Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1860-01-14 / nr. 57
Sghirona Momîna u găzuit 2225637288l------ - și aceste o facu a are în miniatură organisația socială cea mai luminată, cea mai civilizată și cea mai perfectă. Din acestu punctu de vedere, totu pasul făcutu in armie este unu pasu cătră perfecție, cătră civilisație. În anul trecutu, la ceremonia sfințirei apelor Iordanului să observa o grupă de soldați precătți de puținu la numeru prea tătii și de tineri. Aceștia erau elevii din școala militară. Elevii aceștia, în care puneau toată speranța pentru viitoriu, erau așăzați în fruntea armiei. Acolo, de la locul lor, arătau poporului importanța ce să pune la desvălirea intelectuală, la predominarea spiritului asupra materiei, pentru că în armată, ca și în societatea ceelaltă, luminarea minței aduce tăria cu care să asigurează foloasele cele mai esențiale și bunătățile cele mai durabile. În anul acesta, grupa elevilor școalei era înduoitu mai mare de cătu acea din anul trecutu. Școala este întrată în al Numerul elevilor acumu înduoitu, la anul va fi întreitu, duoile anu ale sistinței sale, și cănd școala va fi în deplină activitate, el va fi împătritu și așa Iu totu anul va da La acestu sconu mergemu cu necontenire și de ațerei căte 25 de oameni luminați, ceea nu ne tememu a zice că suntemu în progresu. Progresul ne interesază și iată că nu vedemu manifestăndusă. Progresul să arată nu numai în sporirea numerului elevilor, dar și în înaintirea profesorilor. Derectorul școalei de anu, acumu este ministrul trebilor militare, și unu profesorul sau Inaintitu la locul de directoru. Ce altă încurăgiare mai mare să poate da răspăndirei luminelor în țeară de cătu puindî în capul trebilor pe oamenii care în puterea desvăluei inteligințe merită a preste mulți? era atunci compuse și mai mari Armata din anul trecutu era, la serbare, după cumu numai din Moldoveni; în anul acesta, înse, o văzurămu amestecată și cu Munteni. ”Unde vor fi duoi uniți întru numele meu, au zisu Măntuitoriul lumei voiu fi și eu lIntru dînșii. Iată încă unu progresu al anului acestuia, și acesta este unu progresu cu neasemănare de mare, în alăturea cu toate progrsele tuturor anilor trecuți! Întrunitele stindarde ale țerilor surori mărturiseau la sfințirea apelor, despre Simbolul credinței noastre politice: Unirea Romănilor. Banderolele albastre cu care puterele Europei au înfrumusețatu stindardele ca cu emblemul cel mai semnificativu al unirei făbăleau înaintea apelor într'o astmosferă plină de miresme, de recunoștinți și de imnuri religioase. Rugăciunele sfințirei apelor s'au săvărșitu in mijlocul poporului de cătră înaltul cleru și înființat. Sale Domnitoriului Principatelor- Unite. În fine, pentru întăia dată se arătără poporului lo preastă religioasă și națională sărbare, o ceată de vreo supt de soldați. Aceștia erau adunații de bună voie pionieri, adecă noii lucrători și noii soldați. Progresul cel mai înpintitu la care aspirează a agiunge societățile civilisate se înnaugură deci, în această sanpați calea Domnelui și drepte faceți cărările lui Iată urare ce fiecare doritoriu de binele țetei sale le-au adresatu din curățenia inimei. Imbule ne căsă, deci, ca năsipul mărei, atesti ponieri, pi pistoriului pentru a ne pregăti calea de viață in care intrămu; căci dacă viața stă în mișcare, apoi pionierii, lucrătorii căilor și scărei, sunt îinaintea mergătorii vieții De aceea t'furămu zicăndule: Bine ați venitu la a vă sfinți cu apele Iordanului. Săntul spiritu, carele în această zi să pogoară în chipu proluman din ceriuri de la Părintele celu vecinicu al luminilor, să vă însuflețească și să vă dee putere de a purta cu vrednicie dupla sarcină de soldatu, de soldatu nou, adecă de lucrătoriu și de soldatu. Oastea întreagă, în aspirațiile moderne ale pionierilor viitoarelor societăți civilisate, este destinată a sevărși această înducită lucrare de folosință publică. Corpul nostru de pionieri în embrionu s'au înfățoșatu, la sfințirea apelor, înaintea lui Dumnezeu și înaintea poporului cu această înaltă misiune. Pionierul modernu al ministeriului lucrărilor publice este lucrătoriul publicu în timpui de pace, este soldatul țerei în timpu de resboiu, fără de lucrare, pionierii ca pionieri n'au respin de a exista, asemine fără de rănduială militară, pionierii ca soldați nu potu eiseta. La înducite scopuri cu înducite fapte trebuie a respunde. Lucra sau pionierii în via folosinței publice de cănd s'au adunatu în scopul de a lucra? Lucrul lor rescumpărat au cheltuiala ce face Sfatul cu hrana și Cu lucrul mai multu de mai multu de îmbrăcămintea loru cătu cu ostășime, cu scopul cătu cu mijlocul, pionierii sunt chemați de a'și da seamă țetei și Domnitoriului ei. Banul publicu este unu focu care mistuiește de viu pe acel ce'tu cheltuiește fără ca să'lu răsplătească cu serviciuri echivalente sacrificiului. Pionierii au să ție socoteală ca toată ceelaltă oaste, nu numai de banii ce singur minutu, scopul de a lucra la trebi de folosință publică, căci lucrul lor întăia și mai multu de căt toate celelalte. Dacă lucrul, o zicemu va aduce și rodul cuvenitu, respunderea capilor lor cătră țeară și cătră Domnigoriu va fi incomensurabile! I. Ionescu. Dare pe veniiți și pe venitul brutu. Cetindu la Molitoriul oficialu memoarul domnului ministru de finanțe a Moldovei am văzutu că din toate isvoarele ce are onoratul ministeriu voiește a întrebuința pentru a spori venitul Statului numai dupe: aceasta merită o mai de-aproape discuție, adecă: darea asupra velnițelor și darea asupra venitului brutu. Nu putemu destul aplauda pe ministrul finanțelor pentru lovirea producției rachiului cu o dare; și cu cătu această dare va fi mai mare, cu atătu ministrul va merita mai mult recunoștința țetei. Să pe eciplicămu. Muncitoriul cu palmele pretutindene are nevoie de o băutură spirituoasă, ca să restaureze puterea sa fizică. Cănd Nordul, căruie firea au de negat vița de vie, este sălit de a alerga la fabricația spirituoaselor, precum este berea și rachiul; la noi, care abem arăte ușii, rachiul să poate considera chiar și nostru, pentru clasăle de gips a popurului ca un obiectu de lucru, și ca un asemenea, poate va și trebui să fie lovit de cea mai mare dare. Velnițele să combatu și din privirea moși din privirea carităței poporului nostru, economiei naționale, și prin urmare, a avuției țerei. Noi socoghimu că puține glasuri (afară de acele ale proprietarilor de velniți), să vor găsi, ca să combată acstomul nostru, că cu sporirea numerului velnițelor, și prin urmare, a producției rachiului, au sporitu și rău morarul beției locuitorului nostru. Dovadă pentru aceasta este pre lesne de păcutu. Spiritul fabricatu la noi mai cătu să des poartă mai departe de cătu peste Milcovu, care nu face altă, de cătu desparte pe o cămară din tot aceiași casă, însă în cea mai mare parte să consumă în țeară. De la înființarea celei întăiu velnițe cu mașină, la Horodniceni, (cum ai să pare la 1834), și păn'astăzi, nu au trecutu nici unu anu, fără ca cel puținu doue sau trei velnițe să nu sporească. Cu ele au sporitu și producția spiritului, și consumația lui, căci nicăiurea nu găsimu depozituri de spirituri vechi. Să întrebămu dar oare să fie iertat de moralu a funda un venit, bazat numai și numai pe cumplita demoralizare, adecă pe beția acelei mai trebnice clase a poporului? Nu socotit că ar fi de trebuință a expune toate urmele acestei plecări cătră beție a locuitoriului nostru, abrutisarea lui intelectuală și fizică, desființarea săntelor legături ale familiei. In soirșitu, nici crimele nu sunt rari după urcăderea gospodăriei, dărămarea stărei, mele beției. Noi vedem, dar, că acea mică industrie ce au găsitu îmbrățoșarea la noi, este bazată pe cel mai tristu resultat pentru starea morală și materială a bieților locuitori din sate. Să venim acum la rezultatul ce velințele au produsu în privirea economiei naționale. Lipsindune datele statistice, noi ne vom mărgini pe cifrele aprocsimative. Să punem dlar 200 de velniți ce produc căte 10.000 vedre spirtu pe anu, socotindu vadra căte 10 lei, și vom ave o sumă rotundă de 20 de milioane de lei, care în cea mai mare parte să ieu din spinarea clasei muncitorilor cu mănele. Dacă d-lar proprietarii velnițelor ar fi întrebuințatu capitalul ce costă aceste 200 de velnițe și capitalul ce consumă ele în cheltuele zilnice și în păine, în amelorațiile agricole, în cultura locurilor de hrană ce astăzi sunt necultivate, în aducerea vitelor de rasă, precum oile spaniolești și cai, în esploatarea minelor celor boga Căci, și clasa muncitorilor nu era păn'ată la dete, oare țeara nu era mai folosită, moralizată cum să găsește astăzi, și cultura era mai înaintită. De am și trece subt tăcere, folosurile ce o mai bună întrebuințare a capitalurilor cheltuite cu velnirile au putut să aducă țerei, însă nu putemu a nu da pe față răul, adecă paguba ce au adus această industrie, în cultura unui însămnaturamu al gospodăriei noastre, adecă în cultura viilor. Noi provocăm pe proprietari viilor,se înțălege că pe acei ce ținu o contabilitate exactă), să ne arăte folosurile ce tragu din Noi am observatu cu tristeță că de la un timpu, viile d-lor de vr'o 20 de ani încoace, deși prețul pămăntului de hrană mai din anu în anu se suie, iise prețul viilor scade. Noi nu ne-am mărginitu numai întru atătu, dar am avut desă convorbiri cu locuitorii ce ei insuși muncescu în viile lor, carii ni-au mărturisitu sinceru, că nu li se răscheltueala cu prețul Nu putemu, dar, atrebui această plătește munca și ce leu pe pinu, decădere a culturei viilor altei pricini, de căt că rachiul, acest puternicu concurentu al vinului, îneacă cultura viilor noastre. Lovirea dar a industriei velnicerii cu dările cele mai grele, nu poate de căzu a produce cele mai binecuvintate resultaturi pentru poporul și pămăntul nostru. Diariza noastră fiind pururea, ”neparțialitatea, apoi încăt am aplaudau lu pe minis zi în țeara noastri. F Pionieri ai viitorului, consumă, merul producu, deci, acumu și nu , nu la de zilele măncătorilor, de zilele lor trebuie să fie întrebatu mai începutu, de nu hrană, și dar și de piardă lucru. din de de vedere are numut rodul ce Pionierii, si chiar va rescumpăra hrana