Tribuna, iunie 1884 (Anul 1, nr. 38-62)

1884-06-03 / nr. 40

Anul I Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună. RA or 1/ nr O (I K A „~ l/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., l/4 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: Vi an 10 fi\, Va an 20 fr., 1 an 40 fr. \ Sibiiu, Duminecă în 3/15 Iunie 1884 mi­nUNA are în fiecare zi de lucru Nr. 40 Inserţiunile 3 Un sir carim­nul prima dată 7 cr a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea­ Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. lin minier costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. SíS»Iíís, 2 Iunie st. v. Iuliu Cesar a fost fără îndoială un om, m­aine. Chiar astă­di, aproape două mii de ani după moartea lui, stăpânitorii de po­poare ţin se fie luaţi drept urmaşi ai lui, Cesari de o potrivă cu dînsul. De ce oare acest om e atât de mare în gândul nostru? El ne-a pus, ce-i drept, în uimire prin succesele lui, dar ce folos de suc­cese, când stim, că a fost ucis pe când se afla în culmea măririi şi că între uci­gaşi era chiar şi Iuniu Bratu, omul lui de încredere? Shakespeare, luând pe Iuliu Cesar drept erou al unei tragedii, îl lasă să moară după primul act. Cu toate aceste Iuliu Cesar e până ’n sfîr­şit eroul tra­gediei : el este acela, care ridică poporul prin discursul rostit de Antoniu, el alungă din Roma pe conjuraţi, el îi persecută, el învinge la Philippi, el întemeiază cesaris­­mul în Roma. E mare Iuliu Cesar pentru­ că l-au putut ucide conjuraţii, dar n’au putut pune hotar voinţei lui, e mare pentru­ că atât de bine era voit ceea ce a voit el, încât trebuia neapărat se se facă şi fără de dînsul. Ceea ce a voit Cesar, dar nu a putut să facă, a făcut Roma după moartea lui. A întrebăm acum: s’a întemeiat Cesa­­rismul în Roma, pentru­ că îl voia Iuliu Cesar, ori l-a voit Cesar, pentru­ că ochiul lui ager prevedea ce are se voiească Roma ? ! Este voinţa lui Cesar ceea ce a de­terminat curentul public al Romei ori este spiritul public al Romei ceea ce a deter­minat voinţa lui Cesar? S’a ivit Iuliu Cesar ca din senin ? a cădut el din cer ? ori a urmat după Grachi, care împing poporul să calce în interesul patriei legile, după epoca Iugurtină, după Maria şi Sulla ? Este el omul, care a ridicat libertăţile pu­blice în mod violent ? ori este scăparea unui popor sătul de frământările forului? Conjuraţii şi’n timpul lui Maria, şi’n timpul lui Sulla, şi’n timpul lui Catilina, şi’n timpul lui Iuliu Cesar erau fruntaşi ai Romei. Iuliu Cesar a fost aclamat de plebe, şi tot plebea l-a şi răsbunat. Puternicii făcuseră abus de libertatea celor slabi, şi aceştia nu mai voiau să fie liberi, se însetoşaseră de despotism. E oare cu putinţă să le seim aceste şi să nu ne aducem a­minte de ele acum, când vedem frământările barbare, abusul de putere, violenţa, deslănţuirea de patimi, pe care le-a provocat libertatea consti­tuţională în ţara noastră? E cu putinţă să nu ne temem ? Căci curentele se impun în viaţa pu­blică cu o putere elementară. Când e secetă şi lanurile de grâu încep a se îngălbeni, oamenii toţi, de la cel mai cu minte pănă la cel mai mărgi­nit, simt şi sciu, că e trebuinţă de ploaie; ei nu mai au nevoie de apostoli, ca să-i lumineze. Tot astfel ori şi ce calamitate socială produce neapărat la început un simţământ, apoi o idee vagă şi în cele din urmă o convingere clar formulată, care străbate întreaga societate. Vrea, nu vrea omul, aşa trebue să gândească, aşa să voiască, precum îl si­­lesce forţa împregiurărilor şi firea lui. Sânt în patria noastră calamităţi pu­blice, care împing pe toţi oamenii cu ne­îndurare spre acelaşi gând: aceasta trebue să o simţim cu toţii şi cel ce o negă­m de o potrivă cu struţul ce-şi vîră capul în nisip, ca să nu vadă primejdia ce-l ame­ninţă. Libertatea constituţională e menită a deschide resuflători pentru această pornire spre un gând a miilor de oameni, pentru­ ca ceea ce este vag se se formuleze şi să iasă la lumina zilei ceea ce se fierbe în ascuns. Căci numai astfel ni se dă putinţa de a primi la timp ceea ce este bun şi de a combate în cunoscinţă de cauză ceea ce este primejdios. Ne-am folosit noi Românii şi vom urma a ne folosi de libertatea ce ni se dă, pentru­ că este datoria noastră cătră ţară şi tron de a spune adevărul asupra sentimentelor noastre şi de a desminţi pe aceia, care ar fi poate dispuşi a acoperi adevărul. Sânt însă înclinări şi idei, care nu se pot manifesta decât prin înţelegerea de la rost la rost, sânt tendenţe, pe care nu le cunoascem ori le ignorăm câtă vreme nu ni se trage din partea altora luarea a­minte asupra lor, aceste nu pot eşi la iveală decât acolo, unde se dă formulare definitivă deosebitelor curente din ţară, în dietă. Şi de aceea este foarte rău ceea ce se petrece astăzi în ţară, înţelegem prea bine, că lăsând ale­gerile libere, cabinetul Tisza ar trebui să se afle în dieta viitoare faţă cu o majo­ritate oposiţională şi astfel ar trebui să aleagă una dintre două: ori să se retragă, ori să între la învoială cu naţionalităţile. O înţelegem aceasta. Nu înţelegem însă de ce trebue ne­apărat să rămâie dl Tisza ministru ori de ce nu trebue să între la învoială cu na­ţionalităţile ? Pentru­ că un lucru e sigur: Dl Tisza poate să împedece manifestarea aspiraţiu­­nilor, dar nu poate să oprească întărirea lor, ba tocmai ţinându-le înnăbuşite le dă o direcţiune din ce în ce mai primejdioasă. Dar ce au a face aceste cu Iuliu Cesar ? Este o simplă asociare de idei ceea ce l-a vîrît pe întemeietorul imperiului ro­man în încurcătura aceasta. Era preste putinţă să privim cele ce se petrec astrali la noi fără ca să ne aducem aminte de cele ce se petrec pretutindenea, unde se face abus de puterea publică, şi să ne întrebăm: se va ivi oare în ţara noastră încă la timp omul, care să prevadă ceea ce trebue neapărat să urmeze după cele ce se petrec astăzji ?! Căci de­sigur nu ceea ce voiesce dl Tisza are să urmeze şi ne temem, că nu va urma nici ceea ce dorim noi. Prea mult samănă­toate a lucru făcut, şi par’că e cine­va care prevede unde merg lucrurile şi le lasă să meargă, ba-l împinge pe dl Tisza se grăbească mersul lor. Ne certăm noi şi Maghiarii, ne fră­mântăm mereu, ne slăbim între noi, şi nu ştiu dacă nu e cine­va, care stă la o parte ca privitor mulţumit. Şi cine scie ? — poate că e mai bine aşa. — Revistă politică, Sibiiu, 2 Iuniu st. v. Ieri a fost prima z zi de luptă, când taberile adverse şi-au stat faţă ’n faţă, spre a face să triumfe prin puterea voturilor candidatul ce fie­care din ele a avut. 194 de cercuri au avut se aleagă în această cli şi după resultatele cunoscute pănă acum, trebue să constatăm că triumful guvernu­lui nu este tocmai aşa de strălucit, precum se încercau a ne face se credem, cu câte­va z­ile mai nainte,­­barele guvernamentale. Din 156 de alegeri ce se sciu, 94 sunt favorabile guvernului şi 62 oposiţiei şi anume în 28 de cercuri a isbutit oposiţia moderată, în 24 partidul independent, în 5 antisemiţii, în 1 naţionaliştii şi în 4 aceia cari nu aparţin nici unui partid. Să nu se peardă însă din vedere că guvernul pentru prima­ri a trimis în luptă cercurile în care avea mai multă şansă de reuşită decât oposiţia. Aceasta este o tactică de luptă, de care se folosesc mai toate guvernele, spre a impune prin primele succese în cercurile, unde resultatul este foarte dubios. Sunt foarte mulţi alegători, cari nu au curagiul convingerilor lor şi cari numai în ultimul moment se hotă­­resc de a vota pentru un partid sau altul. Pe aceştia i-a avut în vedere şi gu­vernul când a fixat terminul alegerilor. După cum se vede însă nici această tac­tică n’a fost destul de iscusită spre a asi­gura guvernului un succes desăvârşit. Miniştrii belgiani, în urma înfrângerei, ce partidul liberal a suferit în alegeri, şi­­au dat cu toţii demisiunea. Regele a şi chemat la palat pe preşedinţii fostelor cabi­nete clericale şi pe Maiou. Pănă în mo­mentul, când scriem aceste rânduri noul cabinet poate că s’a şi constituit. Agi­taţiunea în rândurile liberalilor este cât se poate de mare. Abia acum s’au de­şteptat din uimirea, de care fuseseră cu­prinşi când au­dir­ă despre tristul resultat al alegerilor; abia acum au început să înţeleagă cât de mare este pericolul, care ameninţă, prin venirea clericalilor la pu­tere, frumoasele instituţiuni ale Belgiei, create după o muncă stăruitoare în timp de şese ani, în special instrucţiunea, pe care guvernul liberal isbutise să o scoată de sub influenţa clericalismului, acum va fi iarăşi un instrument de aservire şi orbire în mânile clericalilor. De asemenea în politica generală a Belgiei vom vedea iarăşi străbătând un curent pornit dela Roma. — Desastrul suferit de liberali este fără îndoială un desastru pentru ţara întreagă. Aceasta se va simţi cât de curând pănă în straturile cele mai întinse ale popula­­ţiunei. De folos însă, totul este prea tar­­diu. Clericalii vor remână stăpâni peste Belgia pănă la espirarea periodei legisla­tive ce se deschide, şi liberalilor nu le re­mâne decât să repareze ceea ce au stricat prin desbinarea lor. Demonstraţiile şi tul­­burările ce se înscenează astăzi nu pot avea nici un resultat favorabil pentru par­tidul liberal. O mulţime de oameni vor ajunge în temniţe şi nimic mai micit. După agentul diplomatic al Serbiei la Sofia urmează agentul diplomatic al Bul­gariei la Belgrad. Acesta încă nu se lasă p o mai pe jos şi părăsesce şi el Belgradul. Ce va urma acum ? Răsboiu ? Mai sei....! Guvernului sârbesc i s’a dat din partea scupstinei carta b i a n c b a, astfel că acum este liber de a lua ori ce măsuri contra Bulgariei, poate chiar să dispună şi mobilisarea armatei. Trupele din ţinu­turile Negotin, Knazevat şi Zaicear s’au şi îndreptat spre graniţă. Să fie oare se­rioasă această pornire resboinică a Ser­biei? Voiesce în adevăr să se ia de pept cu Bulgaria tocmai acum când pe întregul orizont al Europei nu se vede nici cel mai mic m­or ameninţător? Creadă cui­­ place, noi însă nu credem. Marile puteri vor îngriji ca temperatura, care astăd­i este foarte urcată, după cum se vede, sferele politice din Belgrad şi Sofia să se mai răcorească şi lucrurile să se descurce în pace şi linişte. Deja se anunţă, că un curier de cabinet din imperul german este în drum spre Niş. Acesta de­sigur, că nu are altă mi­siune, decât de a căuta să calmeze spiri­tele în ambele capitale ale ţerilor învrăjbite. Dificultăţile, ce se ridicaseră pănă acum în privinţa ţinerei conferenţei egiptene, sânt aproape cu desăvârşire înlăturate. Francia care făcuse cele mai serioase re­serve, astăd­i este pe deplin învoită cu Englitera. Acum n’a mai rămas decât să se facă cunoscute marilor puteri basele acestei învoieli. După cum se anunţă atât din Paris cât şi din Londra, notificarea se va face încă în săptămâna aceasta. Este aproape sigur că toate puterile vor con­simţi cu arangiamentul făcut de cele două puteri occidentale. Numai din partea Tur­ciei se mai aşteaptă să se facă oare­cari obiecţiuni. Se crede însă, că resistenţa ei se va înmola în faţa voinţei colective a celorlalte puteri europene. Alegerile. La alegerile făcute ieri guvernul a dobândit, precum se putea prevede, ma­­joritatea. E însă foarte caracteristic succesul guvernului: deputaţii guvernamentali, a­­proape toţi, au fost aleşi în cer­curile cu alegători nemaghiari, în Ardeal s’au ales în o mulţime de cercuri. Ne sânt pân’acum cunoscute re­sultatele din 18, dintre care 15 sânt guvern­a­mentali. Sibiiul a ales doi deputaţi cu pro­gram naţional, iar Turda, unde ma­ghiarii hotăresc, un deputat din stânga extremă (Kossuth­ian), în Kezdi- Vásárhely, unde alegătorii sânt Săcui, adecă tot Maghiari, preşedin­tele partidului guvernamental, preotul reformat, a fost bătut de aderenţii stângei extreme cu petrii şi zace acum în agonie, în Ungaria întreagă cercurile nema­ghiare deasemenea au ales aproape numai guvernamentali, cele amestecate mai ales cu Germani aderenţi ai oposiţiunii mode­rate, ca cele curat maghiare Kossuthiene. Români s’au ales, pe cât seim, doi: Ioan Beles, în Radna, comitatul Aradului.

Next