Tribuna, noiembrie 1909 (Anul 13, nr. 237-260)

1909-11-25 / nr. 256

.Acest centru, compus din bărbaţi competenţi, ar avea chiemarea sa le steie bibliotecilor poporale în toate privinţele într’ajutor, să le înlesnească organizaţia, funcţionarea şi dotarea,să le prevadă cu cărţi alese şi corespunzătoare trebuinţelor, să stăruie pentru sporirea numărului bibliotecilor, şi să conducă peste tot întreaga organizaţie. Astfel s’ar lega în mod practic interesul cetitorilor cu interesul librarilor, şi s’ar promova cultura în general şi cultura naţională în deosebi. Organizarea bibliotecilor poporale ar avea de efect şi un alt mare avantaj. Dacă din cele peste 3000 de comune româneşti numai în a treia parte a lor ar succede întemeiarea de biblioteci, oricărei cărticele bune, ce apare, ar fi asigurată de mai înainte o desfacere de o mie exemplare. Instituţiile bibliotecilor ar deveni în mod firesc şi mijlocitor la sate între publicul cumpărător de cărţi şi librării. Numai pusă într’o mânnă pricepătoare biblioteca poate să aducă foloase. Un dulap, un raft ocupat de o sumă oarecare de volume, dăruite numai de alţii, cari ei înşişi le consideră de netrebnice, nu constituie încă o bibliotecă, şi cu atât mai puţin nu o bibliotecă poporală. Instituţia culturală, pe care o avem în vedere, când vorbim de biblioteci poporale, este o instituţie vie care încontinuu se hrăneşte de producţiunea literară. Pentru un vraf mai mare sau mai mic de cărţi,cari nu sânt potrivite cu trebuinţele publicului în interesul căruia s’a înfiinţat biblioteca, n’are nimeni interes. O asemenea instituţie este moartă şi fără nici un folos pentru nimeni. D că însă în biblioteca înfiinţată se găsesc zi de zi cărţi noua, care de care mai interesantă şi mai instructivă, se stabilesc între bibliotecă şi public relaţiuni continuie, şi de-abea atunci ea produce efectul, care a fost legat de înfiinţarea ei. Cel puţin pentru început organizaţia bibliotecilor poporale la noi are trebuinţă de o conducere unitară şi pricepută, care din biroul unei librării ce nu râvneşte, numai la câştigul material, se poate face cu uşurinţă şi cu folos atât cultural cât şi material. Un savant englez despre chestia naţionalităţilor. Stăruinţele dezinteresate ale publicistului Scotus Viator (Sir Seton Watson) pare că au îndemnat şi pe alţi publicişti englezi să studieze chestia naţionalităţilor din Ungaria nui cu temei şi nu numai pe baza publicaţiilor tendenţioase plătite de guvernele ungare. Cea mai nouă publicaţie apărută în limba engleză, »Austria-Hungary«, datorită publicistului englez Geoffrey Drage e o nouă dovadă despre spiritul critic imparţial ce începe să se manifesteze în lucrările despre monarhia noastră. In lucrarea aceasta vastă, un volum de mai bine de 800 pagini, autorul se ocupă, într’un capitol special, şi cu chestia naţionalităţilor şi ajunge la concluzia constatată de atâtea ori de cei cari cunosc tainele politiei maghiare. Maghiarii califică toate atacurile împotriva politicei lor naţionaliste drept izbucniri unilaterale ale unor agitatori egoişti sau ale unor filantropi-filozofi şi uită de primejdia pe cari o evocă asupra patriei lor prin maghiarizarea volnică. Publicistul englez îşi încheie apoi capitolul dând expresie convingerii sale, că procedeul urmat de maghiari n’are nici un înţeles şi nu va duce nicodată la ţinta dorită de ei. * O interpelaţie a dlui Iorga. Din Bucureşti ni se anunţă că în şedinţa de azi, Marţi, a Camerei deputaţilor, d. Nicolae Iorga, deputat de Iaşi, a adresat o interpelaţie dlui Ionel Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, în chestia campaniei pornite de evrei, în străinătate, împotriva României. D. Iorga a cerut dela şeful guvernului să ia măsuri împotriva calomniatorilor neîmpământeniţi dela gazetele evreieşti din România.* Situaţia parlamentară în Austria nu prezintă nici pe ziua de azi vreun moment nou. In cursul zilei s’a întrunit conferinţa comună a partdelor slave şi germane, pentru a discuta asupra modalităţilor cum s’ar putea asigura votarea bugetului. Conferinţa s’a terminat fără să se ajungă la o înţelegere, fiindcă slavii stăruie în cererea lor ca mai înainte să se facă remanierea ministerului, iar germanii cer mai ’nalite votarea bugetului. Cu toate aceste, tratativele începute se vor continua şi nu e cu neputinţă ca în cele din urmă partidele să cază de acord asupra unei soluţii mulţumitoare pentru ambele părţi. * »Arbeiterzeitung« despre Burdia. Supt titlul sugestiv »Panama ungurească«, organul partidului social-democrat din Viena »Arbeiterzeitung« publică, în numărul său de azi, un violent articol în care înşiră o seamă de politiciani din Ungaria, arătând cum aceştia au profitat de stările corupte din Ungaria pentru a se îmbogăţi între aceşti »politiciani« e înşirat şi C. Burdia de la Caransebeş, »întemeietorul partidului român guvernamental«, cum îl numeşte organul socialist. Despre deputatul de la Caransebeş, »Arbeiterzeitung« afirmă că până acum avea o situaţie modestă, iar acuma dispune de o avere de 250-300 mii de cor, avere câştigată în mare parte prin mijlocirea cumpărării unei moşii de către stat. Bruiu este însă comună germană cu o minoritate considerabilă românească. Tot astfel la Hondorf şi altele, Făgăraşul apare după hartă tot din cauza greutăţii de a fixa prin culori popolaţia numerică a naţionalităţilor, ca comună ungurească cu minoritate mai mare românească şi cu o minoritate foarte mică germană. In realitate însă în Făgăraş nici una din naţionalităţi nu dispune de majoritatea absolută. Numărul germanilor nu este insă disparent ci minoritatea lor este şi ea considerabilă. Surprinzătoare este însă şi deasa aplicare a culorii verzi (ungureşti) pentru minorităţi. Găsim în sat.*, unde fără statistică ştim că nu se găsesc decât fracţiuni neînsemnate de unguri, făşii verzi în cercul. Aşa în Râşnov, Cristian (comitatul Braşov), Codlea, Miercurea, Agnita, Ucea de jos, Arpaşu de jos, Sâlişte etc. In Sălişte d.e. sânt între 3572 da locuitori 128 de unguri; ce interes poate să existe ca o hartă etnografică să însemneze aceasta minoritate de 3 procente ? Ciuludul după hartă ar avea o considerabilă minoritate ungurească, în realitate statistica ofcială nu constată acolo decât 24 de unguri între 709 de locuitori. In patrulaterul Sebeşului-săsesc făşii verde (unguri) cuprinde o treime din spaţiu, cea galbenă (germană) de abea e vizibilă atât e de subţire. In realitate minoritatea ungurească este compusă din 549 de suflete, iar cea germană din 2533, adică de cinci ori mai mare decât cea ungurească. Pe lângă aceste greutăţi tehnice cu care a avut să se lupte autorul şi care produc un rezultat uineort nesatisfăcător şi fals am găsit aşa îi fugă şi vre-o câteva greşeli etnografice. Aşa d.e la satul Voicandoîi cerculeţul este întreg colorat cu roşu (români); în realitate comuna este însă germane. Apaţa apare pe hartă ca comună germană cu minoritate românească; în realitate ea este comună ungurească (1467 de unguri) cu minoritate românească (329 de români) şi cu 9 germani. Bălcaciu este însemnat ca comună ungurească cu minoritate română; în realitate ea este comună germană cu minoritate română. Berghenu are roş (români) V10, verde (unguri) 4/10 şi galben (germani 4/10; în realitate comuna este germana cu 731 de români ca minoritate şi 25 suflete unguri. Fireşte greşeli de aceste n’ar trebui să fie încă multe. , Harta a iişit din atelierele Institutului geografic al armatei de Bucureşti. Am văzut lucrări executate de acest institut în mod mai perfect decât aceasta. Liniile apelor sânt ţapene şi dimensiunea grosimii lor nu creşte în mod proporţional spre gura lor. Linia de hotar a solgabiraietelr este de o grosime cu totul unmotivată, ţapănă şi ea, şi din cauza aceasta purtată fără necesara precizie. Lipsa văii Bicazului este decontat în sarcina Institutului? D. Mazere şi-a câştigat deosebite merite pentru nomenclatura românească a comunelor. Anchetele, chestionarul şi peste tot silinţele sale în aceasta direcţie sânt vrednice da. toată recunoştinţa. »? B1B U N A« cemvfe ti2 niiTrTrr-Tr^iiitriTip^ni---^-ii'-rv-r-TrriTrrfrr• iromr, rir , i mmuM miuM nit nu w r - „Pfiiffgidia frifdlismislui“. Intre multele primejdii ce se conturează pe orizonul »statutului naţional unitar«, una îndeosebi turbură statornic visuile cu cari îşi alintă orgoliul de rasă compatrioţii noştri. Glaiuri de îngrijorare, ţipete de alarmă răsună tot mai dese pe Bărăganul presei ungureşti şi goarna luptelor şovine se agită de un timp încoace Ură repaos. Alături de primejdia »valahă«, slavă, austriacă etc. »Budapesti Hírlap«, semnalează acum tot mai stăruitor primejdia triatismului. Şi precum, în vastul său arsenal de arme autentice, pentru chestiunea valahă găseşte totdeauna câte-un »preot român«, pentru situaţia naţionalităţilor în ţările apusene câte un »strain« celebru, aşa şi pentru primejdia triatismului el are la îndemână peana unui veritabil anonim din Bosnia. In numărul său din urmă »B. H.« publici, adică la foc de frunte, un articol, intitulat »Trialismul« şi iscălit de anonimul »Un bosniac«, care înfăţişează măreaţi ideie plăsmuită în cercurile creştin-sociale din Viena în culorile cele mai antipace opiniei publice ungureşti, ţinută în necontenită trepitudine de strigarea atâtor glasuri de alarmă. »Bosniacul« — răsărit din cine ştie care colţ al redacţiei panungureşti —ne da în articolul din chestiune şi o statistici cu privire la elementele de poporaţiune, cari ar fi să alcătuiască cel de al treilea stat în configuraţiunea trialistă din viitor a monarchic! habsburgice. Conform acestei statistici »Marea Croaţie« — aşa ar fi să se numiască noul stat a! monarchic! — ar cuprinde 4,928 000 de catolici (croaţi, italieni şi germani)1 1 549 000 de greco-orientali (sârbi), 600.000 de musulmani(turci) şi 98 000 de locuitori de altă confesiune, — toţi aceştia recrutaţi din Croaţia, Slavonia, Bosnia, Herţegovina şi Dalmaţia. Statistica »bosniacul« o compune după confesiuni, deoarece sentimentele deosebirei de confesiune sânt şi astăzi, în urma referinţelor particulare din numitele ţerişoare, mai puternice decât conştiinţa deosebirilor naţionale — şi deoarece în chipul acesta el poate pune o culoare mai antipatică,atribuind-o socialiştilor creştini din Viena. Şi ştiţi care e în ultima concluziune primejdia ce rezultă de aici? Marea croaţie ar avea în număr rotund şapte milioane, Ungaria 17 milioane, iar Austria 24 milioane. Urgisita de Austrie o să fie deci singură atât de puternică cât celelalte două state ale triatismului împreună. Şi ce e mai catastrofal pentru Ungaria e, că prin separaţiunea Marii Croaţii, s’ar pierde pentru interesele Ungariei Bosnia şi Herţegovina, — »stânca de care s’au sfărmat« până de prezent năzuinţele austriace. — Nu i aşa, că e adorabil »bosniacul» în naivitate5, lui inocentă?