Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1899 (Anul 3, nr. 1-125)

1899-06-10 / nr. 112

Arad, Joî 10 (22 Iunie) 1899 Mi?« 112 Inul III REDACŢIA Arad, Str. Anlioh (Adam) ADMINISTRAŢIA Arad, Str. Aulieh (Adam) IWaERTIUi'iiL.JK i ie i fir gurmand: priva-datt 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia­ oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare pu­bli­caţiune. Atât abonamentele cfit şi Inserţiunile sânt * s* pitti înainte in Arad. Scrisori nefr&nc&te n-l primesc. ABO­MENTUL Pentru Austro- Ungaria de un an fl. 10; pe l/i an fl. 5; pe l/4 de an fl. 2.50 pe 1 lună fl N-rii de Duminecă pe an fl. 2 — Pentru România fi str&inZtntt ■ pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoia**. CENTRU DE GRAVITATE. Succesele lui Bánffy — al căror preţ se cunoaşte însă azî bine — făcuseră pe Maghiari să creadă, că centrul de gravitate al monarchiei pe viitor are să fie — Budapesta. Credeau aceasta cu atât mai mult, cu cât aşa ziceau: în urma obstrucţiunei şi a scenelor din Reichsrath s’a isprăvit cu Austria şi Monarchul nu numai că nu se va mai putea sprijini pe un asemenea stat — anarchic, dar’ nici nu va mai locui acolo, ci dimpreună cu întreg corpul diplomatic se va muta la — Budapesta. Ori cel puţin, partea mai mare a anului va petrece-o în Ungaria. Şi pornind înainte pe această temă. Ungurii vedeau deja o curte regală şi o capitală strălucită, ca pe vremea A­njou­ilor şi a lui Mati­a Corvinul. „Budapesti Hírlap“ socoteşte, că Széll a ajuns deja la succes complet, în­cât centrul de gravitate, nu mai e azi nici o îndoeală, a ajuns să fie Budapesta. Ca motiv principal aducea faptul, că încheierea compromisului s’a în­­tâmplat aşa fel, în cât se poate com­para cu lupta dela Mohád, pe care au câştigat-o însă . Ungurii­ „Magyarország“ nu împărtăşeşte părerea aceasta, ci prin condeiul lui Bartha Miklós zice: .A face politică nouă din causă că centrul de gravitate s’ar fi mutat în Unga­ria, este a zidi casă pe temelii închipuite. Pentru­ că centrul de gravitate nu-i aici .Vorbele lui Barnánk da, nu s’au pre­făcut în­­carne, sânge şi oase*. Ba chiar şi dispoziţia legii despre paritate e încă tot numai o dorință.* Ear’, după ce în felul lui de scrie, caută să convingă pe cititori, că el, ear’ nu cel dela „B. H.“ au drep­tate, în acelaşi articol (dela 20 ).' ajunge la conclusiunea: .Desigur că ar fi o satisfacţie a am­­biţiunei nobile a neamului nostru, dacă ar avea conscienţa, că centrul de gravitate al monarchiei s’a mutat In Ungaria. Pentru­ că fiind o seminţie tare, neamului nostru Îi place şi lui să domnească. Fiecare putere are însă un hotar. Nici chiar razele soarelui nu pă trund în sfera altei planete. Forţa noastră naţională nu poate umple decât basinul Carpaţilor. Şi încă şi aici sunt multe de fă­cut. Să nu zidim deci cetăţi în aier, când chiar şi locuinţa ni e plină de spărturi*. Mărturisirile acestea ale celui mai­­ şovinist Ungur, partizan al partidului, care are scrise pe steag cele mai îndrăsneţe idealuri maghiare, la tot caşul sunt semnificative. De-o utopie au abzis dar până şi matadorii eminamente şovinişti. E vorba acum să abzică şi de ceea­­laltă: contopirea în sînul lor a celorlalte seminţii din basinul Carpaţilor. Pentru- Că, dacă ar fi o satisfacţie a orgoliu­lui seminţiei arpadine să domnească peste alte neamuri, în acelaşi timp ar fi însă a nedreptăţi şi a provoca aceste neamuri, imp­unându-le cu forţa o stăpânire, care nu-­şi are ră­­dâcinile sale în legile puse de St. Ştefan ca temeiu statului ungar. Vor Ungurii o întărire a statului ungar? O vroim şi noi. Vor ca dem­nitatea acestui stat să fie menţinută şi chiar să crească? O vrem şi noi. Pare-ni-se însă chiar Bartha e omul, care îndemna toate guvernele ţerii să maghiariseze cu foc şi sabie şi nici o prigonire împotriva naţionalităţilor nu i­ se părea destul de tare, întocmai după cum nu ştia să fie îndestul de isteţ întru in­venţia mijloacelor de a­­ slăbi Au­stria. Părăsească deci­matadorii ma­ghiari utopia cu contopirea naţionalită­ţilor, pentru­ ca în cele interne să nu ajungă încă la constatarea unor lu­cruri şi mai triste de­ cum e constata­rea ce o face, zicând că, în raport cu Austria, statul ungar „milităreşte este o provincie, dar economiceşte o colonie“, mandă chiar patrioţilor. In curâd deci lupta de la Moliv­ci (dată la Viena) va fi re­cunoscută de TOŢI patrioţii nu ca dobân­dită, ci perdută de — Széli! Dureri patriotice. Tocmai acum, când în presa maghiară se discută cu atâta plăcere „centrul de gravitate“, iată că vine „N. Wiener Tagblatt“şi din cercuri militare publică următorul comunicat: „Deodată cu reforma ce se pro­iectează în învăţământul militar, curând se vor înfiinţa şi şcolile reale de pre­gătire pentru cădeţi. In şcolile acestea în decurs de un an ar fi să se pre­gătească, pentru limba, germană, aspiranţii elevi până la aşa grad, în­cât să priceapă materialul ce se pro­pune. Faptul, că uniii nu ştiu limba germană, în anii din urmă a esersat tot mai mare influenţă asupra oştirei şi îndeosebi asupra educaţiunei militare. Materialul aspiranţilor pentru şcoalele de cădeţi şi a celor reale a slăbit în chip bătător la ochi, ba s’a întîmplat şi aceea, că unii candidaţi peste tot nu s'au ştiut esprima în limba germană. Prin înfiinţarea şcolilor de pregătire ministerul de răsboiu voeşte să îndrep­­teze răul“. Îşi poate închipui ori-şi-cine, cu cât nă­caz înregistrează presa maghiară acest co­municat, ,Budapesti Hírlap“ (de la 20 c.) zice, că aceasta însemnează „menţinerea unei situaţii şi insuportabile"... Şi când te gân­deşti că în acelaşi timp numitul ziar trebue să răspundă şi lui Bartha în chestia cu „centrul de gravitate“­. * SE RIDICĂ DAREA, şi anume darea pe venit cl. III, „ Iată efectul , luptei de la Mohaci“ câştigate de Szék­ la­­ Viena. Negustorii, mari şi mici, şi industriaşii vor fi deci mai ales împovăraţi pe viitor. Ziarele maghiare şi înregistrează deja că între patrioţi, mai ales la Dobriţin, Ora­­dia-mare şi Pojon, supărarea e mare. Cu educaţia militară nu­­i­ s’a sfetit lui Széli. Cu dările şi mai rău se reco­ PACTUL ECONOMIC DUALISTIC. II. Consideraţiuni şi „cuceriri“ în dreptul public. {Ag) Legea dualistică ungară (art. XII-a din 1867) în §§. sei 58 şi 61, cu privire la comunitatea vamală zice : „Comunitatea afacerilor comerciale comune (ale celor doue jumâtăţî ale monarchiei) nu isvoreşte din sancţiunea pragmatică; căci în sensul acesteia, ţările Coroanei ungare, ca de drept separate de la celelalte ţări ale monarchului, ar putea, prin propriil lor guvern responsabil şi pro­pria lor legislaţiune, să fie disposiţiuni şi să şi reguleze afacerile lor comerciale ridicând linii vamale. Deoare­ce însă între Ungaria şi celelalte ţâri ale Maiestăţii Sale con­tactele reciproce de interese sunt numeroase şi importante, parlamentul se declară gata a accepta, ca între ţârile Coroanei ungare pe de o parte, care pe de alta între celelalte ţâri ale M. Sale, să se încheie din timp în timp o convenţie comercială vamală. Această convenţie are să stabilească chesti­unile, care se referă la comerciu şi la modul cum are să fie tractat tot ceea ce se ţine de comerciu. Incheiarea acestei convenţiunî are să se întâmple printr’un contract In aşa chip, precum se întâmplă aceasta între state neatîrnătoare de drept unul de altul. „Ministeriile responsabile ale ambelor părţi au să elaboreze în inţelegere comună, proiectul amânunţit al convenţiunei, au să’l aştearnă fiecare parlamentului respectiv, car’ hotărîrile luate de ambele parlamente au să fie înaintate M. Sale spre sancţionare“. Pe aceste base au fost aşezate ra­porturile economice între Ungaria şi Austria de la întemeierea dualismului încoace, reîno­indu-se din zece în zece ani, dar, încă cu o condiţie esenţială, cuprinsă în §. 25 al suspomenitului art de lege XII., anume ca: „în Austria va danul constituţionalismul deplin“ şi că „la încheierea convenţiunei comerciale­ vamale se va ajunge prin coope­rarea parlamentului“ austriac. Deoare­ce această cooperare a parla­mentului austriac precum e cunoscut şi con­statat lucru, nu s’a putut îndeplini­ nici după 3 ani l­a, cât au urmat negocierile pentru a treia reînoire a pactului economic, iar’ §. 14 al constituţiei austriace Ungaria nu vrea să ’l recunoască drept surogat sau înlocuitor al parlamentului, pentru aceasta din urmă s’a născut starea aşa zisului drept al teritorului independent vamal, conform §. 68 al art. de lege XII. din 1867, care spune că, ,Ţeara îşi reservă dreptul de a dispune în mod independent, pe cale legală, şi toate drepturile în direcţia aceasta îi rămân intacte“. In art. de lege I. din 1898, pro­­vocându-se la disposiţiunile legii dualiste, acest drept a fost din nou nu numai accentuat, dar, precum e cunoscut, în ea se zice, că dacă până la finea anului 1898 nu se va ajunge la încheierea pactului pe cale parlamentară şi în Austria, guvernul ungar „va lua toate mâsurile, fie şi numai pe cale administrativă, pentru înfiinţarea vămii separate“ de la 1 Ianuarie anului 1899 încoace. Dar­, în August anului trecut, la Isch Bánffy a consimţit să se prelungească con­venţia actuală până la 1903, adăogându se în „clausula“, că: „Convenţiunea comercialo-vamală se reînoeşte şi după această dată, în mod automatic, pe timp nedeterminat, până nu se va fi pronunţat despărţirea economică, între cele doue jumettăţi ale monarchiei, in mod legal“. Căci se socotea, că monarchul nici­odată nu­­şi-ar da sancţiunea la despărţire. Formula lui Széll. Însă astfel glăsueşte : „Convenţiunea comercială-vamală dăi­­nueşte până la 1903, negreşit presupunând, că în Ungaria va fi activată pe calea hotărîrii legislative de sine stătoare (önrendelkezés alapján), car’ în Austria cu ajutorul §. 14. Astfel desâvîrşită convenţiunea comercialo­­vamală râmâne în vigoare, In mod automatic, până la finea anului 1904, dacă până la acest termin nu se va întâmpla renioirea (adecă normală a pactului, precum se facea până acum în 1877 și 1888. R. „Tr. P.“). Dacă însă anul 1904 va trece fără o nouă arangiare (normală, R. „Tr. P.“) a raportu­rilor economice ale ambelor jumătăţi ale monarchiei, despărţirea economică între Austria şi Ungaria va urma de la sine, fără să fie trebuinţă a pronunţa această despărţire printr’o decisiune vala­bilă a parlamentului ungar*. Prin urmare, în acest mod era exclusă şi ori­ce cooperare, a celui al treilea şi suprem factor constituţional, era scoasă din joc sancţionarea Coroanei. Conferenţa de la Ha­aga- Delegatul Germaniei, profesorul Zom, a sosit ieri la Haaga. El a venit din Berlin, unde se dusese să ia avizul guver­nului sau asupra chestiunilor din discuţie. El a conferat cu Bü­low, secretar de stat. Se crede că el are instrucţia de a primi proiectul privitor la judecătoriile designate. Comisia acestui proiect crede însă, că greutăţi nu uşor de învins s’au ivit din partea Germaniei şi nici nu se va întruni, până ce Germania nu-şi va fi spus cuvântul definitiv. Comisia înclină pentru o jude­cătorie facultativă. Se crede că conferenţa nici nu se va disolva fără a fi ajuns la un resultat în privinţa aceasta, chiar dacă Germania nu s-ar alătura celor ce vor primi proiectul. E probabil, că nu multe state vor imita în privinţa aceasta pe Germania. Cri­ma în Franţa. Waldeck-Rouseau n’a reuşit nici el să formeze noul cabinet. Aceasta mai ales din causa lui Krantz şi Ca­simir Perier, cari nu au voit sa între în noua combinaţie ministerială, şi n’au voit anume, pentru-că radicalii impuneau lui Waldeck un program prea sever faţă de generalii, cari au jucat rol în afacerea Dreyfus. Radicalii învinuesc pe Măline, îl numesc trădător şi intrigant pentru că dînsul a pus pedeci, mai ales pentru­ că a socotit, că astfel ne­­putându-se forma nici un cabinet, Loubet el însuşi va fi silit să demisio­neze.

Next