Tribuna, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 3-24)

1888-01-24 / nr. 18

Pag. 70 Intr’o adunare de învățători şi învăţătoare ce s’a ţinut la 2 Februarie în Viena s’a ridicat de asemenea un protest hotărît în contra novelei școlare. Resoluţiunea ce s’a luat drept condus dă expresiune bucuriei, că atacul ce se îndreaptă asupra școalei prin proiectul lui Liechtenstein a produs o viuă desaprobare şi indignaţiune în toate cercurile progresiste, şi îşi exprimă speranţa, că acest proiect cu toate consecvenţele sale funeste pentru desvoltarea liberală a Austriei nu va ajunge niciodată să fe acceptat în „Reichsrath Relativ la situaţia internaţională, o întâmplare de la cel din urmă bal de curte în Petersburg se privesce de foarte simptomatică. Pănă acum era obiceiul, că Ţarevna provoca pe primul din corpul diplomatic, pe generalul de Schweinitz la a treia tură şi pe vicedoyenul Şakir-paşa la primul cadril, în locul lui Şakir-paşa, împărăteasa a provocat pe neaşteptate pe ambasadorul austriac. în Petersburg se interpretează aceasta drept o amabilitate politică excepţională faţă cu Austria. Procederea poate, ce e drept, să aibă şi înţelesul, că relaţiunile dintre Rusia şi Turcia s’au înrăutăţit din nou. Şi aceasta nu e lipsită de oare-care probabilitate, după ce în timpul din urmă Turcia se iisuesce a împedeca energic formarea de bande ce ar pută să năvălească în Bulgaria. Că într’aceste negociările între puteri asupra cestiunii bulgare se continuă, o dovedesce o interesantă scrisoare diplomatică ce o primesce din Berlin „Correspondance de l’Est“. Acolo se spune, că pe un moment oamenii se gândiau la un congres european, dar’ dela acesta s’au abătut, pentru că nu există siguranța, dacă Frusia, aflându-se odată la masa verde, n’ar pută aduce la ordineajirii problemul erţegovinian - bosniac. Cabinetul din Petersburg a fost sondat în direcţiunea aceasta, dar’ răspunsul n’a fost tocmai încuragiator. Rusia nu voesce să aducă cestiunea bulgară în legătură cu cestiunea Erţegovinei şi a Bosniei, căci se temea nua silită să admită o concesiune pentru regularea cestiunii bulgare în înţelesul ei, şi ca nu cumva această concesiune să consiste în adnexarea defnitivă a provinciilor ocupate. Astfel se vede, că diplomaţii au păşit pe calea negocierilor confidenţiale şi a concesiunilor tacite. Bulgaria nu se priveşte ca şi când ar sta în sfera de putere a Austriei, şi cercurile normative din Germania susţin, că pentru Bulgaria Germania n’ar trimite în luptă nici un singur soldat, dar’ îşi va face datorinţa de aliat, dacă se va avă în vedere Bosnia şi Erţegovina. Această ilustrare corespunde şi dispoziţiilor ce se manifestează în pressa germană. „Die Post“ aduce al patrulea şi ultimul articol din seria de articole despre capabilitatea de prestare a Au s tr o-U n g a r i e i. Autorul atribue gloatelor puţină valoare practică, dacă acele nu vor fi înarmate şi instruite în stil modern. Drept resultat al observaţiunilor sale, el constatează apoi, că armata austro-ungară, din care o aecea parte e de lipsă pentru Bosnia şi o parte considerabilă pentru fortăreţele din Przemysl, Olmütz şi Cracovia, nu este destulă pentru o ofensivă în port cu fluidul ce-’l împresoară, rămâne cu totul nemişcat. — D-voastră sunteți dar’ de părerea, că arta aeronautică ’și-a rostit asupra cestiunii cuvântul din urmă? — Nu, de loc nu; altceva trebue să se încerce și dacă balonul nu se poate guverna, să fie baremi astfel construit, ca să-l poţi susţine în curentele atmosferice corespunzătoare. Cu cât te urci mai sus, cu atât aceste devin mai stabile şi-’şi ţin direcţia constantă, ele nu mai sufer conturbaţiunile din partea munţilor şi văilor, care creastă suprafaţa pământului în toate părţile, şi aceasta e causa principală a nestatorniciei vântului şi neegalităţii lui în forţă. Trecută dar’ odată zona aceasta, nu mai are balonul decât să-’şi caute curentul potrivit. — Aşa e, — Zise căpitanul Pennet, — numai că spre a le ajunge pe acele, trebue să te urci şi să te cobori în conţin şi asta e dracul, doctore dragă! — Şi de ce, căpitane dragă? — Ascultă-mă; aceasta e o pedecă şi o greutate numai pentru călătorii mai îndelungate, nu pentru primblări simple prin aer. — Şi causa, dacă te rog? — Pentru că nu vă puteţi coborî, decât prin perdere de gaz şi nu vă puteţi urca decât prin urcare de balast, şi astfel provisiunea de gaz şi balast se mântuesce în curând. Rectificarea părintelui Petrescu. La alarma făcută prin jurnale despre faima, că eu în Ziua Crăciunului şi în Ziua de 29 Noemvrie a. tr. când am ţinut parastas pentru fericitul marele Andreiu m’am rugat pentru învingerea R u ş i 1o r, ca onoratul cetitor să fie mai bine informat despre această alarmă şi cum stă lucrul vă rog a da publicităţii următoarele: In 1 Ianuarie a. c. st. vechiu, adecă în Ziua anului nou răspândi faima foaia din Timişoara „Neue Temesvarer Zeitung“, că eu m’aş fi rugat şi predicat în Ziua de Crăciun poporului în sfânta biserică, ca se ţină cu Muscalul şi să ne rugăm cu toţii să-’i ajute DZeu — auZi lume, — minciuni ne mai auZite? La aceste minciuni şi scornituri corniţele suprem din Timişoara, S i gi s m u n d Ormos, îndată conchema representanţii sei şi decise, ca să ese o comisiune la faţa locului în persoana vice-comitelui, şi fiscului comitatens Lajos Kalmár, cari aduseră cu sine şi pe protojudele cercual, apoi şi pe comandantul de gendarmi. — Da, la cas, dacă se va constata că eu m’am rugat pentru învingerea Muscalilor să mă lege şi să mă iee cu sine. După serviciul divin al anului nou toţi oamenii fură chemaţi prin plăeşul satului la casa comunală unde fură întrebaţi, că e adevărat, că m’am rugat în Joea Crăciunului pentru învingerea Muscalilor? — au răspuns cu toţii, că nu. Comisiunea văzănd, că nu e adevărat şi, că poporul s’a adunat în masse sfătuindu-se între sine, că cine a mai putut scorni aceasta. — VăZând acestea vice-comitele a dat ordin gendarmilor ca să umble pe uliţi şi să nu lase ca doi cu doi să vorbească: „Doamne! Zicea poporul, ce a făcut preotul nostru, ce am făcut noi, Doamne pedepsesce-’i pe cei ce au scornit aceasta minciună mare“. După prânz mă chemară şi pe mine, şi întrebându-mă li-am răspuns: Domnilor! Beţiv nu sânt, dar’ şi de aş fi tocmai în Ziua de Crăciun nu m’aş fi îmbătat să slujesc beat, dar’ bolund nu sânt, că dacă aş fi fost bolund, aş fi în casa bolunzilor, dar’ nici păpuşe nu sânt să nu vă sciu răspunde la întrebările ce ’mi le veţi pune; şi întrebându-mă, că e drept, că eu mam rugat în Ziua de Crăciun pentru învingerea Ruşilor?—am răspuns că nu, ba nici în gând şi cuget n’am avut şi, că aceea e minciună mare, mă provoc la poporul care a fost în sfânta biserică la Crăciun, peste 300 de inşi. Nu te-ai rugat nici când ai ţinut parastas pentru Şaguna? — am răspuns: că nu, eu am făcut simplu parastas pentru marele bărbat, care a făcut despărţirea Românilor — Scumpul meu Pennet, — asta e cestiunea. Aceasta e singura dificultate, pe care are s’o învingă sciinţa. Nu e vorba de a se guverna balonul, ci de a-’l înălţa ori de a-’l coborî fără de perdere de gas, care este forţa, sufletul, sângele lui, dacă e să zic aşa— Aveţi dreptate, d-nule doctor; dar’ dificultatea aceasta încă nu e resolvată, mijlocul încă nu e inventat. — Vă rog scusați, dar’ este inventat. — De cine? — De mine! — De D-ta? — Puteţi crede, că altfel nu întreprindeam calea aeriană. Căci după 24 de oare nu aş mai ave gas. — Dar’ d-ta n’ai vorbit în Anglia nimic de asta. — Nu, eu n’am voit să discut lucrul în publicitate. Eu am făcut încercările pregătitoare în secret și sunt mulțumit cu resultatul lor. Nu putea să fie mai bun. — Ei, scumpul meu Fergusson, te pot întreba acum asupra secretului d-tale? — Și de ce nu domnilor, — mijlocul este foarte simplu. Atenţia ascultătorilor era la culme şi doctorul luă cuvântul cu linişte spre a face următoarele expuneri. (Va urma.) de cătră Sârbi, apoi congresul nostru bisericesc pentru meritele sale a hotărît ca şi după moarte să-l preamărească în tot anul la Joea numelui seu cu rugăciuni. — Cine a fost Şaguna, este cunoscut şi Maiestăţii Sale şi întregei ţeri, pentru că a fost distins ca nici altul în ţeară, prin urmare nu e Muscal şi inimic al naţiunii maghiare. — Dar’ eu n’am nici un interes, ca Român, se ţin cu Ruşii, că nu sânt Slav. Mai departe mă întrebară, că e drept, că eu m’am exprimat, că nu cunosc pe Regele ci numai pe împăratul? am răspuns, că nu e adevărat, că eu sânt cel dintâiu care am început să fac iluminaţiuni şi ţin Te-deum în tot anul la Ziua Maiestăţii Sale şi invit pe toţi oficianţii la biserică, dar’ ei nu vin. — Şi de 21 de ani am fost totdeauna fidel fiu al patriei şi al împăratului nostru Francisc Iosif I, şi cum vine, că acuma deodată să fiu rusofil ? — în biserica noastră se fac rugăciunile în limba românească şi se pornesce tare rugăciunea pentru Maiestatea Sa împăratul şi Regele nostru Francisc Iosif I, dar’ nu pentru împăratul muscălesc. Referitor la întrebarea aceasta îmi puseră încă o întrebare, că nu m’am exprimat la poştă ceva despre Ruşi? — am răspuns că nu ţin nici un jurnal, că starea mea nu mă lasă, că am 3 prunci la şcoală, şi aceea e drept, că eu am ascultat cum poştarul ’mi-a cetit telegramele şi’mi spunea că vin Ruşii, dar’ eu glumind am 78 clasă, atunci vom face o groapă şi ne vom ascunde, şi alteia ce vorbesc oamenii din jurnale; dar’ aceasta nu este predică, nu este rugăciune pentru Muscali, aceasta e toată alarma pentru mine făcută şi aşa stă treaba cu mine. — De cele ce am vorbit ce au scris jurnalele apoi atunci multe jurnale sunt, şi mulţi oameni vor trebui să fie, care după cele cetite îşi dau părerile, să fie traşi la închisoare şi arătaţi ca trădători de patrie, de vătămători de ţeară, — asta e ruşine şi eară die ruşine, să facă cu mine, cu un popă de sat atâta ruşine, atâta scandal pentru că notarul din loc mă denunţă, din causa că nu trăesc cu el bine şi nu-l las să despoaie poporul, apoi cei dela putere îl sprijinesc deşi sunt contra lui multe arătări, ba de 6 ani este o acasă dată la vicecomitete şi nici astăzi nu s’a luat invăstigaţia. Cu şcoala stă acasa astfel: încă la 28 August a. tr. am scris substitutului învăţător Mihai Vulpe, fost suplent din Suraniu, — care totdeauna a trecut ca naţionalist mare — ca să nu primească prunci străini în şcoală, pană ce dînşii nu vor plăti a fl. înscrierea, sau vor plăti cultul, pentru că şcoala noastră e confesională, susţinută din sudoarea poporului nostru, şi dînsul n’a primit această îndrumare, ci fără învoirea mea, ca local director, şcolar şi preşedinte al comitetului parochial şi al sinodului parochial, ci îi primi pe a sa proprie putere, deşi e numai suplent şi om de 36 de ani şi încă n’are decret nici dela o comună, ci a mers din sat în sat şi în tot locul ,şi-a stricat cuibul, adecă aşa făcu şi la noi, pe bani primi prunci străini, care îi plătiau cu luna. Vă vend eu că Vulpe nu respectează oarele de prelegere, pentru că dînsul sub prelegere asculta şi străinii, ’l-am întrebat că unde e împărţirea oarelor, răspunse că n’are şi dînsul scie de rost, apoi dacă scu fă să sciu şi eu, deci fă-o şi pune-o pe părete. Dînsul când eu am scris acele le-a luat şi arătat la inspectorul regesc din Timişoara, ’l-am întrebat că ce face şi ’i-am zis, dacă nu e îndestulat are inspector, are consistor ca for de confesiunea noastră arată acolo, dînsul n’a ascultat, nu recunoasce pe nime, ci dînsul e stăpân. Acest Vulpe vrea să fie stăpân peste preoţi, inspector şi consistor, vrea să facă tipic în biserică, deschide face ferii când dînsul vrea, cântă sezând, la 21 Noemvrie cântă canonul născătoarei şi nu Christos se nasce, cu un cuvânt la Vulpe sunt toate iertate, şi trece de patriot că pe bani învaţă străinii, fără bani nu vrea că nu-i dator. — Astăzi a ajuns marele Andrem prin dascăli ca Vulpe să fie denunţat de inimic al Maghiarilor, vai lume! vai naţiune ! Văzând eu că Vulpe nu se supune, am ţinut în 29 Noemvrie a tr. sinod pentru alegerea unui deputat mirean la congres, cu aceasta ocasiune am ţinut şi parastasul pentru marele Andreiu, ba şi sinod pentru primirea şi plătirea ori replătirea pruncilor străini. — Aci fu întrebat Vulpe că câţi prunci sânt în şcoală, şi dînsul răspunse sinodului că 80. — Sinodul decise fiindcă: noi avem prunci dela 6—12 ani 98, şi dintre aceştia cercetează 80 de inşi prelegerea, şi fiindcă ai noştri n’au loc, oprim pe viitor ca să primească prunci în şcoală. Vulpe nici la decisul acesta n’a ascultat, ci tot a primit pruncii străinilor în şcoală. înaintea sărbătorilor mergând eu cu epitropul primar, loan Ivan, în şcoală, am uflat vre-o 8 prunci de ai noştri şezând pe o scândură pusă pe 2 cărămizi, atunci ne mai putând a căuta la cerbicia lui Vulpe spusei pruncilor străini, vedeţi fiilor, că nu e loc, şi ai noştri şed jos, mai mult nu veniţi la şcoală. Atunci Vulpe a alergat la casa comunală, că eu am scos pruncii afară, sunt inimic al Ungurilor — că nu-’i las lui să tragă bani de pe străini? — m’a acusat, că nu las să propună în limba maghiară cetirea, și asta-i vina cea mai mare a mea, deoarece prin aceasta am dovedit că sunt inimic de moarte. Scie şi Vulpe ce va vorbi unguresce, apoi cugete cine sunt eu? La toate aceste am răspuns comisiunii, că şcoala noastră e confesională, se susţine de noi şi sudoarea noastră, limba de propunere e cea română, că noi avem la 80 de prunci în şcoală şi sinodul parochial a decis, că fiindcă ai noştri n’au loc, nu putem primi pe străini, dându-le la protocol în, original protocolul sinodului adus, pe care şi Vulpe ca notar ’l-a subscris. Eu nu sânt contrar Maghiarilor, viaţa mea politică arată de 21 ani. Dar’ ce privesce biserica şi şcoala am în înţelesul autonomiei noastre bisericesci şi şcolare să o apăr. Limba maghiară n’am oprit-o decât am Zis lui Vulpe, că numai atunci să înveţe când e prescris de Venerabilul nostru Consistor, eară dacă comisiunea vrea să se înveţe toată Ziua limba maghiară, eu aceea nu o pot încuviinţa, fără de învoirea Venerabilului nostru Consistor. Aşa stă şi cu şcoala; pentru aceea mă rog de onorata redacţiune a publica aceste spre rectificarea mea, dar’ mai vîrtos ca să scie şi Onoratul public ce s’au întâmplat şi cum stă cu alarma făcută. Totodată să vadă Onoratul public şi aceea, cum se atacă marele bărbat Andreiu şi meritele lui, apoi cum se atacă drepturile autonomiei noastre şi cum vreau străinii să ne ocupe şi şcoala noastră confesională, care cu mari jertfe se susţine de popor şi cum vreau şi peste aceasta să fie stăpâni. Cu profundă stimă rămân Remetea, în 14 ianuarie 1888, prea stimător Nicolau Petrescu, paroch gr.-ort. contra Rusiei, dar e foarte potrivită pentru o defensivă, între altele autorul îşi promite mult de la un răsboiu comun germanoaustriac în contra Rusiei. Despre „mobilizările Rusiei, „Kreuzzeitung“ împărtăşesce, că trei localităţi mici ce zac la graniţa prusiană, Marinupol, Kalvaria şi Suvart au primit garnisoane de infanterie, anume patru batalioane de vânători prefingă cele şese excadroane de dragoni ce se aflau şi mai înainte acolo. Fortăreaţa Kownes cu douăsprăzece forturi e terminată şi potrivită de a cuprinde o armată de 300,000 oameni. După aceste nu mai încape nici o îndoeală, că Rusia are cele mai serioase intenții de resboiu. TRIBUNA CRONICA. Dela Curte. MM. II. însoţiţi de Archiducesa Valeria au petrecut alaltăieri la castelul dela Schönbrunn. * Nouă linie ferată. Astăzi s’a făcut inaugurarea liniei ferate Odorheiu-Ciuc- Sereda. La inaugurare au luat parte autorităţile comitatense şi vre-o câţiva înalţi funcţionari dela ministerul de comunicaţiune şi dela direcţiunea generală a căilor ferate din Budapesta.* Convict român în Baia-mare. Cetim în „Preotul Român“ din Gherla următoarele: Gimnasiul superior din Baia-mare în anul şcolastic curent, prefăcându-se în gimnasiu de stat, prin aceasta subsistenţa acestuia este asigurată pentru totdeuna. La acest institut se află, dupâ cum arată programele anuale, 80—100 şi câteodată şi mai mulţi studenţi români. Luând în consideraţiune acest mare număr de studenţi români de la acest gimnasiu, orişicare părinte cunoscător de împregiurările locale din Baia-mare, trebue să simţească lipsa armândă de un convict, unde prelângă un preţ moderat să poată căpăta provisiune pruncii gr. cat. români de la acest institut. Mai mulţi Români din acel ţinut pătrunşi de această lipsă de convict înfiinţând în Baia-mare, convoacă o adunare în această causă de mare importanţă pe 11 Februarie st. n. înainte de a meazi la 10 oare în localitatea şcoalei gr. cat. române din Şomcuta mare, în care adunare se vor discuta modalităţile şi, mijloacele cum s’ar pute înfiinţa acest convict cât mai curând, pot căpăta la d-nii N. Vlad, G. Baciu şi I. Lăzăroiu.* Un lup iubitor de musică. Mercurea trecută de cătră seară a sosit la şcoala din Noul un lup tocmai când adjuvanţii s’au fost adunat în şcoală la o probă de cântări, şi asculta la cântările corului. Un adjuvant, care s’a fost întârziat, a dat de lup, îşi aduse un coleg din şcoală şi alungară pe lupul iubitor de musică.* Ear’ demonstraţiuni de stradă în Budapesta. Nu te prinde de fel mirarea dacă auzi, că voinicoşii universitari maghiari din Budapesta pregătesc o nouă demonstraţiune în contra concepţiunilor de cavalerism ale armatei comune, din incidentul afacerii Eötvös-Vadnay. Aceasta demonstraţiune, dacă nu va fi de cu vreme împedecată, va fi fătul natural al demonstraţiunilor organisate când cu afacerea Hentzi-Iansky. Oficiosul „N e mz e t“ pare a fi eşofat de această nouă demonstraţiune.* Ferocitatea unor gendarmi. In comuna urbană Doroşma s’a întâmplat Z’Lle din urmă o bătaie sângeroasă. Doi gendarmi beţi au întrat în birtul cel mare al comunei şi s’au legat de cei care ’şi-au petrecut acolo. O altercaţiune viuă s’a născut între gendarmi şi între ceialalţi oaspeţi şi în urmă s’au pus la păruire. Sergentul de gendarmi ’l-a străpuns cu baioneta pe proprietarul Al. Bács, alţii au scăpat cu câteva lesiuni uşoare. * Scriitor dispărut. Iosif Doppler, autorul a 500 de cuplete şi canţonete a dispărut şi pănă acum cu toată stăruinţa agenţilor poliţiei nu ’i s’a dat încă de urmă. Se presupune că s’a sinucis, fiindcă era sărac. * In pădure. Din Lugoş se scrie : Pădurarul Trăilă Ardeleanu, mergând într’o zi prin pădure, dete peste nişce hoţi de lemne. Erau George Toma, şi Vasilie Babşa, nevasta acestuia şi o fată de 12 ani a lui Tora. Ei vreau tocmai să încarce într’o sanie lemnele tăiate. Pădurarul îi soma să-’l urmeze, dar’ ei se opuseră, atunci Ardeleanu îşi ridică puşca spre a-’şi repeta somaţiunea. In acest moment Toma se repezi la el şi ridicându-’şi toporul îl lovi cu atâta putere, încât Ardeleanu caza în zăpadă cu capul sdrobit. Asasinul era să-’şi ascundă victima în zăpadă, dar’ zărind doi oameni apropiindu-se, sări în sanie cu tovarăşii sei şi fugi. Cei doi străini recunoscură pe pădurar, se luară după urma săniei şi în câteva ceasuri puseră mâna pe ucigaşul, care acum îşi aşteaptă pedeapsa. * Foc. După cum se anunţă din Varşovia, au ars nu de mult 100 de case în oraşul Lokow, locuit aproape numai de Ovrei. Mai mulţi oameni au perit în flăcări. Pagubele sunt foarte mari, căci mai nimica nu era asigurat.* • Circulaţiune întreruptă. In urma troienelor de zăpadă trenul de persoane nu circulă între Oradea-mare şi Püspök-Ladány. # De ale reuniunii de patinat. Festivitatea de ghiaţă „gloatele pe ghiaţă“ se va ţină mâne Duminecă la 6x/a oare seara. * Şovinism şi nebunie. Sub acest titlu cetim în „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt“, „Neue Südungarische Zeitung“ ce apare în Timişoara dă în Nr. 26 următoarea probă de tărie a destoiniciei sale în vederi: „„Ungaria e un stat independent, prin urmare limba maghiară trebue să fie limba statului şi toate institutele de cultură şi educaţie din Ungaria nu pot exista decât în cadrul ideii maghiare şi în cadrul lumii de idei şi limbă maghiare. Şi dacă în întreaga Timişoară n’ar exista nimenea, nici un singur om, care scie limba maghiară, după a noastră părere, toate institutele oficiale ce servesc culturii şi educaţiunii ar trebui să se folosească de limba maghiară. Aceasta urmează simplu şi logic din noţiunile statului ungar şi prin asta aspiraţiunile culturale ale cetăţenilor ungari de altă limbă maternă nu sunt de loc alterate.““ De aci urmează, că „Neue Südungarische Zeitung“ pe sine însăşi desigur nu se consideră de „o instituţiune ce servesce culturii şi educaţiunii“ — căci atunci ar apăra în limba maghiară.“ Bal în Orâştie. Un bal se va arangia în favorul fondului „Corului mixt din Orăştie“ la 18 Februarie 1888 st. n. în sala hotelului la „Contele Széchenyi“, în timpul pausei 13 tineri vor executa jocurile naţionale „Căluşerul“ şi „Bătuta“. Bilete de întrare se Portretul Br. Eudoxiu Hurmuzachi. Cetim în „Revista politică“. Idea cea frumoasă, ca fiecare casă românească din verişoarea noastră să fie împodobită cu icoane, representând episode însemnate din istoria noastră naţională ori înfăţişind portretele bărbaţilor noştri renumiţi, este de mult dorită şi simţită la noi în Bucovina. Această idee a îndemnat şi pe junimea studioasă de la universitatea din Cernăuţi, spre tipărirea de astfel de portrete şi spre răspândirea cât mai mare a acestora în ţeara noastră, sperând că cu aceasta va contribui şi ea ceva pentru realizarea susnumitei idei. Acum, pentru început a ales portretul repausatului nostru boer, Baronul Eudoxiu Hurmuzachi, care, precum esolut, are merite nemărginite pentru deşteptarea simţului naţional între Românii bucovineni, şi care a lucrat din resputeri pentru deslipirea Bucovinei de Galiţia şi declararea ei de ţeară autonomă şi de sine stătătoare. Portretul acestui bărbat nemuritor s’a tipărit ca suplement la „Biblioteca poporală bucovineană“ şi s’a oferit ca un mic semn de mulţumire tuturor acelor doamne şi domni, cari au binevoit pănă acum ocasional a contribui pentru biblioteca numită, grătuit, care ceilalţi din publicul român, cari au primit portretul acesta sunt rugaţi a sprijini după putinţă cu o contribuire cât de mică prourmare a tipăririi „Bibliotecii poporale bucovinene“, ale cării broşure, precum e cunoscut, se împărţesc grătuit între sătenii noştri cetitori. Contribuirile benevole sunt a se trimite la adresa domnului Victor Zaharescu-Zaharovschi, stud. reol. în Cernăuţi, al cărui merit deosebit este, că numai prin zelul şi stăruinţa sa, se edă „Biblioteca poporală bucovineană“. Nr. 18 Asociaţiunea transilvanii pentru literatura română şi cultura, poporului român. Nr. 540/1887. Proces verbal al comitetului luat în şedinţa dela 22 Decemvrie st. n. 1887. (Urmare.) Nr. 219. Direcţiunea despărţământului III (Sibiiu) al Asociaţiunii transilvane prin adresele din 12 Noemvrie a. c. presentă protocolul adunării generale a numitului despărţământ, ţinută la 18/30 Oct. a. c. în comuna Săcădate, cu anexele lui dimpreună cu suma de 46 fl. v. a. Din protocolul substernut se vede: a) că cu ocasiunea acelei adunări generale s’au cetit trei disertaţiuni, şi anume: 1. „Despre meserii“ a disertat d-1 Em. Popescu, cancelist cons, şi cleric absolut. 2. „Despre cultura pământului“ a vorbit d-1 loan Georgescu, învăţător la şcoala grăniţarească din Scorei. 3. „Despre folosul învăţăturii“ a desertat d-1 D. Cutean v.-protopop în Săcădate.