Tribuna, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 1-24)

1895-01-24 / nr. 19

­ Băncile noastre sânt, precum se ştie, un obiect de serioase atacuri din partea pre­sei maghiare. Prin urmare şi noi trebue, când scriem despre bănci, să ţinem seamă de ce spunem şi să nu acusăm­ fără motiv, să nu bănuim fără temeiuri, se nu generalismul fără de a fi în drept. „Gazeta Transilvaniei“ a scris un articol, în care, fără să aducă nici un cas concret, fără să aducă dovezi, s’a pus pe critice, de ale căror urmări nu va fi ve­selă nici ea. E mintea a doua a Româ­nului.... După­ ce articolul „Gazetei“ este repro­dus în extras, cu subliniarea traselor celor mai­, democratice, „Budapesti Hírlap“ de la 2 Februarie scrie: „Noi credem, că demascările ziarului valah dau prilegiu suficient, pentru­ ca autori­tăţile competente să supravegheze cu mai multă atenţiune afacerile lăncilor româneşti. Mai întâi, tribunalul comercial are datorinţă ca se revidiese bilanţurile cu cea mai mare ri­goare, şi dacă a­ici numai ceva ce ni­ se pare suspect, si ordone imediat revisuirea cărţilor11. Deoare­ce „Gazeta“ nu dă nici un cas pe care să vedem că-’şi întemeiază cu cuvânt articolul seu, o somăm să lămurească chestia, pentru­ ca dacă ea s’a Întemeiat numai pe cea scrisă de dl Pop-Reteganul (în nr. 11, 1895 al „Gazetei“), ea a dat o dovadă mai mult că este, cum este, neserioasă și superficială. Com­parând ce zice dl Pop-Reteganul și ce zice articolul de fond al „Gazetei“, vedem că articolul e o generalisare basatâ pe vj.forju/aTULIU.­i.vyAcuah 1 ^ şi de ca­racter Io­cal. Nr. 19 Anul XII Sibiiu, Marţi 24 Ianuarie (5 Februarie) 1895 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 10 an 2 fl. 50 cr., V/* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr., »/« an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 franci, l­a an 20 franci, 1 an 40 franci^ Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERȚIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr . a doua­ oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. R­edacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România: a dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Partidul naţional şi programul seu. l­­a începutul societăţilor po­litice, zice Montesquieu, ântâiu fac oamenii instituţiile, pe urmă nstituţiile fac pe oameni. T­ot aşa putem zice şi noi despre partidele politice: ântâiu fac oamenii pro­gramele, apoi programele fac partidele. M­ai vechiu însă ca toate programele scrise, Românii au avut în toate timpu­rile programul politic cel nescris de mâni omeneşti, conceput în inimile lor şi pre­făcut în conştienţa lor, care cu geniali­tatea proprie spiritului seu, marele Miron C o s t i­n îl cuprinde în patrioticele cu­vinte de învăţătură: „Să nu dăm lo­cul, căci pământul acesta este frămăntat cu sângele moşilor şi al strămoşilor noştri!“ A­cest naţional program politic este, care ni-l-a formulat şi transmis Ienă­­chiţă Văcărescu ca o sfântă moşte­nire părintească în frumoasele rilme: „Urmaşilor mei Văcăreşti, Las nouă moştenire Creşterea limbii româneşti Şi a patriei iubire“. C­reşterea sau cultivarea limbii na­ţionale şi conservarea naţionalităţii sau iubirea de neam, care la cei bătrâni se traducea prin iubirea de patrie, formează cuintesenţa unicului nostru program politic! P­entru realizarea acestui unic pro­gram naţiunea română a dat în trecut jertfe cu prisosinţă pe cei mai buni şi devotaţi fii: metropolitul Sava, Inocenţiu Clain, George Şincai, Petru Maior etc... apoi multele mii din anii 1848—49. E­ar’ când s’au proclamat marile principii umanitare: libertatea, ega­litatea şi fraternitatea popoarelor, şi s’a introdus era constituţionalismului. Românii nu puteau sta la îndoeală, că soarele libertăţii a răsărit şi pentru ei, şi acum sub scutul constituţiunii şi al legilor, liberi vor fi a-­şi desvolta şi aplica programul lor naţional, ca egal în­dreptăţiţi cu celelalte naţionalităţi, cu care împreună constituesc patria comună, într’adevăr, Românii din Transil­vania, prin petiţiuni şi deputaţiuni la Viena, sub conducerea căpeteniilor bise­riceşti Şaguna şi Şuluţ, câştigară re­cunoaşterea şi înarticularea naţiunii ro­mâne în lege, ca naţiune politică, egal îndreptăţită cu naţiunea Maghiarilor şi a Saşilor. C­ei din Ungaria însă crezură că vor pute ajunge acelaşi lucru mai uşor prin o politică conciliantă cu Maghiarii, care le făceau acum toate promisiunile numai ca să poată ridica prin ei un contra-pond faţă cu politica naţională-autonomistă a Ardelenilor. Cu abatere de la programul naţional din 1848, care în punctul în­tâiu pretinde independenţa naţio­nală în respectul politic pentru naţiunea română, ca ea să figu­reze în numele seu ca naţiune română. — Românii din Ungaria in­trară în Dieta din Pesta, ca un agregat al Maghiarilor, fără alte garanţii, decât promisiunile goale. D­e această bifurcare politică a Ro­mânilor profitând Maghiarii, li-a succes a produce acea impresie în cercurile poli­tice, că prin autonomia Transilvaniei che­stiunea română încă nu e resolvată, și aceasta numai în parlamentul din Pesta se poate resolva, lucru de care Arde­lenii nu voiau să știe nimic, odată cu capul. Participarea Românilor ungureni în Camera din Pesta le servi de probă, că politica lor este cea mai bună pentru cu­cerirea şi mulţumirea naţionalităţilor. Apoi cu concursul lor negativ asigurându-­şi supremaţia prin art. XII. de lege din 1867, decretară uniunea Ardealului fără votul Ardelenilor, şi ne creară legea des­pre egala îndreptăţire a naţionalităţilor, nu după­ cum naţionalităţile pretindeau, ci cum ei o voiră. D­in erorile politice născură partidele politice în sinul po­porului român. Cea dintâiu şi mai mare eroare o făcură Ro­mânii din Ungaria şi Bănat, care intrând la 1860—i în Camera din Pesta, se separară cu acţiunea politică de Ardeleni, părăsiră programul naţional dela 1848, şi astfel renunţară la individualitatea şi unitatea naţională.*) E­i se constituiră în partid politic separat, cu program naţional propriu, în vreme­ ce Ardelenii rămaseră statornici la programul din 1848, şi în noua si­­tuaţiune creată prin fusiunea Transilva­niei şi urmară consecvent politica de re­­sistenţă pasivă faţă cu parlamentul ma­ghiar. Politicianii români din Ungaria erau atunci de credinţa, că numai dela Ma­ghiari şi cu Maghiarii vom câştiga drep­turile naţionale de liberă desvoltare şi îmbunătăţirea stării poporului român în genere. Completul lor eşec însă în par­lamentul maghiar dovedeşte, că au fost într’o colosală rătăcire şi amăgire. Proiectul de lege, prin care s’ar fi asigurat egala îndreptăţire şi îndestulirea naţionalităţilor, presentat camerei ma­ghiare în 1868 de dl Dr. Alexandru Mocsonyi, în numele representanţilor naţionalităţilor nemaghiare, fu respins! T­endenţele Maghiarilor de a face imposibilă desvoltarea liberă a naţionali­tăţilor nemaghiare au fost demascate deja atunci de cătră deputaţii naţionali, mai ales prin discursul deputatului Adolf Dobrzansky, rostit în şedinţa came­rei din 25 Noemvrie 1868, în care zicea : _ ,r­­evislaţiunea patriei noastre nu a res­pins diploma din Octomvrie 1860 pentru ra­ţiunea, că aceasta conţinea principiul egalităţii naţionale, ci plecând din alte puncte de ve­dere, legislaţiunea noastră a declarat solemn In toate resoluţiunile şi adresele sale de re­­petite­ ori, că ea doreşte a pune In va­loare principiul egalităţii naţionale. In a doua adresă a sa dela 1860 legislaţiunea noastră recunoaşte existenţa mai multor na­ţiuni atât în Transilvania cât şi în Ungaria, căci In această adresă nu se face nici o re­clamare contra amintirii naţiunilor, despre care trata rescriptul regesc, ba la mai multe pa­­sage este vorba despre diferitele naţiuni. „Aşa pentru exemplu: „E drept că legile înainte de 1848 ale Transilvaniei vorbesc de trei naţiuni deosebite, naţiunea maghiară, să­­cuească şi săsească“, mai Încolo „că deosebirea, care cu privire la drept exista mai nainte în­tre naţiunea maghiară secuească şi săsească deoparte, care de altă parte între naţiunea ro­mână, s’a desfiinţat numai decât“. „Legislaţiunea a recunoscut încă şi aceea, că trebue a se da naţiunilor particulare tot ce este compatibil cu integritatea şi unitatea patriei noastre, că punerea în valoare a prin­cipiului egalităţii naţionale pretinde imperativ o modificare favorabilă a legilor relative la acest obiect Şi iată, onorabilă cameră! când ne consultăm despre toate acestea, despre In­troducerea egalei îndreptăţiri naţionale, obser­văm, că proiectul de lege al majorităţii co­­misiunii, deşi modificat esenţialmente prin co­­misiunea centrală, a statorit — drept prin­cipiu conducător — negaţiunea exis­­stenţei naţiunilor nemaghiare, de bunâ-seamă pentru aceea, ca mâne-poimâne să se poată motiva primirea unei noţiuni noue de naţiune maghiară în locul noţiunii po­porului, singură legală şi întemeiată pe con­­stituţiune“. Şi cuvântul trup s’a făcut! Idea de „stat naţional maghiar“ ese din ce în ce mai mult la iveală, introducerea vi­­rilismului, legea pentru organisarea mu­nicipiilor din 1870 şi o întreagă serie de alte legi şi ordonanţe ministeriale s’au făcut anume pentru a restrînge libertăţile publice relativ la naţionalităţi şi a asi­gura preponderanţa şi influenţa hotărî­­toare a elementului maghiar pe toate te­­renele vieţii de stat, în scurt timp de­*) „Românii şi Maghiarii“, ziarul „Orientul latin“, Braşov, 1875. A­putaţii naţionali experimentală, că prin lupta constituţională şi activitatea lor par­lamentară numai nu pot obţină drepturi de liberă desvoltare pentru poporul român, ci încă peroi şi acelea puţine, de care se bucura ceva mai înainte. M. Victoriile partidului conservator român în Bucovina. Nu emuil „Tribuna“ a inserat ştirea despre o popunere făcută în dieta Bucovinei din partea partidului român de a se crea un al 5-la loc în comitetul ţerii. Ştirea era prea nedimeritoare. Astăzi saretem în posiţie de a o inţelege. Ştim po­sitiv, că avem a face cu un hatîr prestat Armeno-Polonilor, pentru a câştiga voturile lor la alegerea ce are a şi face pentru ca­mera imperială. Dacă această propunere va fi primită, ce­ea­ ce nu ne iubim, atunci şi în comitetul ţerii Românii au majoritatea numai din graţia Rutenilor bătrâni, graţie care azi­­mâine se poate preface în­r’un antagonism înverşunat. Politicianii român — conservatorii din Bucovina au ajuns acolo, unde după toată logica atitudinei şi­­ apucăturilor lor trebuiau să ajungă. Cu balinsarea de azi pe mâne, cu lipsa de sistem, d de seriositate şi de iniţiativă, ce le caracterisează, cu oroarea lor de mari­i seniori pentru ori-ce organi­­sare mare şi populară, e nu au putut avă nici când un alt resultit decât starea de plâns la care a ajuns românismul în Bucovina. Jelim generaţiunea tinără, care va fi urmaşa acestor domni. O moştenire bancrotă va fi partea ei. Procesul d-nei Emilia şi d-şoam Dorina Raţiu. (Coresp. parte­a „Tribunei“) Seghedin, 3 Februarie. Onorată Redacţiune ! Ieri în 2 Februarie, precum aţi fost avizaţi, doamna Emilia Raţiu şi d-şoara Dorina Raţiu asistate de dl apărător Dr. Ştefan C. Pop, au stat înaintea judecătoriei criminale din Seghedin. Citaţia cu clausul a celei mai aspre ameninţări de escortă şi­ s’a înmannat înainte de pertractare cu 36 de ore, adecă joi seara chiar în momentul când d-na Raţiu se întoarse de lângă patul ilu­strului seu bărbat reconvalescent, car’ d-şoara Felicia Raţiu grija cu gingăşie de sora sa Dorina bolnăvită de aerul corupt al Seghe­­dinului. — Nu e vorbă, stâpânitorii acestei ţeri nefericite sunt mari cavaleri, în sensul nou modern, croit de Jidani şi se pricep a şicana în modul cel mai brutal dame fără scut, exilate în mocirla Seghedinului! Acusatele, în urma volnicioasei invitări s’au presentat cu apărătorul lor punctual la orele 8 înaintea judecătoriei. Insă ce să vezi: un servitor cu mustaţă lungă strigă în ton de surugiu: „Aşteptaţi pânâ­ ce vine domnul birou!* „La orele 9 se preiintă sub judele Csernyus, care pe toţi ni-a pus în uimire. Precum v’am avisat, indignat declară, că acu­­satele pentru purtarea tricolorului sunt citate, ce după părerea lui „este permis ori-şi-cui, căci nu cunoaşte lege, care ar opri purtarea tricolorului naţional român. Deci el declară că acusa este o nebunie“. După acest inter­nhez interesant se începe ascultarea acu­­satelor. După luarea naţionalului, apărătorul declară, că acusatele nu vor răspunde până când nu se va determina obiectul adecă crima grozavă, care li­ se impută şi până nu se va clarifica poziţia lor faţă de judecătorie: că anume judele procede ca jude instructor, sau ca jude chemat a delibera un chestie? Azi apoi urm­ează o scenă comică precum nu s’a mai pomenit înaintea judecătoriilor. Sermanul jude desperat, răspunde apărătorului: „de geaba încerci să te acăţi de mine (velem kö­tekedni) că eu nu ’ţi-oiu para, deoare­ce eu sunt convins, că eşti în drept, bine­­voeşte a spune la protocol ce îţi place, eu toate le primesc şi apoi ad maiorem justitiae gloriam, presentă nişte hârţiuiri trimise de nefericita judecătorie din Sibiiu, în lăuntru era scris, că Eugenia Emilia Raţiu şi Raţiu Torina au fost de faţă cu mai multe Românce în 27 Maiu 1894, când s’au reîntors dela Cluj scumpii noştri martiri. Pe dosul acestei hârtii faimoase stă părerea pro­curorului şi a judelui de instrucţie din Sibiiu, care în consonanţă spun, că în groaznica acasă ienicerească nu află nimic punibil. Ei, bre! ce ar fi de justiţia noastră şi de or­dinea de stat, dacă nu ai pută persecuta pe Valahi şi atunci, dacă nu comit fapte puni­­bile, mai ales când aceşti Valahi sânt doamna şi domnişoarele Raţiu? Şi ca acest stat ne­fericit să fie la tot rasul mântuit prudenţa judecătorească din Sibiiu recearcă pe sora­ sa din Seghedin să citeze ca apusate sub pe­deapsa escortei pe doamna Emilia Raţiu şi domnişoara Dorina Raţiu. Acest ucaz a fost alăturat ca comnitivă la straşnica hârtie despre care am amintit. După­ ce apărătorul a observat cât de ticălos se batjocoreşte legea şi că pentru­ ce nefericite fantasme şi nărozii calcă stâpânitorii acestei ţeri legile, întristat şi ca jurist in­dignat de crasa ignoranţă a judecătoriei din Sibiiu, a declarat, că acusatele vor răspunde judelui. Spre a Întregi altcum tabloul cornic vă amintesc, că tălmaciu în limba română a funcţionat un pârcălab dela temniţă, care vă­zând pe distinsele şi impunătoarele acusate a încremenit, ’i-a stat graiul şi a stat Înţepenit dar’ din gura tâlmaciului nu puteai scoate nici cu cleştele un cuvânt. Se zice că „no­­ble se oblige“ şi astfel domnul apărător vă­zând situaţia comică şi convingându-se de realitatea nemărginită a sărmanului jude a sărit într’ajutor şi a făcut şi serviciul de tălmaciu. Altcum nu la multe întrebări am avut de a răspunde, deoare­ce unica întrebare a fost! ,,e adevărat, că în anul 1894, 27 Maiu a fost de faţă la gara din Sibiiu, când mar­tirii noştri s’au reîntors dela Cluj?“ Acusa­tele regretând au răspuns, câ n’au fost de faţă, deoare­ce erau in Cluj şi nu au putut să fie părtaşe la acel act solemn a domni­şoarelor române, care au câştigat admira­­ţiunea lumii civilisate. Eare un intermezzo de tot interesant. Domnişoara Felicia Raţiu pretinde î­n­s­ă ca să fie luată d­i­n­s­a la răspundere pentru­ că domni­a-sa a fost de faţă ca conducă­toarea domnişoarelor române şi cere să fie dată la judecată. Sermanul jude zăpăcit declară atât doamnei, cât şi domnişoarelor, că el nu e chemat a delibera mai departe la chestie şi e foarte îndestulat cu cele­ ce a auzit. Totodată declară apărătorului, că apă­rarea în merit nu o poate admite. Despre excepţiunile interesante ale dlui apărător voiu raporta un scurt timp. * Sâmbătă seara, după încheierea foii noastre am primit următoarea telegramă: Seghedin, 2 Februarie­­. Doamna Emilia Raţiu şi domnişoara Dorina Raţiu au stat azi înaintea judecătoriei din Se­ghedin ca acusate pentru purtarea trico­lorului naţional. Apărător le-a fost Dr. Ştefan C. Pop din Arad, care raritate neobicinuită, s’a aflat faţă în faţă cu un Ungur cuminte. Judele Csernus însuşi s’a arătat indignat de stupiditatea cole­gilor sei din Sibiiu. Declară acasa de nerozie. Din Cluj. 1 Februarie. (Odinioari şi acum. — Certurile de clipă. — Bal nu se face!) După­ cum se știe, întreg giurul Clujului e românesc, ceea­ ce supără pe Maghiarii din Cluj, văzând că nu li-a succes, cu toate mă­surile șoviniste, să maghiariseze chiar nici cele mai deaproape sate, care sunt în apro­piere de jumătate de oară de Cluj. Ba ce e mai mult, fără limba română nu pot tîrgui nimic, fiindcă cu tot ce este de lipsă, îi ser­veşte poporul român In acest oraş unguresc avem o inteli­genţă mică română, însă cu simţăminte curat româneşti. în timpurile de mai nainte aceasta ,on­teligenţă da impuls mişcărilor mari naţio­nale fiind uniţi cu toţii şi aceste lucruri aveau succes strălucit. Astăzi, durere, această mică inteligenţă prin­ depărtarea unor persoane şi prin neînţelegerea altora, este împărţită în clici şi toate ,pr­­in somnul veciniciei. Oare ce poate fi car?tjilo­r l-a disgustat sentenţa de la Memorand ? Au uitat zilele cele glorioase ser­bate în acest oraş pe timpul Memorandului, când erau uniţi In cugete, uniţi în simţiri Românii din patru unghiuri? Au uitat acea măreaţă şi sublimă zi de glorie, când poporul nostru a protestat cu lacrimi In ochi în con­tra tragerii în judecată a partidului naţional, a vocii poporului în ziua primă a deschiderii procesului Memorandului ? Nu cred ca să se fi şters amintirile ace­stor zile sublime, care sunt scrise cu litere de aur în inimile fiecărui Român şi vor rămâne scrise cu litere de aur în istoria noastră. Din contră, eu cred, că fiecare Clujan poate fi mândru că trăeşte aici, unde am protestat cu atâta demnitate înaintea Europei culte, dove­dind că suntem un popor demn de a fi con­siderat. Aceste lucruri măreţe trebue să însufle­ţească şi încura­ieze a lucra mai departe pe calea începută, lăsând personalităţile şi inte­resele particulare, nelâsându-se seduşi de cu­rentul păcătos, care nu are alt interes decât dezbinarea. Nu e acum timpul a face politică de clică, ci să lucrăm în interes general pentru înaintarea causei sfinte. In Cluj avem universitate care o fre­­cventează un număr mare de Români. Acestor tineri şi universitari e datoare inteli­genţa a le fi ca exemplu bun, cu toate că aceşti tineri şi universitari sunt cunoscuţi şi se bucură de un renume care le serveşte de onoare. Inteligenţei ei ar fi uşor de a realiza ori­ce întreprindere naţională, dispunând de aju­tor. Lipseşte numai puţina bunăvoinţă şi mai mult interes. Tinerimea îşi dă silinţă de a întruni in­teligenţa arangiând petreceri mai mici numite pic­nic. Mai în toţi anii dădea un concert splendid Împreunat cu dans în sala Redutei, în anul acesta însă a decis să nu arangieze, nevoind a juca într’acei păreţi, unde a sunat sentenţa asupra partidului naţional şi al între­gului popor român. Această decisiune merită felicitările cele mai sincere. Iustus. Guvern şi parlament. C­a popoarele culte şi amicii liber­tăţii să afle cum se împarte dreptatea şi cum sunt tratate naţionalităţile în Un­garia, n’au lipsă să cetească Replica, Me­morandul sau ziarele naţionalităţilor, n’au lipsă să cerceteze puşcăriile din Seghedin, Vaţ, Cluj şi altele, nice să frunzărească listele oficianţilor dintre naţionalităţi, sau să scruteze prin secretele ordinanţelor mi­nisteriale, prin care zi de zi se dau la-

Next