Tribuna, 1988 (Anul 32, nr. 1-52)
1988-09-15 / nr. 37
(1656) ANUL XXXII 15 SEPTEMBRIE 1988 Învățămînt, cercetare, producție începutul unui nou an școlar și universitar constituie pentru toți elevii, studenții și cadrele didactice ale țării un moment sărbătoresc, prilej de mîndrie și satisfacție pentru condițiile minunate pe care școala românească de azi le are începutul unui nou an școlar și universitar este totodată și un prilej de autoanaliză a muncii desfășurate de fiecare participant la acest proces complex, de mare responsabilitate socială. La acest început de nou an școlar și universitar trebuie avută în vedere necesitatea ridicării calității și eficienței muncii desfășurate în școlile de toate gradele. Se poate aprecia că asigurînd o anumită pregătire profesională și cetățenească, de un anumit nivel, corespunzător unei durate de timp determinate, eficiența școlii este cu atît mai mare, cu cît durata de adaptare a tinărului absolvent la locul său de muncă *este mai scurtă, cu cît mai multe din cunoștințele sale teoretice reușește să le aplice în producție într-o durată de timp mai mică, cu cît va reuși să acumuleze mai multe cunoștințe prin autoînvățare din tezaurul științific național și mondial. Autoanaliza care s-a făcut la toate nivelele organizatorice din cadrul Institutului Politehnic a scos în evidență noi surse de perfecționare a muncii noastre pe linie didactică, științifică și de educație, în pas cu noile cerințe de pregătire a tineretului pentru muncă și viață, cu noile sarcini rezultate din procesul complex de integrare a învățământului cu cercetarea și producția. Rolul științei, tehnicii și învățămîntului în societatea noastră de azi și influența lor asupra întregii vieți sociale economice au fost scoase în evidență din nou în expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, din 29 aprilie a.c., unde se spunea printre altele că: „întreaga dezvoltare de construcție socialistă nu se poate realiza decît pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane in general, a legării strînse a științei cu învățămîntul și cu producția, a ridicării continue a nivelului de cunoștințe tehnico-profesionale ale tuturor oamenilor muncii“. Cu inestimabilul aport științific, beneficiind de prețioasele orientări ale tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, președintele Consiliului Național al Științei și învățămîntului, știința a devenit astăzi întradevăr un puternic stimulent al dezvoltării forțelor de producție, un important factor de dinamizare a organizării și optimizării întregului proces de producție. Se știe că înnoirile în știință și tehnică se produc în ritm rapid. Acest aspect a fost arătat cu claritate de secretarul general al partidului în expunerea făcută la ședința comună a Consiliului Național al oamenilor muncii și a Consiliului Național al agriculturii, unde spunea că: „Este necesar să fie bine înțeles că perfecționarea, organizarea și modernizarea producției constituie o acțiune permanentă, zi de zi, lună de lună. Trebuie să avem permanent în vedere că puternica dezvoltare a științei și tehnicii necesită periodic — cel puțin o dată la 5 ani — o îmbunătățire radicală a structurii producției, a nivelului tehnic, care să pornească de la noile cuceriri ale revoluției tehnico-științifice". Poziția participantului la producție trebuie să fie deci cea de adaptare la nou, de participare la înnoiri, la noi descoperiri. Ținînd seama de învechirea rapidă a unor cunoștințe, și apariția altora noi, strict necesare pentru tehnica viitorului, apare evident că tineretului îi sunt necesare cunoștințe de bază care să constituie fundația pentru cunoștințele noi. Pe această bază s-au adus îmbunătățiri Planurilor și Programelor de învățămînt la toate secțiile de specializare ale politehnicii, s-au organizat noi lucrări de laborator și s-au îmbunătățit în conținut cele existente, ridicîndu-se caracterul de investigare al acestora. S-a introdus pe scară largă tehnica de calcul electronic la toate secțiile de specializare atît în activitatea didactică, cît și la cea de proiectare și cercetare. La pregătirea tinerilor studenți aplicăm cu mai mare intensitate concepția legării mai strînse a cercetării cu producția. Mai mult decît pînă acum apreciem că faza aplicării în producție a unei cercetări este tot o cercetare. Pe această linie se merge la Politehnica clujeană în ultimul timp. Astfel, cercetările efectuate în domeniul metalurgiei pulberilor s-a dus pînă la realizarea de secții de producție în întreprinderi și microproducție în institut. Punîndu-se în funcțiune, în cadrul institutului, o instalație de elaborare a pulberilor metalice, s-a reușit să se stabilească tehnologii optime de obținere a acestora pentru diverse utilizări. Cercetările efectuate pe tema elaborării unei tehnologii de fabricare în țară a bacurilor de pretensionare a cablurilor folosite la fabricarea elementelor de beton armat precomprimat au condus la organizarea unei linii de fabricație a acestora în cadrul institutului, unde se realizează aceste produse pentru toate întreprinderile din țară, înlăturîndu-se complet importul etc. Multe produse care au fost cercetate în institut au fost puse în fabricație în diferite întreprinderi ca de exemplu: motoare pas cu pas (întreprinderea de relee Mediaș), generatoare de vibrații (întreprinderea Metalurgica Aiud), aparatură medicală (întreprinderea de electronică industrială și automatizări Cluj) etc. Sunt câteva din exemplele care se pot da: Pentru mărirea eficienței muncii în institutele de învățământ superior clujean, apreciez că se pot intensifica colaborările între colectivele de cercetare pe anumite probleme ca: știința materialelor, robotică industrială, criogenie, aparatură electronică etc. Sperăm că la rezultatele frumoase de pînă acum se vor adăuga altele noi care să ridice prestigiul științific al centrului nostru universitar, să crească nivelul pregătirii tuturor studenților din instituțiile de învățămînt clujene. Prof. dr. ing. Ioan Dragan, rectorul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca „Fiecare trebuie sa înțelegem că trebuie studiat, studiat continuu, trebuie învățat ..." I NICOLAE CEAUȘESCU j Sensul creator al practicii revoluționare Semnificația distinctă a Tezelor formulate în aprilie de tovarășul Nicolae Ceaușescu pentru plenara Comitetului Central al partidului din toamna acestui an poate și trebuie a fi revelată, desigur, din numeroase unghiuri de vedere și abordare. O amplă și sugestivă deschidere în acest sens ar oferi-o, bunăoară, un demers analitic în funcție de cel puțin următoarele criterii de referință: cel al conținutului sugerat prin însuși titlul Expunerii din 29 aprilie, cel al contextului intern și mondial în care a fost elaborat Și, nu în ultimul rînd, cel al înțelegerii Tezelor ca parte organică din corpul unitar al valorilor cu care partidul nostru, secretarul său general au îmbogățit teoria și practica socialismului științific. Dacă avem în vedere titlul documentului „. . . cu privire la unele probleme ale conducerii activității 4- economico-sociale, ale muncii ideologice și politico-educative, precum și ale situației internaționale“ și momentul elaborării sale — aprilie a.c. — sensul și semnificația ideologică a Tezelor se impun subliniate, cu atît mai mult cu cît în decembrie 1987, adică cu 4 luni în urmă, Conferința națională a partidului a realizat o amplă analiză asupra strategiei dezvoltării interne și mondiale a socialismului și a lumii în general. Așadar, asocierea celor trei dmenii: problematica conducerii activității economico-sociale, muncii ideologice și educative și a situației internaționale trebuie înțelese în strînsa lor corelație și interdependență. Ceea ce este esențial în acest demers constă, printre altele, în faptul că partidul nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, reanalizînd procesul intern și mondial al construcției socialiste din perspectiva celui mai nealterat și autentic raport dialectic dintre general și particular, național și internațional, al înțelegerii și aplicării creatoare a principiilor generale ale socialismului științific, pe de o parte, reafirmă și dezvoltă principiile și orientările noastre strategice, ale Programului pe termen lung al partidului, a programului ideologic și ale politicii internaționale a partidului și statului în noile condiții ale evoluției mondiale, reafirmă valabilitatea și viabilitatea structurilor, relațiilor și valorilor sistemului nostru social politic, economic și spiritual cristalizate după Congresul al IX-lea în țara noastră, perioadă distinctă în istoria patriei în care construirea multilaterală a socialismului a fost așezată pe propriile ei baze economice, politice, de clasă și ideologice, pe consecventa respectare a suveranității și independenței naționale, pe valorificarea întregului potențial creator al poporului nostru. Și, pe de altă parte, Tezele formulează implicit, fără polemică sau tendințe de amestec în treburile altor partide sau țări socialiste, poziția principială a partidului nostru față de frămîntările și căutările căilor de dezvoltare, în continuare, ale socialismului pe plan mondial, contextul în care „practic în toate țările socialiste se pun acum, într-un fel sau altul, problemele perfecționărilor pentru înlăturarea unor lipsuri sau greșeli, pentru asigurarea construcției pe mai departe a socialismului“. Faptul că în țara noastră partidul, secretarul sau general, au sesizat și soluționat asemenea probleme pe parcursul unui efort creator de căutări și soluționări de peste două decenii ce au urmat istoricului Congres al IX-lea, astăzi — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — pentru noi nu se pune problema unor modificări de structură ale sistmului și strategiei dezvoltării, ci de a asigura realizarea lor mai bună și de a lua măsuri pentru a perfecționa continuu activitatea. Prin urmare, Tezele ne situează procesul de perfecționare multilaterală ca prioritate strategică definitorie a stadiului sau etapei pe care o parcurge construcția noastră socialistă. In contextul dat, conceptul strategic al perfecționării dobîndește, la rîndul său, un conținut și un sens specific propriu realităților la care se referă. Procesul perfecționărilor (deci nu al restructurărilor sau reformelor) este pe deplin justificat istoric și logic deoarece structurile, principiile, normele, relațiile și valorile sistemului nostru economic, politic, spiritual sînt produsele mutațiilor fundamentale ale perioadei de după 1965, ele confirmîndu-și viabilitatea în și prin practică. In al doilea rînd, procesul perfectibilității construcției socialiste a fost înscris în toate documentele de directivă ale partidului după Congresul al IX-lea fiind expresia creativității și dinamismului modului de a gîndi și acționa, opuse inerției, anchilozării, dogmatizării sau fetișizării unei realități date. In al treilea rînd, strategia perfecționărilor nu vizează doar imperfecțiunile, adică numeroasele aspecte critice, disfuncționalități sau lipsuri manifestate în toate domeniile începînd cu activitatea de conducere și pînă la cea educativă ci are în vedere implicit promovarea în flux continuu a noului. Strategia perfecționărilor este astfel o componentă de substanță a proceselor caracteristice actualei noastre etape cum sunt: continuitatea procesului revoluționar, trecerea de la extensiv la intensiv, trecerea la o calitate nouă a muncii și vieții, trecerea României în rîndul țărilor cu nivel mediu de dezvoltare economică ș.a. în al patrulea rînd, conținutul procesului de perfecționare stă sub incidența decisivă a doi factori de ordin subiectiv. Primul îl constituie cerința dobîndirii în profil uman a unei reale și efective competențe tehnico-profesionale, pe care o poate da numai știința temeinic însușită, nealterată de impostură și fals, și al doilea factor de acest ordin determinant fiind atingerea unui înalt nivel al conștiinței individuale și sociale în toate componentele sau laturile ei care o definesc drept conștiință revoluționară. De aici și accentul pus pe cele două mari și complexe procese ale dinamicii spirituale: rolul și acțiunea științei, a revoluției științifico-tehnice și, respectiv, cel al conștiinței, al revoluționării modului de a gîndi și acționa al oamenilor. Mesajul de perfectibilitate pe care îl degajă spiritul și litera Tezelor din aprilie are, firește, nu numai o valoare teoretică, politică și ideologică deosebită ci, în același timp, una practică, transformatoare, criteriu dintotdeauna valabil pentru confruntarea aspirațiilor, a proiectului cu realitatea. Andrei Sida Școala — eterna aulă a spiritului Trăim acum cu vie emoție, nemărturisită nostalgie, cu înaltă răspundere și mereu noi întrebări și căutări, clipele cînd, în aula eternă a spiritului — școala — se deschide cel mai benefic și mai generos dialog al lumii, cel dintre dascăli și elevi! Fascinant și veșnic acest dialog, este însăși inima care dă viață vieții. Dascălul împărtășește și sădește boli cu bol tezaurul științei și al culturii, punînd exemplul și fapta sa chezășie statornică spuselor sale. Elevul adună, asimilează creator focul sacru al gîndirii și cuceririlor umane, săvîrșite nu o dată prin jertfa de sine, pentru ca mîine să poată aduce contribuția lor la civilizația contemporana. Reluat cu pasiune și credință mistuitoare în fiecare toamnă acest dialog este mereu un început, o nouă piatră de hotar în istoria lumii. Un început, dar de pe o altă treaptă a urcușului necontenit al omului spre cunoaștere, spre perfecțiune. Elevi și dascăli, din băncile cele dintîi ale școlii pînă în cele din urmă ale facultăților, duc astfel mai departe patrimoniul spiritului universal, luminîndu-i și îmbogățindu-l continuu. Iată, deci, de unde și de ce nevoia acută a acestui dialog care se bazează pe respectul pentru cultură și știință, pe iubirea față de om, pe sacrificiul nobil necesar afirmării sau apărării cunoașterii, a adevărurilor fundamentale ale existenței noastre, pe setea arzîndă pentru nou și progres. Școala a rămas de-a lungul mileniilor candela care a ținut mereu vie speranța, lumina, rațiunea. Mulți dintre noi sîntem azi sau vom fi mîine cum au fost dascălii noștri ce ne-au vegheat gîndul și cuvîntul. A avea dascăli buni e un privilegiu, dar și o imensă obligație morală de a răsplăti truda lor. A avea elevi buni este o mare șansă pentru țară, căci ea va fi slujită mîine de oameni ce-i vor dărui idei și fapte neprețuite. Aflată sub grija și atenția statornică a partidului și statului nostru, școala are menirea formării și educării temeinice, pentru muncă și viață, a specialiștilor de mîine ai economiei, științei și culturii românești. Oraș al breslelor, înconjurat de trainice și străvechi ziduri de apărare, Clujul a devenit cu timpul un leagăn de carte, un izvor de înțelepciune și lumină, un port la oceanul tinereții. Căci an de an mii și zeci de mii de tineri, elevi și studenți, vin aici ca o irezistibilă și tulburătoare primăvară, așezînd pe diminețile și pe amurgurile bătrînului și mereu tînărului oraș de pe Someș zîmbetul și optimismul, energia și curajul nestăvilit al celei mai frumoase vîrste. Acum, cînd o nouă generație se angajează în dialogul dătător de viață și adevăr, deslușind pe a de mână și a de tipar, cînd celelalte urcă un an, parcă ne pregătim și noi pentru un nou început. Chiar dacă au rămas de mult în urmă anii de școală, fie că vrem fie că nu, dialogul continuă. Căci fiecare avem atîtea de învățat, de făcut pentru ca glia noastră străbună să dobîndească acea mult rîvnită calitate a muncii și a vieții. Viorel Cacoveanu Din nou toamnă Să trecem încă o dată Această oră de chihlimbar, un templu suind foșnet aprins De alămuri Ruguri sub tălpi, în miez de noapte. Felii de lună plină. Suind amfiteatrul în veșmînt autumnal Sub ploape descopăr străvechiul poem. Al dragostei de tot ce-i al meu Din tricoloră simțire. In catedrala de aur sînt: Cer și pămînt înmoi penița în arămiul colind Scriind poemul meu și-al tău. Adorm în crepuscul Cu cel mai dulce alint pe buze, Pămînt românesc. Melancolie Se-mprăștie din nou semințe Sub aripa cu zbor subțire. Din depărtări sosesc miresme Umplînd pămîntul de uimire. Nu se mai poate sta pe plajă. Cicoarea palidă se-nclină. Din cerul ei arzînd în flăcări Zbură o ultimă albină. Pe la ferestrele înalte Trecu un puf de păpădie. Ducea cu el povestea verii In tril încins de ciocîrlie. . fnvgșmîntat în horn de flaut Să gînta corn vînătoresc Eternitatea stelei care tr^ulsează-n țărmul românesc. loan Mangu județeană în lumina Tezelor pentru Plenara C.C. al P.C.R. /editorul /i/PGCh/á