Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)
1898-11-28 / nr. 224
Anul II Irad. Sâmbătă 28 Noembre (10 Decembre) 1808 REDACȚIA Arad, Str. Antieh (Adam) ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria : pe 1 an fl. 10; pe l/i an fl. 5; pe */» de an fl. 2'50 ; pe 1 lună fl 1, N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— 1’mttn România și strâmitari pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA Arad, Str. Aulich (Adam) INSERŢIUNII.E tu I fir garmond, prima dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. At&t abonamentele c&t şi inserţionile sânt a si plăti înainte Scrisori nefrancate nu se primesc. Anul II. Număr de Duminecă Ni. 48. 1 PE DUCA. Baraca trosneşte. Un stâlp doi dacă o mai ţine, şi are să cadă grămadă, dar despre guvernul baronului Banffy se va vorbi numai cu groază, ca despre pustiirea Tătarilor. Pentru că ceea ce au făcut Tatarii nainte cu sute de ani, s'a repeţit şi sub Bânffy. Deosebirea numai că Tatarii au venit ca un vifor, prăpădind în scurtă vreme tot ce au găsit bun şi frumos în ţeară, până ce guvernul baronului Bânffy cată, lucrează de vreo patru ani la zdruncinarea din temelie a statului ungar şi mai ales la nimicirea naţionalităţilor. I s'a înfundat însă, aşa se vede. L'a lăsat cel mai puternic stâlp: Szilágyi, fostul preşedinte al Dietei, care nu mai departe decât zilele trecute mântuise pe Bánffy când cu afacerea Hentzi. Şi, după cum arătăm în altă parte, înafară de Láng, vicepresident, care urmează şi el lui Szilágyi, căpetenii multe se despart de Bánffy. Primejdia cea mai mare nu aceasta este însă. Pentru că partidul e mare, a avut vreme să crească în douăzeci şi doi de ani, şi puţini sunt vitejii cari să se despartă bucuros de sfânta şi hrănitoarea putere. Ci greutatea este următoarea împrejurare : Întreg partidul de la putere recunoaşte că pe cale constituţională nu o mai poate duce de la anul nou încolo. Dovadă despre aceasta este hărtia înaintată pentru subscriere de Tisza Kálmán în şedinţa de mai alaltăeri a clubului guvernamental. Vai de guvernul acela însă, şi vai de ţeara care ajunge să stăpânească şi să fie stăpânită nu cu legi făcute în Dietă, ci cu declaraţiuni făcute la cluburi. Aceasta însemnează nu numai sfârşitul guvernului, dar şi bancruta constituţională. Dela anul nou încolo cetăţenii pot să nu plătească dare şi să nu meargă la miliţie, căci n’are să mai fie lege potrivit căreia stăpânirea să aibă dreptul a-i pedepsi. Tot aşa, nu va fi lege care să dea guvernului dreptul să plătească datoriile ce ţeara are în alte state ori simbria slujbaşilor şi solda militarilor. Pentru că guvernul de un an întreg se tot trudeşte să facă aceste legi, dar oposiţia nu i-a dat răgaz, ci i-a strigat mereu lui Bânffy : ,Nemernicule! Dă-ţi dimisia!“. . . Bânffy s'a încăpăţînat însă şi a stat la putere, că un zadarnic a trăit tot cu biciul în mână, ca fişpan în Ardeal, unde mamele îşi speriau copii cu el. Nici oposiţia nu s’a lăsat însă şi acum cată-l, a ajuns într’o strâmtoare de care nu s'a mai pomenit în nici o ţeară cu legi din lume. Mult nu va mai putea s-o ducă însă. Starea lui de azi e a omului care se îneacă, s'aruncă şi după un fir de paiu, doar-doar va scăpa. Nu e însă nădejde, ci e pe ducă. Nouă numai dintr'un punct de vedere trebue să ne pară rău: cine ştie când vom mai avea un cap de guvern ca dînsul, care între Unguri să fie pricina atâtor gâlcevuri şi să facă mai de rîs parlamentarismu şi constituţionalismul unguresc. Dar stăpânirea ungurească, nainte de a se prăbuşi, aci trebue să ajungă: să se facă zdravăn de ns! Dl dr. Raţu osândit de amicii sei. „Drapelul“ de la 26 Noembrie începe primul său articol astfel: Faptul că „Tribuna“ din Sibiiu a publicat textul scrisorei trimeasă de dl Sturdza celor condamnaţi la Cluj în procesul Memorandului, a produs diverse impresiuni în ţeară. Mulţi cred, că tăui au făcut cei de la „Tribuna“, căci prin asemenea purtări se slăbeşte încrederea celor ce ar dori să ajute chestiunea naţională, fie prin mijloace materiale sau morale, fiecare putând să se teamă că într’o bună zi, toate actele şi scrisorile vor fi date publicităţei. Cu atât mai mult e de regretat cele ce se întâmplă, cu cât ele au aerul de a da sprijin unui partid politic din România, contra celuilalt. Am fost, suntem şi vom fi întotdeauna contra amestecărei chestiei naţionale în luptele politice de dincoace de Carpaţi. Coada de topor. Vorbind despre epistola ce dl D. Sturdza a trimis prin dl Delavrancea în vara anului 1894 dlui Dr. I. Raţiu, epistoală de cuprins politic şi desigur trimisă cu credinţă că un, şef d'atei va şti să păstreze discreţiunea. „Epoca* scrie — cu litere grase — că dl Sturdza va fi interpelat în Cameră şi Senat asupra acestei epistoale publicată de „Tribuna*. Nici nu se poate altfel, căci numai pentru acest scop a publicat dl Dr. Raţiu scrisoare. Şirele din „Drapelul*, unde scrie şi Delavrancea, samt de altfel o zdrobitoare osândă pentru dl Rapiu, care în chip atât de trist îşi încheie cariera politică. * KRIEGHAMMER—REMÂNE. Din Viena se scrie că afacerea Krieghammer, a cărui demisiune Ungurii toţi o cereau cu tărie, s’a respdvat aşa la Curte, că... Krieghammer rămâne şi mai pe departe ministru al armatei împărăteşti. Bieţii Unguri vor înghiţi deci şi aceasta, precum ca să se ştie că — tot împăratul e mai mare!* Apel cătră naţie. In urma celor întâmplate la clubul guvernamental — hotărîrea a se curma? ţeara şi fără legi — oposiţia vrea să adreseze un apel către poporul maghiar arătcindu-i în ce chip crud guvernul îşi bate joc de legi. Românii au spus de mult acest lucru. Ne pare bine că au ajuns acum şi o parte dintre maghiari la această convingere. Guvernul în strîmtoare Demisia lui Szilágyi şi Láng. — Destrămarea partidului guvernamental. Semnele, care arată că stăpânirii d’acum i se apropie obștescul sfîrșit, sunt multe; în septemâția asta chiar, îndată după iubitul împărătesc, au lăsat stăpânirea In mocirla ei: ministrul croat Iosipovici, presidenta dietei, Szilágyi, cel ce mai mult decât oricare altul stăruia sub stăpânirea lui Wercerle ca comitetul naţional român să fie tras în judecată şi cât se poate de aspru osândit pentru Memorand, vice-presidentul dietei Láng. Tustrei aceştia trec în ochii Maghiarilor ca făcând parte din tagma mică a celor nepătaţi încă prin furtişaguri şi alte păcate. Au mai eşit apoi din partid următorii fruntaşi: Andrássy Gyula conte, Andrássy Tivadar conte, Batthyány Lajos conte, Széchenyi Aladár conte, Sztáray Gábor conte, Thoroczkay Miklós conte, Batthyány Tivadar conte, Teleki Géza conte, Széchenyi Tivadar conte, Szerényi Béla conte, Csáky Albin conte, Vass Béla conte, Andrássy Sándor conte, Perényi Zsigmond baron, Fiáth Miklós baron, Chorin Ferencz, Dobóczky Ignác, Enyedy Lukács, Hieronymi Károly, Lukács Béla, Leidenfrost László, Semsey László, ,Györffy Gyula, Darvas Béla, Weiss Berthold. Greutatea cea mare însă care ameninţă pe guvern a-’l prăbuşi, e următoarea: încă de când S’a deschis sesiunea de toamnă a Dietei, pe la începutul lunei Septemvrie, guvernul ceruse ca să i se voteze gospodăria (bugetul) statului cel puţin pe primele 4 luni ale anului viitor, dacă nu va fi timp să se pertracteze pe anul întreg. Dar* oposiţia, s’a hotărlta Impedica această votare până la 31 Decemvrie, astfel că stăpânirea r.’ar fi împuternicită prin lege, de la anul nou nici a stringe dări de la cetăţeni, nici a cheltui măcar un creiţar din cassele statului, nici a scoate recruţi. Tot aşa cu 31 Decemvrie c. expiră pactul economic cu Austria, ce încă ţine anul curent numai ca provisoriu, şi acest provisoriu ar trebui reînoit iarăşi pe câteva vreme, până se va încheia contractul definitiv pe 10 ani. Opoziţia însă e hotărîtă a împedica nu numai votarea, dar’ chiar şi chibzuirea asupra unei legi, pe care guvernul ar depune o în dietă privitor la această treabă. La 1 Ianuarie 1899 ar trebui aşa dar’ să înceteze cum am zice toată vieaţa statului. Strîmtorat astfel, Bánffy şi garda lui s’au întrunit la mare sfat. Marţia trecută seara, în cuibul lor, unde chibzuiau asupra căilor şi mijloacelor cum să iasă din înfundătură, zugrăvind fiecare starea desnădăjduită în care se află partidul. După multe tânguiri, tot bătrânul păcătos Tisza a făcut propunerea, ca guvernul să o ducă de la 1 ianuarie nainte cu trebile statului fără chiar a fi împuternicit printr’o lege, având numai constratementul majorităţii deputaţilor dietei, care consimţământ să i se deie guvernului chiar acum seara, de cătră cei de faţă. Spre acest sfârşit i-a provocat să iscălească îndată hârtia pe care e scrisă această propunere. Şi intr’adever în sara aceeea s’au legat cu iscălituri vr’o 150 deputaţi, adică numai a treia parte dintre toţi deputaţii şi numai jumâtatea dintre toţi deputaţii dietei. Se înţelege, că această apucătură a lui Bánffy de a-’şi prelungi stăpânirea sa urgisită e neauzită până acum în aici o ţară, d’aceea oposiţia s’a îndârjit şi mai mult şi se pregăteşte să lovească stăpânirea putredă cu cea mai cumplită înverşunare, până va culca-o la pământ. PROTESTAREA ROMÂNILOR In urma votării silnice a dării suplementare, dl Dr. Stefan C. Pop a făcut car’ alţi fruntaşi au subscris următorul protest împotriva hotărîrei adusă în congregaţia de la 24 Noemvrie a comitatului nostru: Inpotriva hotărîrei aduse anul acesta sub Nr. . . . de adunarea extraordinară a congregaţiunei de la 24 Noemvrie prin care pentru acoperirea furtului Krivany s’a făcut un arunc de 2°/o pe anul 1899 şi alţi 16 ani viitori, subsemnaţii membrii ai congregaţiunii apelăm cu toată onoarea. I. Potrivitlui 11 din art. XV al legii de la 1883 dacă se intenţionează aruncarea unei dări suplimentare, deosebit de stabilirea bugetului anual, §§-ii 9, 10 şi 12 prescriu cele ce trebue a se observa. Va se zică şi §-ul 10. Ear’ în acest paragraf se spune lămurit că astfel de adunări să se convoace cu 15 zile înainte şi fiecărui membru al congregaţiunei i se va trimite convocare deosebită. Măria sa dl Jişpan Fábian însă, după cum dovedeşte aci alăturata de sub V. convocarea e esmisă numai la 14 Noemvrie, va să zică numai cu 8 zile Înainte de ţinerea adunării şi de oarece membrii congregaţionali cari locuesc în părţi mai îndepărtate ori că n’au primit de loc convocarea, ori că au primit-o numai în momentele din urmă, aşa de târziu deci, că pentru a veni la adunare nu mai aveau vreme şi astfel o parte mare dintre membri au fost despoiaţi de putinţa de a veni şi vota la adunarea de la 24 Nov. Dimpotrivă însă, notarii, solgăbiraele şi arundaşii regalelor au ştiut despre ţinerea adunării Înainte de trimiterea convocărilor şi au strîns din vreme elementele ce depind de dtnşii. Legea a fost deci călcată făţiş şi cu atât mai revoltător, cu cât dl fişpan a fost făcut atent despre aceasta chiar înaintea adunării, când Insă în loc de a recunoaşte greşala, călcării de lege i-a pus vîrf că încă el a învinuit cu întortochiarea legii pe cei ce o esplicau după dreptate. Nu mai încape dar’ îndoială, pentru or şi cine cunoaşte puţin legea, că dl fişpan a provocat hotărîre In afacerea aruncului într’o adunare care nu avea drept să hotărască într’o asemenea afacere. Fapta aceasta ilustrează şi ea îndestul starea tristă în care tângeşte comitatul. E desigur un moment culminant această faptă în şirul lung de ilegalităţi a celor ce deţin puterea şi cari nu mai păstrează acum nici măcar formele legale, di dl fişpan călcând fără genă legea, pune pe slujbaşii sei să voteze, car’ aceştia în faţa întregei adunări silesc cu puterea pe biroe să voteze darea suplimentară. Dacă dl fişpan a avut atâta încredere In subalternii sei, atunci cel puţin pentru decor, de ochii lumei, ar fi putut să facă măcar atâta ca elementele independente să şi poată exercita şi ele drepturile lor. H. Fapta despre care am amintit a dlui fişpan a fost numai un început al şirului lung de ilegalităţi, pentru că §-ul 13 al art. XV din 1883 dispune în chip hotărît, că ministrul de interne şi finanţe să-şi fi dat învoiala prealabilă pentru aruncul de 2°/o a dării suplimentare, ceea ce dl Jişpan se înţelege, n’a putut să producă, deoarece ţinem, că e imposibil ca doi miniştri anume chemaţi să îngrijască de soartea ţibanilor