Tribuna, iunie 1893 (Anul 10, nr. 119-142)

1893-06-11 / nr. 128

Pag. 510 Iată apelata: Cătră Onorabila judecătorie cercuală regească la NI ii r . s -11­­ a. (Maros-Illye.) Motive de apelaţiune ale lui Romul de Crainic, protopop român greco-oriental, lo­cuitor în Dobra, în contra decisului prin care mi-a fost derigat a fi ascul­tat românește şi în con­tra procedurii, prin care mi­ s’a refusat redactarea proto­­col­ui de ascultare în limba română. Onorabilă judecătorie cercuală reg.­ Nemulţumit cu decisul, prin care aţi refusat a mă asculta în limba mea ma­ternă, mai departe nemulţumit şi cu pro­cedura, prin care aţi denegat redactarea protocolului de ascultarea mea din 19 i. c., în limba română, — pentru moti­varea apelaţiunii mele insinuate, îmi iau voe a presenta următoarele: Motive de apelaţiune. Este ilegală decisiunea onorabilei jude­cătorii, pentru care a refuzat a mă asculta în limba mea naţională, pentru­ că: Statul, din care am­ fericirea a face şi eu parte, astăzi se ocârmueşte după princi­piile constituţionalismului, după care fiecare cetăţean liber este egal îndreptăţit îna­intea legii. Legea de naţionalitate, ca atare, garan­tează libera exerciare a diferitelor limbi ale popoarelor, ce constituesc statul; drept aceea şi eu, ca Român şi ca cetăţean am drep­tul lasat în lege, a cere şi a pretinde chiar se fiu ascultat în limba mea proprie, în care mă ştiu exprima mai corect şi neînduios. Şi că acest drept se respectează şi tre­­bue se se respecteze dovedesc archivele jude­cătoreşti din ţ­ară şi sunt dovezi de ajuns şi la această judecătorie, că judecătorul e ne­cesitat a asculta chiar părţile litigante în limba lor naţională. Că limba română este îndreptăţită şi se va respecta şi din partea judecătoriilor este o dovadă împrejurarea, că dela judecători care sânt numiţi în locuri unde poporaţiunea în mare parte este română se denumesc, sau cel puţin ar fi să se denumească judecători care cunosc limba ce mai mult se vorbeşte în cercul în care au să fie judecători; ba este lucru ştiut, că cei­ ce petiţionează accentuează în ce­rerile lor, că afară de limba maghiară mai ştiu şi celelalte sau unele din celelalte limbi ale patriei noastre, în fine chiar şi la denu­miri sânt şi respective ar fi să fie cu consi­derare la diferitele limbi ale ţerii. Şi aceasta e bine aşa, respective ar fi să fie bine aşa, pentru­ că numai în caşul acela conştienţa şi convicţiunea judelui poate să fie curată şi li­niştită, când la aducerea hotărârilor a ascultat partea în limba care ea o ştie mai bine, pen­tru­ că numai în caşul acela se poate aduce o — Dar’, domnul meu, zise Fürstenberg, aici nu e nici locul nici timpul pentru astfel de comisiuni. — Regret, răspunse agrăitul cu răceală, că am nenorocirea de a trebui să conturb ve­sela societate, dar­ n’am încotro, așa sună po­runca prealuminatului meu stăpân! Regele a devenit așa de perplex, că își uită să îmbie guvernorului un scaun sau un păhar de vin. In loc de aceasta luă însuși un păhar și îl goli dintr’o sorbitură Desperarea se vedea din toate mişcările lui. Vintingerode îi îndreptă priviri întu­necoase. Mira Herberti privia când pe guvernorul când pe regele, și un suris ironic lăsa să se vadă în jurul buzelor ei rumene. — Sire, începu trimisul, sperez că nu veţi lăsa solului să mai aibă și neplăceri pen­tru solie. . . Aşadar, îmi veţi permite ca să vă cetesc aici tare următoarele instrucţii as­pre, eşite din cabinetul Maiestăţii Sale împă­ratului. . . — O nu! îngână Jărome în cea mai extremă perplexitate. . . Adecă n’am pute în odaia de alături. . . V — Regret foarte mult, Sire . . . Man­datele maiestății trebue să se împlinească ad literam. Intr’adever trebue să constatăm, că acești domni, care vor fi martori involun­tari, îmi sânt foarte fatali atât mie, cât şi Maiestăţii Tale, dar’ nu-i încătro...! Regele îşi plecă capul, ca şi acela, care acum e hotărît a aştepta ori-şi-ce fără nici o împotrivire. Guvernorul mişcă din umeri. Repetez, că eu nu port aici nici o vină, mai adause. Decretul conţine următoarele: Mandat împă­hotărîre temeinică şi liniştitoare atât pentru jude cât şi pentru parte. Drept acceea, neexistând astăzi lege, care să mă oprească a-­mi da pasiunile mele în limba mai­cei mele, cu tot dreptul am putut cere să fiu ascultat în limba română. Este nemotivată şi ilegală procederea, prin care aţi denegat luarea fasiunii mele în limba română, pentru­ că: a) judecătorul de instrucţiune nu este investit cu dreptul de a traduce dintr’o limbă într’alta, sau a scrie fasiunea celui as­cultat, după­ cum îl taie capul seu; b) fasiunea ce o dă cel ascultat, de co­mun se subscrie. Cum se poate deci aştepta ca cel ascultat să subscrie o fasiune, care de origine nu este a lui ? şi despre care cu drept cuvânt poate dubita, dacă e corectă, sau ba? Drept aceea fasiunea tradusă prin judecă­tori de jure nu este autentică, nefiind fa­siunea cea adevărată, prin care cel­ ce subscrie o fasiune tradusă de judele, subscrie o fasiune care nu este a sa proprie ; c) fiecare este responsabil de fasiu­nea, ce o subscrie, drept aceea, după raţiune şi după drept nu se poate pretinde dela cel ascultat să subscrie o fasiune, care nu este a lui. Basat pe aceste, cu respect rog pe in­­c­ita tablă regească. Să binevoească a anula decisul apelat de mine şi totodată a-’l îndruma pe dl jude de instrucţiune ca, în sensul legilor şi al princi­piilor constituţionale să-’şi ţină de datorinţă a mă asculta în limba mea ma­­ternă română şi a redacta proto­colul de ascultare tot în această limbă. Cu respect: Romul de Crainic m. p. Un Devean. Adunări de protestare. Adunarea de protestare a cercului elec­toral Boroş-Ineu (Ienopolea), ţinută la 6118 Iunie 1893 în opidul Boroşineu. (Raport special al „Tribunei“.) O zi măreaţă, o sărbătoare strălucită şi demult dorită a fost ziua de 6/18 iunie a. c. în opidul Boroşineu, în un mod ne­mai­po­menit, prin adunarea de protestare, partici­pând peste 3000 de Români veniţi şi din cele mai îndepărtate şi mai mărginaşe comune ale cercului electoral. îţi era mai mare bucuria văzând că toate comunele veni­au în lungile şire de trăsuri în­cărcate de Români în frunte cu preoţii­­ şi în­văţătorii lor. Dar, cu deosebire a fost repre­­sentată comuna Şomoşcheş cu peste 300 de alegători în frunte cu părintele Terenţiu Todorean şi cu învăţătorii Teodor Daul şi Trăian Peţan; cu deosebire a fost trasă aten­ţiunea publicului din partea unor flăcăi, fru­moşi şi înalţi ca brazii codrului care delectau poporul cu încântătoarele hore naţionale. Şedinţa s-a început la oarele 3 p­m. La propunerea reverendisimului domn Vasiliu Zsiroş, protopop gr.-cat. în Gurba, s’a proclamat preşedinte al adunării reverend, domn loan Cornea, protopresb. gr.-crt., car’ de notari domnii Atanasiu Popoviciu, preot în Apateu şi loan N. Moldovan, preot în Bol’oş-Ineu, rătesc. „Generalul nostru adjutant, Rapp, guvernor de Danţig, va pleca imediat la Kassel şi acolo va cita la sine pe colonelul Müller, comandantul gardei regeşti. Cu acest anumit Müller va întră negreşit şi între ori­ce împrejurări la regele, unde îl va introduce de păzitor al Maiestăţii Sale. Regele va fi pri­soner pe 48 de ore. Earl Pigault Lebrun, adevăratul autor al scrisorii, ce ne-a expediat-o fratele nostru, pedepsit pe 2 luni închisoare şi numai prin garanţă va pute fi transportat ea Iaşi în Francia. Generalului nostru îi dăm putere deplină asupra trupelor vestfalice la cas când ar fi vre-o împotrivire, pentru du­cerea în îndeplinire a acestui mandat. Am zis: Napoleon“. Jerome sta ca trăsnit în fotoliul seu. Pi­gault Lebrun îşi încreţi sprîncenele şi îşi strînse pumnii. Fürstenberg şi Wintingerode nu-­şi puteau clăti nici gura nici nasul. Melanie plângea. Numai mititica Herberti aruncă amantului o privire de cel mai fără margini dispreț și se scoală cu mândrie de pe scaun. — Așadar’ noi nu mai avem ce căuta aci! zise ea rece. Domnule comandant, fă-’ți datoria!! Generalul împărătesc Rapp se închină și e­l, car’ regele însoţit de colonelul Müller, o luă spre odăile sale ca să-’și ispășească pe­deapsa. înputernicirea împăratului de a re­­culta trupele în cas de nevoie se vede, că a fost de tot superfluă. Bunul Jărome s’a supus ca un copil bine educat. în sufletul seu j­oacinic nu s’a petrecut nimic, din temerile, ce res­pirau din prea înaltul decret. — Ce bine, că nu mai ştiau şi inferiorii regelui despre comedia fără păreche ce s’a jucat în palatul regesc şi a cărui clovn a fost Se urcă pe tribună advocatul iubit al poporului din Arad Dr. Ştefan C. Popp, între strigăte de „Să trăească !“ încât nu se mai liniştiau, combate cu mare însufleţire proiec­tele de sub întrebare, din punct de vedere juridic, însufleţind pe coadunaţi să ţină strîns laolaltă şi să se grupeze cu credinţă în jurul conducătorilor lor, să desmintă bârfelile foilor maghiare, să lupte cu bărbăţie, să nu slă­bească. (Aplauze nesfîrşite.) (Ne pare foarte rău, că vorbirea nu o putem publica, dar o rugăm pe dl Popp să binevoească a o pune la disposiţia en. redacţiuni) şi chiar iubitul lor Jărâme. Totuşi e bine, că nu se amestecă şi plebea în tainele diploma­tice, căci în caşul de faţă ar fi fost prea sgo­­motoase aplausele. Pigault Lebrun a fost aruncat în închi­soare. Printr’o ordonanță împărătească de mai târziu, se opri întregului personal de curte, li­bera intrare în celula lui. Regele trimise o umilită scrisoare severului seu frate, în care îl roagă de o sută de ori, ca să-’l elibereze pe credinciosul seic Pigault. Zadarnic însă, împăratul îi răspunse, că după­ ce îşi va fi fă­cut pedeapsa de două luni, Pigault va eşi din prinsoare, dar’ în acelaşi timp va trebui să părăsească ţeara, luând exiliul. După multe rugări Napoleon concese regelui Vestfaliei, să întrebe pe Pigault dacă acesta e mulţumit, că după­ ce va mai fi făcut o lună de career pe lângă celelalte două să-’şi ocupe earăşi locul de mai nainte. Pigault a fost foarte vesel la această veste Ori­ce jertfă ’i­ s’ar fi părut vrednică pentru vieaţa dela curtea Vestfaliei, în 22 Noemvrie 1810 lui Pigault ’i­ se împlini martiriul. Era slab și palid. Primul lucru ’i-a fost să se presente înaintea coman­dantului seu. Pe fața lui juca un suris amar. — Nu-i așa, Sire, că de ici încolo ne vom ști mai bine socoti, când vom ave se ex­­pedăm la poștă vre-o scrisoare? Jérome suspina. — Dragă Pigault, tu ai suferit mult, zise Jérome abătut; dar’ şi pe mine m’a lo­vit o crudă fatalitate . . . — O Sire, patruzeci­ şi-opt de oare . .. Regele se duse la biurou, deschise o lădiţă, din care a luat un bilet de coloare rosu. — Bată ceteşte ! îi zise. Vezi tu, acea­sta ’mi-o scrie cea mai drăguţă, cea mai în-„ Sire! „Eu te părăsesc pentru totdeauna şi în „ţeara aceasta nu voiu mai întră în veci. „M’am înşelat în d -ta la culme. Eu dacă „’mi-am uitat de mine, de ambiţiunea mea şi „de toate, a fost, că te-am iubit cu toată „dragostea ferbinte, ce numai o inimă de fe „meie o poate hrăni. Din această pricină „dulce am întrat sclavă la unul din curtenii „d-tale. Sperez că dacă nu voiu fi chiar jus­­„tificată în ochii d-tale, dar’ cel puţin iertată „voiu fi. Dacă te-aş fi cunoscut însă! Vai, „eu te ţineam de nobil, de mândru rege. Văd „că m’am înşelat Te despreţuesc. „Elisa Herberti“. Pigault Lebrun nu zicea nici un cu­vânt. Când­­i-a dat regelui scrisoarea îndă­răt, îşi ţinea ochii la pământ. Jerome o încuia iarăşi şi apoi zise bi­bl­iotecarului cam fără dulceaţă: Vezi, vezi, cât e de greu a trece ma­rea. Proverbul tău a fost bine pipărat, nu l-am uitat: „dinte pentru dinte“, numai cât iată că în familia Bonaparte nu prea are loc. De icî încolo ,şi-a cunoscut micimea şi a rămas un frate ascultător. Trad. de Elena S. TRIBUNA Ocupând scaunul presidenţial dl Ioan Cornea roagă adunarea, nepermiţendu-m i sta­rea sanitară a conduce o adunare aşa de im­­posantă, totuşi din iubirea cea mare de neam primeşte sarcina asupră-’şi, cu observarea ca alegătorii să-­i aleagă un vicepreşedinte, şi ca atare se alege rev. domn Vasiliu Zsiros. Ia cuvântul dl V. Zsiros şi arată adu­naţilor în cuvinte alese nedreptăţile ce ni­ se fac din partea cârmei prin introducerea celor 3 proiecte de legi religionare, la care sunau de pe buzele alor peste 3000 de alegători, că nu ne vom lăsa legea şi naţionalitatea odată cu capul. Totodată părintele V. Zsiros propune şi adunarea cu însufleţire care primeşte a se trimite următoarea telegramă Maiestăţii Sale preabunului nostru Monarch Francisc Iosif: Maiestăţii Sale FRANC­ISC IOSIF I. împăratul Austriei şi Rege Apostolic al Ungariei ,­ în Viena, Hofburg. Maiestate împărătească şi Apostolică Regească ! Supuşii alegători dietali români din cercul Boroşineului, comitatul Aradului, întruniţi în adunarea ţinută la 6/18 iunie n. a. c. în Boroşineu pentru apă­rarea drepturilor sale primejduite, cre­dincioşi devisei înaintaşilor depun la treptele înaltului Tron al Maiestăţii Voastre omagiile supunerii lor ne­clintite. Pronia divină să ţină pe Maiestatea Voastră împărătească şi Apostolică Re­gească şi înalta Casă Domnitoare la mulţi fericiţi ani! loan Cornea, Atanasiu Popoviciu, president, notar. Ear’ iluştrilor prelaţi al Aradului loan Meţianu şi al Orăzii-mari Mihail Pavel a se trimite următoarea telegramă: Ilustrisime domnule episcoape, ior ea gra­ţioase părinte! Alegătorii dietali români de ambele confesiuni din cercul Boroşineului, co­mitatul Aradului, întruniţi în adunarea ţinută la 6/18 iunie n. a. c. în Bo­roşineu, protestăm una cu vieaţa în contra proiectelor primejdioase religionare ale guvernului, afisăndu- Vă despre aceasta ca pe un părinte al nostru. Vă suntem cu supunere fiiască, implorându- Vă ani mulţi fericiţi! Ioan Cornea, Atanasiu Popoviciu, president. notar. Părintele Zacharie Mihaiu din Dezna într’o vorbire măduoasă arată, că proiectele tind la maghiarisarea naţionalităţilor. Urcă tribuna zelosul învăţător naţionalist din Monesa-Ravna, dl Romul Bortoş, şi în cuvinte vorbite chiar la inima poporului com­bate sistemul de astăzi ce conduce la ruina­rea poporului, mai ales prin poesiile bine potrivite la însemnătatea zilei .Rog pe dl Bortoş, a pune vorbirea la disposiţia onoratei redacţiuni a „Tribunii“ şi „Foii Poporului“. Vorbeşte apoi Terenţiu Non, preot în Moneasa, care arată cu multă dibăcie că pro­iectele de lege sânt foarte păgubitoare pentru popor, care şi aşa e împovărat de nu le mai poate suporta. Propune şi d-sa a se pro­testa contra acestor proiecte. (Protestăm! nu ne trebue!) în mijlocul aceloraşi ovaţiuni se urcă pe tribună preotul din Seleuş, Parteniu Za­­sleu, şi vorbeşte contra matriculelor de stat şi prin o predare bine înţeleasă de popor zice: că, cum vine guvernul a lua matriculele din manile preoţilor, care le-a purtat fără re­­muneraţiune, e de prisos ca şi cu conducerea acelora să se speseze, aducând numai po­veri asupra noastră. (Voci, nu ne lăsăm! protestăm!) După care vrednicul preot Terentie To­dorean din Şomoşcheş cu o însufleţire mare ţine o călduroasă vorbire contra proiectelor, şi totodată presenta următorul: „Proiect de resoluţiune. „Considerând că prin introducerea ma­­­triculelor civile se intenţione­ză nu îmbu­nătăţirea în purtarea respectivelor registre, „ci mai ales schimonosirea şi maghiariza­­­rea numelor, reducerea influenţei preo­ţeşti, cum şi vedita tendenţă de a potenţa „ingerenţa stăpânirii maghiare asupra ele­­tului şi poporului nostru peste tot, „considerând că proiectata recepţiune „a Ovreilor, nu numai jigneşte vaza bise­ricii lui Christos, punând talmudul pe o „treaptă cu evangelia, ci totodată ameninţă cu „o grea sguduire basa moralei a vieţii publice „şi in acelaşi timp este proprie a spori şi „mai mult puterea şi influenţa ovreească ce „apasă asupra popoarelor creştine produc­tive şi în adevăr susţinătoare a patriei, „considerând că căsătoria civilă este »de natură a sgudui aşezămintele şi chiar „dogmele bisericii noastre, jignind moravu­rile străbune şi simţământul evlaviei înă­­­scute poporului nostru, şi dărăpănează vaza „clerului nostru: „Alegătorii dietali români din cercul „Boroşineului întruniţi la 6/18 iunie a. c. „în Boroşineu, protestează sărbătoreşte şi „unanim contra proiectelor de lege reli­­­gionare“, în fine luând cuvântul atât dl proto­­topresbiter Ioan Cornea cât şi dl Vasile Zsi­ros, mulţumesc poporului pentru buna purtare, urându-şi zile fericite şi mai bune decât cele în care se află astăzi, la care alegătorii răs­pund cu un „să trăească conducătorii“, după care imediat urmă cântecul nostru naţional „Deşteaptă-te Române“ ş. a. de cătră corul din Şomuşcheş, ducând astfel ecou Crişul la Dunăre şi până în Mare, că aici trăeşte un popor asuprit, dar­ conştiu de drepturile sale naţionale, cântătoare, cea mai sinceră prietenă a mea. Am primit-o în ziua când a trebuit să te de­părtezi tu, Pigault cetla. Biletul cuprindea urmă­toarele: CRONICĂ Reuniunea învăţătorilor sălăgeni in­vită la petrecerea de vară care se va orangia în ziua de Sân-Petru, adecă 11 Iulie st. n. 1893 în comuna Stirciu (Bogdanhăza) aproape de Crasna, lângă drumul de ţeară ce duce la Cizer-Ciucia, cu ocasiunea adunării generale a sus menţionatei reuniuni, împreunată cu pro­­ducţiuni literare. Comitetul alangiator: Gre­­goriu Simon, preşedinte; loan Oegar, contro­lor; Ioan Hendea, secretar; Vasiliu Oltean, cassar; C. Albu, înv.; V. Bocoş, prac.; I. Budişan şi A. Cordiş, teologi; I. Cosma, std.; A. Ciupe, jur.; V. Doleu, std.; A. Dosa, jur; A Dragoş, teolog; A. Fedorca, înv . V. Flo­rian, subnot ; V. Lăpuştean, jur.; I. R. Ma­xim, secr ; A. Mandruţiu, teol.; Dr. C. Ma­­niu, adv . C. Messeşan, jur.; A. Moldovan, teolog; Dr. George Pop, advocat; I. Pop, jurist.; I. Taloş, st. abs.; T. Vaida, teolog, începutul la 8 oare seara. Preţul de intrare 1 fi. de persoană, care pentru un membru în familie 80 cr. Oferte marinimoase şi supra­­solviri se vor primi cu mulţumită şi sânt a se trimite la adresa cassarului în Fericei (Percesen) p. v. Şindeu. NB. Pentru vir­­tuale este condus ospătar, care locul de joc spaţios şi asigurat în contra timpului nefa­­voritor.* Protopopiat model. Ni­ se scrie din Deva: încă n’a început a întră în valoare de lege şi a se opune în practică noua lege pentru ridicarea salariilor învăţăto­­reşti şi părintele protopop Romul de Crainic, cu zelu-’i cunoscut a mijlocit, ca în fiecare comună din protopopiatul seu, cu 1/13 octomvrie anul scolastic viitor îveţătorul să-’şi aibă cel puţin 300 fi­­letă la an, îngrijindu-se totodată, ca încât e cu putinţă învăţătorul să-’şi capete regulat salariul. Ast­fel noua lege, care e aptă a primejdui exis­tenţă aproape a 2000 şcoale confesionale r­omâ­­neşti, din lipsa lefilor prea mici şi a isvoare­­lor slabe, protopopiatul Dobrei gr.-or. ,l-a ri­dicat. Rămâne, ca şi fraţii învăţători, preoţi şi poporul să dea mână de ajutor unui păstor atât de devotat, turmei sale. Fiecare se-­şi facă datoria. Onoare bravilor preoţi, învăţă­tori şi harnicului popor din tractul protopo­­popesc Dobra, care pecum ştiu eu este până acum unicul şi cel dintâiu protopopiat cu sa­lariile ridicate, după noua lege. Deşi e, poate cel mai sarac şi mic protopopiat. Primejdia e înlăturată. Avis tuturor protopopiatelor de amândouă religiunile surori Un Devean. -X­Hieronym­i face riduealA (?) Acum câteva zile ministrul Hieroiwymi, însoţit de 2 funcţionari înalţi ai sei, visita localurile vechei clădiri ministeriale, în care se găsesc expediţia, archivele şi biblioteca. De ani de zile, poate nici-odată n’a călcat picior de ministru pe aceste locuri, unde ministrul a găsit aşa de mare desordine şi murdărie, încât se întoarse spre cei doi zicând cătră ei: „în­­tr’adevăr e mare ruşine că în această clădire, în care trebue să priveghiem sănătatea în­­tregei ieri, se găseşte atâta murdărie. Cre­deţi-mă, mă rog, că dacă într’o casă privată se întâmplă aşa ceva, proprietarul va fi pe­depsit cel puţin cu 200 ft. amendă“. Nr. 128 Observ, că însuşi protopretorul Monti Olajos a fost îndestulit cu decursul foarte frumos al adunării. Atanasiu şi Nitiu. * Exundarea Târna­vei mari. Ni­ se scrie din M i c ă s a s­a. Era 8 Iunie seara, seară de tristă amintire, când Târnava­ mare ca un ura­gan furibund îşi întinse braţele nemiloase asu­pra mai multor ţinuturi din jurul ei. Cu deo­sebire însă asupra nenorocitei comune Mică­­sasa, surupând 12 căsi, trei părţi de hotar nămolindu-le în aşa măsură, cât nu mai e speranţă de a produce şi 8—10 părţile de loc le-a atras la sinul seu nerămânând nici urina. Oamenii văzând nenorocirea amenin­ţătoare ridicau continuu rugăciuni ferbinţi că­tră D-zeul îndurărilor, muierile cu pruncii în braţe vărsau şiroaie de lacrimi exclamând: „Până când, o Doamne sfinte?“ Grozav, de trei­ ori grozav! O inimă cât de împetritâ tre­bue să plângă şi ochii se lăcrimeze la un atare aspect înfiorător. Daunele sânt enorme. Desperaţia şi miseria vor fi mari. Contăm Insă la sprijinul on. public creştin românesc pentru nenorociţii ajunşi în necesitate extremă. •X­Tempestate. Ni­ se scrie Jdin V­i­n­­­gard: La 3/15 iunie a. c. pe la 2 iuni, care s’a descărcat pe hotarul Vingardului o ploaie torenţială, care a premers un vânt puternic şi vehement, încât pe lângă daunele cele co­losale ce a causat apa în sămănături prin înecare şi ştergere acel ocean a dărîmat un şopru acoperit cu ţiglă abia de un an edificat la măieriştea pr­oprietăresei Elena Creţariu, care a distrus tot ce era sub el. Ca jertfe a căzut şi un argat şi un bou, care după 10 minute au fost morţi. 3 boi au scăpat, din­tre care unul greu rănit, afară de aceea a mai distrus multe maşini şi unelte economice care se aflau sub şopru. Paguba se poate calcula în termin minimal la 1200 fi. v. a. Tot atunci în comuna învecinată Ohaba, apa adunându-se de cătră Girborn, o altă comună învecinată a mînat coşere cu şi fără porumb, coteţe şi alte obiecte mai mărunte. Acum timpul s’a îndreptat, ceea­ ce era prea de do­rit, rămânând cu toate lucrurile înapoi din causa ploilor necontenite, nu ştiu însă cât ne vom pute bucura­­de acest timp frumos care ne salută tocmai la începutul verii. * Convenţia cu România. Din Vie­na se vesteşte că negocierile pentru încheierea unei convenţii comerciale pe basa clausulei naţiunii celei mai favorisate trebuiau să în­ceapă ieri, la 21 iunie.

Next