Tribuna, iunie 1893 (Anul 10, nr. 119-142)
1893-06-11 / nr. 128
Pag. 510 Iată apelata: Cătră Onorabila judecătorie cercuală regească la NI ii r . s -11 a. (Maros-Illye.) Motive de apelaţiune ale lui Romul de Crainic, protopop român greco-oriental, locuitor în Dobra, în contra decisului prin care mi-a fost derigat a fi ascultat românește şi în contra procedurii, prin care mi s’a refusat redactarea protocolui de ascultare în limba română. Onorabilă judecătorie cercuală reg. Nemulţumit cu decisul, prin care aţi refusat a mă asculta în limba mea maternă, mai departe nemulţumit şi cu procedura, prin care aţi denegat redactarea protocolului de ascultarea mea din 19 i. c., în limba română, — pentru motivarea apelaţiunii mele insinuate, îmi iau voe a presenta următoarele: Motive de apelaţiune. Este ilegală decisiunea onorabilei judecătorii, pentru care a refuzat a mă asculta în limba mea naţională, pentru că: Statul, din care am fericirea a face şi eu parte, astăzi se ocârmueşte după principiile constituţionalismului, după care fiecare cetăţean liber este egal îndreptăţit înaintea legii. Legea de naţionalitate, ca atare, garantează libera exerciare a diferitelor limbi ale popoarelor, ce constituesc statul; drept aceea şi eu, ca Român şi ca cetăţean am dreptul lasat în lege, a cere şi a pretinde chiar se fiu ascultat în limba mea proprie, în care mă ştiu exprima mai corect şi neînduios. Şi că acest drept se respectează şi trebue se se respecteze dovedesc archivele judecătoreşti din ţară şi sunt dovezi de ajuns şi la această judecătorie, că judecătorul e necesitat a asculta chiar părţile litigante în limba lor naţională. Că limba română este îndreptăţită şi se va respecta şi din partea judecătoriilor este o dovadă împrejurarea, că dela judecători care sânt numiţi în locuri unde poporaţiunea în mare parte este română se denumesc, sau cel puţin ar fi să se denumească judecători care cunosc limba ce mai mult se vorbeşte în cercul în care au să fie judecători; ba este lucru ştiut, că cei ce petiţionează accentuează în cererile lor, că afară de limba maghiară mai ştiu şi celelalte sau unele din celelalte limbi ale patriei noastre, în fine chiar şi la denumiri sânt şi respective ar fi să fie cu considerare la diferitele limbi ale ţerii. Şi aceasta e bine aşa, respective ar fi să fie bine aşa, pentru că numai în caşul acela conştienţa şi convicţiunea judelui poate să fie curată şi liniştită, când la aducerea hotărârilor a ascultat partea în limba care ea o ştie mai bine, pentru că numai în caşul acela se poate aduce o — Dar’, domnul meu, zise Fürstenberg, aici nu e nici locul nici timpul pentru astfel de comisiuni. — Regret, răspunse agrăitul cu răceală, că am nenorocirea de a trebui să conturb vesela societate, dar n’am încotro, așa sună porunca prealuminatului meu stăpân! Regele a devenit așa de perplex, că își uită să îmbie guvernorului un scaun sau un păhar de vin. In loc de aceasta luă însuși un păhar și îl goli dintr’o sorbitură Desperarea se vedea din toate mişcările lui. Vintingerode îi îndreptă priviri întunecoase. Mira Herberti privia când pe guvernorul când pe regele, și un suris ironic lăsa să se vadă în jurul buzelor ei rumene. — Sire, începu trimisul, sperez că nu veţi lăsa solului să mai aibă și neplăceri pentru solie. . . Aşadar, îmi veţi permite ca să vă cetesc aici tare următoarele instrucţii aspre, eşite din cabinetul Maiestăţii Sale împăratului. . . — O nu! îngână Jărome în cea mai extremă perplexitate. . . Adecă n’am pute în odaia de alături. . . V — Regret foarte mult, Sire . . . Mandatele maiestății trebue să se împlinească ad literam. Intr’adever trebue să constatăm, că acești domni, care vor fi martori involuntari, îmi sânt foarte fatali atât mie, cât şi Maiestăţii Tale, dar’ nu-i încătro...! Regele îşi plecă capul, ca şi acela, care acum e hotărît a aştepta ori-şi-ce fără nici o împotrivire. Guvernorul mişcă din umeri. Repetez, că eu nu port aici nici o vină, mai adause. Decretul conţine următoarele: Mandat împăhotărîre temeinică şi liniştitoare atât pentru jude cât şi pentru parte. Drept acceea, neexistând astăzi lege, care să mă oprească a-mi da pasiunile mele în limba maicei mele, cu tot dreptul am putut cere să fiu ascultat în limba română. Este nemotivată şi ilegală procederea, prin care aţi denegat luarea fasiunii mele în limba română, pentru că: a) judecătorul de instrucţiune nu este investit cu dreptul de a traduce dintr’o limbă într’alta, sau a scrie fasiunea celui ascultat, după cum îl taie capul seu; b) fasiunea ce o dă cel ascultat, de comun se subscrie. Cum se poate deci aştepta ca cel ascultat să subscrie o fasiune, care de origine nu este a lui ? şi despre care cu drept cuvânt poate dubita, dacă e corectă, sau ba? Drept aceea fasiunea tradusă prin judecători de jure nu este autentică, nefiind fasiunea cea adevărată, prin care cel ce subscrie o fasiune tradusă de judele, subscrie o fasiune care nu este a sa proprie ; c) fiecare este responsabil de fasiunea, ce o subscrie, drept aceea, după raţiune şi după drept nu se poate pretinde dela cel ascultat să subscrie o fasiune, care nu este a lui. Basat pe aceste, cu respect rog pe incita tablă regească. Să binevoească a anula decisul apelat de mine şi totodată a-’l îndruma pe dl jude de instrucţiune ca, în sensul legilor şi al principiilor constituţionale să-’şi ţină de datorinţă a mă asculta în limba mea maternă română şi a redacta protocolul de ascultare tot în această limbă. Cu respect: Romul de Crainic m. p. Un Devean. Adunări de protestare. Adunarea de protestare a cercului electoral Boroş-Ineu (Ienopolea), ţinută la 6118 Iunie 1893 în opidul Boroşineu. (Raport special al „Tribunei“.) O zi măreaţă, o sărbătoare strălucită şi demult dorită a fost ziua de 6/18 iunie a. c. în opidul Boroşineu, în un mod nemaipomenit, prin adunarea de protestare, participând peste 3000 de Români veniţi şi din cele mai îndepărtate şi mai mărginaşe comune ale cercului electoral. îţi era mai mare bucuria văzând că toate comunele veniau în lungile şire de trăsuri încărcate de Români în frunte cu preoţii şi învăţătorii lor. Dar, cu deosebire a fost representată comuna Şomoşcheş cu peste 300 de alegători în frunte cu părintele Terenţiu Todorean şi cu învăţătorii Teodor Daul şi Trăian Peţan; cu deosebire a fost trasă atenţiunea publicului din partea unor flăcăi, frumoşi şi înalţi ca brazii codrului care delectau poporul cu încântătoarele hore naţionale. Şedinţa s-a început la oarele 3 pm. La propunerea reverendisimului domn Vasiliu Zsiroş, protopop gr.-cat. în Gurba, s’a proclamat preşedinte al adunării reverend, domn loan Cornea, protopresb. gr.-crt., car’ de notari domnii Atanasiu Popoviciu, preot în Apateu şi loan N. Moldovan, preot în Bol’oş-Ineu, rătesc. „Generalul nostru adjutant, Rapp, guvernor de Danţig, va pleca imediat la Kassel şi acolo va cita la sine pe colonelul Müller, comandantul gardei regeşti. Cu acest anumit Müller va întră negreşit şi între orice împrejurări la regele, unde îl va introduce de păzitor al Maiestăţii Sale. Regele va fi prisoner pe 48 de ore. Earl Pigault Lebrun, adevăratul autor al scrisorii, ce ne-a expediat-o fratele nostru, pedepsit pe 2 luni închisoare şi numai prin garanţă va pute fi transportat ea Iaşi în Francia. Generalului nostru îi dăm putere deplină asupra trupelor vestfalice la cas când ar fi vre-o împotrivire, pentru ducerea în îndeplinire a acestui mandat. Am zis: Napoleon“. Jerome sta ca trăsnit în fotoliul seu. Pigault Lebrun îşi încreţi sprîncenele şi îşi strînse pumnii. Fürstenberg şi Wintingerode nu-şi puteau clăti nici gura nici nasul. Melanie plângea. Numai mititica Herberti aruncă amantului o privire de cel mai fără margini dispreț și se scoală cu mândrie de pe scaun. — Așadar’ noi nu mai avem ce căuta aci! zise ea rece. Domnule comandant, fă-’ți datoria!! Generalul împărătesc Rapp se închină și el, car’ regele însoţit de colonelul Müller, o luă spre odăile sale ca să-’și ispășească pedeapsa. înputernicirea împăratului de a reculta trupele în cas de nevoie se vede, că a fost de tot superfluă. Bunul Jărome s’a supus ca un copil bine educat. în sufletul seu joacinic nu s’a petrecut nimic, din temerile, ce respirau din prea înaltul decret. — Ce bine, că nu mai ştiau şi inferiorii regelui despre comedia fără păreche ce s’a jucat în palatul regesc şi a cărui clovn a fost Se urcă pe tribună advocatul iubit al poporului din Arad Dr. Ştefan C. Popp, între strigăte de „Să trăească !“ încât nu se mai liniştiau, combate cu mare însufleţire proiectele de sub întrebare, din punct de vedere juridic, însufleţind pe coadunaţi să ţină strîns laolaltă şi să se grupeze cu credinţă în jurul conducătorilor lor, să desmintă bârfelile foilor maghiare, să lupte cu bărbăţie, să nu slăbească. (Aplauze nesfîrşite.) (Ne pare foarte rău, că vorbirea nu o putem publica, dar o rugăm pe dl Popp să binevoească a o pune la disposiţia en. redacţiuni) şi chiar iubitul lor Jărâme. Totuşi e bine, că nu se amestecă şi plebea în tainele diplomatice, căci în caşul de faţă ar fi fost prea sgomotoase aplausele. Pigault Lebrun a fost aruncat în închisoare. Printr’o ordonanță împărătească de mai târziu, se opri întregului personal de curte, libera intrare în celula lui. Regele trimise o umilită scrisoare severului seu frate, în care îl roagă de o sută de ori, ca să-’l elibereze pe credinciosul seic Pigault. Zadarnic însă, împăratul îi răspunse, că după ce îşi va fi făcut pedeapsa de două luni, Pigault va eşi din prinsoare, dar’ în acelaşi timp va trebui să părăsească ţeara, luând exiliul. După multe rugări Napoleon concese regelui Vestfaliei, să întrebe pe Pigault dacă acesta e mulţumit, că după ce va mai fi făcut o lună de career pe lângă celelalte două să-’şi ocupe earăşi locul de mai nainte. Pigault a fost foarte vesel la această veste Orice jertfă ’i s’ar fi părut vrednică pentru vieaţa dela curtea Vestfaliei, în 22 Noemvrie 1810 lui Pigault ’i se împlini martiriul. Era slab și palid. Primul lucru ’i-a fost să se presente înaintea comandantului seu. Pe fața lui juca un suris amar. — Nu-i așa, Sire, că de ici încolo ne vom ști mai bine socoti, când vom ave se expedăm la poștă vre-o scrisoare? Jérome suspina. — Dragă Pigault, tu ai suferit mult, zise Jérome abătut; dar’ şi pe mine m’a lovit o crudă fatalitate . . . — O Sire, patruzeci şi-opt de oare . .. Regele se duse la biurou, deschise o lădiţă, din care a luat un bilet de coloare rosu. — Bată ceteşte ! îi zise. Vezi tu, aceasta ’mi-o scrie cea mai drăguţă, cea mai în-„ Sire! „Eu te părăsesc pentru totdeauna şi în „ţeara aceasta nu voiu mai întră în veci. „M’am înşelat în d -ta la culme. Eu dacă „’mi-am uitat de mine, de ambiţiunea mea şi „de toate, a fost, că te-am iubit cu toată „dragostea ferbinte, ce numai o inimă de fe „meie o poate hrăni. Din această pricină „dulce am întrat sclavă la unul din curtenii „d-tale. Sperez că dacă nu voiu fi chiar jus„tificată în ochii d-tale, dar’ cel puţin iertată „voiu fi. Dacă te-aş fi cunoscut însă! Vai, „eu te ţineam de nobil, de mândru rege. Văd „că m’am înşelat Te despreţuesc. „Elisa Herberti“. Pigault Lebrun nu zicea nici un cuvânt. Cândi-a dat regelui scrisoarea îndărăt, îşi ţinea ochii la pământ. Jerome o încuia iarăşi şi apoi zise bibliotecarului cam fără dulceaţă: Vezi, vezi, cât e de greu a trece marea. Proverbul tău a fost bine pipărat, nu l-am uitat: „dinte pentru dinte“, numai cât iată că în familia Bonaparte nu prea are loc. De icî încolo ,şi-a cunoscut micimea şi a rămas un frate ascultător. Trad. de Elena S. TRIBUNA Ocupând scaunul presidenţial dl Ioan Cornea roagă adunarea, nepermiţendu-m i starea sanitară a conduce o adunare aşa de imposantă, totuşi din iubirea cea mare de neam primeşte sarcina asupră-’şi, cu observarea ca alegătorii să-i aleagă un vicepreşedinte, şi ca atare se alege rev. domn Vasiliu Zsiros. Ia cuvântul dl V. Zsiros şi arată adunaţilor în cuvinte alese nedreptăţile ce ni se fac din partea cârmei prin introducerea celor 3 proiecte de legi religionare, la care sunau de pe buzele alor peste 3000 de alegători, că nu ne vom lăsa legea şi naţionalitatea odată cu capul. Totodată părintele V. Zsiros propune şi adunarea cu însufleţire care primeşte a se trimite următoarea telegramă Maiestăţii Sale preabunului nostru Monarch Francisc Iosif: Maiestăţii Sale FRANCISC IOSIF I. împăratul Austriei şi Rege Apostolic al Ungariei , în Viena, Hofburg. Maiestate împărătească şi Apostolică Regească ! Supuşii alegători dietali români din cercul Boroşineului, comitatul Aradului, întruniţi în adunarea ţinută la 6/18 iunie n. a. c. în Boroşineu pentru apărarea drepturilor sale primejduite, credincioşi devisei înaintaşilor depun la treptele înaltului Tron al Maiestăţii Voastre omagiile supunerii lor neclintite. Pronia divină să ţină pe Maiestatea Voastră împărătească şi Apostolică Regească şi înalta Casă Domnitoare la mulţi fericiţi ani! loan Cornea, Atanasiu Popoviciu, president, notar. Ear’ iluştrilor prelaţi al Aradului loan Meţianu şi al Orăzii-mari Mihail Pavel a se trimite următoarea telegramă: Ilustrisime domnule episcoape, ior ea graţioase părinte! Alegătorii dietali români de ambele confesiuni din cercul Boroşineului, comitatul Aradului, întruniţi în adunarea ţinută la 6/18 iunie n. a. c. în Boroşineu, protestăm una cu vieaţa în contra proiectelor primejdioase religionare ale guvernului, afisăndu- Vă despre aceasta ca pe un părinte al nostru. Vă suntem cu supunere fiiască, implorându- Vă ani mulţi fericiţi! Ioan Cornea, Atanasiu Popoviciu, president. notar. Părintele Zacharie Mihaiu din Dezna într’o vorbire măduoasă arată, că proiectele tind la maghiarisarea naţionalităţilor. Urcă tribuna zelosul învăţător naţionalist din Monesa-Ravna, dl Romul Bortoş, şi în cuvinte vorbite chiar la inima poporului combate sistemul de astăzi ce conduce la ruinarea poporului, mai ales prin poesiile bine potrivite la însemnătatea zilei .Rog pe dl Bortoş, a pune vorbirea la disposiţia onoratei redacţiuni a „Tribunii“ şi „Foii Poporului“. Vorbeşte apoi Terenţiu Non, preot în Moneasa, care arată cu multă dibăcie că proiectele de lege sânt foarte păgubitoare pentru popor, care şi aşa e împovărat de nu le mai poate suporta. Propune şi d-sa a se protesta contra acestor proiecte. (Protestăm! nu ne trebue!) în mijlocul aceloraşi ovaţiuni se urcă pe tribună preotul din Seleuş, Parteniu Zasleu, şi vorbeşte contra matriculelor de stat şi prin o predare bine înţeleasă de popor zice: că, cum vine guvernul a lua matriculele din manile preoţilor, care le-a purtat fără remuneraţiune, e de prisos ca şi cu conducerea acelora să se speseze, aducând numai poveri asupra noastră. (Voci, nu ne lăsăm! protestăm!) După care vrednicul preot Terentie Todorean din Şomoşcheş cu o însufleţire mare ţine o călduroasă vorbire contra proiectelor, şi totodată presenta următorul: „Proiect de resoluţiune. „Considerând că prin introducerea matriculelor civile se intenţioneză nu îmbunătăţirea în purtarea respectivelor registre, „ci mai ales schimonosirea şi maghiarizarea numelor, reducerea influenţei preoţeşti, cum şi vedita tendenţă de a potenţa „ingerenţa stăpânirii maghiare asupra eletului şi poporului nostru peste tot, „considerând că proiectata recepţiune „a Ovreilor, nu numai jigneşte vaza bisericii lui Christos, punând talmudul pe o „treaptă cu evangelia, ci totodată ameninţă cu „o grea sguduire basa moralei a vieţii publice „şi in acelaşi timp este proprie a spori şi „mai mult puterea şi influenţa ovreească ce „apasă asupra popoarelor creştine productive şi în adevăr susţinătoare a patriei, „considerând că căsătoria civilă este »de natură a sgudui aşezămintele şi chiar „dogmele bisericii noastre, jignind moravurile străbune şi simţământul evlaviei înăscute poporului nostru, şi dărăpănează vaza „clerului nostru: „Alegătorii dietali români din cercul „Boroşineului întruniţi la 6/18 iunie a. c. „în Boroşineu, protestează sărbătoreşte şi „unanim contra proiectelor de lege religionare“, în fine luând cuvântul atât dl prototopresbiter Ioan Cornea cât şi dl Vasile Zsiros, mulţumesc poporului pentru buna purtare, urându-şi zile fericite şi mai bune decât cele în care se află astăzi, la care alegătorii răspund cu un „să trăească conducătorii“, după care imediat urmă cântecul nostru naţional „Deşteaptă-te Române“ ş. a. de cătră corul din Şomuşcheş, ducând astfel ecou Crişul la Dunăre şi până în Mare, că aici trăeşte un popor asuprit, dar conştiu de drepturile sale naţionale, cântătoare, cea mai sinceră prietenă a mea. Am primit-o în ziua când a trebuit să te depărtezi tu, Pigault cetla. Biletul cuprindea următoarele: CRONICĂ Reuniunea învăţătorilor sălăgeni invită la petrecerea de vară care se va orangia în ziua de Sân-Petru, adecă 11 Iulie st. n. 1893 în comuna Stirciu (Bogdanhăza) aproape de Crasna, lângă drumul de ţeară ce duce la Cizer-Ciucia, cu ocasiunea adunării generale a sus menţionatei reuniuni, împreunată cu producţiuni literare. Comitetul alangiator: Gregoriu Simon, preşedinte; loan Oegar, controlor; Ioan Hendea, secretar; Vasiliu Oltean, cassar; C. Albu, înv.; V. Bocoş, prac.; I. Budişan şi A. Cordiş, teologi; I. Cosma, std.; A. Ciupe, jur.; V. Doleu, std.; A. Dosa, jur; A Dragoş, teolog; A. Fedorca, înv . V. Florian, subnot ; V. Lăpuştean, jur.; I. R. Maxim, secr ; A. Mandruţiu, teol.; Dr. C. Maniu, adv . C. Messeşan, jur.; A. Moldovan, teolog; Dr. George Pop, advocat; I. Pop, jurist.; I. Taloş, st. abs.; T. Vaida, teolog, începutul la 8 oare seara. Preţul de intrare 1 fi. de persoană, care pentru un membru în familie 80 cr. Oferte marinimoase şi suprasolviri se vor primi cu mulţumită şi sânt a se trimite la adresa cassarului în Fericei (Percesen) p. v. Şindeu. NB. Pentru virtuale este condus ospătar, care locul de joc spaţios şi asigurat în contra timpului nefavoritor.* Protopopiat model. Ni se scrie din Deva: încă n’a început a întră în valoare de lege şi a se opune în practică noua lege pentru ridicarea salariilor învăţătoreşti şi părintele protopop Romul de Crainic, cu zelu-’i cunoscut a mijlocit, ca în fiecare comună din protopopiatul seu, cu 1/13 octomvrie anul scolastic viitor îveţătorul să-’şi aibă cel puţin 300 filetă la an, îngrijindu-se totodată, ca încât e cu putinţă învăţătorul să-’şi capete regulat salariul. Astfel noua lege, care e aptă a primejdui existenţă aproape a 2000 şcoale confesionale româneşti, din lipsa lefilor prea mici şi a isvoarelor slabe, protopopiatul Dobrei gr.-or. ,l-a ridicat. Rămâne, ca şi fraţii învăţători, preoţi şi poporul să dea mână de ajutor unui păstor atât de devotat, turmei sale. Fiecare se-şi facă datoria. Onoare bravilor preoţi, învăţători şi harnicului popor din tractul protopopopesc Dobra, care pecum ştiu eu este până acum unicul şi cel dintâiu protopopiat cu salariile ridicate, după noua lege. Deşi e, poate cel mai sarac şi mic protopopiat. Primejdia e înlăturată. Avis tuturor protopopiatelor de amândouă religiunile surori Un Devean. -XHieronymi face riduealA (?) Acum câteva zile ministrul Hieroiwymi, însoţit de 2 funcţionari înalţi ai sei, visita localurile vechei clădiri ministeriale, în care se găsesc expediţia, archivele şi biblioteca. De ani de zile, poate nici-odată n’a călcat picior de ministru pe aceste locuri, unde ministrul a găsit aşa de mare desordine şi murdărie, încât se întoarse spre cei doi zicând cătră ei: „într’adevăr e mare ruşine că în această clădire, în care trebue să priveghiem sănătatea întregei ieri, se găseşte atâta murdărie. Credeţi-mă, mă rog, că dacă într’o casă privată se întâmplă aşa ceva, proprietarul va fi pedepsit cel puţin cu 200 ft. amendă“. Nr. 128 Observ, că însuşi protopretorul Monti Olajos a fost îndestulit cu decursul foarte frumos al adunării. Atanasiu şi Nitiu. * Exundarea Târnavei mari. Ni se scrie din M i c ă s a sa. Era 8 Iunie seara, seară de tristă amintire, când Târnava mare ca un uragan furibund îşi întinse braţele nemiloase asupra mai multor ţinuturi din jurul ei. Cu deosebire însă asupra nenorocitei comune Micăsasa, surupând 12 căsi, trei părţi de hotar nămolindu-le în aşa măsură, cât nu mai e speranţă de a produce şi 8—10 părţile de loc le-a atras la sinul seu nerămânând nici urina. Oamenii văzând nenorocirea ameninţătoare ridicau continuu rugăciuni ferbinţi cătră D-zeul îndurărilor, muierile cu pruncii în braţe vărsau şiroaie de lacrimi exclamând: „Până când, o Doamne sfinte?“ Grozav, de trei ori grozav! O inimă cât de împetritâ trebue să plângă şi ochii se lăcrimeze la un atare aspect înfiorător. Daunele sânt enorme. Desperaţia şi miseria vor fi mari. Contăm Insă la sprijinul on. public creştin românesc pentru nenorociţii ajunşi în necesitate extremă. •XTempestate. Ni se scrie Jdin Vingard: La 3/15 iunie a. c. pe la 2 iuni, care s’a descărcat pe hotarul Vingardului o ploaie torenţială, care a premers un vânt puternic şi vehement, încât pe lângă daunele cele colosale ce a causat apa în sămănături prin înecare şi ştergere acel ocean a dărîmat un şopru acoperit cu ţiglă abia de un an edificat la măieriştea proprietăresei Elena Creţariu, care a distrus tot ce era sub el. Ca jertfe a căzut şi un argat şi un bou, care după 10 minute au fost morţi. 3 boi au scăpat, dintre care unul greu rănit, afară de aceea a mai distrus multe maşini şi unelte economice care se aflau sub şopru. Paguba se poate calcula în termin minimal la 1200 fi. v. a. Tot atunci în comuna învecinată Ohaba, apa adunându-se de cătră Girborn, o altă comună învecinată a mînat coşere cu şi fără porumb, coteţe şi alte obiecte mai mărunte. Acum timpul s’a îndreptat, ceea ce era prea de dorit, rămânând cu toate lucrurile înapoi din causa ploilor necontenite, nu ştiu însă cât ne vom pute bucurade acest timp frumos care ne salută tocmai la începutul verii. * Convenţia cu România. Din Viena se vesteşte că negocierile pentru încheierea unei convenţii comerciale pe basa clausulei naţiunii celei mai favorisate trebuiau să înceapă ieri, la 21 iunie.