Tribuna, iunie 1884 (Anul 1, nr. 38-62)

1884-06-10 / nr. 46

Pag. 182 Corespondenţe particulare ale „Tribunei“. Borgo-Prund, 2/14 iunie 1884. Basat pre ospitalitatea ce Vă caracteriseaza, îndrăsnesc şi eu, cel mai mic în Israil, a Ve ruga, se binevoiţi a publica în coloanele ziarului „Tribuna“ un act de mare însemnătate din păr­ţile noastre, săvârşit în ziua de astăzi în biserica parochială din Borgo-Prund, alegerea de pro­­topresbiter al tractului gr. or. al Bis­triţei. Pre toţi, cu deosebire pre cărturarii şi ono­­raţiorii poporului din protopresbiteratul Bistriţei, ne-a îmbucurat scriea plăcută, că la astă ale­gere vom ave rara şi norocoasa ocasiune de a primi şi vede în mijlocul nostru, de comisar con­sistorial pre unul dintre cei mai însemnaţi băr­baţi ai bisericei şi naţiunei noastre, pre domnul Nicolae Cristea, carele cu cuvântul şi cu fapta, cu vorba şi cu peana, s’a luptat şi se luptă cu zel neobosit atât pentru apărarea drepturilor şi intereselor bisericei şi naţiunei noastre, cât şi pentru promovarea culturei şi sciinţei la poporul românesc. încă joi în 31 Maiu a. c. după ameadi spre a pute întimpina pre preademnul oaspe şi în cetatea Bistriţa, au mers în aceeaşi parochul Teodor Vrăşmaş şi capelanul Simeon Monda, cari l’au şi întimpinat cu mare bucurie la 7 oare sara când a sosit. A doua zi. Vineri în 1 Iunie cam dela 9 oare înainte de a meaiji mai mulţi inteligenţi, ono­­raţiori, cler şi popor dimpreună cu un banderiu de călăreţi şi cu mai multe trăsuri, s’au pus în mişcare din opidul românesc Borgo-Prund cătră locul menit pentru întimpinarea şi bineventarea noului oaspe. Toţi aceştia se postară chiar la graniţă între hotarul comunei românesci Borgo- Rus şi a celei săsesci Iaad. Bandierul de călă­reţi însă, merse pănă în comuna săsească Iaad, unde şi întimpinară pre oaspe. între strigări entusiastice de „să trăiască“ se reînturna acest bandier şi îl însoţi mai departe în călătorie. Pe la Îlt/* care îl întâmpinară inteligenţii, onoraţiorii clerul şi poporul fără deosebire de confesiune şi naţionalitate la locul amintit mai sus, prin o vorbire scurtă de bineventare rostită de d-1 administrator protopresbiteral Ioan Buzdug, la care a respunse d-1 comisar prin o vorbire pătrundetoare în termini foarte călduroşi. De aici continuă căletoria pănă în Borgo-Joseni la locuinţa părintelui administrator protopresbiteral şi de aci după 1/4 de oară la Porgo-Prund în locuinţa părintelui paroch Teodor Vrăşmaş, carea era menită de cuartir pentru noul oaspe. După ameadă pe la 3 care a visitat şcoala normală, învăţătorii au examinat din religiune, din limba maghiară, din istoria patriei etc. La 4 oare s’a ţinut şedinţa comitetului pro­topresbiteral în şcoala normală, în care s’au exa­minat documentele unicului concurent la postul de protopresbiter, a d-lui Simeon Monda. Toate fiind conform concursului, comitetul l-a declarat pe acesta de candidat. Sâmbătă dimineaţa la 8 oare, d-l comisar d­impreună cu patru preoţi şi un diacon a în­ceput serviţiul divin. La sfîrşitul acestuia prea an. acelaşi a ţinut o vorbire, carea în mod deo­sebit a împresionat adânc inimile ascultătorilor, săvîrşindu-se în urma acesteia şi rugaţiunea chie­­mărei Duchiului Sfânt. După 1/2 oară o deputaţiune de 5 membrii din sînul sinodului invită pe d-1 comisar la alegere. La 111/2 ,oare d-1 comisar însoţit de deputaţiune s’a reîntors, in biserică pre lângă membrii sinodului sute de privitori îl aşteptau. Aici din nou d-l comisar arată prin puţine cu­vinte momentuositatea lucrului, pentru care sinodul este întocmit, îndeamnă pre membrii sinodului la bună­ înţelegere, frăţietate şi cordialitate, sfa­­tuindui, că la săvîrşirea unui act de atâta pon­­derositate, cum e alegerea de protopresbiter, se aibă în vedere numai şi numai binele şi prospe­­rarea intereselor bisericei şi şcoalei, declară şedinţa sinodului protopresbiteral electoral de deschisă. Alegerea unui notar ad hoc pre lângă cel ordinar al sinodului, verificarea membrilor noi, alegerea comisiunei scrutinătore, precum şi chiar votarea şi scrutiniul au decurs în deplină armonie. Momentul cel mai solemn a fost pro­clamarea de protopresbiter ales a d-lui Simeon Monda carele din 45 de votanţi presenţi, a în­trunit 43 de voturi, două bile fiind albe. O comisiune din sînul sinodului învită pre noul ales la sinod. înfaţoşindu-se acesta, dl comisar i-a împărtăşit resultatul, la care alesul prin o vorbire potrivită îşi esprimă deoparte bucuria ce l-a pătruns, văzând că a întrunit încrederea aproape unanimă a membrilor sinodului la postul de proto­presbiter , iar de alta promite că în aceasta nouă derogătorie îşi va pune toate puterile în serviciul şi promovarea binelui bisericei şi a şcoalei. După acestea dl comisar prin o vorbire scurtă dar de la înimă mulţumesce membrilor sinodului pentru bună înţelegerea şi armonia, ce le-au observat în decursul alegerei, şi declară şedinţa sinodului electoral de închisă. Dl G. Pletos în numele membrilor sinodului muţumesce d-lui comisar pentru bunul tact şi înţeleaptă conducere a acestui sinod. Sfîrşindu-se toate acestea cam pre la 3 oare d. a. noul ales a invitat pre toţi membrii sinodului şi pre alţi onoraţiori la prânzul pre­gătit în locuinţa sa în comuna Borgo-Bistriţă. O mulţime de oaspeţi parte în trăsuri parte pre jos se puseră în mişcare într’acolo. în decursul acestuia s’au ţinut mai multe toaste aşa pentru Măiestatea Sa împăratul, pentru Cităm din aceste următoarele articole: Art. 43. Toţi copiii sărmani, care se vor cresce în acest Institut, se socotesc mai cu ose­bire ai statului, încât stăpânirea după trebuinţele sale va pute să-i întrebuinţeze după cum va socoti mai cu cuviinţă, luând în băgare de seamă şi fireasca lor aplicare. Art. 44. Dela 7 ani în sus, băieţii să se despărţească de fete şi băieţii să înceapă a învăţa carte la şcoala naţională. Art. 45. Când băieţii vor ajunge în vârstă de 12 ani să se dea la meşteşug sau la ostăşie, fiesce care după aplicarea sa, iar cei ce vor da semne de duh mai înalt şi de silinţă mai osebită la învăţătură, să se aşette în şcoala naţională, ca făcând tot cursul învăţăturilor, unii să se trimită la academiile Europei, ca să aducă în ţară stiin­­ţele şi meşteşugurile de lipsă, şi alţii să se în­trebuinţeze în slujba statului. Art. 49. Când va cere cine­va din copiii Institutului, ca să-l ia de suflet, sau numai ca să-l crească, şi pe urmă să-l căpătuească, să i se dea cu legături înscrise şi chezăşii temeinice, însă băieţii ori de ce vârstă vor fi, iar fetele de se vor cere de parte bărbătească să se dea numai pănă la vârsta de 8 ani, dar cerându-se de parte femeiască, cunoscându-se de cinstită şi cu oare-şi care stare, să i se dea de ori­ce vârstă şi iară de întârziere, căci sfîrşitul acestui Institut, fiind buna căpătuire a sărmanilor oameni, nu trebue să împedice norocirea lor. Art. 50. Fetele care pănă la vârsta de 16 ani nu se vor fi luat de nimeni, acelea să aibă Direcţia îngrijirei de a le căsători sau a le aşeda la vre-o casă cinstită, ca să nu-şi peardă secând Escelenţia Sa archiepiscopul şi metropolitul Miron Românul, pentru dl comisar N. Cristea, pentru adm. pp literul loan Buzdug, pentru noul ales de protpresbiter S. Monda, pentru dl jude regesc G. Ciat etc. etc. Musica în decursul prânzului încă n’a lipsit, asemenea nici jocul din partea flăcăilor din sat. Duminecă dimineața la 7 oare a plecat dl comisar pe la Sângiorgiu, Năsăud şi Dej cătră Sibiiu, îl asecurăm cu toţii că prin purtarea-i deamnă de un bărbat de frunte al bi­sericei şi naţiunei noastre, a lăsat scumpe suveniri în inimile tuturor acelora, cari au avut onorul şi cu această ocasiune a conveni cu Prea Onorat Domnia Sa. P. Forţa „Tribunei“. Asilul „Elena Doamna“. (Continuare). Pe la începutul secolului nostru numărul copiilor de cutie era de 200—210, însă cutia fiind rău administrată, doicele nu se plătiau re­gulat şi copiii rămâneau lăsaţi în voia întâmplării. Principiul de a le da pe lângă îngrijirea ma­terială şi o crescere potrivită cu împregiurările, era perdut din vedere: o parte dintr’înşii peria în lipsă de îndestulătoare îngrijire, alţii erau adoptaţi de doicile lor ori de alte familii, iar alţii îşi căutau adăpost prin mănăstiri, şi cei mai mulţi — poate — speriau contingentul oameni­lor fară de căpătâiu. Cât pentru averile cutiei de milă, îndată ce au fost confundate cu ale statului şi luate de sub controlul publicului, ele încetul cu încetul s’au perdut. Aceasta s’a întâmplat mai ales în timpul deselor schimbări de domni şi în cursul revolu­­ţiunii de la 1821, când încetează ori şi ce control. Cu toate aceste cutia milelor există şi în timpul domniei naţionale şi are averi şi venituri însemnate. Astfel în timpul domniei lui Alesandru- Vodă Ghica statul cumpără, spre a zidi teatrul naţional, Hanul Filaret cu un venit de 20.000 lei, avere­a cutiei, însă fără ca să fi plătit preţul de cumpărare, în timpul regulamentului organic se fac conform cu ideile cuprinse în testamentul me­­tropolitului Filaret, statute pentru crescerea co­piilor săraci. TRIBUNA Baiului câmpiei, în Iunie 1883. Ca resunet la alegerea, ce au avut loc în 17 i. c. în centrul cercului Mureş-Oşorheiu sânt a se privi următoarele: Dr. Kovács Albert, alesul deputat al unui cerc în care 36 comune sânt ori curat românesci ori amestecate cu Ungurii, şi numai 8 comune n’au alegători români, este acel om care în se­siunea trecută a dietei a făcut mare opoziţie în contra legei pentru şcoalele medie. Era dar lucru natural ca guvernamentalii să facă mare violenţă pentru a-­l trânti. Cum am raportat deja în nu­mărul 43, în cercul acesta din toţi preoţii români la număr 25 n’au participat nici unul la alegere, dar din popor, durere, au fost seduşi vreo 33 prin Românul Emeric Ladoşan, căruia după propria mărturisire, foişpanul i-a promis un post de vice-solgăbirău, cancelist ori cel puţin de un ciuc la caleasa comitatului... dacă va corteşi se reiasă candidatul guvernamental Filep Albert. Cine e Ladoşan şi cine e Filep Albert? Se cedăm răspunsul la această întrebare unui jurnal maghiar care scrie: „Dorinţele suprem nu se înfioră de a se folosi de un fel de cortesi, cu cari în altfel de împregiurări nici n’ar sta de vorbă, de exemplu de Ladoşan Imre, care pentru crime oficioase au fost destituit din postul seu de solgăbirău. Acest om despreţuit e acum corteşul ântâiu al lui Filep Albert, carele nu de mult încă a fost destituit din postul seu de inspector şcolar pentru că... “ urmează apoi cualificarea puţin linguşitoare a lui Filep Albert şi se sfîrşesce caracteristica ce ne dă jurnalul maghiar că „candidatul guvernamental umblă în trăsura deschisă cu un om timbrat (Ladoşan) din sat în sat pentru a cerşi câteva voturi românesci.“ într’adevăr, preţurile pentru a veni la urna electorală au fost enorme. în decursul alegerii cătră 1 oară d. a. când guvernamentalii vedeau marea lor minoritate, s’au trimis trăsuri după acei 13 alegători români la Bandul Câmpiei unde sânt 14. Unul singur era în loc, dar la ceata închise în Institut norocirea ce vor pute găsi fiind afară. Art. 51. Fetele ce vor ajunge în vârstă de 10 ani, să se ia din Institutul acesta ca să se aşeze la alt institut, care se nădăjduesce a se întocmi într’adins pentru desăvârşita crescere şi temeinica învăţătură a fetelor de asemenea verstă, începând dela anul 1834 cestiunea resti­tuirii acestor averi se discută în mai multe rân­duri în obştescile adunări, abia însă la 1860 se ia o hotărîre definitivă. Dintr’o adresă trimisă din partea ministe­rului controlului celui de finanţe ne încredinţăm, că ajutorarea săracilor se facea tot ca pe timpul lui Alexandru-Vodă-Moruzi, copiii erau risipiţi prin mahalale şi pentru crescerea lor nu se luase nici o măsură, deşi cutia milelor, care acum purta numele „cassa binefăcătoare“, trecuse de la vornicie la logofeţia bisericească, adecă ministerul de instrucţiune publică. Averilor hărăzite de metropolitul Filaret nu li se mai putea da de căpătâiu, iar singura parte rămasă din această avere, Hanul Filaret, se afla sub stăpânirea statului. Camera hotăresce restituirea acestei averi, în loc însă de a restitui hanul ori de a-i plăti preţul dimpreună cu pro­centele capitalului pentru timpul usurpaţiunii, guvernul ia hotărîrea de a-i da cutiei vre-un alt loc în schimb, pentru­ ca să se poată zidi, când vor fi capitale disponibile, un local de asii. In acelaşi timp după iniţiativa luată de dl Dr. C. Davila îngrijirea copiilor săraci trece iar la ministerul de interne şi în deosib la direc­ţiunea generală a serviciului sanitar, iar fondu­rile cassei de binefacere se fusionează cu cassa Nr. 46­ ­ oposiţională. Au mai trimis şi în alte comune după „Valachi“, dar aceştia n’au venit. Corteşul (armean) a căpătat cinci sute florini, dar n’a putut aduce „Valachi“ din Band. Mai norociţi (în înţelesul lor) erau numitul Ladoşan şi un alt Român, căruia i s’au dat clopote de biserică (vezi mulţumită „sciiitorului“ în „Gaz. Trans.“ de 9 (19) Iunie). Aceşti doi domni au adus pre acei 33 bieţi oameni (din 187 alegători români ai cer­cului), cari 33 însă n’au putut scăpa partida gu­vernului, cu atâta mai puţin „câmpia“ româ­nească de greutăţile şi terorismul sub care geme. Pr. I Biserica-Albă, în 19 Iunie n. Vin cam târziu a vă refera din causa multelor agende, ce am avut, despre decursul alegerei de deputat dietat în cercul electoral Şasea, a domnului Vincenţiu Babeş, a cărui contra­candidat a fost domnul Leontin Simonescu. Ziua alegerei era precisă pre 16 iunie st. n. Alegătorii partidei naţionale cu o Zi mai în­­ainte făcură pregătirile spre a merge în corpore la locul de alegere. Comuna Mercina cu pro­topopul Ioan Popoviciu şi fiul seu Alexandru, preoţi însoţiţi de inteleginţă şi cu al doilea preot Teodosiu Popoviciu în frunte făcură începutul. La hotarul comunei Vraniu fuseră întâmpinaţi de presidiul partidei naţionale Iosif Tomaşel şi 125 alegători, însufleţiţi de sântenia causei între urări de „să trăiască Babeş“ întrunindu-se îşi luară cursul spre Iertof. La acest cortegiu se ală­turară alegătorii acestei comune cu preotul lor Teodor Panciovan şi învăţătorul Ioan Miclea, de aici prin comuna Vraniuţ, Racăşdia, unde asemenea erau bine primiţi de brava preoţime şi inteligenţă, îşi luară drumul spre Ciuchiciu. Această comună, care pănă aci era servilă şi cunoscută de antinaţională, de astădată escela, documentând că răul a provenit de la conducă­torii seduşi de interese proprii şi că poporul, care e curat român, nu e stricat, ci consolit de originea lui şi fălos pe numele român, şi că a avut numai lipsă de adevăraţi fii ai naţiei, cari i-a şi aflat în preotul lor deja satul de amăgirile contrarilor noştri, şi în cei trei fraţi a chinezului (judelui) comunal Naidaşianu. Acestor trei fraţi şi îndeosebi în mare parte soţiei celui mai în etate dintre ei, a comerciantului Georgiu Naidaşianu, carea cu o săptămână înainte de alegeri, nici că primia pe alt om în duchian (prăvălie) decât pe care se declara, că e adorinie a lui Babeş — se poate mulţumi că abia trei patru alegători au votat pe candidatul guvernamental, cară ma­­joritatea, o sută la număr, pe candidatul naţional. Bravii fraţi Naidaşianu cu 300—400 inşi, mici şi mari, în frunte cu musica şi un car cu patru boi, încărcat de flori, în semn, că opinca I­I. centrală, remâind ca guvernul să dea subvenţiuni anuale pentru întreţinerea copiilor săraci. Câţi­va ani în urmă, la 1865, aceste fon­duri trec sub administraţia eforiei spitalelor (De­cretul de la 6 Februarie 1865). Cu aceasta în­cepe o epocă nouă în ajutorarea copiilor săraci. II. întemeierea „Asilului Elena Doamna“. Asilul „Elena Doamna“ este o creaţiune a d-lui Dr. Carol Davila, omul de proverbială activitate. Venit la 1853 în ţară, dl Dr. Davila a or­­ganisat serviţiul sanitar al căruia director era la anul 1860, când îngrijirea copiilor de cutie a trecut la direcţia generală a serviţiului sanitar. Chiar de la început dl Dr. Davila pune ces­tiunea pe ter­mul, pe care ea se afla în timpul lui Alexandra-Vodă-Ypsilanti, şi în regulamentul organic, şi nu se mărginesce a lua măsuri pentru regularea serviţiului de întreţinere a copiilor de cutie, ci ca executor al testamentului metropoli­­tului Filaret, stărui totodată să li se dee şi cre­scerea potrivită cu stadiul de desvoltare a socie­tăţii noastre. Astfel încă din anul 1860 se pune între­barea: ce se întâmplă cu copiii de cutie după ce ei sunt ajunşi la o vîrstă, în care nu mai au tre­buinţă de doici? ! Şi puindu-se odată întrebarea aceasta, copiii de cutie se împart în două categorii: unii, care au trebuinţă numai de întreţinere, iar alţii, că­rora trebue să li se dee şi crescerea cerută. Cât pentru copiii de categoria întâie, di­recţia sanitară introduce un control sistematic, se face un regulament de serviciu, li se dau doi-

Next