Tribuna, septembrie 1884 (Anul 1, nr. 112-135)
1884-09-11 / nr. 119
Pag. 474 d-lui Grecchi i se va lua exequatura. S’a şi trimis o notă în această privinţă guvernului italian. Alegerile în Croaţia s’au terminat. Resultatul este următorul: 39 aderenţi ai partidului naţional, 30 Şerbi, 24 Starceviciani, 13 independenţi, 3 sălbateci. Grecoorientalii cari nu aparţin clubului sârbesc nu sunt socotiţi ca Şerbi. în total partidul guvernamental a câştigat 18 locuri şi a perdut 15, independenţii au câştigat 5 şi au perdut 7, Starcevicianii au câştigat 11 şi au perdut 4, sălbatecii au câştigat 1 şi au perdut 8, în Samobor se va face balotagiu. Speranţa independenţilor cum că vor fi aleşi conducătorii lor Derencin şi Voinovici, nu s’a împlinit. Guvernatorul Rumeliei Orientale a disolvat adunarea provincială. Causa disolvărei este că comitetul permanent al adunărei provinciale, prin oposiţia sistematică care o face guvernului, împedecă foarte mult mersul regulat al lucrurilor, în sferele oposiţionale se vorbesce că disolvarea s’a făcut în urma influenţei rusesci. Regularea graniţelor între Muntenegru şi Turcia nu mai are nici un sfîrşit. Turcia doresce din toată inima să facă să dispară odată această cestiune, dar Albanezii cari sînt obiectul tocmelei, îi trag dungă peste socoteală. Maifilele trecute comisiunea de delimitare a hotărît să se anecteze câteva locuri la Montenegru, auzind însă Albanezii despre aceasta, au hotărît să nu cedeze cu nici un preţ şi s’au sculat cu armele. Excese în Croaţia. Pe timpul alegerilor de deputaţi pentru dieta Croaţiei a fost recultată puterea militară, în urma întrevenirei forţei armate, alegerile au decurs în pace. Din deosebite locuri se comunică mai multe excese întâmplate după alegeri. Ziarului „Narodne Novine“ i se scrie din Zengg că partizanii ministrului sunt expuşi la terorisări din partea partidului contrar. O faşiadă bine organizată şi flăcăii atacă cetăţenii pe stradă strigând: „Ştreang pentru maghiaroni! în frigare cu ei!“ Cetăţenii sunt ameninţaţi cu bătae şi omor, li se face Ziua mare „sari-vari“, le sparg ferestrile, li se sdrobesce în case tot ce se poate strica. Proprietarii caselor sunt siliţi se fugă cu familiile lor, fiiindcă n’au nice un scut, deoarece şi primarul e Starcevician. Din Sumia se scrie că ţeranii aţîţaţi de Starceviciani, au închis comisiunea de alegere calea punând de-a curmezişul drumului cinci care. A întrevenit o patrulă militară care a deschis calea, dar numai cu bătae a putut isbuti. Cu această ocasiune notarul comunal a fost rănit de moarte şi mai mulţi inşi mai uşor. Ţeranii erau bine armaţi; voiau se facă întrebuinţare de arme încă la alegere, dar au fost împedecaţi de miliţie, în noaptea de 19 spre 20 Septemvrie nu s’au întâmplat excese şi în Agram. Unui cetăţean i s’au spart ferestrile. Cetăţenii şi oficialii, cari au votat cu guvernul, sunt insultaţi pe strade. în aceea noapte, s-au făcut mai multe arestări. De-a lungul oraşului umblă numeroase patrule militare bine armate. „Narodne Novine“ desminte scriea comunicată de „Pozor“, că cardinalul Mihailovici ar fi dat pentru corteşiri 5000 fl. Din R a s i nne se comunică ziarului „Sloboda“ că ministrul Bedecovici a fost ales cu 59 voturi în contra lui Steiner, din partidul dreptului, care a căpătat numai 42 voturi. La locul de alegere a fost proclamat de candidat David Starcevici, acesta a respins însă candidatura recomandând pe Steiner, un evreu. Prin aceasta Starcevici a voit să arete poporului că el nu face deosebire de religiune ci sprijinesce pe om și cine dacă nu mai e Croat de omenie. îndată după ce Starcevici a respins candidatura, presidentul ’i-a intencis să mai vorbească și ’l-a excortat cu gendarmeria de la locul de alegere. La redacţiunea Ziarului „Sloboda“ s-a făcut o cercetare pentru un articol apărut în numărul de joi, redactat în un mod revoltător şi agitator fără precedenţă. Manuscriptul a fost în sfîrşit aflat şi redactorul Krajacs, fratele fostului deputat Krajacs, carele a negat la început, dar mai târziu a recunoscut că dînsul e scrietorul numitului articol, a fost arestat conform § 166 alin. 4 de teamă de a nu se repeti fapta condemnabilă. Tribunalul a confirmat arestarea. TRIBUNA Politica rusească în Orient. „Allgemeine Zeitung“ din München publica următorul articol asupra politicei viitoare rusesci în Orient, resultând din întrevederea celor trei împăraţi : întrevederea împăratului Austriei cu Ţarul, care a devenit acum un fapt îndeplinit, a aruncat o mare umbră în Europa. Servindu-ne de limba astronomilor, putem zice că vârful conului de umbră atingea Europa centrală deja în primăvara aceasta, când ataşatul militar rus în Viena, d. de Kaulbars, la întoarcerea sa din Petersburg, a fost primit în audienţă particulară de împăratul, ceea ce trebuia se se considere ca o probă, că avea se îndeplinească un mandat special al suveranului seu. Intr’adever el avea misiunea se exprime împăratului Francisc Iosif dorinţa Ţarului de a ave o întrevedere cu dînsul. Dorinţa aceasta a găsit un echou simpatic la curtea austriacă, şi a fost îndată admisă în principiu. Negocierile însă au fost lungi în privinţa circumstanţelor execuţiunei şi a locului şi datei. Data întrevederei a fost lăsată aprecierei împăratului, în fine se primi şi locul pe care îl propuse guvernul rusesc pentru întrevedere. Conform etichetei între suverani ar fi trebuit ca Ţarul, ca suveran mai tinăr şi mai nou, să salute pe împăratul Austriei pe teritorul austriac, deoarece această întrevedere era să fie cea dintâiu între ambii suverani, de când s’a suit pe tron Alexandru III. Dar, precum se poate lesne înţelege, Austria nu insista pentru a lua asupra sa greaua răspundere pentru siguranţa şi viaţa monarchului rus, răspunderea, care ar fi căzut neapărat asupra poliţiei austriace, cât timp ar fi rămas Ţarul pe teritorul austriac. De aceea împăratul Francisc Iosif se duce pe pământul rusesc, şi se face într’un castel al Regilor poloni întrevederea, care va fi decisivă pentru politica viitoare a ambelor imperii. O mare parte, poate chiar cea mai mare parte a opiniunei publice în Austro-Ungaria este contrarie unei reînoiri a situaţiunei, pe care Austria a avut’o faţă cu Rusia în deceniul anterior şi care a apăsat aşa de greu asupra politicei austriace în Orient. Mai cu seamă presa ungară arată sentimente foarte puţin entusiaste în comentariile sale asupra întrevederei. Nu contestăm că ea face bine de a preveni contra unei reînoiri a alianţei celor trei împăraţi, dar nu credem că există acest pericol. Mai multe împregiurări diferesc a fi de acele, cari au influenţat politica comitelui Andrássy în deceniul precedent: intimitatea cu Germania este mai mare, alianţa cu dînsa mai tare, politica Rusiei în Orient este mai bine cunoscută, şi credem că se vă realiza regula care Zi°e, că chiar dacă împregiurările nu s’au schimbat cu totul, resultatul trebue să se schimbe. Se va căuta şi se va găsi pentru înţelegerea stabilită o altă formulă. Vocile critice de peste Leitha (din Ungaria) nu ni se pare că admit până în ultimele lor consecinţe ideile pe cari le exprimă, ceea ce le-ar face să cadă în contradicţiuni. De o parte, ele accentuează imposibilitatea bunelor relaţiuni între două State, cari nu numai că nu au nici o armonie în cestiunile cele mai vitale, ci contraste directe; de altă parte, tot ele constată, pentru că nu pot face altfel de vor se rămână credincioase adevărului, trebuinţa vină de pace pe care o simt popoarele monarchiei, şi care le face să considere ca un mare câştig asigurarea păcei cu puternicul vecin, chiar şi numai pentru un scurt viitor. Dacă contrastele sunt într’adever aşa de mari şi de profunde cum se spune, apoi nu rămâne nimic de făcut, decât resbelul, şi toţi cei cari nu vor sau nu pot să admită o împăcare ar trebui să lucreze pentru a ajunge acolo. Dacă însă nu voesc să recurgă la ultimele mijloace, trebue să lucreze a înlătura conflictele, şi dacă voinţa există, se va nasce şi putinţa. Precum s’a Z*3 deja de multe ori, Orientul este singurul obiect de conflict între Rusia şi Austria, ele se înţeleg sau se pot înţelege asupra tuturor celor alte puncte. Nu se pot înţelege şi în privinţa Orientului ? Am voi înainte de toate să ne ferim de ilusiuni. Rusia nu va schimba radical politica sa orientală şi nu va renunţa la influenţa ce o are în Orient. Nu se schimbă lesne o direcţiune urmată de aproape un secol şi jumătate, care pare a se apropia de scopul umtărit şi pentru menţinerea căreia s-au susţinut deja mai multe răsboaie mari. Nu vorbim aci de legăturile naţionale şi religioase între ţările balcanice şi Rusia şi pe cari, bineînţeles, nu le va tăia poate niciodată. Politica austriacă va trebui să ţină seamă de această împregiurare, şi nu ne îndoim că orice om de stat în Austria ţine seamă de dînsa, dar de nu, iubirea Rusiei ’l-ar fi orbit. Insă orice am zice despre Rusia, tot trebuie a se recunoasce că este un folos mare dacă Rusia admite, fie şi numai pentru puţin timp, principiele politicei conservatoare. Nu există o sciinţă a politicei, singura maximă sănătoasă este de a lua la fiecare cas măsurile oportune. Singura întrebare este de acei cari sunt acele măsuri oportune. Ele trebuie totdeuna să fie dictate de un principiu, care nu se poate schimba după voinţă. Dacă Austria admite principiul conservator al menţinerei şi al protecţiunei situaţiunei actuale preste tot, prin urmare şi în Orient, nu trebuie să facă demersuri, cari complică situaţiunea şi fac acut contrastul latent; ea nu trebuie să pună foc minei, pentru singurul motiv că tot va lua foc odată. Dacă Rusia renunţă a continua politica sa agresivă în Orient, dacă ea admite, fie şi numai pentru câtva timp, o politică de abstenţiune, Austria poate şi ea să treacă cu vederea contrastele, cari pot chiar să se micşoreze cu timpul. Dacă se dă Statelor nouă din peninsula balcanică timp pentru consolidare ele vor introduce un nou element pe scena politică, care, ca o figură în jocul de şah, poate schimba şi influenţa în multe feluri situaţiunea. Ungaria exprimă temerea că Rusia să profite de posiţiunea favorabilă pe care şi-o asigură alipirea sa de alianţa austro-germană pentru a prepara o nouă acţiune pentru minarea posiţiunei Austriei în Orient; se poate recomanda oamenilor de stat austriaci de a fi prevăzători şi atenţi, trebuie însă să protestăm contra unor prepusuri exagerate. Nici politica rusească cât ar fi de slavă, nu poate să se compună numai din gândiri ascunse şi din reserve. Şi apoi nu trebue a se uita că, oricât Germania şi Austro-Ungaria s’au arătat prevenitoare faţă cu Rusia, când ea a exprimat dorinţa unei apropieri, totuşi Rusia a fost aceea, care a exprimat mai ântâiu acea dorinţă. Rusia a căutat să stabilească o legătură mai intimă cu celelalte puteri imperiale. Aceasta a provenit din motive temeinice. Bastionul alianţei celor două imperii, cu ravelinul italian, şi cu avant-posturile române şi serbe este o fortăreaţă puternică care nu se poate nici lua cu asalt nici ocoli. Diplomaţia principelui Bismarck întinse asupra Europei o reţea mare de alianţe, cine remâne în afară este în pericol de a remâne isolat. Rasa alianţei împăraţilor este conservatoare, situaţiunile existente trebuesc menţinute şi apărate. Rusia soia toate acestea, ea scia ce facea când s’a unit cu acea politică conservatoare, care respinge orice acţiune în Balcani şi voiesce să amâne soluţiunea cestiunei orientale, pănă când Statele unite de acolo vor fi putut să se desvoalte. Se poate zice că dl de Bismarck a pus condiţiuni, şi că Rusia le-a admis, după ce a examinat bine situaţiunea. Atitudinea Rusiei s’a schimbat de atunci în Orient. Nu mai poate nimeni să aibă prepusuri pe dînsa şi să o acuse de gânduri rele ascunse. Stabilirea de relaţiuni amicale, sub orice formă ar fi între Rusia pe de o parte şi Austria şi Germania pe cealaltă, pot ave urmări aşa de bune pentru Europa, încât ne putem bucura de dînsa fără a amărî acea bucurie prin ferea neîncrederei. întâlnirea împăraţilor la Skiernieviţe după „Telegraful“ oficios dă nascere la mii şi sute de combinaţiuni, unele mai fantastice decât altele. Nesciindu-se exact despre ce e vorba, Ziarele bâjbăe prin întunerec şi caută să dee în schimb cetitorilor proiecte de alianţă. Aşa, nu de mult, se vorbi despre o împătrită alianţă. Lăsând cu totul la o parte aceste ipotese, cari nu pot duce la nici un resultat practic, credem că e mai nimerit să expunem, fie şi în schelet, părerea noastră asupra întrevederei. E cunoscut de toţi antagonismul dintre Rusia şi Austro-Ungaria; cearta e pentru predomnirea în Balcani, atât pe terenul politic, cât şi pe cel economic. Asupra resultatului final al acestui antagonism am mai vorbit şi altădată; el nu poate duce la nimic, căci din chaosul oriental nu pot să nu iasă la lumina libertăţii mai curând sau mai târ’Ziu, popoarele ce zac azi în semi-barbarie. Dar, oricum ar fi, antagonismul există; face Rusia un pas în Asia centrală, Austria se mişcă, şi viceversa; fiecare mişcare e observată şi comentată, nici un cuvânt nu scapă. Şi în toate aceste Turcia joacă rolul inocenţei; ea dă, dă mereu, dă tot ce are, pănă îşi va da şi viaţa. O asemene stare de încordare nu poate da roade bune; discuţiunea, fie ce moment, degenerează în neînţelegere, în ameninţare, afară de aceasta, orice acţiune comună pe terenul internaţional, e imposibilă. Cancelarul german voi să curme încordarea şi actuala întrevedere a monarhilor e semn că a reuşit. Nu putem tăgădui că apropierea dintre Austro-Ungaria şi Rusia e un sorţ mai mult pentru liniştea Europei Cu toate aceste, din punct de vedere al concertului european — acest nenorocit concert pe care toţi îl plâng — nu s’a realizat nici un pas. în adevăr, prin apropierea celor două puteri slave, principiele internaţionale, sau mai bine zis respectul lor, nu s’a întărit câtuşi de puţin. Curentul de dispreţ al tuturor principielor de dreptate, egalitate şi frăţie, e tot aşa de puternic ca şi înainte. Nr. 119 în locul lor, interesul particular dă direcţiunea, el singur predomnesce în relaţiunile internaţionale, fără teren, fără frâu. Egiptul a căzut de două ori deja victimă acestui curent bolnăvicios. E probabil, că va căde şi a treia oară; cestiunea sănătăţii europene asemenea a fost jertfită interesului particular. Recunoscând deci foloasele apropierii dintre Austro-Ungaria şi Rusia, n’avem nici un cuvânt se aşteptăm reînviarea concertului european. Bădărănii maghiare, încetul cu încetul Maghiarii s’au stricat cu toată lumea şi mai ales în ţerile din Orient ei au ajuns a fi cel mai urgisit popor. Să le fie de bine ! — am zice poate, dac’ar fi vorba numai de ei; din nenorocire însă acest popor de oameni înfumuraţi şi lipsiţi de bunul simţ firesc representă ţara, îndeosebi noi Românii, porniţi, precum suntem spre desvoltare, dorim, ca ţara noastră să trăiască în bună înţelegere cu ţerile vecine, pentru că în buna înţelegere ni se garantează pacea, de care avem atâta trebuinţă. Pe o întindere foarte mare a hotarelor, de la Mitrovitz pănă la Dorna, suntem vecini cu Serbia şi cu România şi o parte însămnată din concetăţenii noştri au dar averi cu aceste două ţeri vecine şi îşi petrec mare parte din viaţa lor peste hotare. Cercurile guvernamentale de la noi recunosc şi ele importanţa comerciului nostru cu aceste două ţeri, dovadă e exposiţiunea proiectată pe anul viitor şi călătoria comitelui Zichy la Bucuresci şi Belgrad. Desigur însă, dacă voim să ajutăm acest comerciu, trebue să cultivăm amica cu România şi Serbia, pentru ca să fim întîmpinaţi în aceste ţeri cu bunăvoinţă, fără de care întreţinerea relaţiunilor comerciale e peste putinţă. De când însă Maghiarii stăpânesc situaţiunea la noi în ţară, atât în România, cât şi în Serbia s’a produs un curent duşmănesc faţă cu patria noastră şi pretutindenea în aceste ţeri suntem întîmpinaţi ca niste rău-voitori şi trebue să ne luptăm cu cele mai mari greutăţi. De aceea călătoria Principelui de coroană în Orient a produs o viuă bucurie în toată ţara. Primirea simpatică ce i s’a făcut Augustei perechi la Bucuresci şi la Belgrad, a deşteptat pretutindenea speranţa, că de aici înainte relaţiunile noastre cu ţerile din Orient nu vor mai suferi ca pănă acum. Cu atât mai vină trebue să ne fie mulţumirea, că Augusta păreche princiară face o nouă călătorie în România, ca să petreacă câteva zile la castelul Peleşului, căci bunele relaţiuni stabilite între Regele României şi viitorul nostru Monarch, nu pot să aibă decât urmări binecuvântate în ceea ce privesce desvoltarea pacinică a populaţiunilor dela hotarele orientale ale Monarchiei. Se vede însă, că pe Maghiari îi supără aceste relaţiuni bune. Unul dintre literaţii Maghiari mai celebri, D-l Coloman nobil de Mikszáth, face într’un Ziar maghiar din Budapesta descrierea unei conversaţiuni ce a avut în timpul unui dejun cu corniţele Zichy asupra impresiunilor călătoriei sale la Bucuresci şi Belgrad. Maghiarii sunt de felul lor un popor, pentru noi Arienii din Europa, cam excentric. Ori cât de excelente, bucatele lor pipărate, nu ne priesc; ori cât de frumos, csárdásul lor ne pare cam exotic, e ceva ce ne pune în nedumerire în toată firea lor. Tot astfel şi gluma lor ne pare bădărană, şi „spiritul“ lor adeseori ne face impresiunea înjurăturilor cocişesci. Comunicăm descrierea făcută de D-l Mikszáth drept un specimen de asemenea spirit ce nouă, Europenilor, ne pare bădărănie. E corniţele Zichy, nobilul comite, aristocratul, e magnatul maghiar care vorbeşce, omul trimis de guvern în misiune pe la curţi străine: „E însă un scandal ... un adevărat scandal, că la noi nimeni nu sprijinesce industria . . . Iată o sticlă de Bock, cine o începe? Are se fie lucru minunat, când aceste mici verişoare se vor stabili aici în câte un pavilon, drept dovadă, că tot noi suntem domnii aici în partea locului. Să trăiască confederaţiunea danubiană. Apropos!— am fost la regele Milan. S’a împrietenit numaidecât cu mine. Un băiat bun. Era şi servitorul meu de faţă. Un băiat frumuşel. A şi făcut impresie asupra Regelui şi chiar atunci dimineaţa m’a întrebat: „D-l acesta face şi el parte din suita D-tale?“ — „Aha! — huszarul meu!“ — „Aha!“ — grăi şi Maiestatea Sa. Simţii, că m’a înţeles, în urmă înse am simţit, că nu m’a înţeles, căci servitorul mi se