Tribuna, noiembrie 1907 (Anul 11, nr. 241-264)

1907-11-25 / nr. 260

Pc B. 2 cursului rostit de marele Kogălniceanu, care este un admirabil răspuns la cele ce scrie organul coaliţiei, precum este şi o condam­nare, fără apel, a întregei politici oligarhice. Fostul prim-ministru român, Kogălniceanu, care ar fi făcut cinste ca bărbat de stat ori­cărui popor mare, după ce arată în ce hal au ajuns şefii dela 1848, dă o lecţie zdra­vănă şi şefilor de azi.. Kossuth, Klapka şi chiar Andrăssy, au fost ceva mai zdraveni decât epigonii de azi. Totuşi atât la 1849, în dieta dela Seghedin, cât şi după aceea, în convenţia ce încheiaseră cu principele domnitor al României, ne oferiseră cea mai largă autonomie naţională, în schimbul prie­teniei ce ne solicitau. Cine-i asigură pe actualii şefi politici că n’o să mai ajungă în strâmtoare niciodată? Unde e scris, că politica lor nu va mai da de mal, cum a dat şi la 1848? Dar dim­potrivă , chiar cele petrecute cu actuala coa­liţie, care la 19 Februarie 1906 a fost scoasă din dietă cu puterea suliţelor — honvezilor, iar în Septemvrie, acelaşi an, şefii nu ne meriau aşa cum să iasă din Burg, —­e un indiciu, că evenimentele se repetă... Oligarhii, cu siguranţă, vor mai ajunge la strâmtoare şi dacă azi ne ceartă şi spun că nu e de făcut înţelegere cu actualii noştri conducă­tori, ci aceştia să fie înlăturaţi, şi să vină alţii, »cam­ sincer şi fără gând reservat vor să lucreze, împreună cu ungurimea, pentru întărirea statului unitar naţional maghiar«, nu este esclus că mâne se vor bucura dacă vor află între noi bărbaţi cu cari să se în­ţeleagă asupra menţinerii statului ungar aşa cum l-a întemeiat întâiul rege ungar! Noi avem vreme să aşteptăm, căci e eroiciul dreptăţi şi al luminii, după cum e întreaga sa activitate. Să ni-l ţină Dumnezeu, să-şi vadă visul cu ochii! Alt articol important publică englezul *Scotus Viator« la loc de frunte, în »Oesterreichische Rundschau«. (XIII Nr. 5, 1 Dec.) E întitulat »Politische Verfolgungen in Ungarn« (Persecuţii politice în Ungaria) şi vorbeşte cu multă căldură de uizuinţele noastre drepte. Pe baza datelor autentice arată cum se persecută sistematic pressa românească şi a celorlalte naţionalităţi, vorbeşte de Memorand, de Replică şi de stările ante­­deluviane din parlament. Singura soluţie o găseşte în adevăratul vot universal, care nu se va Intro­duce însă la nici un caz din partea guvernului actual unguresc. Articolul e foarte elocvent şi scris într’acelaşi stil viu, concis, pe care-l cunoa­ştem din broşura apărută zilele trecute. Alt articol, care se ocupă cu stările dela noi e publicat în »Das freie Wort« din Frankfurth am Main, de E. Treumund (VII Nr. 17, 1 Dec.) şi tractează relaţiile dintre stat şi biserică din punct de vedere socialist. * Situaţia compromisului în Austria. Vo­tarea compromisului în camera austriacă încă zi­lele acestea a fost foarte problematică. Partidul ceh radical, rutenii şi slavii de sud declara­seră că vor face obstrucţie. Acum aceste din urmă două partide au renunţat la arma obstruc­­ţionismului, iar cehii radicali rămaşi singuri nu vor putea împiedeca votarea compromisului. * Teroarea a reînceput. Şedinţa de la 6 Dec. a Camerii. Am spus ieri că la plecarea lui Justh la moşia sa înseamnă începutul unei ere de teroare în cameră. Vice­preşedinţii camerei Rakovsky şi Ndvay sunt acuma la largul lor, căci după cunoscuta formulă de »apla­nare« a conflictului dintre preşedinţi, fie­care aplica regulamentul după buna lui chibzuire. In şedinţa de ieri vice-preşedintele Nâ­­vay a retras cuvântul la şaptesprezece oratori. Şi fiecare volnicie a lui Năvay era secundată de urletele şi inzultele kossuthi­­ştilor. — Mizerabililor şi ticăloşilor! le strigă unul dintre cei mai mari guralivi, Fried Lajos, dar croaţii nu primesc inzultele ace­stea cu impasibilitate. O adevărată furtună se stârni pe băncile lor. Cu glas imperios ei cer reglementarea obraznicului insultător şi desbaterile nu putură reîncepe decât du­pă ce preşedintele cheamă pe Fried la or­dine pentru a potoli pe croaţi. S’a dovedit deci încă odată că o opozi­ţia neungurescă numai prin energie şi ho­­tărîre să se poată menţinea în camera un­gurească şi nu prin concilianţă umilită şi plecată. După seria de volnicii a lui Năvaj a vorbit deputatul român Iuliu Maniu. Se pare că deputaţii unguri au început să înţeleagă şi ei adevărata valoare a ace­stui potrivnic al lor, căci el nu mai este întimpinat cu sgomot şi insulte ci ascultat cu tăcere şi cu respectul datorit talentului şi seriozităţii politice. Acesta este succesul cel mai întreg şi mai adevărat pe car­e­l poate avea un de­putat de opoziţie: tăcerea atentivă şi cu­viinţa cu care majoritatea îl ascultă. Iată ca minune! Că el trebue să ajungă la mi­nune ! — Trebuia poate să ne gândim astfel? Dar, orice să ne fi gândit, — n’a trebuit să ne uităm la el cu neîncredere atât de vădită, cum am făcut-o din nefericire şi eu. Iubirea lui, cre­dinţa lui trebuiau să mă facă mai plecat. Mă în­vinovăţesc pe mine însumi şi mă rog de iertare lui, din toată inima! Toţi preoţii: (fără escepţie) Şi eu! Şi eu ! Bratt: Nu cunoaştem un om mai bun, decât pe el, nu cunoaştem o credinţă mai tare, mai mare decât a lui; — mai stăm la îndoială că se va petrece minunea? (mişcare). Jensen: (murmurând) Vedeţi crucea de­asupra uşii ? E soarele, care apune — sau e ?... Bratt: Nu o ştiu. Dar fiţi siguri de una: dacă se întâmplă minunea, se vor găsi mii de oameni să o vadă, chiar şi dacă nu o vedem noi. De am putea fi şi noi de faţă! — Da,de faţă? — închipuiţi-vă ce vrea să zică să trăieşti ceva ce­­au crezut-o toţi, îndată ce au văzut o!« Şi să putem fi martorii unui astfel de lucru -------tu, tu şi eu? E prea mult; nu se poate! — E peste putinţă.------­Şi totuşi se poate, — sunt atâţia contimporani, fraţi, — vai, tot aşa de slabi, tot atât de puţin Vivant sequentes! S’a pornit lavina şi nu e în stare să o oprească nici o sută de conţi şi baroni. Luna Decemvrie ne-a adus iarăşi un seceriş bogat. Ascultaţi: înainte de toate magul din Nord publică un nou articol în »März«. Şi nu se va opri Björnson, cu toate că împlineşte 75 de ani în 8 Dec., ci va duce lupta cu îndârjire, rezolut. Dar n’ar rămânea numai ei singuri! Toţi, câţi însetoşează după adevăr le-ar urma, întâi cei, la cari dorul după adevăr este mai mare: scrutătorii adânci şi sinceri, spiritele cele mari. Focul lor ar fi mai strălucit, credinţa lor mai grandioasă. Căci nu le-a lipsit dorul după ade­văr, nu le-a lipsit putinţa de a crede, nu, le a lipsit numai minunea. Toţi aceştia vreau siguranţă şi linişte, în pri­vinţa celei mai mari întrebări de pe lume. Chiar şi cei uşuratici, cari au dat , la o parte, ca ceva nefolositor sau peste putinţă — toţi, toţi doresc să ştie mai mult decât ştiu, doresc credinţa. Dar daţi-le o dovadă! Dovadă, că chemarea e adevărată. Dacă o văd aceasta, vor crede şi într’aceea ce nu văd. Aşa a fost dela început. Aceia, cari se mulţămesc cu mai puţin — cu experienţa lor personală — aceia fac ca moha­­medanii, ca evreii şi ca buddhiştii. Căci şi aceştia se razimă toţi pe experienţele lor per­sonale, înainte de toate însă o dovadă că experienţa aceasta personală este un adevăr general; tocmai asta este ce ne lipseşte. Şi tocmai asta o caut, ca ceva promis. Dumnezeul meu! Stau aici înaintea ultimei mele probe. Un nou partid unguresc. In Budapesta se formează un nou partid politic cu numele de »partidul naţional social unguresc«. Programul noului partid, al cărui şef interimar este Szombat Pál, va cuprinde în afară de punctele sociale şi neatârnarea deplină a ţării, atât în privinţa economică cât şi politică, auto­nomia vamală, reforma armatei cu un an de ser­viciu militar şi limba de comandă ungurească, banca naţională ungurească. Pe urmă programul partidului revendică »teritoriile pierdute« ale ţârii , Da­caţia şi litoralul ei, cele patru comitate ale Croaţiei numite »Sirmia«, realipirea Bosniei şi Herţegovinei la Ungaria şi dreptul de suverani­tate asupra Croaţiei... Avertizăm cu smerenie pe făuritorii noului pro­gram că el este incomplect, cu acelaş drept cu care să revendică sus înşiratele provincii ţara noa­Episcopul: Bratt, Bratt! Bratt, înainte de ultima mea probă. Căci lupta mea sufletească îmi întrece puterile. îmi iau rămas bun dela biserică, ca preot, — rămas bun dela biserică, rămas bun dela credinţă, — dacă, dacă, dacă —! (Izbucneşte în lacrămi). Episcopul: Fiiul meu, trebue mai întâi să — Bratt: Nu, nu-mi vorbi! — Te rog! — Aju­taţi-mi numai să mă rog din toată inima! Căci dacă nu e acum minunea în mijlocul nostru, a­­tunci nu e nici când altădată. Omul ăsta e mai mult decât toţi ceilalţi; e cel mai nobil de pe pământ! Nimeni n’a văzut o credinţă mai tare decât a lui. Şi nimeni o credinţă mai tare în cre­dinţa lui. Toţi: Da, e adevărat! Bratt: Şi nu e lămurit ca lumina zilei ? A ve­nit cu o avere mare aici şi şi-a împărţit o roată. Cine a putut numără de câte ori şi a pus vieaţa în primejdie ca să sară într’ajutorul altora ? Cine a numărat minunile, pe cari le-a săvârşit în urma credinţii oamenilor? Tocmai, fiindcă erau atâtea minunile, nu credem în ele. Preoţi: (încet) Şi mie mi s’a întâmplat astfel. Bratt: Poate, că trebuia să ne gândim tocmai contrarul, să credem, că se află aici ceea ce se înţelege sub »credinţă«. Credinţa aceasta se a­ Cine sufere? De stomac, de constipaţie, de lipsă de poftă, de mâncare? m­utic suie as Acela sa faca experienţă cu apa amară naturală HORGONY recomandata de mai medici, înainte de dejun dacă se ia o jumătate de pahar din apa amară HORGONY după una până la doua°re iŞe face efectul dorit, şi revine pofta de mâncare şi starea bună generală. — Apa naturală HOR­­GONY nu are gust rau şi nu provoacă nici un gust neplăcut Se poate căpăta în toate prăvăliile cu ape mi­nerale, in bacami şi farmacii. La targuială să se ceară lămurit apa amară naturală HORGONY. Proprietari Loser János, Budapest« »TRIBUNA« 8 Dec. ». 100 stră va avea dreptul să ceară şi reîncorporarea »provinciilor pierdute« : Austria de jos cu capitala Viena, Galiţia şi Lodomeria, Moldova şi Mun­tenia...

Next