Transilvania, 1921 (Anul 52, nr. 1-12)
1921-01-01 / nr. 1-2
3 Se ’nchină brazii, apele fugare Duc focul răsăritului cu ele, Pe casa ta, de soare îndrăgite Norocu-și caută două rândunele. Ascultă, e atât prinos de cântec In sfânta, parfumata dimineață, Izvoarele ’mpletesc mărgăritare In imnuri dătătoare de viață. O, bucură-te! Pune-ți în cosițe Plăpânde, parfumate viorele, Coboară’n ochi seninul cer de vară Și’n față crinii visurilor mele. Din visul aurit al nopții albastre Ți-am făurit un cântec nou, minune, Spre cerul maiestos al dimineței Tu să-l înalți în loc de rugăciune. Zefirii calzi și murmurul de ape Să-l prindă, să ți-l ducă 'n larg de zare Să simți cum la viață nouă lumea La farmecul din versul tău tresare!1. 11. Soricu. 1