Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1901 (Anul 5, nr. 1-121)
1901-01-24 / nr. 15
Anul ( Arad, Mercur 16 Februarie n. 124 Ianuarie v.) 1901 Nr. 15 ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencz u. Nr 8 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Va an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nil de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapoiază Ţarul in Balcani. (R). Sunt acum vre o două săptămâni de când regele Serbiei şi prinţul Bulgariei s’au întâlnit la Niş şi au trimis o telegrama omagială Ţarului, care le-a şi răspuns îndată, în termenii cei mai călduroşi. El se adresau Ţarului ca „sprijinitorului generos“, dar Ţarul răspundea, la adresa lor, „popoarelor sale slave din Balcani“. Era tocmai pe când primul-ministru al României umbla prin Berlin şi Viena, unde fusese primit cu mari onoruri, iar ziarele germane, al căror redactori vorbiseră cu dl Carp, publicau intrevorbiri şi articole puţin favorabile Bulgariei. In acelaşi timp foile streine erau alarmate şi de cel mai nou asasinat politic bulgar, comis asupra unui doctor grec, după cum se vorbea şi despre o înţelegere greco-turco-română. Pentru cei care înţeleg ce însemnează primirea la curtea imperială germană şi vieneză a primului sfetnic regal din România, pentru cei care ştiu câtă duşmănie a existat între Bulgaria şi Serbia, telegrama domnitorilor acestor două ţâri, trimisă tocmai când în foile din Germania se vorbea cu simpatie despre România, desigur că era un fapt care iubeşte. Răspunsul grabnic şi neobicinuit de cald al ţarului era apoi chiar — lămuritor! In Balcani adică protectoratul rusesc este proclamat pe faţă. Rivalităţile dintre Serbi şi Bulgari au încetat. Aşa a poruncit ţarul. Altfel panslavismul ar fi primejduit în faţa solidarităţii ce pare că s’a instituit intre statele elin, otoman şi român de a menţine pacea şi a păşi energic împotriva tuturor uneltirilor. Rusiei însă, şi peste tot, panslavismului, îi vine la socoteală orice turburare în Balcani, după cum elementului elin, otoman, român şi german, precum şi italian. Îi poate prii numai pacea în Balcani. Tot aşa, credem noi, şi Ungurilor trebue să le convină tot ce nu le convine — Slavilor. Am aşteptat deci zile şi chiar septemâni să vedem în presa maghiară comentându-se schimbarea telegramelor între cei trei domnitori slavi. Presa maghiară nici până azi n’a zis Insă un cuvânt, ci s’a mulţumit numai să înregistreze cu litere destul de mici, perdute prin corpul ziarului, textul telegramelor. Ne întrebăm: să nu fie oare între ziariştii maghiari unul singur, care să înţeleagă însemnătatea schimbului de telegrame? Asta nu e de admis! De ce dar presa maghiară a tăcut şi tace? S’o spunem noi. Pentru că ea este preocupată în primul loc nu de interesele mari ale monarchiei şi prin urmare şi ale statului ungar, ci se preocupă de chestii mărunte, momentane, cari satisfac ambiţii ori scopuri mai mult ori mai puţin meschine şi particulare şoviniste. Presa maghiară se preocupă de adresa Secuilor. Va să zică, se preocupă cum să ne slăbească pe noi, naţionalităţile, chemate ca împreună cu Ungurii să apărăm patria când va ajunge în primejdie mare, în momente de grea cumpănă. Atâta înţelegere are însă şi cel din urmă fiu al şesului maghiar, că dacă i se arată cum Slavii dela Sud şi cel dela Nord se leagă în jurul nostru ca un cerc, să zică: Bine, dar atunci este primejdie şi nu e deci vreme nici bine nu este să ne luăm lă trîntă şi cu naţionalităţile. II prindea deci pe Secul în flagrant delict de prostie, după cum trebuia să osândească întreaga campanie ce presa maghiară o duce împotriva noastră, cari cerem într’una dreptate, ca să ne întărim astfel şi voioşi să stăm ori de câte ori e vorba să ne apărăm căminul strămoşesc. Şi se întreba fiecare Ungur: „Dar bine, atunci Janese îşi bate joc de noi. Căci în conflictul dintre România şi Bulgaria el a căutat să ne abată simpatiile spre Bulgaria, care, iată, se proşterne la picioarele ţarului, dar nu spre România, stat amic monarhului nostru şi amic împăratului Germaniei, primit la Budapesta cu atâta alaiu“... Dacă li se atrăgea atenţia, Ungurii desigur numai acum era să aprecieze şi mai mult importanţa visitei lui Francisc Iosif la Bucureşti şi fiui Wilhelm la Budapesta, şi chiar a primirii dlui Carp la cele două curţi. Da, dar atunci li se mai lumina capul pentru a înţelege cel puţin câteva elemente de ale politicei mari şi nu mai erau apoi accesibili a privi în fiecare Schreib-Moritz un mentor al naţiei „singure alcătuitoare". Se deprecia atunci întreg vuietul patriotic al atâtor ziare şi kulturegylet-uri. Dar politicianilor maghiari, cari exploatează, puplic prostii le trebue. Interese mari de stat, — asta e noţiune necunoscută până şi pentru publicişti de talia lui Janesó, care ştia ce a scris Grama împotriva prea largei constituţiuni a bisericei ortodoxe române, dar nu vede, n’aude ce se face, cu surle şi trâmbiţe, la Belgrad, Sofia şi Petersburg. Ce dovedeşte asta? ceea ce amicii ziarului nostru au spus-o încă pe când au scos întâiul ziar cotidian român: că o seamă dintre bărbaţii politici maghiari sunt adevărată primejdie nu numai pentru interesele bine înţelese ale neamului maghiar, dar pentru interesele monarchiei. Şi durere, ei stăpânesc de mult asupra întregei opinii publice maghiare, cărei Îi întunecă judecata, dar înafară apoi, la amicii sinceri ai monarchiei, deşteaptă neîncredere. Căci ce încredere poate deştepta fie la Bucureşti, fie la Berlin faptul, că una dintre cele mai mari foi maghiare, „Budapesti Hírlap“, scrie în favorul Bulgarilor, când toată lumea bună îl osândeşte pentru crimele lor montruoase... şi nu se găseşte un singur Ungur de seamă ori ziar maghiar, care să ştie aprecia şi să aibă apoi curagiul a indica asupra primejdiei protectoratului rusesc în Balcani... Dacă în afaceri atât de importante şi devedite conducătorii maghiari sunt aşa de orbi, cum să putem avea noi încredere, că vor şti să resolve chestiunile de natură destul de complicată a pacinicei convieţuiri a atâtor neamuri de oameni din patrie? Iată întrebarea ce ni se impune de câte ori numai îi prindem pe ziariştii şi politicianii maghiari că de dragui unor interese momentane, jertfesc interesele mari ale statului ungar şi ale monarchiei. Evident, că faţă de asemeni heghemoni nu poţi să fii îndestul de răbdător, precaut şi cuminte. „Amestecul t Unsurilor în politica Bucovinei. Secolul XXI, cunoscutul ziar liberal din Bucureşti, publică în numărul său din 17 ianuarie un articol remarcabil asupra situaţiei din Bucovina. Articolul spune mai întâiu ce poamă a fost ziarul padiştilor „TimpUl”, arată, ce representanţi slabi are Bucovina în urma alegerilor de astă-iarnă şi expune pe urmă, pe basa unei informaţiuni vieneze, una din căuşele, cari au contribuit ca baronul Bourguignon să combată atât de făţiş alegerea doctorului Popovici. .Secolul" susţine, că Ungurii, în urma atitudinei doctorului Popoviciu la Pesta în delegaţiuni au sprijinit la Viena demersurile baronului Bourguignon, având în vedere, că ,din rîndurile deputaţilor bucovineni trebue scoşi toţi aceia, cari prin talentul şi curagiul lor ar pută deveninoportuni în chestia transilvană*. Dacă ne aducem aminte — zice „Deşteptarea“ — cum denunţa „ Timpul“ necontenit, că d nil Popovici şi Fiondor fac politică transilvăneană, versiunea dată de .Secolul* pare a fi exactă. Şi cât de austriacă, cât de patriotică, dar fireşte şi românească a fost cuvântarea doctorului Popovici la Pesta, — o ştim cu toţii. * „Omul astmatic“. „Budapesti Hirlap“ îşi intitulează astfel un primarticol, în care se ocupă de soarta monarchiei, al cărei „chip mişcător stă în faţa noastră“. Compară monarchia noastră cu omul care sufere de astmă, dar mănâncă bine, e frumos la înfăţişare, care ştie să poseze, dar... peste noapte el moare sufocat — de boală. „In Europa s’a pus deja chestiunea menţinerei monarchiei austro-ungare“,— urmează „Budapesti Hirlap“ — şi în această situaţie precară, „nu există politică la Viena, nu există politică la Budapesta“ decât ca formă, ca şi frumuseţea omului astmatic. „ Viena îşi are politica sa, pe seama Europei, de a reprima şi restrânge America, cu puteri unite, nu are însă politică pentru monarchie“. Tânguirea eremiadă a semioficiosului budapestan, care vorbeşte şi conchide în sens decepţionist, fără să caute mijloace de „salvare“ din situaţia fatală, are un fond cu mult mai egoist decât ar dori „Budapesti Hirlap““ să se întrevadă din spusele sale. Fondul plângerii e : că nu există politică externă „maghiară“! Dar politica „vieneză“ nu poate face pe vînătorul în pustiu, de dragul... „ideel de stat maghiar“, înde lacrima e! Dar să presupunem că maghiarii ar avea drept şi vot de es, în Tripla Alianţă. Şi-ar avea atunci „Budapesta politica sa“ ! Rusofilism, bulgarofilism, Noul podesta al Fiumei. Eri, 4 Februarie, s’a făcut alegerea de primar, podesta, în oraşul Fiume. Din 54 voturi a întrunit şeful autonomiştilor, fostul podesta dr. Maylănder 51 de voturi. A fost deci ales din nou. * Comisia internaţională de pace şi regele Eduard. O depeşă din Bern din zilele trecute anunţa, că cu prilegiul morţii reginei Victoria, comisia internaţională pentru pace a trimis noului rege Eduard VII al Engliter şi o adresă, în care acesta e rugat să fie cu mai multă cruţare faţă de poporul bur. Textul acestei adrese sate următorul: „Sire ! Comisia permanentă internaţională pentru pace cu tot onorul işi ia voia să exprime Înaintea Majestăţii Tale cea mai adâncă condolenţă asupra jalei profunde, asupra tristeţei şi a durerii, ce-a atins familia imperială regală şi întreg poporul marelui imperiu englez şi care în toată lumea a produs o adâncă condolenţă. Dar, îndemnaţi ne simţim în acest moment să proşternem înaintea Majestăţii Tale şi acea dorinţă a noastră, ca domnia începută să aducă M Majestăţii Tale pacea, la care trebue să ţintească domnitorul unui mare imperiu. Pacea, care singură poate să aducă poporului nostru fericirea, ce luminează întreagă omenimea. Noi credem, că, dacă impregiurări grave şi triste au conturbat orele din urmă ale marei şi glorioasei regine, dăm expresie speranţei noastre, că noua domnie înseamnă totodată şi sosirea unei ere nouă a resolvărilor pacinice, căci paginile istoriei, în care este imprimată urcarea în tron a unui nou domnitor, pot să provoace sentimentul de mărire şi de nobleţă. Dar aceasta azi mai mult decât oricând omenimea o ar întâmpina cu cea mai mare recunoştinţă şi admiraţiune. Suntem fericiţi a ne pute manifesta înaintea Majestăţii Tale cea mai deplină loialitate a noastră“. (Urmează iscăliturile). banffysm, şi fel de fel de comedii ar representa atunci „interesele monarchiei ar face inhalaţii „astmaticului“! Cine poate lua în serios pe astfel de... politicaştri ?... * Din străinătate. Alianţă ruso americană. Comentând declaraţiile contelui Bulow relative la urcarea tarifului vamal pentru cereale, „Nowoje Wremia* se exprimă în modul următor: „Faţă de tendiţa din ce in ce mai des repetată a guvernului prusian de a aduce o urcare a vămii pe cereale, Rusia şi Statele Unite trebue ca—în loc să se concureze una pe alta—să se unească în scopul de a aprovisiona cu cereale pieţele europene. „Comunitatea intereselor dintre Rusia şi Statele Unite e atât de notorie, incât numai prea multă îngrmfare a prietinilor şi concurenţilor Rusiei de dincolo de ocean pe pieţele europene îl poate orbi şi împedica a vedea adevărata situaţie care vorbeşte în favorul unei alianţe ruso-americane. Ziarul rusesc inchee spunând că agitaţiunile agrarienilor germani vor conduce la un rösboiu vamal—ori cât de triste ar fi urmările acestuia. * Englezii descurajaţi. Ziarul „Manchester Guardian* Intr’un prim articol, constată că englezii au fost reduși la defensivă In tot timpul rösboiului cu Burii, ceea ce constitue incidentul cel mai umilitor al campaniei.