătianu, și de a afișa păreri pe cari să le supue opiniei publice și cari să poată la un moment dat salva țara di­ntr’o încurcătură în care ar intra d. Bră­tianu. In afară de două-trei ziare cu răspundere, politica guvernului nu e controlată decât de o presă con­dusă și scrisă de oameni cari n’au și nu pot avea nici un rol la con­ducerea țării, și cari din nefericire, nici nu exercite.’.’A, vreo înrâurire asupra opiniei publice. Part­dele poltice sunt în vacanță. Țărăniștii au rămas încă la re­­vend­icările lor sociale, și se află în plină criză de organizare; ardelenii sunt încă la critica brutali­tat lor cu cari liberalii și-au impus Constitu­ția, iar partidul poporului se căs­­nește sub suferințele luptelor intes­tine și sub bisturiul pur­ficator­ Aceste partide, cari înlesnesc exis­tența guvernului, prin lipsa lor de tactică și înțelegere a situațiiunilor politice, trebue să vadă că Situația de astăzi nu se mai potrivește cu cea de acum un an și jumătate și că răs­punderea lor nu constă numai în a fi lăsat să se întroneze la cârmă un guvern și un Parlament în contra principiilor constituționale, ci și de­­ a fi lăsat pe d. Braz­­im sa vorn­ias­că și să lucreze în vrele moment in numele României, fără nici un con­trol, și fără nici o indicațiune, ca și cum ar fi tratat o afacere a sa per­­­­sonală. Răspunderea partidelor politice din opoziție este cu atât mai mare, cu cât situațiunea poi­nea­slu­i și­ externă este mai gravă — și dacă până acum nu s’a putut stabili o în­țelegere între ele din cauze de dife­rențe de program și ideal politic, astăzi când la necesitatea supremă de a așeza o bază constituțională reală, printr-un corectiv adus pac­tului fundamental, se adaugă și ne­cesitatea de a găsi centrul de gravi­tate a așezări țării între hurtele europene, și orientarea ei sigură în viitor, partidele de opoziție au­ nu numai un interes, dar și o datorie patriotică de a se uni într-o acțiune comună pentru a exercita un con­trol eficace asupra activității guver­nului, și pentru a-l înlătură la pri­mul moment, când dovada deplină se va fi făcut că la violența și inca­pacitatea internă va fi adăugat și grave greșeli externe. Dezastrul din Japonia La Tokio au ars 71 la sută din numărul caselor și au rămas Ura adâpost 76 la să sta din populație. Seafield, 12. — Ambasada japo­neză din Londra a dat un comunicat presei, în care arată că în urma re­centelor prețuiri, reese că în Tokio au ars 316 mii case, adică 71 la sută din totalul caselor. Un milion trei sute cinci­zeci și șase mii oameni sunt fără adăpost, adică 76 la sută din totalul populației. In Yokohama au ars 71.000 case, 23.000 oameni sunt morți și 40.000 răniți. Se anunță oficial că opera de aju­torare se execută în mod admirabil de către toate departamentele gu­vernului, sprijinite de armată și flotă. Buletin politic Patronii necinstei, liberal! Ce s’a descoperit numai în câteva zile Nu ne putem face apărătorii nici­­unuia din guvernele care s’au perin­dat la cârma bietei noastră țări de la începerea războiului încoace. Au­ fost în toate aceste guverne oameni slabi, nepricepuți, și uneori chiar incorecți. S’au făcut, sub toate ace­­ste guverne, numiri de oameni care nu meritau posturile ce li s’au încre­dințat, fie acestea posturi de încre­dere, fie chiar de mâna a doua. Era însă de vină în reaua activi­tate a acestor guverne ceva din zăpă­ceala și din nevroza generală post­belică. Lucrurile care se petrec însă as­tăzi ,după aproape doi ani de la ve­nirea la guvern a partidului liberal, cu cele mai solemne făgădueli de a îndrepta toate racilele de care sufe­ră țara, întrec orice margine, și dau cea mai limpede caracterizare a o­­perii întreprinsă de guvernul d-lui Ion Brătianu în această direcție. Atâtea coțcării, ca în ultimele zile nu s’au făcut și nu sau descoperit niciodată. La Romanați, consilierul agricol se îmbogățește făcând cele mai ordi­nare hoții cu prilejul împroprietă­ririi. Tot de pe urma împroprietăririi revizorul școlar din Trei-Scaune face și ci avere din hoții. La Brăila se liberează mii de pașa­poarte false de către oamenii regi­mului. La Mehedinți se dovedește că pre­fectul ia mită, pentru trafic de in­fluență în afaceri dubioase. La Focșani se descoperă, și se mu­­șamalizează o mare afacere de ca­muflare a unei societăți străine, fă­cută cu ajutorul unuia din cei mai de frunte parlamentari din majori­tate. Lista aceasta e extrem de lungă, și ne-ar trebui pagini întregi de ziar pentru a înscrie numai pe note știute de toată lumea. Dar, din ce se știe, sau numai din faptele de mai sus, dese sp­iri­te în ultimele câteva zile, reiese clar că guvernul liberal, departe de a stârpi necinstea în administrații, a făcut­­ să ia proporții uriașe, înscriemi deci în bilanțul guvernă­rii liberale, alături de desființarea libertăților individuale, de deprecie­rea până la dezastru a valutei națio­nale, de sugrumarea comerțului și industriei, de nenorocirea culturii grâului și de atâtea și atâtea alte ca­lamități și întronarea necinstei în administrație. De altfel, o nenorocire mai mult sau mai puțin parcă nici n’ar mai conta sub guvernul liberal. Cîtiți în pag­­in­a Ultima ori Expoziția Asociației Presei «Asociația Generală a Presei» a organizat o frumoasă expoziție de a­rtă casnică decorativă și pirogra­vură în parcul Carol, în pavilionul Băncii Blank. Expoziția este foarte mult vizi­tată în special de d-nele și d-rele din București cari au reținut foarte mul­te obiecte. Printre expozanți cităm: Socie­tatea de editură «Cuvântul evanghe­lic» care are expuse fete românești, marame, biblii și diverse cărți reli­gioase ; d-l Lupu Smilovici «Sat­­suma» are obiecte de artă decorativă cari ar face cinste oricărei expozi­ții. D-sa expune vase, lămpi, rame, farfurii «Pastal» lucrate în atelie­rele d-sale. D-sa mai are expuse două covoare vechi de 80 ani, icoane vechi, câteva covoare naționale, va­se lămpi, rame în stil românesc,­­farfurii, etc. Obiecte expuse de d-na Arghir sunt dintre cele mai admirate. D-sa are expuse obiecte de piro­gravură țesături naționale și covoa­re românești. D-na Cârjan din Ploești expime­­ câteva covoare persane lucrate de i d-sa, fețe de masă și alte lucruri na­­­­ționale. f Marele mister al existenței consistă în îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Situația in Orient . Există temeri de noui complicații Anglia cere evacuarea in­sulei Corfu, iar Italia se opune. Londra, 12, (Rador). — Se pare că chestiunea evacuării Corfului rezer­vă încă posibilități de conflict, zia­rele accentuează că Anglia și Fran­ța au aderat la nota trimisă Greciei având credința că Italia va evacua insula Corfu imediat după ce Grecia va fi dat satisfacție și va fi depus la Banca Națională a Elveției suma de 50 milioane lire italiene. „Daily Te­legraph“ și „Times“ relevă acum u­­nele știri semioficioase apărute în presa italiană din care ar rezulta in­tenția Italiei de a rămâne la Corfu până când Curtea Superioară de Jus­tiție se va fi pronunțat asupra sumei despăgubirilor, ceea ce este o ches­tiune de câteva luni. Din sursă engleză se anunță de a­­semenea că sub­secretarul de stat ita­lian a plecat la Corfu pentru a orga­niza oficiile vamale și se relevă că pregătirile militare ale Italiei în Ma­rea Adriatică continuă. Albania închide front­­iera spre Grecia Atena, 12. (Rador).­­ Guvernato­rul militar din Ianina anunță că gu­vernul albanez a hotărât închiderea frontierei spre Grecia. Pregătirile militare ale Italiei Atena, 12, (Rador).­­ Consulul ita­lian din Salonic a înștiințat pe ofi­țerii de rezervă italieni aflați în acel oraș să fie gata de plecare în patrie în orice moment. Anglia cere evacuarea Paris. 11. — In chestiunea evacuă­rii insulelor grecești de către ita­lieni, punctul de vedere englez e că evacuarea trebue să se facă neîntâr­ziat fiindcă Grecia a primit și ga­rantat că se supune deciziunilor Con­ferinței ambasadorilor și ale Ligei Națiunilor. Delegația franceză va propune ca evacuarea să se facă cel mai târziu la 27 Septembrie, când comisiunea de anchetă va fi constatat că Grecia a făcut tot posibilul pentru urmări­rea asasinilor. Grecia nu poate fi fă­cută răspunzătoare de întârzierea prinderii lor. D-l Mussolini declară că nu va e­­fectua evacuarea decât după prinde­rea și pedepsirea asasinilor. Dar nu e de loc imposibil ca asasinii să nu fie prinși nici­odată. In căzin acesta, ar urma ca Italia să nu evacueze niciodată insulele grecești ceea ce nu-i admisibil. Grăbirea anchetei­ Roma.­­ Comisia de anchetă asu­pra asasinatului din Ianina, va tre­bui să fie la fața locului săptămâna viitoare. Comisiunea are instrucțiuni să grăbească investigațiunile, stabi­lind în cel mai scurt timp responsa­bilitățile. In acest caz evacuarea in­sulei Corfu ar putea să aibă loc, în­dată ce guvernu­l italian va fi obți­nut satisfacțiile ce i se datorează. Temeri de noui com­­­plcatiuni Paris. — Ziarele contată că singura dificultate ce mai există în soluționarea com­plectă a conflictului italo­­-jrec, ar fi numai fixarea da­tei pentru evacuarea insulei Corfu. Presa franceză rele­vă complicați­uii­le ce ar pu­tea să derive din ocuparea acestei insule până la defini­tiva executare a reparațiu­­nilor cerute Greciei. Mareșalul Franchet d’Es­­peray la belgrad Paris. 11 — Mareșalul Franchet d’Esperay a sosit la Belgrad îm­preună cu d. Passer. V­zita aceasta a mareșalului fran­cez în Iugoslavia e comentată de cercurile politice franceze și i se atribuie un caracter demonstrativ­ di­n aceasta Franța ar vrea să ac­centueze și să sprijine decizia So­cietății Naț­inilor care cere Italiei să evacueze Corfu îndată ce Grecia va fi executat sau va fi dat garan­țiile necesare că va executa decisiu­­nile conferinței ambasadorilor. Pe de altă parte Franța vrea să aducă la cunoștința d-lui Mussolini că nu va părăsi Serbia în cazul unei accentuări a tensiunei provocate de chestiunea Fiume și de intransigen­ța guvernului italian. Evacuarea trebue să se facă în cel mai scurt timp Paris. 11. — Ziarele cred că în șe­dința sa de dri Conferința ambasa­dor­ilor s’a ocupat cu chestiunea e­­vacuărei insulelor Corfu, Paxos și Antipaxos de către Italieni. Comen­tând declarația d-lui Mussolini că evacuarea nu va avea loc decât du­pă ce Grecia se va fi executat com­plect, Conferința ar fi opiniat c­ă această declarație e contrarie drep­tului și logicei fiindcă, mai întâi, ancheta asupra asasinatului mai poate dura luni de zile, asasinii pu­tând să se fi ascuns prin codrii din munții Albaniei și, al do­lea. Grecia a declarat că se va supune sancțiu­nilor, depunând și garanțiile­ nece­sare. Ocuparea insulelor poate fi și trebue d­eci­tă ia sfârșit. In caz contrar , Italia va da do­vadă de inconsecvență care va per­mite punerea la îndoială a sinceri­­tăței declarațiilor ei din primele zile Sâmbătă 15 Septembrie IMS REDACȚIA 91 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CAJEA VICTORIEI Ho. 60. (Puafliii ifiuWUlH) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE Ag­ENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard; domnii autori sunt rugați să-­li păstreze copie modificația regimului exportului Măsuri pentru a valorifica produse e industriei naționale. In numărul nostru de ieri am ară­tat mijloacele cari ar contribui la luarea măsurilor, în vederea unei po­litici noui a exportului, preconizând care este situ­ația vamală a unora dintre articolele, ce fac parte din a­­vuția noastră națională. In continuare ne vom ocupa și de o serie de alte produse cari constiuie un aport însemnat pentru exportul nostru, și asupra cărora cercurile noastre industriale, sprijinite de Ca­merile de comerț din regat și nouăle teritorii românești, au atras din timp atenția guvernului. Industria pielăriei este actualmen­te în mare suferință. Exportul aces­tui articol a fost prohibit, încă acum doi ani, cu scopul de a se obține pre­țuri mai scăzute pentru fabricația internă. Practica a dovedit însă că prețurile pielăriei n’au scăzut pe pia­ța internă; din potrivă s’a constatat o speculă, care a dăunat nu numai publicului, dar chiar producători­lor. Tăbăcăriile au ajuns astfel la concluzia că exportul pielăriei tre­bue lăsat liber. Vecinele noastre, Cehoslovacia și Iugoslavia au cocor­dat acest regim de libertate exportu­­l stat românu­lui articolelor și produselor de pie­lărie. Exportatorii și crescătorii de vite cornute și de­ramatori au arătat do­leanțele lor, ca exportul acestor pro­duse să fie ameliorat și taxele de ex­port să fie reduse la jumătate. Astfel cum e situația de astăzi, nimeni nu poate avea folos nici din derivatele acestor animale. In alte țări se exportă fără nici o greutate: pielea, cornul, copitele și alte resturi după tăierea vitelor cornute și por­cilor. Cercurile interesate arată că pu­tem exporta carnea conservată și congelată a cornutelor, ramatorilor și pasărilor. De la aceste din urmă străinătatea mai caută: puful și pe­nele. " Statistica a dovedit că am putea exporta câte 2000 vagoane de ouă a­­nual, fără să cășunăm vre­ o lipsă consumului intern. Guvernul a supus ouăle la o taxă de 2 lei și jumătate oul, ceea ce a a­­vut ca urmare că nu s’a exportat nici un ou. Ardealul suf­eră mult de pe urma acestei taxe ridicate, căci de acolo s’au aprovizionat cu ouă, în­­nainte de răsboi, toate statele din vestul Europei. • WVrff Am pomenit numai despre artico­lele cele mai principale. In general întreg exportul nostru suferă din cauza măsurilor vexatorii și prohi­bitive. împotriva măsurilor excep­ționale s’au ridicat protestări nu nu­mai în țară, dar și în străinătate. Guvernul nostru s’a pus însă doar curmezișul oricăror interese gene­rale și a făcut excepțiuni numai în anumite cazuri și pentru anumite persoane agreate de politica libera­lă, fără să se gândească că industria națională suferă și avuția țarei pă­gubește.­­X-X-O-XXtf Un nou ziar conservator „Conservatorul“ mișoara, din TI­ La Timișoara a apărut primul nu­­măr din „Conservatorul“, organ al partidului conservator • progresist, sub direcțiunea d-lui dr. Livius Linția, advocat, unul din intelectua­lii fruntași ai Banatului. El își începe activitatea, pe care i-o dorim rodnică și prin articolul următor:îndelungată. Sunt zece ani de când o mână de oameni cu dragoste de neam și cu voința neînfrântă de atot­puternicia foștilor stăpânitori, ne-am alăturat prietenului nostru d. Dr. L. Linția, pentru ca împreună cu el să facem sa apară o foae românească socială eco­nomică intitulată„Gazeta Ro­mână“. Tipărită în Budapesta și răspân­dită în toate colțurile românești din Ardeal și Banat „Gazeta Română“ plecase la drum cu un­ program din care spicuim: •Stăm înaintea unui mare războiu, înaintea unor lupte decisive, care însă n’au a se hotărî pe câmpul de luptă, ci pe terenul cultural econo­mic, și nu cu arme ucigătoare, ci cu puterea minții prevăzătoare, cu ener­gie și cu solidaritate. Asigurarea existenței poporului nostru, care dealtmdn trelea e plin de energie, răspândirea culturei noas­tre, bogată în idealban și mai presus de toate, desvoltarea bunei stări ma­teriale și independente, depinde azi numai dela cum vom ști conduce viața lui socială-economică. Ceea ce făceam și propovăduiam acum zece ani dela acea tribună, ve­nim să reînoim astăzi prin ziarul „Conservatorul“ care nu este altceva decât păstrătorul și continuatorul i­­deilor sănătoase ale vechiului ziar „Gazeta Română“. în Starea de lucruri și mersul vieței politice, economice, sociale, este ace­eași, dacă nu și mai rea ca înainte. Războiul cel mare, cu toate preface­rile din temelii a rosturilor lumei în­tregi, și-a avut înrâurirea sa nefas­tă, care an cu an, zi cu zi, a transfor­mat țara noastră liniștită și oarecum ordonată, într’o țară sbuciumată și dezordonată.­­Ruina morală, economică, finan­ciară, bate la ușile țărei. Un neam întreg pradă unei anar­­­­hii nesăbuite. Iar dacă nu se va reac­ționa puternic, din timp și radical, va fi prea târziu să se mai poate pune capăt prăbușirei. In mijlocul acestui desechilibru social, și acestei desordini politico­­economice, mintea ori­cărui român de bine, conștient de soarta și viito­rul țărei, nu putea și nu ar fi putut să se îndrepte cu mai multă sigu­ranță decât înspre acel bărbat de care, prin valoarea și puterea de muncă de care a dat do­vadă în toate timpurile, putea fi ga­ranția reîntronărei unor vremi mai sănătoase în viața noastră publică, atât de grav bolnavă, Alexandru Marghiloman, șeful partidului conservator-progresist, es­te omul către care noi cei grupați în jurul „Conservatorului“, ne-am în­dreptat gândul, hotărâți ca după pia­nurile mândrului nostru Banat, să a­­dunăm pe acei cari înțeleg să mun­cească pentru binele acestei țări și împreună cu el să dăm cel dintâi semnal al redeșteptărei .­Iată numai câteva cuvinte din a­­pelul înțeleptului șef al partidului conservator-progresist, din care se poate vedea cu prisosință că ceea ce am făcut și facem, punând forțele noastre în slujba partidului conser­vator-progresist, nu va putea decât să ne aducă recunoștința semenilor noștri: „Nu îndemn pe nimeni să mai pu­­nă în locul guvernului de astăzi un guvern de partid. Nici un partid nu e astăzi în stare să guverneze singur. Trebue deci să-și dea mâna toate par­tidele de ordine și când vorbesc de „PARTIDE DE ORDINE“ nu exclud pe nici unul, pentru că nu’mi închi­­puesc că în ceasul acesta greu mai este vre­un partid care să pună pre­­ocupațiile lui de partid, deasupra preocupațiilor țărei. „Trebue ca fiecare să facă sacrifi­cii. Acei cari vor înțelege cerințele ceasului de astăzi vor fi mari și vor rămâne; acei cari nu vor înțelege vor fi mici și vor dispare. Astăzi nu mai e ceasul să cauți să reformezi so­cietatea română; astăzi nu mai e cea­sul decât pentru gândirea serioasă, pentru munca concentrată, pentru cu­rajul care nu se teme de impopulari­­tate“. „ Mândri de munca din trecut și de programul ce ni l-am însușit astăzi­ pășim demni spre porțile unui vii­tor, pe care datori suntem să-l facem cât mai luminat. I­­­SSX­O -XXX—

Next