Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)
1902-10-24 / nr. 197
Anul VI Arad, Joi, S4 Oetomvrie (0 Noemvrie) 1903 Kr. 192 REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an . . . 20 cpr. pe l/2 an ... 10 , pe P4 an . . . 5 , de 1 lună ... 2 „ N-nil de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru Romania şi străinătate pe an 40 franci, antiadipte na se înapoiază. INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Scrieri nefrancate nu se primesc Ministrul Wlassics la şcoalele naţionalităţilor. Ministrul de culte şi instrucţiune publică Wlassics este, fără îndoiala, cel mai agil membru al guvernului. De altfel şi In virtutea departamentului ce conduce, nici unul dintre miniştri nu are prilej sa influenţeze asupra spiritului public maghiar, ca tocmai el, carul II este Încredinţată educaţia viitoarelor generaţiuni. Bar’ acum de curând, după cum se ştie, ministrul şcoalelor a întreprins un lucru într’adevâr puţin obicinuit : să visiteze şcoalele şi îndeosebi pe cele ale naţionalităţilor. Astfel, a fost la Beiuş, Braşov şi Sibiiu, unde pretutindeni a visitat şcoalele române şi săseşti. In viitorul cel mai apropiat, aşa se svoneşte, va visita şi celelalte centre de cultură a naţionalităţilor: Bradul, Blajul, Aradul şi Caransebeşul. Pretutindeni unde a fost ,l-a preocupat două lucruri: cum şi cât ştiu ungureşte elevii şi care e spiritul dominant îa şcoală. De aceea a examinat elevii, din limba mghiară şi istorie, dupâ cum le-a pus întrebări şi în ceea ce priveşte vieaţa practica. Şi, după cum asigura „Budapesti Hírlap“ (dela 2 Noemvrie) acolo îndată ’şi-a făcut observaţiunile atât In ceea ce priveşte resultatul cât şi metodul învăţământului. Intre altele s’a întâmplat şi următoarele — luam aşa cum ni o spune „Budapesti Hírlap“, care îşi are informaţiunile din isvor competent. .Ministrul Intrând într’o clasa, a chemat îndată afară din banei pe un elev despre care aflase deja, cft tntr’o lucrur« scol *ra (•-■«ere ţiu siliţi) s’ folosi' de esp.su n convenabile din punct de vedere patriotic, şi acolo, tniintea elevilor şi a profesori or ’l-a dojeiut sever, di»r’ eu toate ceste» părinteşti. „In alta parte, unde elevii nu prea ştim bine ungureşte, ministrul ’i-a »dsromat şi le-a spus ce pagubi or poate fi p n ru el nepăsare* aceasta. Resultati imediat cel oficios, se înţelege nu ’1 ştim încă. E prob bil însă ca ministrul Wassis se va pronunţa despre cele esperiate, în Dita, cu prilejul discuţiunei budgetului. Până atunci nu putem decât să înregistrăm cele ce citim şi auzim din cercuri cari stau aproape de ministru. Astfel, „budapesti Hírlap“ spune că ministrul Wlassics, credincios principiilor ce a esprimat deja odată în Dieta, lucră din resputeri pentru ca în patria asta supremaţia culturală sa fie cea maghiară. „Nu cu mijloace drastice trebue a se câştiga aici teren, ci prin cuprinsul culturii maghiare, prin puterea, să zicem poate, prin vraja şi frumseţea acestei culturi trebue desăvîrşită munca de cucerire“. Prin urmare, prin măsuri blânde, prin dreptate şi curioasie e vorba să fim câştigaţi ca prieteni al naţiunei ghiare şi al culturii maghiare. Vom vedea. Neîndoios este numai faptul, că vizitele neaşteptate ale ministrului într’adever vor avea efect asupra Inveţâmântului public în şcoalele naţionalităţilor. Nu e greu adică de închipuit, câtă silinţa îşi vor da de azi încolo, atât elevii cât şi profesorii pentru ca din limba şi literatura maghiară, la ocasiune data, să poată presta cât de mult, spre a mulţumi pe ministru, care în orice moment poate să visiteze vreo şcoala, îndeosebi ce truda îşi vor da profesorii, căror le va fi făcut vre-o observaţie. Din acest punct de vedere poate că atribue şi presa maghiară o atât de mare însemnătate acestor visite. Spune anume, că deja prin faptul ca viziteaza şcoalele naţionalităţilor, încrederea acestora trebue să crească. Pentru ca în turneul seu classics îndeosebi asta a avut în vedere: să inspire simpatie şi încredere! Noi credem că nici nu-i este greu să ajungă la aceasta. Pentru ca o vorbă bună urmata de fapte de natură a inspira încredere, face efect la oricare naţionalitate, îndeosebi când vorba e de cult şi instrucţiune publică. Toate naţionalităţile nu doresc altceva decât ca miniştri maghiari să le cunoască bine, la faţa locului, cum se zice, şi apreciindu le fidelitatea cătră patrie şi legi, să fie tratată cu blândeţe şi bunătate, să poată prospera înspre mărirea patriei comune, care nu să fim cunoscuţi la Budapesta numai din rapoartele tendenţioase ale foilor. Cu cât miniştri maghiari vor umbla mai mult printre noi, cu atât ne vor cunoaşte mai bine şi vor dispare neînţelegerile din causa cărora laileselee pe teren şcolar avem să luptăm cu atâtea grau aţi. V'8't» regele! Carol Ziarul „Neues Wiener Tagblatt“ comentează apropiata întrevedere a M. S Regelui Carol cu Principele Bulgariei care va avea loc la Rusciuc. Această întrevedere zice ziarul vienez, este mult mai importantă decât visitele Suveranilor Statelor mari, căci ea este un semn de schimbare a raporturilor, până acum încordate, dintre România şi Bulgaria; ea mai probează că Bulgaria a reuşit să cnvingă guvernul român de realitatea sa față de România. Este deci sigur că întrevederea de la Rusciuk va fi considerată în străinătate ca un semn de pace Ziarul vienez aduce apoi elogii Regelui Carol, pe care Europa poate compta cu desăvîrșită încredere, ca pe un stâlp puternic al politicei de pace în Orientul european. * In contra administraţiei, Advocatul din Pojon Nemessányi Gyula a a scos o broşură, dedicată primului-ministru Széli, de la care cere dreptate şi îndreptare în ceea ce priveşte mizeria administrativă din comitatul Moson. E aproape de necrezut ceea ce scrie Nemessányi în broşură. Dacă n am şti de pe la noi atâtea lucruri urîte, desvelirile lui Nemessányi ar trebui să le luăm drept poveşti. El însă numai la fapte se provoacă iar acestea în Moson sunt aşa de grozave, că neîntârziat Kaffka trebue să meargă şi pe acolo. „Recomandaţiile oficioase“ la alegerile de deputaţi bisericeşti. — Din Archidiecesă. — Cea mai mare scădere a alegerilor noastre pentru sinoadele şi congresul bisericesc, este că pe multe locuri aşa numitele „recomandaţii® de sus, dela consistor sunt luate ca porunci cărora preoţii să supun chiar şi contra convingerilor, şi aleg pe cutare favorit al consistorului, despre care din capul locului ştiu că nu are independenţa necesară intru apărarea intereselor bisericii în numitele corporaţunl. La d voastre, la Arad, s’a cana spar ghiaţa şi în privinţa asta. D-Voastre celeb aţi zdrobit păcătosul sistem al neamurilor, aveţi meritul a fi ridicat niţel poporul din necunoaşterea drepturilor sale în biserică şi resultatul fi măturarea păcătosului sistem La noi în Archidiecesă însă, dumce, avem prea puţine locuri în cari alegătorii să ştiu ridica contra curentelor preocupate „oficioase“ ce li se indigitează de sus. Şi acum la alegerile pentru congres, ei au pus „candidaţii“ oficioşi peste tot locul şi aproape peste tot locul au şi ieşit aleşi. Un caracteristic şi bun început s’a făcut în cercul electoral al gondolului, unde onorata preoţime şi popor alegător, s’a ştiut ridica peste dorinţele oficioase, care impuneau pe cunoscutul Dr. Aurel Muntean, şi înţelegăndu-se preoţii intre sine la colegiul preoţesc şi dându-şî avis unii altora, au făcut să triumfeze vrednicia şi independenţa peste „dorinţele" poruncitoare de sus, şi resultatul alegerii a fost că faţă de candidatul celor de la Sibiiu, Dr. Muntean, care a întrunit 790 voturi, a reuşit cu uriaşa majoritate tinărul şi talentatul director al „Ardelene!“ Dr. Aurel Vlad, întrunind peste 1800 voturi! Macar ca sa făcut presiune destulă, s’au folosit „oficioşii“ de fel şi fel de chiţibuşuri şi apucături, dar toate s’au dat de mal şi vreuneia a învins! Onoare alegătorilor şi preoţimi din acest cerc! Asemenea brav s’a purtat preoţimea şi alegătorii din cercul Zarand, unde a fost ales merituosul advocat din Braşov Simion Dămian, unul din cei mai independenţi, şi puritani bărbaţi ai noştri. In cercul Devei, (protopopiatele Deva şi Orăştie) nici cei dela Sibiiu n’au îndrăsnit a pune contra-candidat prea vrednicului şi merituosului Dr. loan Mihu, or a şi fost el sau unanimitate. In alte părţi însă puţină independenţă s’-a dov dit. Puterea României. Vorbirea rostita de dl Ioan G. Bibicescu în şedinţa dela 16 O temvrie a consiliului comunei Bucuraţi. (Urmare şi fine). Aş avea Iacă dor multe de zis, fără să ating insă partea politică a ch său; e» pentru care nu e locul a se vorbi aci. Sunt tuşă obosit şi trebue să locuii. După cele zise, am o mărturisire de făcut şi o fac, după ce am dovedit că Evreii n’au dreptul să se plângă, căci nu-i persecutăm, ci, cât putem, le dăm mână de ajutor ; mărturisesc, o ocasiune de plângere au şi dată cum : Noi, Românii, suntem un popor în mers ascedent. Am dobândit conştiinţă de noi şi luptăm, înaintăm, punem stăpânire — încet —dar treptat pe diferite ramuri de activitate. Dovezi despre aceasta sunt multe. Voiu da, exempli grati, câteva. Nu e mult de când, în mai nici o ramură de activitate ştiinţifică n’aveam representanţi de neamul nostru, decât cu rare excepţiuni: medici, ingineri, architecţi, chimici, fiziciani, financiari români erau foarte rari şi chiar de loc, pe când astăzi posedăm, în toate aceste ramuri, personalităţi cari comptează şi cari ne fac onoare prin ştiinţa şi munca lor. Mergând In jos, avem mecanici, comptabili, etc., aşa In cât mai nu e ramură de activitate In care să nu fi făcut progrese, ach.ziţiuni. Suntem departe mult de acea vreme, deşi foarte apropiată, când chiar Românii credeau că nu suntem capabili să iniflinţăm şi sa administrăm bănei şi credite, să administrăm şi sa construim căi ferate, poduri de valoare însemnate ca construcţiune technică, etc Din acest punct de vedere, progresul e nu numai vădit, aş putea zice pentru unii neaşeptai. Intru cât priveşte buna stare generală asemăn! pngr-se s’au făcut. Poporaţiunea capitalei, se ştie, era în descreştere din punctul de vedere vegetal, până acum 20 de ani. De-atunci ne am întărit, au câştigat un bun traiu şi în condiţiuni higieniae şi înregistrăm pe fiecare an invariabil excedente de naştere în loc de debite. Intrucât priveşte ramurile de muncă ce pâiă de curând erau exercitate evolusiv de Evrei, iarăşi progrese reale sunt făcute, ei au părăsit unele ocupaţiuni, nu prin persecuţiuni, ci prin jocul evoluţiunei şi concurenţei. Evreii posedau mai toate ocupaţiunile cari cereau muncă uşoară şi capital puţin. La acestea s’au Încercat şi Românii eşiţi din piroteală şi nu unele au butit strălucit. Astfel, comerţul cu petrol era esclusiv tn mâna Evreilor. II vedeai pe toate stradele cu un cal ca val de el şi o mică saca, vânzând gazul din casă In casă. Astăzi nu mai e nici unul. Şi nu din causa persecuţiunei, ci concurenţa i-a silit să-l părăsească. Vânjoşii olteni n’au mai avut trebuinţa de cai şi de saca; au încărcat pe umerii lor puternici două garniţe d’un coprins cât sacaua şi, având cheltueli mai puţine, au putut vinde mai eftin. Asemenea cu vânzătorii de geamuri, cari nu mai sunt Evrei, ci Români d’aici, din Transilvania sau slovaci. Mai sunt şi alte asemenea meserii: văpsitori, tinichijil, altele, altele. Libera concurenţă, fără nici un ajutor dela autorităţi pentru unii şi fără vreo persecuţiune pentru alţii, au silit pe parte dn Evrei să părăsească asemenea meserii a silit In special pe aceia cari n’aveau destulă pregătire pentru meseriile ce exercitau. Şi b'nuese că vor avea, pe viitor, ocasiune să se plângă şi mai mult. Intr’adever, noua direcţiune dată Invăţămân ulei şi restrlngerea cercului funcţioănmel ne va Îndrepta de sigur către ecuaţionile productive de averi materiale şi oăgănţi prin mn*gătură fiind, vom putea al » m o»r“-e«re siguranţă pe n*»aa c-*le r»«i v tiran, 91 m*i ea samă de a d riz» --rut® n a d^schs ochi şi n--a gt-u minte, «e manifestat» noi vn îenomi-o : 00. dar foart« tns»mn'»t; Ri vân de asomz* nu numai în oraşe, ci chiar ia sate ; hifiinţ'-azli societăţi cooperative s»u anonime pentru comerţul «1e b»ni s punând *n comun «eonomile lor îa acee «cop, devin deod tă şi acţionari şi clinti ai societăţilor. Ei pot să-şi porne astfel de lablebacii necesri, cu dobăzi mai mici decât cele obicinuite în zarafi. Mişcarea aceasta nu e fără valoare, atât din punctul de vede al încrederei reciproace, cât şi mai ales că ţăranii, un timp foarte scurt şi de lipsă, au pus în comun, pentru societăţile creiate, suma de peste 5 milioane. Imprumutătorii mici se vor vedea strâmtoraţi, dar nimeni nu e de vină, e jocul liber al luptei şi concurenţei care-şi impune legile sale. (Aplause). Permiteţi-mi, d-lor consilieri, să închei şi să vă mulţumesc ei aţi bine voit a mă asculta şi a-mi da astfel ocasiunea să-mi îndeplinesc datoria de a schiţa patrimoniul moral şi de civilisaţiune al inimei poporului nostru şi să înlătur, punând în lumină fap-