Tribuna, decembrie 1911 (Anul 15, nr. 263-286)
1911-12-08 / nr. 268
Anul XV. Arad, Joi, 8|21 Decemvre 1911 Nr. 268 ABONAMENTUL Pe un an . 28 Cor. Pa un jum. . 14 € Pe o lună . 2.40 . Numărul de zi pentru România şi străinătate pe an 40 franci. Telefon pentru oraş şi comitat 502. 1REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada Deák Ferenc Nr. 20 INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costă fiecare şir 90 filere. Manuscripte nu să înapoiază. „Luceafărul“. Arad. 20 Decemvre. Ln vara anului 1902 un mănunchi de studenţi dela universitatea din Budapesta, nemulţumiţi cu modestele prestaţiuni literare ale ,,Familiei'' bunului Iosif Vulcanpornesc, înzestraţi cu un mare capital de entuziasm juvenil pe un nou drum, fondează din puterile lor o revistă literară, conduşi mai întâi cu gândul de a grupa în jurul lor forţele intelectuale tinere de pe băncile universităţilor. ,,Luceafărul" tinerilor şi entuziaştilor studenţi, din scrisul cărora lipsea însă aproape cu totul fraza lată, şi romantismul, se prezintă din capul locului în condiţii aşa de bune încât lumea cetitoare —saturată şi ea de proza bătrînei reviste de la Oradea-mare — îl primeşte cu simpatie. El începe a interesa încetul cu încetul şi cercurile literare din România, de unde încep a veni colaborări preţioase, cari se deosebeau de cele de la „Familia” prin aceea că nu veniau din stăruinţele redactorilor, ci din dragostea scriitorilor- Revista prinde rădăcini tot mai puternic© ,şi începe să scoată la iveală adevărate talente literare: Octavian Goga, Al. Ciuru, şi loan Lupaş ş. a. In curînd vine şi Agârbiceanu, mai întâi cu câteva poezii, apoi cu proza-i puternică prin care îşi cucereşte repede un loc de frunte în întreaga mişcare literară românească. Scriitorii aceştia tineri aduceau, cu sine o notă cere-i deosebit de scriitorii ardeleni de până aci. Ce e drept ,,Luceafărul” a apărut la o jumătate de an după „Sămănătond", care cucerise atât de mult lumea cetitoare de la noi şi care par’că prin însăşi apariţia lui pusese chestia unităţii culturale, de care a vorbit mai târziu atât de mult, de frumos şi de cu efect. Nici o revistă românească n’a lucrat atâta pentru dărîmarea graniţelor politice, cât „Sămănătorul”. Cetitorii dela noi ai acestei reviste simţiau, prin lectura ei, „ca acasă” în viaţa românească de pretutindeni, şi în Bucureşti ei nu mai vedeau numai un oraş românesc oare-care, ci un centru de unde trebue să vie şi îndrumarea preocupărilor noastre intelectuale. Intre astfel de împrejurări o nouă revistă în Ardeal nu putea avea un drept de existenţă decât punându-se înserviciul convingerilor acestora noui şi îndrăsneţe, cari cucereau zi de zi întreg terenul vieţii naţionale româneşti- Aici e marele merit al scriitorilor grupaţi, în jurul ,,Luceafărului". Ei au înţeles acest glais al vremii şi au pus în serviciul ei cel mai puternic mijloc pe care puteau să-l găsească: revista care ţinea să fie revistă românească sub toate raporturile, şi ardelenească numai în cele bune. Dacă se potrivesc la vre-o revistă cuvintele dintr Bariu, directorul ,,Flacărei" că „la noi apariţia unei reviste literare şi artistice este un net politic, în cel mai înalt înţeles al cuvântului apoi ele se potrivesc de sigur la .,Luceafărul” care nu numai că a apărut dar a şi luminat timp de un deceniu, ca nici o altă revistă ardeleană de până aci. Prin .,Luceafărul" s’a răspândit în lumea românească nu numai poezia lui Goga cu accentele ei noui şi zguduitoare, proza lui Agârbiceanu, Ciura, Puşcariu, Lupaş ş. a. — lucruri cari nu mai apelau la bunăvoinţa şi indulgenţa cetitorilor, cum făcea: „Familia — ci şi Grigorescu, K. Loghi, Luchian, eroina ş. a. pentru ca pe scriitorii din ţară nici să nu-i mai amintim. Toţiscriitorii cu nume din România, cu foarte puţine excepţiuni, au venit cu drag la ,,Luceafărul’, pentru a răspândi printre miile de cetitori, pentru întâia oară în Ardeal, un gust literar mai pronunţat, un simţ mai fin pentru limba românească şi o conştiinţă românească mai largă şi mai puternică. În „epoca lui X. lorga”, cum îi zice d. Sextil Puşcariu, în Ardeal a propagat noul crez cultural şi naţional această revistă, care a avut printre colaboratorii săi şi pe acea puternică personalitate a timpului nostru, care e d. N. lorga în,spiritul căruia revista a lucrat, inconştient, chiar şi atunci când l-a combătut cu o vehemenţă exagerată. In jurul .,Luceafărului” i s’au strîns încetul cu încetul toţi scriitorii mai de seamă de la noi şi din România. Colaborarea 1» „Luceafărul" a ajuns cu timpul egală cu un fel de consacrare, iar revista un amvon pentru toţi cari aveau ceva de spus şi ştiau să ompuie aceasta frumos. Un conflict intern, care părea inevitabil, şi care a adus cu sine retragerea din fruntea revistei a dini Goga, care era sufletul ei, a avut din capul locului caracterul unei faze de transiţie. Retragerea dlin Goga, de care publicul a luat act cu regret. De-ale naturii. v. Geotropismul. — Esperienţele lui Knight Sachs. — Orto şi plagigeotropism. — Teoria statoliţilor. De Vaier Bologa. Este tui fenomen binecunoscut tuturor, că multe plante tind v să ia o poziţie verticală faţă de planul pământului pe care cresc. Cei mai mulţi dintre cetitori vor fi observat fire de iarbă, coceni şi pomişori, cari au forma unei lulele sau unuia întors. Şi deoarece vor fi văzut adesea lucrul acesta, nici nu se vor fi cugetat asupra lui. Căci aşa-i firea omului, mai puţin cunoaşte lucrul care-i zace mai aproape. Tocmai acest fenomen a silit pe mulţi învăţaţi să-şi bată capul, studiind cauzele sale. In parte le-au şi aflat. Să cercetăm mai întâi toate acele observaţii, cari le poţi face la prima privire. Cele mai multe plante tind să ocupe poziţie verticală faţă de pământ. Excepţii sunt puţine, de ex. lianele. Plantele cu tendinţa amintită, sunt iar aş de două feluri: cari cresc vertical cu toate organele lor, rădăcină, cotor şi frunze, şi cele cari cresc vertical numai cu organele principale: rădăcină şi cotor. La toate rădăcina şi cotorul se desvoltă de-a lungul liniilor de forţă ale pământului, radial faţă de centrul său. Din fir emisele acestea numai o deducţie se poate face: tendinţa aceasta a plantei e cauzată de gravitatea pământului. Căci plantele manifestează această însuşire pe întreaga suprafaţă a pământului, pe care iarăş numai o singură putere e constantă: gravitaţiunea. Afirmaţia aceasta e întărită şi de împrejurarea, că plantele cresc totdeauna de-a lungul liniilor de forţă ale gravitaţiunei, însuşirea aceasta a plantei, de-a ocupa sub influenţa gravitaţiunei o poziţie fixă se numeşte geotropism. Tocmai în virtutea geotropismului, plantele pot rezista la puteri foarte mari, cari vreau să le schimbe poziţia. Astfel s’a întâmplat în urmă cu vre-o câţiva ani, că crescând sub o pătură de asfalt, groasă de vreo câţiva centimetri nişte bureţi (champignon), au detaşat o putere atât de formidabilă, încât asfaltul s’a spart. Dacă iarba, pomişorul sau coceanul tânăr ajung în poziţie orizontală faţă de suprafaţa pământului, ei tind mai întâi să se ridice iarăş vertical. Fiind însă puterea paire-i apasă prea mare, partea care stă sub acţiunea ei rămâne orizontală, celelalte părţi însă cresc mai departe vertical. Astfel se nasc abnormităţile caracteristice în formă de lulea sau culcat. * Primul, care a căutat să studieze geotropismul în amănuntele sale, a fost Knight, care în 1806 a făcut o serie de esperienţe interesante. E cunoscut, că puterea centrifugala poate slăbi sau chiar nimici şi întrece gravitaţiunea. De aceea şi este gravitaţiunea la ecuator mult mai mică decât la polii pământului. Knight a căutat să nimicească prin putrea centrifugală gravitaţiunea care influenţează plantele. Pe un disc cu axă orizontală puse nişte seminţe. Pe urmă îi dădu discului o iuţeală rotativă atât de mare, încât puterea centrifugală întrecea cu mult acţiunea gravitaţiunei. Plantele se desveltară cu timpul radial faţă de disc: cotoarele şi frunzele spre centru, rădăcinile spre afară, în prelungirea razelor discului. Astfel orientarea plantelor era condiţionată în cazul acesta de puterea centrifugală. Intr’o altă experienţă lăsă Knight să acţioneze asuipra plantei gravitatea şi puterea centrifugală în sens opus. Dracul rotea pe o taxă verticală. Fiind sămânţa astfel situată, încât gravitaţiunea şi puterea centrifugală să aibă acelaş efect mehanic, planta se desvolta astfel: rădăcina spre afară, înclinată cu 45° în jos, cotorul spre centru, înclinat tot atât în sus. Cu cât creştea rotaţiunea, şi cu ea puterea centrifugală, cu atât mai mult se apropia poziţia plantelor de orizontală. După Knight nimeni niu s’a mai ocupat cu problemele geotropismului. Abia pe la 1873—4 Sachs reliră firul experienţelor. Folosi un aparat, numit chinostat, pe care îl puse să roteze pe o axă orizontală (ca la a lui Knight) cu o iuţeală minimală (o rotire în 20 min.). Astfel puterea centrifugală nu slăbi gravitaţiunea, evita însă o acţiune unilaterală. Până când de obicei toate seminţele, fie ele sub influenţa gravitaţiunei, fie sub cea a puterii centrifugale, în creştere luau toate o poziţie uniformă, de ex. varticulară, orizontală, radială, înclinată sub 45°, etc., în cazul de faţă plantele creşteau de tot neregulat, în sus, în jos, la dreapta, stânga, înclinate, după cum fusese aşezată sămânţa, asupra căreia nu acţionase o putere uniformă. Din toate acestea reiese că planta nu-i în stare să distingă o putere de alta, fie ea gravitațiunea sau puterea centrifugală. *