Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1902 (Anul 6, nr. 1-119)

1902-01-24 / nr. 17

Anul VI Arad, «Toi, 24 Ianuarie (23 Februarie) 1902 Nr.­­ 1 ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an ... 20 cor. pe V2 an ... 10 , pe V4 an . . . 5 , pe 1 lună ... 2 . N­rii de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru Romania şi străină­tate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Naţionaliştii în Dietă. (R ) Pânăt acum au vorbit în Dietă numai doi deputaţi naţionalişti. A fost însă destul şi atâta, pentru­ ca pe d’o parte să se producă o fierbere în corpul legiuitor, iar pe de altă parte în presa maghiară să se pornească o discuţie dintre cele mai interesante. Să recapitulăm numai.­in ziua când vorbise Lindner, presa maghiară ameninţa să nu prea să întreacă naţionalităţile cu gluma, pentru­ că astfel de discursuri întârîtând opinia publică maghiară, relaţiunile existente, şi de altfel de­stul de încordate, o să se înverşu­neze încă. Noi am exprimat însă părerea că se vor obicinui concetăţenii noştri, încetul cu încetul, şi cu adevărurile crude ce li se va spune. Şi am avut noi dreptate. Intri­u de toate representanţii na­ţionalităţilor nu sau speriat, ci este, după Lindner a luat cuvântul slova­cul Weszelovszky. Acesta a spus şi el tot ce li-a spus Ungurilor sasul Lind­ner. A făcut demarcare între unitatea politica şi cea etnică, admiţând pe cea dintăiu, dar ridicându se contra ce­­steia din urmă. A cerut respectarea limbii naţionalităţilor, pretutindeni unde legea de la 1868 ne dă dreptul. A combătut curentul şovinist şi a indi­cat egala îndreptăţire ca singura care poate aduce Intre cetăţeni mulţumirea şi frăţia. Şi — minunea minunelor — chiar cel mai şovinist ziar, „Magyarország“ (dela 4 Februarie) scrie: „Intr’o anume măsură, ori­ce ma­ghiar poate fi mulţumit cu vorbirea lui Weszelovszky. Punctul de vedere pe care l-a desvoltat, în raport cu programul naţionalist de mai nainte, presintă esenţiale osebiri şi în cea­ ce priveşte aspiraţiunile, o apropiere către idealul naţional maghiar. Tre­­bue să se constate anume abanda­­rea negaţiunei temerare faţă de statul ungar. Numai că abandonarea nega­ţiunei nu însemnează încă îndepli­nirea datorinţelor, dar datoria fie­cărui cetăţean este să lucreze activ, după ale sale facultăţi, pentru în­florirea patriei, pentru întărirea concordiei interne şi întărirea si­­tuaţiunei externe“. După­ ce spune apoi că nimeni nu dispreţueşte pe Slovaci, deci că acuzarea lui Weszelovszky n’avea te­­meiu, urmează: „Suntem însă convinşi, că cu vre­mea vor dispare şi părerile greşite (să nu-i socotească adică pe Unguri duşmani ai Slovacilor) dar în schimb şi deputaţii maghiari, când văd semne de netăgăduită apropiere, ar trebui să fie cu mai multă răbdare şi con­sideraţie, faţă de cei rătăciţi, de cum au fost în şedinţa de azi“. Kossuthiştii lui Bápffy vorbesc ţesă altfel. El presintă pe deputaţii naţionalişti ca şi când ar fi în ajun de a-i prăpădi pe Unguri. Ascultaţi trase : „In decursul discuţiunei asupra proiectului de buget au Intrat în luptă şi grupările naţionaliste. S’au pus în rond de bătaie. Şi mai mult atacă, decât se apără. Ofensiva ce a venit asupra Maghiarimei în zi­lele din urmă din partea Saşilor şi a Slovacilor au convins pe ori şi cine, că departe de a se fi îndrep­tat, în timpul din urmă situaţia s-a agravat. Naţionalităţile, hotărît, au prins curagiu, în urma politicei de naţionalităţi a lui Széll, care rupând cu direcţia lui Bánffy, a păşit pe terenul de excesivă cedare“. Şi aşa mai departe, vrea să de­monstreze ca rea este a face conce­siuni naţionalităţilor — ingrate !.­­. Ceea ce nu-i de mirat din partea mi­luiţilor lui Bánffy, al căror inspirator, Jeszenszky şi Jancsó, sa înţelege că au perdut mult în urma desfiinţării secţiei naţionalităţilor, unde suta de mii se strecura printre multe degete patriotice. Să ne spună însă cinstiţii kossut­­hişti bânteşti: cam ce concesiuni a făcut Széll naţionalităţilor ? Atitudinea aceasta să le fia insă de înveţ Românilor, cari şi în Bihor, su ajutat alegerea deputaţilor kossut­­hişti. De altminteri ca să nu se spună că organul kossuthist n’are idei şi n’ar şti da soluţiunea chestei naţio­nalităţilor, în articolul său alarmant propune, ştiţi ce ? Desfiinţarea legii de naţionalităţi!. . . Evenimentele ar fi convinS anume pe naţia maghiară că legea dela 1868 este absolut rea ... De­sigur ! Ea nici nu s’a făcut după do­rinţa noastră şi d’atunci încoace nici nu s’a observat sincer. Ori ce ar scrie însă presa ma­ghiară, pe representanţii naţionalişti n’are să-i impoarte, ei preocupaţiunea lor de căpetenie trebue să fie a pă­stra o atitudine care Maghiarilor să im­pună, dar pe naţionalităţi să le satisfacă. Laudele n’au să-l ademenească, nici insultele n’au să-l înfrice. Scopul este să se stabilească o înţelegere între Unguri şi naţionalităţi. Dar aceasta se poate face numai dacă se vor căuta puncte de atingere, şi se va înconjura bruscarea sentimen­telor. In privinţa aceasta deputaţii actuali naţionalişti au un rol impor­tant şi dacă îl vor îndeplini conscient, vor bine merita nu de la naţionalităţi numai, ci dela patrie. Urmând calea pe care o indică prin vorbirile recente, nu ne îndoim, că ei vor şi contribui la crearea unei noui situaţiuni politice, situaţiune în care chiar dacă nu s’ar ajunge la o înţelegere cu stăpânirea, un lucru însă se va desevîrşi: lupta solidară a naţio ■ nalităţilor diore Inomis va aduce după sine şi luarea în consideraţie a pre­­tenţiunilor noastre drepte. Şoviniştii nu sânt mulţumiţi, că îşi fac treburile „nemzeti” cu banii statului cum le place, di »Magyar Szó­ ar vrea ca şi te­­saurul armatei să li­ se dea pe mână. ,Recunoaştem interesul legal al dina­stiei şi al armatei de a îngrămădi tesaurul armatei. Dar şi naţiunea birnicâ, luptătoare este ceva. .. Poftiţi şi daţi o parte din sumă pentru sprijinirea din partea statului a bi­­sericei maghiare protestante. (Nu şi pentru cea mozaică ? Red.) . . .Poftiţi şi faceţi o acţiune sâcuiască! (De ce nu una anti-ba­­zară! Red.)“ . . Tenorul lui „Magyar Szó“, e destul de învederat, din cele înşirate ca să ne putem dispensa de argumentaţiunea-i­­udaico-patrio­­tică. Pe kossuthiştii din jurul ziarului „Egyetértés“ i-a cuprins grija pentru chestiile române. Află anume, că noi, ceşti din regatul ungar, am fi ajuns în­­tr’o contradicţie de principii nu se poate mai­­ zăpăcitoare, iar fraţii din Buco­vina şi cei din România de asemeni nu ştiu ce să mai facă. Îndeosebi i se pare că „zilele guvernului Sturdza sunt nu­merate, deoare­ce încassările merg reu ear primil ministru vrea să facă eco­nomii“ ! In ce priveşte pe fraţii din Buco­vina şi România, nu-i nevoie să reflec­tăm la scrisele de la 3 Februarie ale nu­mitului organ kossuthist. In ce ne priveşte însă pe noi, ceşti din regatul ungar, ţinem să reflectăm, şi anume la cele ce scrie despre inconse­­quenţa nemai­pomenită a „ Tribunei Po­porului"1,­­ la cele ce se scrie despre „Tribuna“, „Gazeta“ şi „Libertatea“, vor respunde confraţii noştri dacă vor avea plăcere. Despre noi scrie că am mărit ză­păceala între Români anume prin fap­tul, că până ce pe „activiştii“ din jurul „Libertăţii“ i am întâmpinat cu bună voinţă, i am lăudat şi presintat ca pe nişte pioneri ai unei acţiuni care duce la­­ Dietă, pe Dr. Munteanu, „cel din­­tâiu Român, care a propagat activitatea"! Vam­ certat pentru că a candidat la Ighiu şi V am presentat ca pe un nesocotitor al solidarităţii naţionale !... Cel care scrie acestea în „Egyetér­tés“ ori este un guguman, care nu ştie ce se petrece între Români, ori intenţionat presintă lucrurile în lumină falsă, pen­tru a face patrioţilor bucurie. Intăiu de toate nu trebue a se face confuzie: un soiu de Români sunt tine­rii grupaţi în jurul „ Libertăţii ”, şi alt soiu este dl Munteanu. Cei dintâiu şi au pus drept ţintă să dea nouă pulsaţiune par­tidului naţional înţelegându se cu toate elementele viguroase şi sincere ale parti­dului. Ei prepară un viitor mai bun — poporului, până ce dl Munteanu şi a fon­dat foaie întâiu să se resbune în chestii locale, cum a fost chestia cu banca „Ar­deleana“ , dar în al doilea rând să-şi prepare calea spre un scaun în Dietă. Cel dintâiu lucru — campania violentă contra „Ardelenei“ — l-a făcut desapro­­bat fiind de întreaga presă română, dar cât despre a doua țintă, iarăşi știm că afară de o coterie locală, fără nici o autoritate şi însemnătate, nimeni nu Va aprobat şi chiar cercul Orăştiei Va re­spins când s’a presintat să-î solicite­­ mandatul de deputat. Tot aşa a păţit o şi la Ighiu. Ceea ce dovedeşte nu zăpă­ceală în partidul naţional român, ci că preponderează htotărîrea de a nu se da nici un sprijin celor cari calcă solida­ritatea. Acum în ceea ce priveşte critica adusă acestei activităţi a activistului Dr. Mun­teanu, noi ne am mărginit să reprodu­cem numai ce s’a scris în „Tribuna“, unde au fost nu insulte, nici calomnii, cum îi place lui „Egyetértés* să insinue, ci s’a scris ceea ce obştea română în­treagă a crezut despre campaniile d lui Munteanu. Din asta nu resultă însă că „socie­tatea română ar fi spartăci dimpo­trivă, că Românii de bine sunt una în­tru a pune la locul lor pe cei ce vor să facă spărtură în partidul şi programul nostru naţional. De altminteri că ce valoare au pen­­t­­ru Unguri opintirile d-lui Munteanu şi câtă plăcerere le face să-l vadă „la lu­cru* , se poate judeca din simpatia şi zelul ce depun întru apărarea aminti­tului domn. Românii ştiu însă şi ei să tragă consecvenţa din asemenea lucruri. Le au şi tras deja. D. Munteanu a simțit aceasta şi apărarea ce i-o face ziarul maghiar desigur că nu o să-l înalţe în ochii Românilor. DIN DIETĂ. — Şedința dela 4 Februarie. — Cel dintâiu a luat cuvântul Se­rényi Béla, care a vorbit asupra si­­tuațiunei economice, pe care a zu­grăvit-o ea foarte gravă şi a cerut ca guvernul să vină cu un plan de radicală îndreptare. A cerut să se mărească reţeaua căilor ferate, în­deosebi pe Alföld, precum să se facă şi canale şi pentru înflorirea agricul­turii să se introducă premiu de pro­­ducţiune. Peste tot, cere să se aibă mai multă grijă pentru provincie, dar nu să se concentreze totul în ca­pitală. Bizony Ákos, kossuthist, pledează pentru programul partidului şi pole­­misează cu Weszelovszky, spunând că nicăiri în Europa — bine că nu în lumea întreagă — naţionalităţile n’au atâtea drepturi ca în Ungaria. Con­stată însă că legea electorală este nu se poate mai defectuoasă. Sunt comune, în cari cineva are dreptul de vot deşi plăteşte numai 29 ero­ceri dare şi sunt altele, unde are acest vot numai plătind 29 îl.­dare. Guvernul, care rabdă asemenea si­tuaţie, nu este liberal. Termină cerând desfiinţarea legii de naţionalităţi. Un rechizitor. Deputatul agrar-guvernamantal Baross Karoly, în şedinţa de alaltăeri a Dietei, a presentat astfel icoana situaţiei proprietăţii rurale din ţeară. Am luat datoriile hipotecare şi din datoriile nehipotecate am socotit suma proporţională din us. Am luat întâi percenţele datoriilor, anuităţile, sarcinile publice, darea către stat, comitatensă şi comunală, şi am ajuns la resultatul, că greummttd pe pământ

Next