Tribuna Şcolii, 1971 (Anul 2, nr. 30-76)

1972-01-15 / nr. 31

2 Concursul de biologie In colaborare cu Mi­nisterul Educaţiei şi Invăţămîntului şi Comi­tetul Central al U.T.C., Societatea de ştiinţe biologice organizează, începînd cu acest an, concursuri pentru elevi, la biologie. Pentru liceele de cul­tură generală concursu­rile se vor desfăşura în 3 etape, după cum ur­mează : etapa pe şcoa­lă la 16 ianuarie 1972 ; etapa judeţeană la 14 mai 1972 ; etapa finală în vacanţa de vară. Etapa pe şcoală este organizată de inspecto­ratele judeţene şi filia­lele societăţii. La a­­ceastă etapă se pot pre­zenta elevii care au ap­titudini către studiul naturii, îndrăgesc biolo­gia şi doresc să parti­cipe. Subiectele de con­curs pentru etapa pe şcoală constau dintr-un subiect teoretic (lucrare scrisă două ore) şi o lucrare practică din cele efectuate în peri­oada respectivă. Elevii participanţi trebuie să parcurgă ma­teria prevăzută în pro­grama şcolară pînă la capitolele indicate mai jos şi în plus unele ar­ticole sau broşuri, re­comandate de profesori. Anul I de liceu: pen­tru etapa pe şcoală pînă la tema „Geologia di­namică“ ; pentru etapa judeţeană pînă la tema „Era mezozoică“. Anul II de liceu : pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Artropo­­de“ ; pentru etapa ju­deţeană pînă la tema „Clasa păsări“. Anul III de liceu : pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Analiza­tori“ ; pentru etapa ju­deţeană pînă la tema „Aparatul circulator“. Anul IV de liceu : pentru etapa pe şcoală pînă la tema „Evoluţia speciilor“ , pentru etapa judeţeană pînă la tema „Selecţia“. Elevii claselor specia­le, participanţi la con­curs, vor parcurge ma­teria prevăzută în pro­grama specială a aces­tor clase.­­ O expoziţie a elevilor timişoreni In perioada vacanţei şi în prima săptămînă a trimestrului II, nume­roase cadre didactice şi elevi din Timişoara şi din judeţul Timiş au vizitat expoziţia cu vîn­­zare a produselor reali­zate de elevi, organiza­tă din iniţiativa Inspec­toratului şcolar al jude­ţului Timiş. Mobilierul din fier forjat, confec­ţiile din blănuri, împle­titurile din nuiele, co­voarele etc., realizate de elevii şcolilor gene­rale nr. 3, 5, 7, ai Liceu­lui nr. 6 şi ai Liceului „Vicenţiu Babeş“ din Ti­mişoara, ca şi de elevii Şcolii generale nr. 3 din Lugoj, ai Şcolii generale nr. 1 din Jimbolia, ai Şcolii generale din Go­vora, ai liceelor din Re­­caş, Făget şi Peciu Nou, au fost apreciate şi solicitate de vizita­tori. Pe lîngă valoarea funcţională a obiectelor prezentate, expoziţia a prilejuit realizarea unui fructuos schimb de ex­perienţă, în vederea îmbunătăţirii activităţii din atelierele şcolilor județului Timiș. v. a. ACCENTE Despre etica tineretului şcolar Sub acest titlu, Ins­pectoratul şcolar jude­ţean Braşov, în colabo­rare cu casa corpului didactic, a editat comu­nicările susţinute la simpozionul judeţean care a avut loc la Bra­şov în luna aprilie a anului trecut. Comuni­cările strînse în acest volum tratează cîteva probleme de stringentă actualitate pentru acti­vitatea educativă desfă­şurată de corpul profe­soral. Reţinem, între al­tele, opiniile formulate în legătură cu educarea sentimentelor morale la elevi prin sistemul mun­cii educative, valenţele formative ale educaţiei ateist-ştiinţifice, carac­terul activ al educaţiei morale în munca diri­gintelui, locul sistemu­lui de valori morale în integrarea socială a ti­neretului etc. şcolii cu familia pentru educarea comunistă a e­­levilor, pentru cunoaş­terea particularităţilor vîrstei preadolescentine. Adăugind la acestea ar­ticolele care tratează despre valoarea educa­tivă a predării geogra­fiei sau despre sonetul e­­minescian, volumul con­tribuie nu numai la ge­neralizarea experienţei şcolii hunedorene în traducerea în viaţă a unor îndatoriri de mare actualitate pentru şcoa­lă în etapa actuală, dar şi la clarificarea teore­tică a unor probleme de interes metodologic şi ştiinţific. C. Bărboi N. Constantin „Şcoala şi viaţa“ 1.­­ Aflat la cel de al doi­lea număr, volumul „Şcoala şi viaţa“, editat de Inspectoratul şcolar şi de Casa corpului di­dactic din judeţul Hu­nedoara înscrie în su­marul său articole de ţi­nută ştiinţifică ridicată care vorbesc despre ex­perienţa şcolii hunedo­­rene în organizarea practicii elevilor, a cercurilor tehnico-apli­­cative, în colaborarea Noi culegeri de muzică corală De cele mai multe ori, concursul „Cîntare pa­triei“ de pe micul ecran iţi rezervă surpriza unor adevărate spectacole de înaltă ţinută artistică susţinute de corurile sin­dicatelor din întreaga ţară. Printre formaţiile corale de amatori care s-au detaşat, realizînd adevărate performanţe în punctajul juriului se numără şi corurile ca­drelor didactice din Roman, Iaşi, Craiova, Piatra Neamţ, Brăila, Slatina, Rîmnicu Vîlcea etc. Pentru a sprijini acti­vitatea acestor coruri, în vederea îmbogăţirii re­pertoriului formaţiilor corale de amatori cu lu­crări în primă audiţie, Consiliul Central al U.G.S.R. a editat trei culegeri de muzică co­rală : „Partid erou, par­tid victorios“, „Cîntare muncii“ şi „Munca e iz­vor de bucurie“. Culege­rile conţin numeroase lucrări create recent de valoroşi compozitori ai genului. RĂSPUNDEM CITITORILOR Mara Văleanu, Bucu­reşti doreşte să ştie cum va fi salarizată după ob­ţinerea diplomei de licen­ţă a universităţii. Unul din principiile de bază ale sistemului de salarizare a funcţiilor di­dactice este acela al stu­diilor. Orice profesor are dreptul să fie salarizat potrivit studiilor sale (li­cenţa universitară, diplo­ma de absolvire a insti­tutului pedagogic de 3 ani, diploma de învăţă­tor sau alte studii echi­valate cu acestea de că­tre Ministerul învăţămîn­­tului, precum şi diploma de bacalaureat), indife­rent de vechimea pe care o are în invăţămînt. In consecinţă, un pro­fesor suplinitor salarizat ca profesor cu bacalau­reatul, în momentul în care obţine diploma de absolvire a institutului pedagogic de 3 ani va primi salariul corespun­zător acestor studii, la gradaţia de vechime pe care o are în acel mo­ment. Devenind ulterior titular al postului, el nu va mai putea promova la o gradaţie superioară de vechime decît după obţinerea definitivării. A­­celaşi principiu se aplică şi în cazul în care ar a­­vea licenţa universităţii sau in situaţia unui pro­fesor cu institutul peda­gogic care dobîndeşte li­cenţa universităţii. Această regulă este va­labilă şi în cazul altor funcţii didactice cum sunt: educatorii de la şcolile speciale şi casele de copii şcolari (salarizaţi potrivit studiilor superi­oare pe care le dobîn­­desc) sau învăţătorii (e­­ducatoarele) cu studii necorespunzătoare (categ. II) care obţin diploma de învăţător (educatoare). Trebuie să mai adău­găm că profesorii supli­nitori de la clasele V—VIII care au numai studii de nivel mediu, (bacalaureatul), în cazul în care urmează învăţă­­mîntul superior fără frec­venţă şi promovează anul IV, beneficiază de aceeaşi salarizare ca şi profesorii cu institut pedagogic de 3 ani (la vechimea in în­văţământ pe care o au) cu condiţia să continue studiile pînă la absolvi­rea lor. De această pre­vedere nu pot beneficia alte funcţii didactice, cum ar fi educatorii de la şcolile speciale şi casele de copii şcolari sau pro­fesorii din învăţămîntul profesional şi tehnic. Nadejda Stănescu, Rîm­­nicu Vîlcea, doreşte să ştie dacă indemnizaţia pe care o primeşte pentru munca pe care o pres­tează şi ca secretar al şcolii se ia în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru concediul de o­­dihnă. In unităţile şcolare din învăţămîntul de cultură generală şi din învăţă­mîntul profesional şi teh­nic, personalul didactic poate beneficia de plata a două feluri de indem­nizaţii şi anume : unele care se acordă pentru a­­numite sarcini suplimen­tare legate de funcţia di­dactică îndeplinită şi al­tele care se acordă pentru îndeplinirea altor funcţii. Din prima categorie fac parte indemnizaţiile de conducere a directorului sau directorului adjunct, indemnizaţiile pentru di­rigintele de clase şi cea pentru predarea de că­tre învăţători la 2—4 clase în acelaşi timp. Aceste indemnizaţii fac parte in­tegrantă din salariul ta­­­rifar de încadrare a func­ţiei didactice îndeplinite şi în consecinţă intră atît în calculul indemnizaţiei pentru concediul de odih­nă cît şi în calculul aju­toarelor de boală sau maternitate, ca şi in cal­culul pensiei pentru li­mită de vîrstă. Tot din această categorie mai fac parte şi indemnizaţiile ce se cuvin cadrelor didac­tice din localităţile rurale cu condiţii deosebite şi indemnizaţiile ce se a­­cordă comandanţilor in­structori ai unităţilor de pionieri sau îndrumători­lor comitetelor U.T.C. ; aceste indemnizaţii deşi nu fac parte integrantă din salariul tarifar, se cu­prind în salariul (cîştigul) mediu şi, deci, intră şi ele în calculul indemniza­ţiei pentru concediul de odihnă. Din a doua categorie de indemnizaţii fac parte cele care se acordă ca­drelor didactice care în­deplinesc o altă funcţie pentru care nu s-a pre­văzut în statul de func­ţiuni al şcolii post cu nor­mă întreagă (sau jumă­tate), cum sânt : indemni­zaţia pentru secretar­­şcoală, cea pentru func­ţia didactică ajutătoare de bibliotecar şcolar şi, eventual, pentru ţinerea evidenţei contabile la o unitate de învăţămînt. A­­ceste indemnizaţii nu se cuprind în salariul (cîşti­gul) mediu şi nu se pot lua în calculul indemniza­ţiei de concediu. Ele se plătesc numai pentru pe­rioada cît se îndeplineşte, efectiv, activitatea res­pectivă. Menţionăm că, în timpul vacanţelor şco­lare şi chiar în timpul concediului de odihnă (iulie şi august) ele se pot plăti celor care efec­tuează munca respectivă. Precizăm de asemenea, că indemnizaţiile de se­­cretar-şcoală şi bibliote­car şcolar nu se pot a­­corda decit unor cadre didactice care îndeplinesc aceste funcţii. Indicaţiile în legătură cu modul de calculare a indemnizaţiei pentru con­cediul de odihnă al cadre­lor didactice au fost transmise, de Ministerul Invățămîntului cu adresa nr. 73810 din 30 iulie 1971 tuturor inspectoratelor şcolare judeţene şi minis­terelor. Th. Leonescu Am primit la redacţie 0 Opiniile unui corespondent octogenar La scurt interval de timp, una după alta, am primit, recent, de la corespondentul nostru Tom­a Cocişiu din Blaj, două scrisori. Fenomen obişnuit. Scrisorile acestui dascăl care, din cite am aflat, a atins, de curînd, vîrsta de 83 de ani, sînt în redacţia noastră o prezenţă familiară. Cu un neostenit, me­reu proaspăt şi pasionat interes pentru pro­blemele învăţămintului românesc, T. Cocişiu ne „asaltează“ cu scrisori în care işi expune opiniile, face comentarii pe marginea unor articole şi studii apărute in presa pedagogi­că, contestă sau aprobă idei, realităţi şcolare, clasici sau contemporani ai pedagogiei. Unul dintre marile subiecte ale preocupărilor sale : arta de a învăţa. Iată cîteva dintre ideile emise în aceste scrisori. „Să abolim toceala care are influenţe negative asupra inteligenţei şi chiar asupra caracterului şi al voinţei. Să predăm astfel incit elevilor să le fie solicitată inteligenţa, să-i ajutăm să ajungă singuri la izvoarele ştiinţei de unde să culeagă informaţiile pe care să le prelucreze trecîndu-le prin filtrul gîndirii personale“. Sau „După opinia mea, procesul de învăţare ar trebui să se desfă­şoare respectind următoarele etape : 1. Ob­servarea directă, 2. Judecata proprie, 3. Ex­primarea personală, 4. Confruntarea în co­mun“. Ceea ce revine însă cu o frecvenţă aproa­pe obsedantă, în toate scrisorile sale, este problematica şcolii active experimentată in urmă cu ani de Tom­a Cocişiu la Blaj, ex­periment la care se referă şi mai sus-citatele paragrafe. Observînd surprinzătoare coincidenţe între principiile pedagogiei moderne şi cele care au stat la baza acestui experiment, ne în­trebăm dacă n-ar fi oportun ca forurile de cercetare să studieze cu o mai mare aten­ţie eventualitatea reactualizării sale, cu, fi­reşte, amendamentele de rigoare. El consti­tuie, oricum, unul din elementele progresiste ale tradiţiilor învăţământului nostru. • O scrisoare Am primit de la profesorul Teodor Grad, directorul Şcolii generale din comuna Săcel, judeţul Maramureş, scrisoarea de mai jos. „In numărul 29 din 25 decembrie 1971 al re­vistei „Tribuna şcolii“ aţi publicat, sub sem­nătura tovarăşului Octavian Buzescu, un foar­te frumos reportaj intitulat «Cîtu-i Mara­­mureşu...» Cunosc destul de bine şcolile des­pre care s-a scris şi vreau să confirm că cele relatate corespund adevărului. O sin­gură obiecţie am de făcut, şi anume : ce­ramica dacică despre care s-a scris în arti­col nu se produce la şcoala din Sălişte, ci la Şcoala generală din comuna Săcel, judeţul Maramureş. Regret că tovarăşul Octavian Buzescu n-a avut timp să facă o scurtă vi­zită pe valea Izei , ar fi avut ocazia să vadă atelierul nostru de ceramică şi să-l cunoas­că pe maestrul Tănase Cocean — ultimul specialist în materie. Poate o să vină mai tîrziu. Pînă atunci, vă rugăm să primiţi o mică «dovadă» in sprijinul celor de mai sus : fotografia unui elev lucrînd în atelierul de ceramică, pe care o veţi publica, sper, ală­turi de cuvenita rectificare“. Faţă de aceste rînduri mă simt îndemnat să repet de mai multe ori cuvintele „mulţu­mesc“ şi „regret“. Mulţumesc pentru (prea!) elogioasele cu­vinte la adresa reportajului. Regret că n-ara venit pe valea Izei şi mul­ţumesc pentru invitaţia pe care promit s-o onorez în cel mai scurt timp. Mai regret (cu scuzele de rigoare) eroa­rea asupra căreia, pe bună dreptate, aţi atras atenţia redacţiei. Sper s-o facă împreună cu mine şi cineva de prin partea locului (ştie el cine) care mi-a transmis numele localităţii cu pricina. Mulţumesc pentru fotografia trimisă. Mi se pare frumoasă în multiple sensuri şi, după cum probează alăturata ei prezență, redacția a acceptat acest punct de vedere. Oct. B.

Next