Transilvania, 1871 (Anul 4, nr. 1-24)

1871-01-15 / nr. 2

— potirele sî asia numitele monstrantie se se fure d’in biserice, in citu pe la unele locuiri trebuea se lege cân­ in launtrulu bisericei, pentruca se apere lucrurile sacre de furi sacrilegi. Casatori’a, juramentulu sî ori­ce promissiune făcută, ajunsese de bajocura. Mai neci­unu popa nu era făra asia numita concubina. Asasinatele prin veninu sî pumnariu era la ordinea dîlei. Neci pe tempulu imperatoriloru celoru mai spur­cati d’in Rom’a antica nu ajunsese moralitatea de ba­jocura mai mare, decktu se află ea pe la inceputulu reformatiunei. In primavér’a anului 1541 iesuitii isi alesera de generariu pe fundatoriulu societatei loru, adeca pe Ignatiu Loyola, după aceea se si apucara de lucru, care pe unde’i inparti densulu. Indata inse după duoi ani se sî cunoscu, ca cu siesedieci de insi­n’are se faca tréba mare neci Loyola, neci pap’a. Preste a­­cesta se pare, ca ei la inceputu nu reflectaseră neci la inpregiurarea, ca membrii societatei seu trebue se cundsca mai multe limbi, pentruca se se poata intie­­lege cu poporale, seu ceea ce era se corespundia si mai bene scopului, se fia luați d­in tdte nationalitat­ile. Pentru membrii societatei avea limba comuna latin’a, cu aceea inse nu potea descende la poporu, la glote, neci le ajuta nimicu in Asi’a sî in Americ’a. Intre acestea predicatorii sî missionarii protestanti, carii apucasera a traduce bibli’a sî alte cârti bune in ca­­teva limbi, facea pasi rapedi cu doctrinele loru, sî ce e dreptu, pe unde apuca ei inainte, incepu­ a se mai corege sî moralitatea, era scólele resarea ca d’in pa­­mentu. Intre acestea inpregiurari fatali pentru scau­­nulu Romei sî pentru toata potestarea papei, fatia cu asia rivali cumpliti, cumu era capii sî conductorii protestantiloru, pap’a Paula III, se indupleca la luarea unei mesure estraordinarie, de care se iau numai in pericule foarte mari. Elu adeca prin bull’a sa d’in 14. Martin 1543, care se incepe cu cuventele, Injunctum nobis-------, auctorisk pe Ignatiu Loyola, ca se ia in ostea sa calugarésca de iesuiti ori­ cati membrii va voi elu. Totu-unadata pap’a donk iesuitiloru in Rom’a dude beserice „Dela Straja“ sî cea „Dela S. Andrem,“ cumu sî unu locu mare, pe care se edifice unu palatu mare pentru iesuiti. Apoi fiendu-ck cer­­sietori’a calugaresca a iesuitiloru inca incepîi se dea resultate mari, Ignatiu Loyola indata sî infientik câ­teva institute noue, sî anume: „ins­ti­tutu seu cenobiu“ pentru fetitie tenere, a caroru castitate era in peri­­culu, „asilu“ pentru femei cadiute, demoralisate, scola de catechumeni“ pentru evrei, „orphanotrofiu“ pen­tru copii sî fetitie fara parenti. Totu in acelu tempu iesuitii faceau processiuni pompese cu totu feliulu de flamure sî cu cantari, pentruca se traga luarea­­mente a lumei asupra loru, era predice tienea nu numai in biserica, ci pretotendenea, si mai alesu in piatre sî la alte locuri publice. Totu prin susu ci­­tatea bulla iesuitii mai castigara unu privilegiu ne mai audîtu pana atunci, ca­ci adeca pap’a desbracanduse de potestatea sa monarch­ica, decretu asia, ca pe viitoriu generariulu societatei iesuitiloru, fia acela ori­­sî care, ascultandu numai unu feliu de consiliu alu membriloru fruntasi, se aiba potestarea nelimitata de a modifica, schimba, sterge, adaoge in legile sî sta­tutele societatei, sau a le sî abroga cu totulu sî a pune altele in loculu loru, după inpregiurari, sî to­tusi acelea se aiba valdre deplina, inca sî in casulu, candu pap’a nu ar sei nimicu de ele, se aiba totusi valdre sî taria, ca sî cumu le-ar fi confirmatu insusi pap’a. Acesta decisiune desperata a papei Paulu III str d’in cuventu in cuventu in aceeasi bulla. Apoi acumu se se mai mire cineva de nenumeratele ecsemple d’in istoria, unde se vede curatu, ce iesuitiloru nu le mai pasâ neci de pap’a. Eca ce curendu votulu ascul­­tarei orbe cătra pap’a deveni paralisatu sî in pracse ridiculu. De atunci inainte generariulu potea se schimbe statutele sî legile societatei după placulu seu, era membrii societatei in totu casulu avea se asculte or­­besce, ck­ci altu­ mentrea temniti’a cea mai intunecdsa sî alte pedepse adeveratu militarie era partea loru, era pap’a trebuea se taca, pentruca generariulu ii potea respunde fdrte scurtu sî la intielesu. Tote acestea le făcu numai pentru tene, pentru conservarea sî adau­­gerea potestatei tale. Prin un­ a bulla d’in 3. Iuniu 1545 se da socie­tatei iesuitiloru unu altu privilegiu erasi ne mai au­dîtu prina atunci, ca adeca iesuitii ori unde aru merge pe fati’a pamentului, se aiba dreptu de a se sui pe ori-ce ambonu sî a predica, se pdta deschide sî tiene pretotendeni ori-ce scdie voru afla cu cale ei, seu mai bine, generariulu loru, se pdta administra sacra­­mentulu penitentiei (pocaintiei) sî se dea deslegare de tote pecatele, inca sî de celea reservate numai papei, se faca liturgia ori-unde sî la ori­ce dra, se administre tdte sacramentele (tainele) fara a cere con­­cassiune dela preotime sî dela episcopi, se pdta dis­pensa de voturi (fagaduintie religiose, evlavidse) si de peregrinagiuri. Acestu privilegiu datu iesuitiloru, de care densii se bucura prina astadi, fu cea mai grea sî mai rusî­­natdria lovitura de palma preste fati’a clerului de mini sî a episcopiloru, sî causa de ura sî resbunare inca sî d­in partea celorulalte societăţi călugăresc­i, unu adeveratu votu de neîncredere si blamagiu pentru cleru si călugări, votu vnse de lauda si de încre­dere deplina pentru iesuiti. In an, 1546 Loyola isi reorganisa d’in nou so­cietatea. Aceeasi plina atunci era compusa numai d’in novitii sî d’in asia numiti professi, adeca membrii actuali, carii au depusu juramentulu pe patru voturi. Dara fiendu­ck planulu seu era ca se formeze un’a armata intréga, in proportiunea in care se inmultia numerulu ostasiloru sei, venea in periculu de a’si vedea demascate planurile sale secrete, după care ’si propusese a purcede atritu­latia cu paganii, cktu sî mai alesu cu protestantă sî cu cristianii orientali. Asia elu isi propuse, ca in classea „professiboru“ se 14 —

Next